LA TACLALE CU ABBILBAL (I)

Cota +8

TERASA

Boxa 1

ÎNCERCĂRI DE VERSIFICAŢIE

ROATA VIEŢII

Râde clopotu’ în turlă!
S-a născut un copilaş.
E băiat, ori e fetiţă,
Copilaşu-i copilaş.

Cântă clopotu’ în turlă!
Micul nostru bebelaş
Se găteşte azi de nuntă!
Dragul nostru holteiaş.

Geme clopotu’ în turlă!
C-a zărit un biet moşneag.
Şi ce greu se mai urneşte
Fostul mândru bebelaş...

Plânge clopotu’ în turlă!
Biet moşneag,
Acum te-ai dus,
Pâş-pâş-pâş şi ai apus.

Dar, iar râde clopotu’ în turlă!
Avem din nou un copilaş.
Asta-i a vieţii mare roată
Perpetuă pe-al ei făgaş.


GLASUL CLOPOTULUI

Este sâmbătă seara
Şi un clopot vesteşte
Duminica de mâine...
Dang, dang, dang-dalang...

Sună dogit, ca un om obosit
Care a trudit din zori la asfinţit.
Dar mâine iar se primeneşte
Şi de slujbă se găteşte...

Dang, dang-dalang, dang-dalang...
Pe creştini îi cheamă
Cu dangăt sprinţar
Şi sunet-răsunet mai clar.

Dang, dang-dalanga-dang
Liturghia vesteşte clopotul vioi
Căci slujba e-n toi,
Dar câţi au trecut al bisericii prag?

Dang-dang, dang-dang...
Slujba-i pe sfârşite
Şi la ale lor dau fuga
Creştinii pe grăbite...

Dang-dang, dang-dang...
Amurgul se lasă, vecernia începe.
Iar acatistele străpung duios
Ale sufletelor fine coarde...

Dang... dang...
Ziua este gata, slujba-i isprăvită
Pe creştini ’i-aşteaptă din nou munca oropsită
Ce v-a-ncepe-ndată după noaptea isprăvită.


FURTUNA

Vuiet prelung se aude în zare,
Nori grei apasă pe soare,
Săgeţi de foc sclipesc necruţătoare
Şi un bubuit răsună peste hotare.

Este furtuna viforoasă tare,
Aprigă, nevoie mare.
Tunete, fulgere, averse de ploaie peste ponoare
Toate inundă timide ogoare.

Boxa 2

GÂNDURILE ÎNŢELEPŢILOR - prima parte

Tălmăcite ca proverbe şi creaţii populare orale, învăţăturile înţelepţilor prooroci Ieremia, Solomon, Isus Sirah, Osea, Iezechiel, Avdie, Iona sau Avacum, pentru a nominaliza doar pe aceştia din cei mulţi înscrişi în Biblie, alături de cele ale apostolilor Pavel, Petru, Ioan, Iuda şi, nu în ultimul rând, ale evangheliştilor Matei, Marcu, Luca sau Ioan; au avut o largă circulaţie sub diferite forme de genul: „Povestirile unui unchiaş sfătos”. Folosindu-mă de acest stil de redare, voi prezenta cât mai multe citate din aceste învăţături.
Din Epistola lui Ieremia aflăm că soarele, luna şi stelele, care strălucesc şi sunt orânduite spre un folos, sunt ascultătoare, fulgerul este frumos de văzut când izbucneşte, vântul bate toată ţara, norii îndeplinesc porunca pe care le-o dă Dumnezeu de a străbate tot pământul; focul trimis de sus mistuie munţi şi păduri, face ce i s-a poruncit, iar idolii de lemn nu le sunt asemenea nici în frumuseţe nici în putere şi fiarele preţuiesc mai mult decât ei, căci ele pot să fugă într-un adăpost şi să se ajute singure. Omul drept care n-are idoli preţuieşte mai mult, iar cei ce slujesc idolilor de lemn vor fi ruşinaţi.
De la înţeleptul Solomon aflăm că Domnul Se lasă găsit celor care nu-L ispitesc şi Se arată numai celor care au credinţă în El. Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean, Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug; se depărtează de minţile fără de pricepere şi se dă în lături când se apropie fărădelegea. Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără greş inimile şi aude toate cuvintele.
Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă. Păziţi-vă de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire.
Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii. Moartea n-are putere asupra pământului. Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte. Cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul.
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
Mai bine este să nu ai copii, dar să ai bunătate, căci pomenirea bunătăţii este nemuritoare.
Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată.
Vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul.
Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte.
Înţelepciunea este pentru oameni comoară nesfârşită. Dumnezeu este povăţuitorul înţelepciunii şi îndreptătorul înţelepţilor. În mâna Lui suntem şi noi şi cuvintele noastre şi toată înţelepciunea şi ştiinţa lucrurilor. Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare este dorinţa celui înţelept. În înţelepciune se află un duh de înţelegere, sfânt, fără pereche, cu multe laturi, neoprit, nepământesc, ager, neîntinat, pătrunzător, preaînţelept, fără de patimă, iubitor de bine, ascuţit, binefăcător, iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic, atotveghetor şi răzbătând prin toate duhurile isteţe, curate şi oricât de subţiri.
Înţelepciunea este mai sprintenă decât orice mişcare, ea pătrunde şi îşi face loc pretutindeni prin curăţia ei. Înţelepciunea este şi mai frumoasă decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor. Ea întrece lumina, rămâne nebiruită în faţa răutăţii şi a mântuit pe cel drept din prăpădul celor răi.
De la înţeleptul Isus Sirah avem următoarele profeţii: Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea minţii este din veac. Cununa înţelepciunii este temerea de Dumnezeu. În visteriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei.
Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător. Până la o vreme va suferi cel îndelung răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
Nu te făţărnici înaintea oamenilor şi buzelor tale ia aminte. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău.
Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispită, încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.
Domnul a înălţat pe tată peste fii şi a întărit judecata mamei peste copii. Binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până la temelie.
Fiule sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu îl mâhni în viaţa lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere.
Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte. Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi. Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse. În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele omeneşti. Pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetarea lor.
Inima îndărătnică rău va păţi mai pe urmă, ea se va împovăra cu osteneli şi cel păcătos va adăuga păcate peste păcate. Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui şi cel care iubeşte primejdia va cădea într-însa.
Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele. Cel ce răsplăteşte pentru binefacere, acela se gândeşte la viitor şi la vreme de cădere va afla sprijin.
Să nu urgiseşti pe om când are lipsă şi inima necăjită nu o tulbura, iar pe omul al cărui suflet este întristat, nu-l batjocori. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac. Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace. Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie.
Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când judeci. Din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi nu grăi împotriva adevărului. Până la moarte luptă-te pentru adevăr. Nu făuri minciuni împotriva fratelui tău, nici împotriva prietenului tău.
Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.
Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi. Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău. Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul. De ştii, răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna peste gură.
Limba omului îl face să cadă. Să nu greşeşti nici în lucrurile mari, nici în cele mici.
Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el, că-ţi este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.
Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
Prietenul credincios este acoperământ tare, şi cel ce la aflat pe el aflat-a comoară. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Dumnezeu îl vor afla pe el. Să nu schimbi nicidecum prietenul pentru bani.

