ZBOR DE CONDOR (I)

ZBOR SPRE LIBERTATE (VII)

În zilele următoare am reîntâlnit o parte din cei ce i-am cunoscut în puscăria de la Vrsac. Aproape jumătate din cei de acolo au fost trimisi înapoi în tară. Curve mari au fost caii verzi! În cele 10 luni de asteptare în lagărul sârbesc am îmbătrânit cât în 10 ani! Am promis că toată viata mea voi încerca să stau cât mai departe de ei. Până în prezent, dorinta mi-a fost împlinită.

Sâmbătă, 07 Septembrie 1985
Este prima noastră zi de iesire în oras, la plimbare. Normal că am plecat la Belgrad imediat după micul dejun de la orele 08:30. Am intrat într-un parc, ne-am plimbat, am visat si... plimbându-ne asa, la un moment dat Vio si Valy se opresc pe loc cu o fată atât de întrebătoare. Mă întorc să vorbesc cu ei si văd doi insi care au trecut de noi în sensul opus s-au oprit, s-au întors spre noi si ne cerceta din priviri... Vio a fost prima care a vorbit: Cornel! Tu esti mă băiatule? – Vio, nu-mi spune că esti chiar tu - zice tipul. Atunci mi-am amintit de chipul părintilor lui căci pe el nu-l văzusem de mic copil si am realizat că atât el cât si cel de lângă el erau verisorii nostri. Ce surpriză!Le-am spus că suntem în trecere prin Belgrad (în vizită). Ei, surprinsi: cum? Vreti să spuneti că mergeti înapoi în tară??!! Nu vorbiti serios! Am plecat apoi la Hotelul unde erau cazati, acolo mai aveam încă trei verisori. Deci ne-am întâlnit, total întâmplător, opt verisori drepti (primi, sau cum se spune) ce am trecut frontiera în trei grupuri diferite fără să stim unii de altii, de intentiile trecerii... Cei cinci au trecut peste Dunăre – au considerat că acea cale era mai lipsită de risc. În drum spre Hotel le-am spus că suntem exact în postura lor, refugiati dar când am ajuns la ceilalti veri, le-am spus că suntem în vizită. Cel mai tânăr dintre ei a zis că ne leagă si ne trece fortat în Austria dacă vrem să facem prostia de a ne întoarce "acasă".

Am celebrat întâlnirea noastră multe zile, chiar săptămâni. Primele "lectii" ce ni le-au dat: cum să vorbim cu ai nostri la telefon fără grija banilor. Mai târziu, Valy a făcut un "telefon special" care era cuplat ore în sir cu toti cei dragi din România, America, apoi cu Suedia, Anglia. Puteam telefona oriunde fără plată. Am multumit mult canadianului ce a inventat smecheria aia, numită telefon... Multi din lagăr au solicitat să vorbească prin el. Probabil, sârbii au avut pierderi de milioane prin convorbirile noastre! Să le fie de bine, ziceam, si asa ne plătesc la muncă niste salarii de mizerie. Asa mai recuperam si noi un pic.
Prin această cale, cei dragi din România au aflat imediat că suntem bine si... nu trebuie să ne viziteze la puscărie, ori si mai rău: să ne mănânce coliva!

Azi nu mai este ieri şi în calendarul ortodox scrie "Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, ocrotitorul României"

La Mulţi Ani Monica-Andreea, pui micuţ la pieptul ocrotitor al lui Buca, în ochii căruia nu se citeşte duritate ci o mare bucurie că te are pe tine.

Frumos nume, frumos copil, sa traiasca! La Multi Ani!

abbilbal a scris:

La Mulţi Ani Monica-Andreea, pui micuţ la pieptul ocrotitor al lui Buca, în ochii căruia nu se citeşte duritate ci o mare bucurie că te are pe tine.

zuum a scris:

Frumos nume, frumos copil, sa traiasca! La Multi Ani!

Multumiri multe! Chiar acum am venit de la Monica Andrea - tatăl ei si-a sărbătorit ziua de nastere, după care "a tras o fugă" spre Florida.

