Klaus Johannis - Presedintele ales

Ion a scris:

Pai, nici in cazul asta nu trebuie sa fii suparata.
Nu este PLR-ul la guvernare si la conducerea Senatului?
PLR este partea PNL care s-a detasat de "tradatorul" Antonescu.

pai da este dar toti il fac pe Tariceanu liberal rosu ,din nefericire,pe vremea lui mie mi-a mers cel mai bine

Eu am vazut ca jurnalistii il fac, mai mult, "Tariceanu, 5 neveste", decat "liberalul rosu''.

In plus, eu am mari semne de intrebare cu privire la averea lui.
Cum de acum se intreaba toti cum au facut unii primari avere din salariu de bugetar, iar
pe el si pe altii ca el nu-i intreaba cum si-au facut averi imense.

"La baza fiecarei bogatii sta o hotie", sau mai multe, as adauga eu.

Asa zice un proverb chinezesc. Si eu cred ca nu e gresit in 99.99% din cazurile de imbogatire.
Mai ales, cand imbogatirea vine peste noapte, cum e la cei mai multi bogatasi de la noi.

JOHANNISMUL – FRATE CU BĂSISMUL

By Fapta on 15/06/2015

Cred că a început să devină clar pentru toţi cei care v-aţi aruncat cu capul înainte acordându-i sasului credit necondiţionat că va salva România de distrugerea lăsată de Chiorete.
Câte scuipături şi înjurături, câte acuzaţii de pesedism şi securism am luat eu de la mulţi tembeli în campania electorală! Câţi m-or fi ejectat de prin preajma lor că atrăgeam atenţia că Hanţi e tot un Băsescu mai înalt, o ţâră mai arătos pentru că nu-i ceacâr şi faptul că-i sunt înţepenite telescoapele de la maxilare, vorbeşte mai rar şi mai puţin decât Popeye…
Am simţit şi-n urină că iarăşi suntem puşi de Sistem să alegem dintre două rele! Am fost înţeles de nevastă-mea, care l-a votat pe Fuhrer pentru că şi ea este o liberală în cuget şi-n simţiri – chiar dacă nu s-a implicat niciodată în politică. A vrut să aibă conştiinţa împăcată că de mânuţa ei fină nu iese W Ponta, că-l votase pe Ilici în 2000 să nu iasă „Hiclerul român” – Tribunul.
Eu am zis că e tot Maria şi nici măcar nu şi-a schimbat pălăria şi ca să nu fiu cuprins de remuşcări ca în 2000, mi-am anulat votul aplicând ştampila fix între picioarele amândorura.
Foarte greu mă mai pot înşela la oameni. Prin câte am trecut în viaţă, cu câte persoane am avut de aface, 80% intuiesc chiar şi după poză!
Ce argumente v-ar mai trebui acum tuturor celor care băteaţi din gură şi strigaţi ca la box la Gala Bute; Hanţi! Hanţi! Na, luaţi-vă-ţi sasul naibii şi faceţi o supă de napi cu el!
În primul rând a rostit sacadat în stilul său prin campanie că el va fi un Preş imparţial, echidistant şi pacificator şi va unifica societatea românească dezbinată de piratul chior. Oh Scheisse!
L-am bunghit demult că-i îmbrâncit de americănoşi şi de Oculta masonică de afară să fie pus pe oliţă la Cotroceni. A găsit fel de fel de tertipuri să pară neverosimil şi să meargă la cursuri la Uncle Sam. A umplut câteva maculatoare cât a stat cu doamna Carmen la plajă în toiul iernii folosind-o pe post de secretară.
Se dădea sobru faţă de Chiorete şi-l trata firesc de sus că diferenţa dintre ei e chiar de un scaun! L-a salutat cu sictir când Talpa Iadului a părăsit corabia, făcându-se că nu mai au nimic în comun.
Băse l-a tot împuns cu acul în părţile moi folosindu-se de colţii lui ascuţiţi de javră turbată, dar sasul are bucile tari, din stâncă şi habar n-a avut…
Păi ca să pui România pe alt drum, să-i schimbi azimutul cum i-ai prostit şi pe ăia de care îşi bate joc nazistul de Rus ( iaca au şi ruşii un nazist sadea ) trebuia în prima secundă să iei nişte măsuri ca prostimea ortodoxă pe care ai îmbrobodit-o, să înţeleagă asta.