GÂNDURILE ÎNŢELEPŢILOR - partea a doua

Nu vorbi mult şi nu repeta cuvintele tale în rugăciune.
Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. Să nu necinsteşti pe om la bătrâneţile lui, căci poate şi noi vom îmbătrâni. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată. Nu te bucura de moartea vrăjmaşului tău, aduţi aminte că toţi trebuie să murim.
Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit, tu nu ştii ce poate născoci el. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobândeşti bunăvoinţa lui. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meşteşugurile celui viclean.
Săracul este cinstit pentru ştiinţa sa şi cel bogat pentru avuţiile sale. De la cel nelegiuit îndoite răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i le vei face. Dă celui bun şi nu ajuta pe cel păcătos.
Bogatul a făcut strâmbătate şi tot el s-a mâniat, celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii, iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. Când îi merge bine omului vrăjmaşii lui se întristează, iar când cade, este respins de prietenii săi.
Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele. Pizmaşul şi de face bine, din uitare face, iar mai pe urmă arată răutatea sa. Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici va întârzia răbdarea celui binecredincios.
Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău usucă sufletul. Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la masa sa va fi lipsit. După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce. Cine dispreţuieşte puţinul pe care-l are se păgubeşte degrabă.
Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
Domnul singur este drept şi nimănui n-a dat putere să vestească lucrurile lui.
Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună, şi nu aştepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit. De dimineaţă până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului.
Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul. Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea. Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el.
Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie. Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă. Este unul care tace, pentru că nu are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că este vremea să tacă.
Este spor care aduce pagubă şi este câştig spre nenorocire. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor răi va veni degrabă. Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste.
Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută nu aduc nici un folos. Să ai credinţă către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui, când va fi bogat.
Cine va păzi gura nu va cădea prins. Când şezi în mijlocul celor mari, adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta.
Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale nu se va înţelepţi.
Între încheieturile pietrelor se înfige ţăruşul şi între vânzare şi cumpărare se va strânge păcatul.
Cel care face cu ochiul meşteşugeşte rele şi cel înţelept se va îndepărta de el.
Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu, ţi se vor ierta păcatele.
Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa. Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz celor care i-au ajutat pe ei. Pentru omul care are minte este grea ocara că eşti cămătar. Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt: apa, pâinea, haina şi o casă pentru adăpost.
Cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el. Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. Jertfeşte banii tăi pentru un frate, un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră, pierzându-se.
Puneţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul. Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire.
Cel care învaţă pe fiul său întărâtă pe vrăjmaşi şi înaintea prietenilor se va bucura pentru el. Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge răucrescut.
Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot aurul, şi trupul sănătos şi cu putere, decât avuţia nenumărată. Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala necontenită.
Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea. Fericit este bogatul care s-a aflat fără de prihană şi după aur n-a umblat.
În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina. La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul.Cel care caută legea se va sătura de ea şi cel care se făţărniceşte se va împiedica de ea.
Nu te încrede în drumul cel drept şi de fiii tăi te păzeşte. În tot lucrul tău crede sufletului tău, că acesta este paza poruncilor. Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept. Cel care se teme de Domnul va primi învăţătura.
Împotriva răului este binele şi împotriva morţii este viaţa. Toate lucrurile sunt perechi, perechi, una împotriva celeilalte.
Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta. Până trăieşti şi este sufletul în tine, nici unui trup nu te supune. Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile lor. În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o pază.
Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor, de nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze.
Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bunăvrere prinoasele celor fără de lege.
Nu-i foloseşte la nimic postul omului care posteşte întru iertarea păcatelor sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
Din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte virtutea. Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea.
Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea duhului lui.
Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi. Înţeleptul, înţelesul ascuns al pildelor îl va căuta şi în tainele proverbelor va pătrunde.