Părerea mea ... doar mulţi ani nu este suficient.
Mă rog Domnului s-o binecuvînteze pe Monica-Andreea şi pe tatăl ei, chiar şi pe bunicul ei (măcar că nu-l cheamă Andrei), şi pe toţi din familia din care face parte, cu viaţă veşnică, şi să fiţi la masă împreună cu Avraam, cu Isaac, cu Iacov, şi cu toţi cei bineplăcuţi Lui. Pînă atunci, aici pe pămînt să aveţi parte de propăşire, dragoste, sănătate, respect şi voie bună.

Milule lămureşte-mă o treabă: Fetiţa este Andreea sau Andrea şi dacă este Andrea, ce vocală se accentuează pentru că-i destul de mare diferenţa. Andrea cu accent pe primul A sună mai degrabă a nume de băiat, Andrea cu acent pe "e" mă duce cu găndul la acul de croşetat (ştrincănit, adică ştrincăneua). Adică e ceva simpatică ce ar suna: Monica ştricăneaua, adică Monica fetiţa ce-l croşetează pe Buca. Şi jocul imaginaţiei mele poate continua.

O îmbrătisare sfântă tuturor!
Apreciez bunătatea voastră arătată în urările voastre deosebite.

Abby, numele nepoatei mele stiu că este cu un "e" iar accentul se află atunci pe "A" din start. Oricum le dau un telefon copiilor să mă conving că nu-s gresit - se poate întâmpla.

ZBOR SPRE LIBERTATE (VIII)

Luni, 09 Septembrie 1985
Am primit un Calendar Biblic de la un român-american în vizită prin Belgrad.
Pentru azi găsesc următoarele: „Totdeauna să lăudăm pe Dumnezeu pentru tot ce-i în urma noastră si să ne încredem în El cu privire la tot ce va veni în viitor. Să nu privim niciodată la noi, căci nu vom vedea decât slăbiciuni.”


Vineri, 13 Septembrie
La orele 05:30 am avut desteptarea...
Este ziua în care vom fi transferati la un Hotel. Deci ne facem bagajele siiii... la drum.
Mergem la Sediul Natiunilor Unite unde aflăm că Valer rămâne în Belgrad iar Vio cu mine plecăm la Banja Kovilaca.
Este o statiune linistită de munte unde vom ajunge în trei ore de mers cu trenul. Arată a fi o localitate tare drăgută: în jur numai parcuri, munti de brazi, râuri curate, oameni mai pasnici ca la Belgrad.
Vom fi repartizati într-un hotel chiar în parcul principal, la poalele muntilor. Arată tare frumos! Să vedem ce va urma...

14–15 Septembrie
Plimbările vor fi zilnice prin împrejurimile statiunii Băile Kovilaci. Este atât de frumos aici că ar fi păcat să nu le facem!
Problema mare în zona asta o să fie munca – banii ni s-au terminat si avem nevoie de anumite lucruri iar de lucru este mult greu de găsit decât în Belgrad.

Turistii din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia si Germania îsi fac bagajele si părăsesc statiunea – se apropie iarna. Adevărat că, după cele spuse de localnici, iarna este destul de blândă în zona asta, influenta climei Mediteraniene se face mult simtită în bine. Vom vedea...

Marea problemă, am spus, munca. Din cauza asta zilele trec foarte greu. Mergem la cursurile de limbă engleză zilnic dar e vorba doar de două ore, restul timpului e pe mâinile noastre si nu avem ce face cu el! Mai jucăm fotbal, echipă de români împotriva localnicilor. Mai e si tenisul dar nu ajunge... Mare, mare plictiseală!

Turistii deja au plecat la casele lor – pe când si noi? Noi, la case ce nici nu le cunoastem! Ne-am înhămat la un drum necunoscut dar îl vom duce până la capăt, care o fi capătul ăla, vom vedea noi.
Azi primim cameră în Vila Kovilaci, eliberată de turistii străini. Tare frumoasă, conditiile sunt foarte bune – avem aici tot ce ne trebuie în lunga asteptare a plecării noastre. Sunt unii ce asteaptă de doi ani aici, în lagăr! Sper că nu o să fie la fel si cu noi.

