LA TACLALE CU ABBILBAL (I)

abbilbal a scris:

A fost cald şi am decis că mai merge o freză chelie.

Pe-a mea o tin mereu de circa 10-12 ani, nici nu mai stiu exact de când.

Şi azi am făcut poze "niciunde", dar niciunde s-a terminat acasă, la intrarea în bloc.

uite pentru Puiu Mic

Do-Re-Mi

aurora a scris:

uite pentru Puiu Mic

E frumos si pentru Puiu Mare.

Ca să pot citi videoclipul, am făcut şi io ca şi Cactus :

Do-Re-Mi

Emil Condor a scris:

aurora a scris:

uite pentru Puiu Mic

E frumos si pentru Puiu Mare.

D-ai fain şi pentru moşulică.

CONFESIUNE

De necrezut, dar adevărat.

Aşa se poate spune despre ce vă relatez acum, după ce am citit mai multe subiecte cu tematică asemănătoare, dar diferite în timp.
Pentru ce o fac ? Pentru ca tinerii părinţi să ştie ce ar putea fi dintr-un motiv sau altul.
Ce este incestul, se ştie. Cum are loc? Se presupune şi adesea se spune că este cauzat de viol. Fratele mai mare abuzează de cel mic, tatăl de fiică.

A fost groaznic să citesc cum un tată şi-a izbit cu piciorul fiica de trei ani pentru a o îndepărta de mama ei. Motivul ? Mica fetiţă, un ghemotoc de om, a cerut ajutor pentru a-şi da jos mănuşile, căci şnurul cu care erau legate s-a încâlcit.
Mica fetiţă avea şi un frăţior mai mare cu doi ani. De la un timp şi fratele a început să se poarte urât cu mica fiinţă. Timpul a trecut, şi mama nemaiputând suporta „tratamentul” la care era supusă a divorţat. Un alt coşmar începea. Mama avea serviciu pentru a-şi putea creşte copii. Copiii, în loc să se joace ca şi copiii se băteau. În sensul că fratele mai mare, maltrata copila şi copila nu îndrăznea să se plângă pentru că mama nu o băga în seamă, neavând ce-i face băiatului. Şi aşa, de la mici bătăi s-a ajuns la lucruri mai mari. Fata era legată de băiat, dezbrăcată şi studiată. Mai târziu, abuzată. Toate acestea au lăsat traume adânci în sufletul fetei, dar a rezistat şi s-a desăvârşit profesional. A avut tăria să-şi ierte tatăl, mama şi fratele. Nişte torţionari.

Ei bie, şi eu am avut sora mai mică decât mine cu doi ani. La şase ani şi câteva luni am rămas fără tată. Murise. Mama nu avea serviciu şi ca să ne crească lucra pământul moşului Lae. De dimineaţa pănă seara. Eu şi sora mea eram mai mult singuri acasă. Ne jucam şi îngrijeam puii de găină, iar spre toamnă aveam grijă să nu vină graurii la struguri. Nu ne băteam. Îmi era milă să dau în sora mea. Era mai mică !
Când sora mea a avut în jur de şapte ani a vrut să ştie dacă şi eu eram ca ea. I-am arătat că nu. După un timp a vrut să pună mâna pe ce aveam eu şi ea nu avea. Am acceptat şi treaba asta. Eram şi eu un neştiutor pentru că nu aveam de unde afla ţi îmi era ruşine să întreb. A mai trecut un timp şi curiozitatea noastră a sporit. Când sora mea îmi atingea organul genital, acesta creştea. Şi unul, şi altul am vrut să vedem dacă al meu intră în al ei. Am simţit că undeva se opreşte şi n-am mai insistat. Ea voia mai mult, eu n-am mai vrut.