GÂNDURILE ÎNŢELEPŢILOR - partea a treia

Toate sunt făcute cu un scop. Pentru cei cuvioşi, din început cele bune s-au zidit, iar pentru cei păcătoşi, cele rele. Începutul a toată trebuinţa vieţii omului este: apa, focul şi fierul, sarea şi făina de grâu, mierea şi laptele, sângele strugurelui, untdelemnul şi haina. Acestea toate celor cuvioşi întru bunătăţi vor fi, iar celor păcătoşi întru cele rele se vor întoarce. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se întorc.
Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna. Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur. Viaţa cea bună are zile numărate, iar numele cel bun în veci rămâne.
Toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă; ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile; cei înţelepţi ascund ştiinţa; binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte; truda zadarnică nu aduce spor şi cine îşi tulbură casa lui culege vânt.
Proorocul Zaharia are următoarele proorociri: Faceţi dreptate adevărată şi purtaţi-vă fiecare cu bunătate şi îndurare faţă de fratele său. Păziţi următoarele rânduieli: „Să spună omul adevărul aproapelui său. Judecaţi şi daţi hotărâri drepte la porţile voastre. Să nu cugetaţi fărădelege unul împotriva altuia şi jurământul strâmb să nu-l iubiţi.” Vai de ciobanul rău, care lasă turma în părăsire! Braţul lui să se usuce cu totul, iar ochiul lui să rămână orb de tot.
Proorocul Tobit are alte preziceri: Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dăle-o îndată. Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine pe cale!
Din toate câte ai din belşug, fă milostenie, şi să nu-i pară rău ochiului tău când vei face milostenie! Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai!
Dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale. De la tot înţeleptul să ceri sfat şi sfatul folositor să nu-l dispreţuieşti. Binecuvântează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul şi cere de la El să călăuzească căile tale şi ca toate gândurile tale să izbândească, căci înţelepciunea nu este dată la tot neamul, şi Domnul dă tot binele şi, pe cine voieşte, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locaşului morţilor.
Lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti; Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite; nu adăuga nimic la cuvintele lui Dumnezeu. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe; Bunătatea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam; Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri s-a strâns.
Lucrurile cerute de Tobit de la Dumnezeu au fost: Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă.
Ecclesiastul, fiul lui David, a proorocit: Unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer: vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit; vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti; vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti; vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme să fugi de îmbrăţişare; vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci; vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti; vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti; este vreme de război şi vreme de pace. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ţine din veac în veac şi nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micşora. Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte veacuri; şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă.
Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân şi nebun.
Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l îndeplineşti. Mai bine este să nu făgăduieşti decât să nu îndeplineşti ce ai făgăduit.
Cel ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Când se înmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă. Este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea şi să trăiască bine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare.
Ori de câte ori Dumnezeu dă omului bogăţii şi bunuri şi îi îngăduie să mănânce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
Un rău nespus de mare este atunci când omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca.
În zi de fericire fii bucuros iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.
Fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu şi se sfiesc în faţa Lui. Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale. Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui!
Omul nu poate să înţeleagă toate câte se fac sub soare, dar se osteneşte căutându-le, fără să le dea de rost; iar dacă înţeleptul crede că le cunoaşte, el nu poate să le pătrundă. Cei drepţi şi cei înţelepţi împreună cu toate faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaşte omul.
Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sunt luate în seamă.
O singură greşeală nimiceşte mult bine. Puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune.
Scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.

GÂNDURILE ÎNŢELEPŢILOR - partea a patra

Din cartea lui Iov aflăm: Omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor.
Dumnezeu face lucruri mari şi nepătrunse, lucruri minunate şi fără număr. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. Dumnezeu răneşte şi tot El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. Dumnezeu te scoate din nevoi de şase ori, iar a şaptea oară, răul te va ocoli.
Cel ce nu dispreţuieşte certarea lui Dumnezeu va sosi la mormânt la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei. La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea sunt ale Lui. Ceea ce dărâmă Dumnezeu, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă. Cel fără de lege dă îndărăt ce-a câştigat şi nu se mai foloseşte de câştig şi de roadele negustoriei sale nu se mai bucură.
Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur şi argintul nu-l cântăreşti ca s-o plăteşti. Nu cei bătrâni sunt înţelepţi şi nici moşnegii nu sunt cei ce înţeleg totdeauna dreptatea.
Dumnezeu vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Prin durere omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni. El este prea puternic prin înălţimea înţelepciunii Sale. El nu desparte pe cei drepţi de dreptatea lor.
Dacă tu ai fost pedepsit cu străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăţii. Certarea lui Dumnezeu să nu te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
Nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei.
Dumnezeu a fost şi este scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. Săracul nu va fi uitat până în sfârşit, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
Vijelia vine de la miazăzi şi frigul vine de la miazănoapte.
Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta în aşteptarea Domnului. Nădăjduieşte în Dumnezeu, cheamă-L în ziua necazului şi te va izbăvi şi-L vei preaslăvi.
Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. De n-ar zidi Dumnezeu casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc, de n-ar păzi Dumnezeu cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde.
Proorocul Isaia ne sfătuieşte pentru postul adevărat:
„Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine”. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
Domnul zice: „Nu este pace pentru cei fără de lege”. Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept.
Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni, atunci vei afla desfătarea ta în Dumnezeu.
Dumnezeu la vreme va fi împlinitorul hotărârilor Sale.
Prin proorocul Ieremia aflăm că Dumnezeu a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui.
Cel ce câştigă avuţie nedreaptă o lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun. Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata lui.
Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează. Bun este Dumnezeu cu cei ce se încred în El, pentru omul care îl caută.
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul lui Dumnezeu