Suntem anuntati că interviurile pentru USA au început si vor dura până pe 30 Septembrie. Când vom fi si noi (Vio cu mine) vom afla curând. Oare vom trece cu succes de ele? Sunt destui care pică... Eu am emotii puternice pentru că se întrezăresc sanse de nereusită. Am fost membru de partid în România si americanii sunt speriati de comunisti. Dar... pentru ce mi-am riscat viata, pentru că mi-a plăcut sistemul comunist? Ei, sper să gândească la aspectul acesta.

Sârbii de aici, când ne întâlnesc, ne salută cu „Salut Ceausescu!”... Cretini! Cai verzi, ce poti cere?!

Veni, vidi.

Si ai învins? Spune si rezultatul vizitei tale...

Emil Condor a scris:

Si ai învins? Spune si rezultatul vizitei tale...

A fost doar de documentare, fără vicit. Dar, felicitări pentru spargerea plafonului sonic.

Am cunoscut şi eu un alpinist tînăr, care prin iarna anului 1987, a hotărît să evadeze din România. Era dotat cu ustensile de alpinist la el, şi a ales vremea cea mai vitregă de a trece graniţa pe la Porţile de Fier. Urmărise buletinul meteorologic ca să se folosească de vijelie şi de ninsoare abundentă. Era complet echipat în alb, pentru camuflaj, reuşind să treacă la Sîrbi fără a întîmpina probleme. Acolo s-a depărtat de graniţă evitînd asfaltul, cam vre-o 40 Km. Apoi socotind că pericolul îl lăsase mult în urmă, a ieşit la şosea făcînd semn la o maşină ca să-l ducă mai departe. Era noapte, şi nu văzuse maşina, doar farurile. Era tocmai maşina de patrulare a grănicerilor sîrbi.

S-a întors pe la mijlocul verii acasă după ce a cunoscut coşmarul bătăilor şi torturilor la care a fost supus înainte de a fi judecat de către autorităţile române.
Îmi povestea plîngînd chiar şi după atîta timp. Citez din ce spunea el: ,,Călăii romîni s-au purtat cu mine de parcă aş fi fost cel mai cumplit criminal din lume". De imaginat cît a avut de suferit...

Bartolomeu a scris:

Am cunoscut şi eu un alpinist tînăr, care prin iarna anului 1987, a hotărît să evadeze din România. Era dotat cu ustensile de alpinist la el, şi a ales vremea cea mai vitregă de a trece graniţa pe la Porţile de Fier. Urmărise buletinul meteorologic ca să se folosească de vijelie şi de ninsoare abundentă. Era complet echipat în alb, pentru camuflaj, reuşind să treacă la Sîrbi fără a întîmpina probleme. Acolo s-a depărtat de graniţă evitînd asfaltul, cam vre-o 40 Km. Apoi socotind că pericolul îl lăsase mult în urmă, a ieşit la şosea făcînd semn la o maşină ca să-l ducă mai departe. Era noapte, şi nu văzuse maşina, doar farurile. Era tocmai maşina de patrulare a grănicerilor sîrbi.

S-a întors pe la mijlocul verii acasă după ce a cunoscut coşmarul bătăilor şi torturilor la care a fost supus înainte de a fi judecat de către autorităţile române.
Îmi povestea plîngînd chiar şi după atîta timp. Citez din ce spunea el: ,,Călăii romîni s-au purtat cu mine de parcă aş fi fost cel mai cumplit criminal din lume". De imaginat cît a avut de suferit...

Este cumplit.. asta nu mai tine de regim, asta tine de oameni, de omenie ... cine ii obliga pe acei asa zisi oameni la atata cruzime?

aurora a scris:

Bartolomeu a scris:

Am cunoscut şi eu un alpinist tînăr, care prin iarna anului 1987, a hotărît să evadeze .... Citez din ce spunea el: ,,Călăii romîni s-au purtat cu mine de parcă aş fi fost cel mai cumplit criminal din lume". De imaginat cît a avut de suferit...

Este cumplit.. asta nu mai tine de regim, asta tine de oameni, de omenie ... cine ii obliga pe acei asa zisi oameni la atata cruzime?