Tu, nu! Nein, nein, nein! Au rămas pe funcţii toate reptilele băsiste care au ruinat ţara şi au distrus fibra neamului românesc, mimând o democraţie care este pur şi simplu o bătaie de joc şi în Burkina Faso!
Sasul nici la mimat nu se pricepe. A zis că el va respecta întocmai Constituţia României şi nu va abuza de nicio prerogativă menită de a se situa mai sus decât alţi cetăţeni. În primul rând abuzul a pornit tocmai când era în campanie şi aparatul ăsta de uz casnic numit Justiţie a făcut tot felul de tertipuri să creeze chipurile suspans în jurul lui ca după ce a ieşit Fuhrer să dea verdictul: curat şi nevinovat! Ne laşi? Crezi că noi ăştilalţi suntem mai proşti decât stimata doamnă Carmen pe care ai îmbrobodit-o cândva cu parametrii ăia de teuton de export? Nu father, mai „pricipim” şi noi câte ceva prin părţile esenţiale…
Mai apoi ai schimbat maiorul ăla infect de la SRI care l-a periat pe icre pe Chiorete şi trimiţându-l lui Uncle Sam să-l stoarcă de zeamă, ţi-ai pus în locul lui un şvab de-al matale… Oh Scheisse!
La SIE încă n-au hotărât „aliaţii” – că nu-s decişi – dacă să mai aibă încredere în MRU, încă nu-s siguri la cine varsă mai mult: la unguri, la evrei, la ruşi sau la arabi…Băi frate, dar nu se mai găseşte vreun neamţ vrednic prin săsime să-l pui şi acolo să fim siguri că-i lucrul bine făcut?
Te lăudai Herr President că vei face o politică numai în favoarea cetăţeanului. Nu minţi deloc! Cetăţeni – în înţelesul Direcţiei Penitenciarelor – suntem noi ăştia, ceilalţi decât Băsescu cu toate reptilele puite de el şi cum ar trebui să ni se adreseze ei. Aici intră de la generalul-mareşal Accelerat de la SRI, madama Autostradă de la Justificare, pivotul echipei de bascheţi de la DNA Bucureşti şi tot ce mişcă în Sistem.
Matale te faci că plouă cu toate că în jumate de ţară e secetă. Chiar pe bune: nu mai are Românica asta pe care ţi-ai pus mânuşiţele cât lopata alţi procurori, judecători, securişti liberi, să mai primenim aerul ăla îmbâcsit de prin CSM, ÎCCJ, CCR, SRI, MAI, iunie, iulie, etc?
Hai nea Hanţi, ăţi fi voi tari în lume inventând lentilele Zeiss, dar noi oierii mioritici bunghim numai printre pleoape mijind o ţâră felinarele la ce rahat de politică duci!
Tot magiunul ăsta de justiţie care se petrece sub oblăduirea matale rigidă, este un teatru ieftin să ţină ocupate televiziunile cu prostioare, în timp ce miliardele de euroi sunt atent împărţite şi bine ascunse prin băncile de prin parcurile planetei unde peste 7-8 ani vor deveni lovele curate şi cinstite iar românii vor fi rămas mai departe cu praful de pe tobă.
Coane Hanţi, măi bruder, aşa nu se poate! Lucrul bine făcut trebuie să treacă de urgenţă la o campanie de omorât reptile în masă să ajungă România ca şi Irlanda de Nord fără nicio coadă de şarpe!
Decapitezi imediat, DAR IMEDIAT leprele care mimează justiţie şi fabrică procese la oameni nevinovaţi întorcând privirea de la Blaga, Boagiu, Blejnar, Boc, Ialomiţeanu, Falcă, Flutur şi toate şopârlele băsiste, ca să ne dai şi nouă un semn de intenţie!
Altfel, herr Klaus, totul este o golănie merkeliană. Eu ştiu demult asta, dar acum încep să se convingă şi entuziaştii pe care i-aţi prostit că îşi vor lua ţara înapoi. Din nou, Scheisse!
De azi înainte, sistemul băsist îşi schimbă denumirea în sistemul johannist şi câştigul este că pentru moment pe lângă băsiştii băgaţi prin găurile de şarpe, aţi mai prostit nişte liberali ce şi-au închipuit că vor rămâne la ciolan făcându-se fraţi cu dracu’!
Oh Scheisse! Scheisse! Scheisse!