GÂNDURILE ÎNŢELEPŢILOR - partea a cincea

De la Evanghelistul Matei ne-au rămas următoarele învăţături:
Nu vă împotriviţi celui rău. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, ci fă milostenie să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta.
Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii care se roagă prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare ca să se arate oamenilor; rugaţi-vă în cămara voastră, închizând uşa şi nu spuneţi multă vorbărie, este suficient să spuneţi Tatăl nostru.
De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Când posteşti, faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti.
Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Dumnezeu va da cele bune celor care cer de la El. Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor.
Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
Orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Intrând într-o casă uraţi-i zicând: „Pace casei acesteia”.
Când veţi ajunge la dregători, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său.
Nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. La om şi perii capului, toţi sunt număraţi.
Jugul lui Dumnezeu e bun, şi povara Sa este uşoară. Se cade a face bine în zi de sărbătoare. Cine nu este cu Iisus Hristos, este împotriva Lui, cine nu adună cu Iisus risipeşte.
Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua (vai de cei care nu au minte n.a.).
Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
Dacă aveţi credinţă cât un grăunte de muştar, nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. Să nu dispreţuiţi pe vreunul din cei mici. Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
Mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi. Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Cerul şi pământul vor trece, iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori; cu cei ce se
răzvrătesc nu lega prietenie; fără de veste va veni nenorocirea; nu fi martor mincinos; dă la o parte pe cel fără de lege; nu sta în locul hotărât pentru cei mari. Ceea ce au văzut ochii tăi, nu aduce grabnic spre dispută; taina altuia să nu o dai pe faţă; de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare. Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască; de flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l cu apă. Blestemul fără pricină nu nimereşte; cine sapă groapa altuia cade sigur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte tot peste el. Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
Evanghelistul Marcu ne învaţă că împărăţia lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânţa în pământ şi apoi aşteaptă secerişul. De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ce-
ruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu va ierta vouă greşelile voastre.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mântuitorului nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
De la evanghelistul Luca avem învăţături şi pilde despre făţărnicie, şovăială şi lăcomie, îndemnându-ne să ne ferim de acestea, să veghem şi să fim îngăduitori, arătându-ne semnele vremii. Îndemnul lui este: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea”.
Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine. Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
În cer va fi mai mare bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult e credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept. Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
De la Sfântul Evanghelist Ioan aflăm cum s-a făcut trup Dumnezeu-Cuvântul, care au fost cei dintâi ucenici ai lui Iisus, mărturiile lui Ioan Botezătorul şi minunile făcute de Mântuitor. Prinderea lui Iisus, Patimile Domnului, moartea şi îngroparea Lui. Învierea Domnului şi arătarea Sa ucenicilor. Evanghelia lui Ioan se sfârşeşte prin cuvintele: „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care dacă s-ar fi scris cu de-amănun-tul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris”.

Aoleu! De unde ai scos aia?!

GÂNDURILE ÎNŢELEPŢILOR - partea a şasea

Din Pilde scoatem următoarele învăţăminte: Domnul dă înţelepciune, din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea. Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale. Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte la Domnul şi El îţi va netezi toate cărările tale. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale. Dobândirea înţelepciunii este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile. Păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială. Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai capătă priceperea.
Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-l ajuţi. Nu spune aproapelui tău: „Du-te şi vino, mâine îţi voi da”, când poţi să-i dai acum. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine. Domnul blestemă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi.
La poveţele bune pleacă-ţi urechea ta! Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău.
Fereşte-ţi calea ta de femeia linguşitoare şi nu te apropia de uşa casei ei. Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Izvoarele şi pâraiele tale să fie numai pentru tine singur, nu şi pentru străinii care sunt cu tine! Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui. Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
Mândria şi obrăznicia sunt calea răutăţii. Înţelepciunea locuieşte împreună cu prevederea şi stăpâneşte ştiinţa şi buna-chibzuială. Înţelepciunea deţine sfatul şi buna-chibzuială, ea es-te priceperea şi are puterea. Cele mai preţioase lucruri nu au valoarea înţelepciunii. Înţelepciunea iubeşte pe cei ce o iubesc şi cei ce o caută o găsesc. Înţelepciunea merge pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine.
Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.
Celui ce se pune chezaş pentru un străin îi merge rău; ia-i haina şi fiindcă s-a pus chezaş pentru altul în locul celor străini, ia-l zălog. Cel ce nu se pune chezaş stă la adăpost.
Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău, ajunge la moarte. Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte.
Cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare. Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce o adună pe încetul o înmulţeşte. Aşteptarea prea îndelungată îmbolnăveşte inima, iar dorinţa împlinită este pom al vieţii.
Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei. Chiar când râdem, inima se întristează. Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
Răspunsul limbii vine de la Domnul. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
Cel care închide din ochi urzeşte viclenii; cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei. Podoaba celor bătrâni este părul lor cărunt.
Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii. Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlineşte. O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s¬-o scoată.
Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.
O moştenire repede câştigată de la început, în urmă va fi
fără binecuvântare. Nu spune: „Vreau să răsplătesc cu rău!” Nădăjduieşte în Domnul şi El îţi va veni în ajutor. De Domnul sunt hotărâţi paşii omului. Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. Spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire, iar toiagul mâniei lui îl va bate pe el.
Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta.
„Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? (Psalmul 14, 1) Păzeşte-mă Doamne că spre Tine am nădăjduit. (Psalmul 15, 1) Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. (Psalmul 16, 1)”

Emil Condor a scris:

Aoleu! De unde ai scos aia?!

Totul din Biblie. Nimic de la mine sau din alte surse.