Sadismul din ei.

aurora a scris:

Bartolomeu a scris:

Am cunoscut şi eu un alpinist tînăr, care prin iarna anului 1987, a hotărît să evadeze din România. Era dotat cu ustensile de alpinist la el, şi a ales vremea cea mai vitregă de a trece graniţa pe la Porţile de Fier. Urmărise buletinul meteorologic ca să se folosească de vijelie şi de ninsoare abundentă. Era complet echipat în alb, pentru camuflaj, reuşind să treacă la Sîrbi fără a întîmpina probleme. Acolo s-a depărtat de graniţă evitînd asfaltul, cam vre-o 40 Km. Apoi socotind că pericolul îl lăsase mult în urmă, a ieşit la şosea făcînd semn la o maşină ca să-l ducă mai departe. Era noapte, şi nu văzuse maşina, doar farurile. Era tocmai maşina de patrulare a grănicerilor sîrbi.

S-a întors pe la mijlocul verii acasă după ce a cunoscut coşmarul bătăilor şi torturilor la care a fost supus înainte de a fi judecat de către autorităţile române.
Îmi povestea plîngînd chiar şi după atîta timp. Citez din ce spunea el: ,,Călăii romîni s-au purtat cu mine de parcă aş fi fost cel mai cumplit criminal din lume". De imaginat cît a avut de suferit...

Este cumplit.. asta nu mai tine de regim, asta tine de oameni, de omenie ... cine ii obliga pe acei asa zisi oameni la atata cruzime?

Toti grănicerii făceau asa când prindeau "infractori". Toti! Erau obligati să bată!

Emil Condor a scris:

aurora a scris:

Bartolomeu a scris:

Am cunoscut şi eu un alpinist tînăr, care prin iarna anului 1987, a hotărît să evadeze din România. Era dotat cu ustensile de alpinist la el, şi a ales vremea cea mai vitregă de a trece graniţa pe la Porţile de Fier. Urmărise buletinul meteorologic ca să se folosească de vijelie şi de ninsoare abundentă. Era complet echipat în alb, pentru camuflaj, reuşind să treacă la Sîrbi fără a întîmpina probleme. Acolo s-a depărtat de graniţă evitînd asfaltul, cam vre-o 40 Km. Apoi socotind că pericolul îl lăsase mult în urmă, a ieşit la şosea făcînd semn la o maşină ca să-l ducă mai departe. Era noapte, şi nu văzuse maşina, doar farurile. Era tocmai maşina de patrulare a grănicerilor sîrbi.

S-a întors pe la mijlocul verii acasă după ce a cunoscut coşmarul bătăilor şi torturilor la care a fost supus înainte de a fi judecat de către autorităţile române.
Îmi povestea plîngînd chiar şi după atîta timp. Citez din ce spunea el: ,,Călăii romîni s-au purtat cu mine de parcă aş fi fost cel mai cumplit criminal din lume". De imaginat cît a avut de suferit...

Este cumplit.. asta nu mai tine de regim, asta tine de oameni, de omenie ... cine ii obliga pe acei asa zisi oameni la atata cruzime?

Toti grănicerii făceau asa când prindeau "infractori". Toti! Erau obligati să bată!

Nu pot crede asa... cum "obligati"???? cine-i vedea, controla, cum poate fi cineva obligat la asa ceva?!?!?
Nu pot crede asta!

Aurora, repet ce am mai spus. Sadismul din ei îi obliga să bată. Înainte ca grănicerul să ajungă să păzească "fâşia" de la frontieră, era verificat şi paraverificat. Şi la punctele de pază ajungeau doar cei care executau ordinele cu exces de zel. Deci ordinul primit de grănicer: "Pe aici nu trece nimeni" era literă de lege. De regulă grănicerul căuta să împuşte pe cel care voia să treacă fraudulos frontiera. Şi dacă nu reuşea, trecea la bătaia cu patul puştii şi nu se uita unde da, dar de regulă căuta capul celui căzut.

Asa este Aurora,uneori ramanem surprinsi de ce pot face unii semeni ai nostri benevol,uitand de faptul ca suntem fiinte umane.
Goraznic.Ma intreb des ce-i determina pe unii sa-si piarda orice simtamant de umanitate

"Antrenamentul", Karima! Instructia la care erau supusi "din cauza" infractorilor ce reuseau să treacă de ei. Si pentru că li se spunea că e din cauza celor ce trec, îi ura de moarte.