Au mai trecut vreo doi ani şi lângă moşu s-a mutat un văr al mamei. Avea o fată mai mică decât noi cu vreo patru ani. Într-o zi, din joc în joc, s-a lăudat cu ce avea ea şi ne-a îndemnat să i le arătăm şi noi pe ale noastre. Eu am ezitat, ferindu-mă de sora mea. Verişoara s-a supărat şi a plecat. De atunci nu s-a mai jucat cu noi.

Timpul a trecut şi nu s-a mai întâmplat nimic în această satisfacere a curiozităţii. Din cărţi am început să aflu câte una alta, dar nu tot ce aş fi vrut. Nu aveam cu cine discuta şi cu fratele tatei nu îndrăznem pentru că nu-mi plăcea felul lui de-a aborda astfel de probleme. Am ajuns un timid retras.

Într-o zi călduroasă de vară, stam moleşiţi acasă eu şi sora mea. La un moment dat am văzut că se dezbracă şi m-a îndemnat să mă dezbrac şi eu. Am privit-o, am pus mâna pe ea, am mângâiat-o şi sângele a început să-mi pulseze mai repede, dar m-am oprit. Mi-a încolţit în minte gândul că poate rămâne gravidă. Simţindu-mi ezitarea s-a întristat şi s-a îmbrăcat. De atunci se purta distant cu mine şi pe măsură ce trecea timpul a început să mă evite. Discutam foarte rar şi de regulă ne certam.

Aşa au trecut mulţi ani. Ea s-a măritat, a avut o fetiţă, dar din cauza neînţelegerilor a divorţat înainte de a se naşte fetiţa. Soţul ei mergea mai mult beat acasă şi o bătea. Când a fost gravidă a vrut să-i dea cu piciorul în burtă pentru a pierde sarcina, dar s-a ferit la timp. Cât a fost la maternitate soţul ei a neglijat-o şi cea care i-a purtat de grijă a fost mama. Din cauza unor probleme de sănătate a născut greu, iar după ce a născut a mai fost ţinută o lună la maternitate pentru tratament şi supravegherea fetiţei. La externare n-a avut cine să-i poarte de grijă decât tot mama şi ca atare a fost adusă la noi împreună cu fetiţa, care nu avea voie să sugă lapte matern. Îi dam lapte praf şi între mese îi dam miere pe suzetă. Aşa a crescut fetiţa mare şi voinică, fără să aibe probleme de sănătate, cum se temeau medicii la externare.

Cu toate acestea, relaţiile între mine şi sora mea nu s-au normalizat. Ne certam din fiece şi cearta o începea ea.

Eu eram necăsătorit şi nici nu mă trăgea firea să mă însor. Eram obsedat de boala pentru care a murit tata şi mă apropiam de vârsta care a avut-o el... A avut leucemie. Mama nu ştia nimic depre această boală, iar fratele tatei ţinea ascuns faţă de mine motivul morţii tatălui meu. N-am ştiut şi am aflat mult mai târziu că bolile ereditare nu se transmit de la tată la băieţi şi de la mamă la fete, ci de la tată la fete şi de la mamă la băieţi. Dar până la urmă, totuşi m-am însurat. „ Sarcină de partid”.
Când Mureşul inundase oraşul, casa noastră a fost tare avariată şi nu mai puteam locui în ea. Câteva nopţi am dormit la o fină. Casa unchiului meu a fost mai în bătaia apelor şi a fost dărâmată. De aceia el a primit un apartament la urgenţă. La insistenţele lui ne-am mutat la el. De la o vreme mătuşa, soţia lui, a început să mă descoase despre motivul pentru care nu mă însurasem. Eu, cât puteam, deviam acele discuţii. La un moment dat m-a întrebat dacă sunt bolnav şi impotent. Până la urmă am cedat şi i-am arătat cât de impotent eram. Dar aceasta a făcut-o să devină posesivă. Mă trata de parcă eram soţul ei şi a început s-o facă destul de vizibil. Asta mă deranja şi am început s-o evit. Atunci ea ma-a acuzat că am relaţii cu mama. Nu am suportat această jignire şi am rupt legătura cu ei, mai ales că avusem o discuţie „amicală” şi cu unchiu, în care a vorbit doar el şi pe mine nu m-a lăsat să vorbesc. Între timp primisem şi eu un apartament proprietate personală. Era cu două camere dar era suficient pentru mine şi mama. Dar după ce a divorţat sora mea, a devenit insuficient şi atunci am cumpărat unul cu trei camere.