Boxa 3

DIN SCRIERILE ÎNŢELEPŢILOR

Scrierile înţelepţilor (epistolele) s-au păstrat sub diferite forme în decursul anilor. Din acestea aflăm că dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare. Şi precum (unii) n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare (adulter, homosexualitate, les-bienism, incest), de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori; grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă (Romani I, 21-31).
Dar ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte întru adevărul Său, pe când tot omul întru minciună (Romani III, 3-5). Oare Dumnezeu este numai al iudeilor (creştinilor n.a.)? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor. Fiindcă este un singur Dumnezeu…(Romani III, 29-30). Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământarea este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi. Daru-rile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. Adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât de nepătrunse căile Lui!
În Epistolele către Corinteni apostolul Pavel spune: Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Puţin aluat dospeşte frământătura. Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat săvârşit de om este în afară de trup, dar cine se dedă desfrânării păcătuieşte cu trupul său. Din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Cei care nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească, fiindcă este mai bine să se căsătorească, decât să ardă, iar cei căsătoriţi să nu se despartă.
Necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.
Toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
Cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.
Unii sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Galatenilor le-a scris apostolul Pavel: Nu vă amăgiţi, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.
În Epistola către Efeseni, apostolul Pavel spune: Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! – Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus.
Mântuiţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu daţi loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Deci nu vă faceţi părtaşi cu ei şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului.
Mulţumiţi totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu Tatăl. Nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
Colosenilor le atrage atenţia apostolul Pavel: Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos.
În Epistola către romani, Sfântul Apostol Pavel spune: „ Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”

Am să "păduchesc" cartea Matei (nu căăă... n-as fi făcut-o, deja!) să văd dacă mi-a scăpat asa ceva!!!

Boxa 4

PEDEPSIREA COPIILOR RĂI

Pentru copiii cei răi şi neascultători există pedepse. Care sunt acestea? Iată ce ne spune înţeleptul Solomon:
Cel ce grăieşte lucruri nedrepte nu poate să se ascundă şi dreptatea răzbunătoare nu-l uită, iar chibzuinţele nelegiuitului vor fi cercetate. Neamul celui nedrept are sfârşit groaznic.
Celor mici, Domnul le va arăta iertare şi milă, însă cei puternici vor fi pedepsiţi cu străşnicie. Cei puternici vor avea parte de o încercare mai grea.
Isus Sirah prooroceşte: Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul? De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme, că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el.
Nelegiuitul va fi răsplătit cu pedeapsă. Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului şi judecata Lui degrabă va veni. Cel care se răzbună de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui le va ţine minte.
Despre pedeapsa corporală aplicată copiilor, înţeleptul Solomon spune: Cel care iubeşte pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de el, pentru ca în Pilde să se spună: Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
Ecclesiastul, fiul lui David spune: Dumnezeu va judeca pe cel drept ca şi pe cel nelegiuit. Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege. De la Iov aflăm: Dumnezeu întoarce omului după fap-tele lui şi se poartă cu fiecare după purtarea lui, pentru ca Isaia să avertizeze: Dumnezeu nu aruncă pe oameni pentru totdeauna, ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui. Dumnezeu va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Sa.
Evanghelistul Matei spune: Pentru orice cuvânt deşert rostit se va da socoteală în ziua judecăţii; Smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
Din PILDE învăţăm: Nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui. Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care Îi este drag.
Cel ce binecuvântează va fi îndestulat, iar cel ce blestemă va fi blestemat. Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.
Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
În Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel se spune că: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor”, pentru ca mai apoi să spună: Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu. Asprimea Lui către cei ce au căzut în bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
În APOCALIPSA, Ioan Teologul, înfăptuind porunca primită de la Domnul, scrie bisericii din Laodiceea: „Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte”.

Boxa 5

PARADOXURILE VIEŢII VĂZUTE DE PROOROCI

Este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, şi este câte un nelegiuit care trăieşte mereu în răutatea lui.
Sunt păcătoşi purtaţi în mare cinste, pe când cei ce lucrează drept au fost izgoniţi de la locul cel sfânt.
Sunt drepţi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor nelegiuiţi şi sunt păcătoşi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor drepţi.
Toţi oamenii au aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun ca şi cel rău, cel curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel ce jură ca şi cel ce cinsteşte jurământul.
Izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi.
Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos.
Hotărârea pentru pedepsirea răutăţii nu este îndeplinită de îndată.
Nimicnicia vieţii omeneşti: Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. Ca şi floarea, el creşte şi se veştejeşte şi ca umbra el fuge şi e fără durată.

Dacă ai avut răbdarea şi curiozitatea să citeşti până aici e bine. Caută acum să pătrunzi cele citite pentru a nu te abate de la sensul lor real. Să ai în vedere că sunt mulţi care citesc Biblia, dar neagă tot ce nu le convine din aceste învăţături. O fac din dorinţa de a se da mai cinstiţi, mai corecţi şi mai înţelepţi decât ceilalţi. Ei nu văd că, de fapt, sunt nişte îngâmfaţi, lipsiţi de modestie, la fel ca toţi aceia care nu ştiu să aprecieze limitele înţelesurilor.

Mă cam prostii şi am dat şi-n popas câteva păţanii.
Acum asta îi. Vă descurcaţi voi cumva.

Boxa 4

CARTE LA UN PRETEN
(aparent fără logică)

- Dragă Pretene, io ţ-am scris o carte. Daaa, mă laşi s-o cetesc tare, În astă adunare?... Păi Nu ???!!! Noa… Bineee... Daaa... io iertare cer. Că io cu cetitu nici cu scriitu nu mă cam împac, suntem sfădiţ de-o zvârlitură. Daaa... io tăt am scris-o aceasta carte şi las s-o cetească alţî.
Dragă preTine,

Am auzât şi io că az îi zâ mare. Drept îi? Am auzât că ţî s-ooo, noa, cum îi zâce?... aaa ţâ s-ooo întipărit cartea la care tăt lucrai. Daaa, dreptîi că az îi chiar dai drumu az?