Aurora, dacă tie ti se spune că familia ta urmează să sufere din cauza actiunilor unor categorii de oameni, ajungi să urăsti acele categorii.

Abby, ai dreptate în mare măsură dar incomplet: superiorii pedepseau cu instructii câinesti pe toti grănicerii, spunându-le că este din cauza unora ce au resit să treacă nedetectati. După ce ofiterii se purtau cu ei parcă ar fi fost animale, deveneau la rândul lor animalici.

ai dreptate, emil... asa s-a intamplat in inchisorile comuniste

asa a fost de cand lumea cu torturile

si cei mai umani, si cei mai tari, au fost infranti, au fost dezumanizati


daramite cei care au cruzimea in sange, in caracter

Nu numai grănicerii români erau călăi. Cei din Germania democrată tot la fel procedau. Cîţi oameni au murit la zidul Berlinului. Şi nu-s doar două exemple ieşite din comun. Ci toate ţările blocului comunist care aveau graniţa comună cu Europa Occidentală.
De multe ori te întrebai dacă cei care băteau pînă omorau, nu aveau coşmaruri noaptea. Nu aveau pentru că era misiunea lor. Era lege, dar nu trebuia să-i omoare pe toţi. Unii oameni trebuiau să se mai şi întoarcă pentru a povesti, ca să intre groaza în cei care ar mai avea chef de evadare. Cei care porneau pe asemenea drum, luau în calcul şi posibilitatea ca să le rămînă oasele undeva pe la graniţă, ori să ajungă sclavul cuiva care îi asigura doar un blid de mîncare şi un acoperiş deasupra capului. În acest din urmă caz era supravegheat foarte sever şi pus la muncile cele mai grele în mod forţat. N-avea voie să ţină legătura cu cei dragi, şi nimeni nu ştia nimic de ei. Cînd stăpînii nu mai aveau nevoie de ei, îi îmbătau şi le dădeau foc cu benzină arzînd de vii. Uneori nici nu-i mai îmbătau. Doar îi legau, le punea cîte un căluş în gură, şi sub ochii îngroziţi ai victimelor turnau motorină sau benzină pe ei. Şi nu se grăbeau să pună foc. Mai întîi fumau o ţigară şi priveau satisfăcuţi la viitoarele torţe umane. Vă mai povestesc eu...

Multe actiuni inumane aveau loc la frontiere si în închisorile noastre!

ZBOR SPRE LIBERTATE (X)

Pe 22 Septembrie avem interviu la Ambasada SUA din Belgrad.
Interviul durează 20 de minute si este purtat de mine (sublinez "doar de mine") în fata Consulului american.
Lui Vio îi pune o singură întrebare la care ea răspunde "NU". Se pare că acest "NU" o să cântărească greu la reusita interviului. Întrebarea era: ai fost membru al PCR?

Marti, 24 Septembrie
Lovitură fulgerătoare! ...Nu, nu am văzut filmul cu acest titlu dar am simtit-o pe propria-mi piele: suntem anuntati de rezultatele interviului de la americani unde Vio a trecut cu succes iar eu am fost respins. S-au speriat americanii că sunt agent KGB si merg la ei în misiune!!! Având peste 20 de verisori drepti, alte 20 de rude, plus sora mea care a fost acceptată si să fiu respins?! Americanii spun despre comunisti că sunt nedrepti dar ei??!! Jeguri! Sunt total dezamăgit...

Trebuie să mă orientez asupra altor posibile destinatii.
Se aude că Olanda o să ia un număr oarecare de refugiati. Ar fi o tară excelentă, numai să pot merge acolo!
Prima sansă reală ce mi se oferă este plecarea în Suedia, unde, de fapt, pun cerere de emigrare si în foarte scurt timp am răspunsul că sunt acceptat. As fi putut aplica si pentru Australia dar depărtarea de tară m-a speriat si nu m-am mai gândit la ea.
Timpul trece atât de încet, atât de plictisitor, atât de neînsemnat... De lucru nu găsesc, iar dolarii primiti de la rudele din America s-au spulberat urgent.