A mai trecut o bucată de vreme şi sora mea s-a îmbolnăvit grav. Diagnosticul : cancer. Înainte de a muri mi-a spus: „Eu mor. Tu să ai grijă de fată şi să nu laşi s-o ia tată-so.”

Aşa am făcut. Procesul de încredinţare a durat mai bine de un an, dar până la urmă fata a rămas la mine. Eram căsătorit. De la o vreme doamna soţie-mea a început să mă acuze că ţin prea mult la nepoata mea şi neglijez nepoţii ei. Nu a durat mult timp şi a plecat acasă la mama ei. Atunci i-am spus: „Fii atentă, pleci nemânată, dar înapoi nu mai ai ce căuta nechemată”. Şi de atunci au trecut un număr însemnat de ani dar de divorţat nu am divorţat. Când am vrut să divorţez, ea a blocat procesul spunând că nu vrea să divorţeze. Eu nu am vrut s-o chem înapoi şi aşa au trecut anii unul după altul.

Astăzi este aşa cum este şi mai cresc un pui mic. Eu sunt mulţumit că pot face acest lucru: să ajut pe cei care au nevoie de ajutorul meu. Aşa a fost să fie şi aşa a fost.
Mulţumesc lui Dumnezeu că a fost aşa cum a fost şi nu altfel. Îi mai mulţumesc pentru ce are să fie, fără să ştiu ce va fi. Nimic nu a fost la voia întâmplării şi nici nu va fi. Ce a trebuit să fac am făcut şi ce nu a trebuit să fac a rămas nefăcut.

abbilbal a scris:

CONFESIUNE

De-i o confesiune de-a ta ai avut curaj să o arăţi lumii!
Ai avut o viaţă grea, mai mult cu necazuri decât bucurii, şi ai trăit-o aşa cum ai crezut de cuviinţă.
Dumnezeu să vă dea sănătate, la toţi, să-ţi vezi puiul mic, având parte de o fericire de care tu nu ai avut parte.

yzzy a scris:

abbilbal a scris:

CONFESIUNE

De-i o confesiune de-a ta ai avut curaj să o arăţi lumii!

O descătusare...

Impresionanta confesiune, Abby ...
Dumnezeu sa va dea gindul cel bun si muuulta iubire, in continuare .

abbilbal a scris:

CONFESIUNE

Viata te pune in fatza unor situatii pe care n-ai cum sa le prevezi, situatii foarte incurcate...

Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere.

Vă mulţumesc prieteni. Aşa ceva se spune numai celor în care ai încredere. Voi sunteţi primii şi ultimii cărora le-am destăinuit această poveste adevărată trăită de mine în urmă cu ani de zile.

Stau şi mă uit la Puiu Mic cum se joacă. Uneori mă deranjează cu insistenţele ei, dar mă limitez doar la ridicarea tonului. Mă uit la ea când doarme, cât este de liniştită şi-mi vine în minte povestea fetiţei de trei ani, izbită cu bocancul pentru că a îndrăznit să-i ceară mamei să-i descâlcească şnurul mănuşilor, pentru a şi le putea scoate din mânuţe.
Era ca şi Puiu Mic. O mână de om, care strigă după ajutor destul de des. Dar este om şi ea, cu personalitatea ei. Niciodată nu am dat în ea în altă parte decât peste funduleţul acoperit cu haine şi nu am folosit altceva decât palma. Mai mult zgomot decât efect.