Daaa, Mă preTine, di ce ai întipărit-o şi nu a-i înscris-o? ori cumva nu şti să înscri, că ştii bine mata cum era cânva cân uni făcea facultăţ da la leceu nu merea că de el nici n-auza. Daaa să şti Mă preTine, io tăt te zâc, tătă lumea să te ştie, că io am văst că ai şezut la masă de ai scris o carte. Daaa, atunci Dragă Pretene, di ce nouă ne zâci că nu ştii să înscrii, numa să întipăreşti ori dumneatu nu vrei să dai cartea să-ţ cetim şi noi?

Daaa, preTine a neu, vrei să-ni zâci nie ceva? Ce îi aia întipărit? Îi cumva să pui foaia pe doască şi să dai cu maiu-n ie? Da cân’ dai cu maiu-n foaie, slova nu zboară? Nu să scutură? Nu să şterje să să ducă? Mai videm ca să cetim aceia carte?
cap, cu tolceru’ îni turnai? Ba cu păioase, ba legumin-oase, ba cu foioase (că ne măi foiem), ba conifere şi nu bine le gătai că iar începeai cu nevertebrate, apăi săreai pe la reptile, ca s-ajungi la ierbivore şi carnivore să te poţi opri la... omul măi-muţă măimuţa om, că de... ştii tu, ştii cum noi ţânem partea lu Darwin să putem găta işcoala să merem la iczamin. La ăla de maturitate, că aşe îi zâcem noi atunci la BACUluriatu de amu. Daaa să zâc? Baaa nu zâc! Nu zâc. Măi bine tac. Di ce să ştie
tătă lumea că scursu-s-or de-atunci cinzăci de ai fără un chic. Lasă, nu măi ştie tăţ de-aici câtă vreme-i de atunci... Da ce! Am zâs eu ceva? Nu am zâs ninic odată şi nici nu zâc. Zâ mata de vrei să spui că eu tac, nu, zâc: nu zâc. Aşe, numa-n ciudă ca să-ţ fac Drag al neu preTine!

Da ştii Domnule preTin, că ui aşe vini vremea să te scapi de ăsta io, un fâstâcit. Da şti că ne mai vedem din cân’ în cân’ pe drum pe apucate. D-aţ aduci aminte că atunci când te vedem bună zua îţ dam, eeei, că-ntră noi rămasă loc de zua bună. O fost bună... n-o fost bună... ? Ce contează! Că numa ce-i de chierdut să chierde şi cei de rămas tăt rămâne. Pretenia

Iscăleşte, fercăleşte
Io suptsenatu pretenu tău

P(î).S. Daaa vai Mă pretene, ce carte-mi dăduşi? Di ce nu-i doar o faie de hârtie ca şi cartea care-ţ dau io ţâie? Daaa ce mă fac cu cartea asta? Cum să o cetesc? Daaa şi câtă vreme o să treacă pănă gat cetitu ei? Poate oi ceti ultima foaie să o gat măi iute, că aşe văzui pe alţî.
P(î)S(î)S(î) Da să şti Mă pretene că în astă carte înscrisă de io făcui P(î)C-u să înscrie cum vrui io, nu cum vru el că aşei cartea de acu, numa dascălii de az ştiu ce carte fac a lor inaşi să ajungă şi ei ceva.
Mă măi iscălesc odată
Tăt ăsta-s io subsemnatul, şi pui deştu drept parafă,

Al Tău fost coleg şi vecin, că acum îi drum lung, lung de tăt, di la unu la altu, că nu ne încumetăm să ne măi vedem.
(scrisă într-un stil aparte, cu greşeli voite)

Ce stil ti-ai impus tăticule!
Adevărul este că uneori a trebuit să citesc unele rânduri, de două ori ca să pricep ce zice.

Emil Condor a scris:

Ce stil ti-ai impus tăticule!
Adevărul este că uneori a trebuit să citesc unele rânduri, de două ori ca să pricep ce zice.

Se simte totuşi că eşti plecat demult. Ai uitat graiul zonal. Nici eu nu-l mai ştiu prea bine. Dar o precizare: Carte are dublu înţeles. De carte şi de scrisoare. Ce a scris ăla era carte = carte şi ce am scris io era carte = scrisoare.

Cât priveşte stilul, am făcut precizarea chiar pe prima foaie de carte că-i "un amalgam aruncat cu mistria".

Înteleg sensurile dar nu fac legătura asa cum as vrea...
Să-ti spun un adevăr despre mine: nu am vorbit niciodată limbajul regional. Chiar dacă l-am înteles...

Emil Condor a scris:

Înteleg sensurile dar nu fac legătura asa cum as vrea...
Să-ti spun un adevăr despre mine: nu am vorbit niciodată limbajul regional. Chiar dacă l-am înteles...

Limbajul regional nici eu nu-l folosesc, dar tot mai scap pită în loc de pâine şi foarte rar, dar intenţionat, chită.

Ei! Asa, când mă mai prostesc si eu, folosesc anumite expresii dar nicicând cu seriozitate.

Boxa 5

DIALOG Y(O+C)