Marti, 29 Octombrie
O scrisoare din Chicago, de la un fost pastor brasovean (Al. Dobrescu) ne anuntă că Violeta o să fie sponsată (sponsorată) de o biserică de acolo si deci iesirea ei din Yugoslavia o să aibă loc curând. De la el primim si 100 de dolari. Chiar că aveam nevoie de asa ceva pentru a ne cumpăra haine de iarnă.
Azi primesc si întâia scrisoare din România. Mi-e tare dor de cei dragi de-acolo! Mi-e tare dor!

ZBOR SPRE LIBERTATE (XI)

Marti, 05 Noembrie
Românii de aici fac o echipă de fotbal si jucăm contra unei trupe de localnici ce merge prin turnee de sală în Australia si Yugoslavia. Jucăm splendid si îi învingem cu 6-5. Considerăm victoria asta o mare reusită.
În zilele următoare, sârbii vin la noi, la hotel să ne cheme la alte întâlniri cu ei.
Vom juca foarte multe meciuri si vom câstiga majoritatea lor.
La unul din meciuri sunt faultat grosolan de un cal verde si îmi rup rotula de la genunchiul piciorului stâng. Ce durere am avut! Rotula a fost ruptă în sapte bucăti.

Duminică, 08 Decembrie
Sunt anuntat că am fost programat la interviul cu Suedia. Un rar prilej de bucurie în asteptarea istovitoare ce o trăim.
Auzim că pe la mijlocul lunii, Ceausescu o să facă o vizită în Belgrad. Ultima dată când a fost în „vizită de lucru” aici, a cerut ca toti românii să fie returnati în tară si au fost! Sper că nu o să fie acelasi lucru si cu noi. Principala discutie a celor din lagăr este vizita lui Ceausescu. Suntem toti îngroziti la gândul că am putea fi dati în România.

Joi, 12 Decembrie
Am primit instructiuni că azi, nimeni nu are voie să părăsească hotelul sub nici un motiv.
Singura exceptie: să mergem la Restaurant pentru servirea celor trei mese zilnice.
Ne-au si amenintat că oricine este văzut în afara hotelului o să fie trimis în România!
Azi, Ceausestii (Nicolae, Nicu si Elena) vor fi în Belgrad.
Seara, la televiziune vedem momentul plecării lor în România. Citim pe fetele lor o mare satisfactie. Să ne fi părut doar? Sau au reusit să ne cumpere pentru câtiva bulgări de sare? Ce zi stresantă a putut fi astăzi!
Seara ne înarmăm cu picioare de mese, scaune, bare. Ne-am zis: dacă vor veni să ne ia, lovim până cădem la ultimul dar în România nu ne întoarcem. Nimic nu s-a întâmplat dar facem cu schimbul de pază în timpul noptii pentru a ne asigura că vom fi pe fază în cazul unor miscări suspicioase de trupe din partea soldatilor ce sunt afară peste tot parcul acela. Ascultăm la BBC London: la vizita ce a avut loc din partea familiei Ceausescu în Belgrad, Presedintele României a cerut Yugoslaviei să trimită toti refugiatii români din lagărul sârbesc, adică peste 2000 de suflete, în schimbul unor produse de care sârbii duc lipsă. Vocea Americii anuntă acelasi lucru, apoi o va face si Nicolae Munteanu de la Europa Liberă, după care si Radio Moscova în limba română.
Deci ceva s-a discutat despre noi, la Belgrad. Ce se va întâmpla oare?
Europa Liberă anuntă că guvernul american se îndoieste că Belgradul o să dea curs cererii Bucurestiului.
Informatia asta ne bucură foarte mult: dacă americanii au spus asta, sârbii nu vor dori să "deranjeze" pe cei care le trimit mereu dolarii binecuvântati!
Multi dintre cei de aici nu pot dormi: orice zgomot de masină în preajma hotelului ne alarmează.

Au trecut câteva zile si nu s-a întâmplat nimic. Începem să fim mai relaxati...
Refuzul Yugoslaviei dat cererii Ceausestilor a dus la tăierea oricărei legături cu cei dragi de-acasă: scrisorile din România nu mai vin deloc! Vor începe să vină doar după două săptămâni de la vizita lui Ceausescu.

Anul 1985 a trecut... A fost un an zbuciumat dar în cea mai mare parte, reusit.