- Oooo..., pe cine văz?! Domnul YC. Stai un chic! Zua bună să-ţi urez şi-un dialog
să-nciripez.
- Aaaa..., bună ziua domnule YO. Tot n-am ceva mai bun de făcut. Hai să ne plimbăm un pic.
- Dar domnule YC, de ceva timp nu ne văzurăm şi ce făcurăm de atunci?
- Domnule YO, eu mai una, mai alta. Ca în vremurile astea. Când crezi că-i hop, atunci îi ţop călare pe buf.
- Aaa, da domnule YC! Ce năduf! Mie-mi spui? Păi nu făcui şi io un cui? Să-l bat pe ici, pe colo, prin găuri esenţiale. Şi când gândeam că-l pui, hop că nu-i! Dar, cui făcui! Şi ce mai cui în cap îmi bătui.
- Oooo, domnule YO. Stai liniştit că nu singur ai păţit asta.
- Dar domnule YC, să-ţi mai zâc un chic de una, de alta, că aşe se naşte balta: chic cu chic şi strop cu strop!
- Dar domnule YO, lasă balta baltă şi hai la treabă-n altă baltă.
- Oofff, domnule YC! Te gândeşti un chic că balta-şi are peştii ei? Babanii!
- Da, domnule YO! Bibanii cu ale lor eleştee, rechinii în al lor larg, dar chiar lângă rechini sunt şi scrumbii!
- De, ştiu io? Hai să încercăm şi treaba asta. Poate c-om avea năroc şi ne cumpărăm un roc.
- Şi ce-o să facem cu el, domnule YO?
- Păi o să-l purtăm la treabă domnule YC. Te salut. Sper că scăpăm de rechini! Ceau, pa pusi!

Boxa 6

ÎNTREBĂRI MAI MULT SAU MAI PUŢIN
COMODE
CU RĂSPUNSURI PE MĂSURĂ

- Doamnă dăscăliţă! Doamnă dăscăliţă!... Am văzut o floare. Seamănă cu o rază de soare. Dar uite! Aceeaşi floare mai are şi altă culoare. Ce floare, ca o rază de soare are altă culoare?
- Ucenicule, dar acolo nu-i floare. E chiar rază de soare scăldată-n picur de rouă. Te uită şi vezi. Dar te scoală la timp ca să vezi. Căci raza de soare e trecătoare. În zori e aur cu purpură. În dricul zilei, e suliţă de foc, iar spre amurg puterile-i se scurg şi raza se stinge încetul cu încetul.
- Noa, ca să vezi. Să tot vezi şi să nu crezi. Eu văd floare, ea... rază de soare. Cu ce cimilitură şi ce tevatură capu-mi îmbârligă mintea să-mi încingă.
Ooofff, Ce să fie?... Ce să fie?... Uf! şi of! şi văleleu. Ce năduf pe capul meu! Da’ să-i spun la dăscăliţă nu mă-ndur. Nu mă-ndur nici de-o chichiţă. Dăscăliţa-i aspră rău de e vai ş-amar de capul meu. N-are vargă, da-are-o lingură de lemn, lungăăă... lată... şi-ndoită, să o facă făcăleţ când e bine mânuită. Şi... ce bine-o mânuieşte când spinarea mi-o croieşte. Aaau!
Da’ fie ce-o fi! Eu îi zâc de cum o văd! Doamnă, nici acum nu ştiu ce îi aia floare din soare, ba nu... rază din floare... nu, nici aşa nu! Cum o zâs dăscăliţa atuncea? Ce bine era dacă-nvăţam... Ce? D’Alba, alba, dalba Alba. Opintită, flecărită, fericită. Păi... n-am învăţat destul?! ...
- Nu! Ascultă-mă ucenicule! Omul cât trăieşte, învaţă!
- Aaa... Învaţă-n viată. Deci asta era! Cât eşti mic, purpură şi aur... când eşti în floarea vârstei, suliţă de foc şi apoi... palidă rază de soare. Da, da, da... asta era. OMUL TRECĂTOR.

Boxa 7

JOC DE CUVINTE
(fără reguli gramaticale)

În copilărie mă jucam cu pietre şi nisip. Aveam şi maşină... o rotilă. Călăream un băţ, vrând a mere să învăţ. Eram şi mare viteaz, când o mâţă chinuiam şi de coadă o trăgeam. Da ce „viteaz“ eram, când un greieraş vedeam şi pe buna o strigam: „Bunăăăăăăă!!!... iute, iute hai aici că mă mânc’-un «măgărici»! Da hai iuteee!!!…Păi n-auzî !… Da, hai odată, nu mă ţâne zua tătă lângă ăsta «măgărici»!“
Venea buna, ce să facă. Lăsa multa-i treabă baltă şi venea târâş-grăbiş ca să scoată din bucluc pe mai marele voinic.
Vai, şi câte nu erau: bune, rele şi belele. Az aşe, mâne aşe, zî de zî tăt cam aşe. Cam aşe făcui şi şcoala, cam aşe merse şi treaba, cam aşe trecui prin ai, până când hop, ţop rămăsei fără de slujbă.
Una, alta, mai găseam şi o treabă începeam. Dar şi treaba cum e treaba, az începe, mâne gata. Az cu treabă trece timpu, mâne gata anotimpu.
Ş-uite aşe din zî în zî mă-ntrebam: az ce-o mai hi ? Ce măi fac? Să măi stau, nu ni pe plac! Să măi lucru? Da ce lucru?
Umblu-n casă pi la oale. Ies afară pi la soare. Stau la masă când un lucru nu îmi iasă. Vine az şi trece az. Vine mâne! Ce-mi rămâne? O zî nouă ca şi az? Az aşe, mâne aşe, până când va hi aşe?
Mă gândesc, şi mă foiesc, iau o carte să cetesc. O cetesc şi n-o cetesc. Dau cu ie, da nu departe şi am grijă să n-o rup. E o carte! Are parte!... De o slovă comunistă. E o slovă ateistă. Dar e carte. Carte sobră, nu o carte ca o modă prin care să se arate... Sărace fusele, fuseră se duseră... Ştie lelea cum să-ntoarcă fusu-n caier. Da... cu lâna ce să facă?! Jos cu ea! Să lăsăm şi oaia spână nu îngrămădită-n lână.
Jos e lânaaa. Sus, e stâna. Cu dulăi, în haită răi. De atac sunt gata puşi şi pe oaie niţeluş, o-ncolţesc acuş, acuş. Da... şi oaia-i oaie nouă. He, he, he şi be he, he. Oaia nouă lucră-n gra-bă de dulăii toţi se-ntreabă: Oare nu-i un travesti?
Un dulău mai fioros, mere şi el mai băţos ca să-ncerce oaia-n treabă… He, he, he !
Trece-un ceas... ba trec şi două..., iar dulăul nu se-ntoarnă. Şi-un schilod de căţeluş zise-atunci schelălăit: Eu acu mă duc să văz, de ce neica s-a oprit ?
Când să plece iată vine... un jerpelit de câne, care zice mârâit: Stai aicea, nu te du, că nu-i oaie. E leoaică-mpieliţată.
Şi cum jocul de cuvinte este şi rămâne joc, dar nu joacă, fiecare este liber să creadă ce vrea. Eu cred doar ce am scris, adică... JOC DE CUVINTE şi nimic altceva. Dar ce m-aş fi făcut eu, şi nu altul, ca secretar de partid fără jocul de cuvinte?

Boxa 8

PRECIZARE, NU, JUSTIFICARE, NU…

În textele acestei cărţi apar destul de multe greşeli. De ce oare?
După ce dactilografiez materialele, le citesc, le recitesc, o dată, de două, de nouă şi chiar de zece ori de la cap la coadă şi de la coadă la cap. Totul mi se pare OK, cum spun engleziţii. Dau drumu’ la paginaţie, că de, totul e... OK. Corectori nu sunt, dar când ei apar... he, he, hei... totu-i OK (oka), materialu-i paginat, gata difuzat.
Cu tot regretul, eu nu văd la timp greşelile că scriind textele, mă obişnuiesc cu ele. Ştiindu-le conţinutul, nu le mai citesc. Le recit. Şi-atunci, unde-s greşelile?
Dar, de ce apar greşelile, căci pretind că ştiu dactilografia. Da. Ştiind dactilografia, nu mai caut tastele. Le ştiu locul. Calculatorul e englez, ştie limba lui. Şi când cuvântul se aseamănă, scrie doi „t“ doi „s“ doi „c“ sau te mai miri ce doi. Mai bagă şi pe „a“, mai scoate ce mai vrea. Dar mai e ceva. Şi asta-i şi mai şi. Ale mele deşte sunt ceva, ceva mai mari ca tasta sau stânga e mai iute ca dreapta şi atunci, ori iau două taste, ori fac întorsură în a literelor scursură, lucru pe care nu-l observ şi merg înainte, „Tot înainte“, cum ziceam când eram pionier, că şoim n-am apucat a fi.
Tu, cititorule, ai milă şi-ndurare. Fii hâtru şi râzi cu poftă de ce vezi, dar fii te rog real şi corectează-n mintea ta gafa mea. Şi-ţi mai spun ceva pe şest: şi eu râd câd reuşesc să văd ce gafe mi-au ieşit.
Dar poate cândva, s-o găsî şi-un corector, înainte mergător ţie cititorule. Dar şi acel corector nu va reuşi să corecteze decât gafele mele, nu să şi scoată ce ştie să facă deşteptul de PC sau cum spune un peltic PiŞi.
De aceea-ţi mai spun odată iubite cititor: Citeşte şi râzi, râzi cât pofteşti, dar interpretează corect ce citeşti, căci sunt destule vorbe cu tâlc, iar greşelile în totalitate sunt ale mele.


PS. Calculatorul pricinaş a fost schimbat în urmă cu trei ani. Deci pentru generaţia PC şi ăsta-i bătrân, dar face treabă ca toţi bătrânii-n general. Încet şi bine, dar la pas agale că graba strâcă treaba.

Boxa 9

POGHIAZ COTIDIAN

Acum, după ce am scris toate acestea, stau şi mă gândesc la tot ce am văzut şi văd în locurile pe unde mă poartă paşii: pe uliţi, pe străzi, pe bulevarde, la biserici, la prăvălii, în tren, în pieţe, în locuri mai mult sau mai puţin aglomerate. Privind în jurul meu mă izbesc de fel şi fel de lucruri, de fapte şi de oameni. Meditând asupra întregului ansamblu în care includ şi felul meu de a fi, ajung la concluzia că am fost şi am rămas un „Lucifer”. În afară de moartea mamei nimic altceva nu m-a impresionat sau marcat. Şi sentimentul pe care-l am faţă de fiinţa care a trudit din greu pentru a ne creşte este unul de vinovăţie, o vinovăţie a neştiinţei dacă am făcut tot ce trebuia pentru ca mama să fi fost mulţumită, deoarece nu de puţine ori îmi reproşa câte ceva. Apoi, mai este un sentiment al înstrăinării, dat de lipsa dialogului cu dânsa.
În rest, toate mă lasă rece. Nu mă impresionează cu nimic malformaţiile etalate cu ostentaţie de cerşetori; rămân indiferent la apelurile necunoscute şi nu mă aplec asupra petrecerilor, iar câştigul prin nemuncă îmi este străin.
Mai mult. Sunt purtătorul cifrei 666 prin numărul buletinului de identitate şi a cifrei 13 prin codul numeric personal. Sunt un ghinionist? Nu! Aceste cifre doar mă avertizează, iar eu trebuie să fiu atent. Crucea ce o port este mai tare ca ele.
Deci sunt ceea ce se cheamă un om amabil, dar rece. Sunt un risipitor care nu se uită că-şi dă ultimul ban pe te miri ce. Sunt un răbdător, dar impulsiv. Sunt un EU şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt aşa cum sunt şi nu altfel.

Cota +Infinit

BOLTA ÎNSTELATĂ

Unicamerală ÎN LOC DE SFÂRŞIT


……………………………Priveşte cerul şi află sfârşitul.