GABRIEL MIHĂILĂ

Nu i-o fi spus nimeni gheolbanului ca inclusiv penalistii sai au renuntat la ideia votului prin corespondenta , fiind de fapt una neviabila? Se vede treaba ca individul este total dezinteresat cu ce se intampla in viata politica din Romania, pe "NUMIT" il intereseaza doar cum sa aiba "GUVERNUL MEU"!

http://www.romaniatv.net/klaus-iohannis-in-sua-votul-prin-corespondenta-in-2016-o-dovada-de-maturizare-a-clasei-politice_246957.html#sthash.pbQ6ACa5.gbpl&st_refDomain=&st_refQuery=

Presedintele "NUMIT" s-a pus pe facut bani si prin America ! Si-a vandut cartea scrisa de altii ,"Pas cu Pas" cu 15 dolari bucata, acum depide cat de multi fraieri a gasit!Culmea este ca negustoria s-a produs pe spatele statului roman ce a platit receptia participantilor!Iohannius se dovedeste un presedinte cu simtul banului la purtator , indiferent de locatie!

"Parcă erau comuniști , sau când e vorba de săsălău nu mai sânt ?
Oricum ți.a luat.o PONTA înainte ,
Si mai văd că te lauzi prin America cu economia României , la care nu ai contribuit cu nimic , ba nu ti.ai plătit taxele din chirii , stii de la casele alea luate cu acte acte false ...
CE IPOCRIT !
LA CARȚILE VÂNDUTE PLĂTEȘTI CEVA TAXE ?
TOT PROTOCOLUL ĂLA CINE IL PLATESTE ?????????"

http://psnews.ro/klaus-iohannis-a-anuntat-ca-romania-este-interesata-de-noul-drum-al-matasii-92524/

Klaus Iohannis marşează „disciplinat” pe aceeaşi linie antiromânească

Maria Diana Popescu
Miercuri, 30 Septembrie 2015 21:34

Vom avem parte de un cincinal de umilinţă şi batjocură străină, după un deceniu de stăpânire băsistă multilaterală. Prea entuziaşti şi induşi în eroare de promisiuni, românii l-au votat pe Iohannis, nutrind speranţa că vor cina cu bogătaşii Europei la masă. Astăzi, dezamăgiţi pentru că Preşedintele a cedat poliţiei planetare ceea ce a mai rămas din suveranitatea şi independenţa noastră, în schimbul unor invitaţii de a ţine discursuri sterile şi de a perora de la tribuna Înaltelor Porţi, precum cea de la O.N.U., cei mai mulţi români îl critică, îl ocărăsc şi-l huiduiesc pe unde îl prind în câmp deschis. Cum se simte preşedintele Iohannis, scăzând în sondaje, tot mai huiduit pe „feisbuc" sau de câte ori dă ochii cu publicul? N-are treabă cu simţitul, n-are treabă cu ruşinea, încasează cu mândrie! Nu se pricepe la mai mult! Sunt voci care spun că a fost sfătuit să nu ia în seamă aceste bilete de favoare! Pe pământul unchiului Sam, Klaus Iohannis nu s-a dus cu mîna goală. A luat un obiect de importanţă vitală pentru siguranţa naţională: lada cu cărţile magice de dictări, ca să le demonstreze americanilor ce scriitor patetic este şi, desigur, discursul scris cu litere mari, fără de care s-ar fi uitat în gol, la microfon, precum, ştiţi dumneavoastră cine, la poarta nouă! Ce-a vorbit în faţa Adunării Generale a O.N.U? A făcut un playback după hârtiile scrise de Mihalache sau de un alt consilier, la fel de slab. În mod repetitiv, aceleaşi cuvântări fără fond, fără viziune, la nivelul naivităţii politice, vorbe goale, scoase din burtă, aberaţii de nivel înalt, încât americanii au exclamat uluiţi: Ce preşedinte şi-au tras românii! Un discurs zero barat, ca şi mandatul său de până acum. De fapt, n-are nicio vină pentru că citeşte nişte fraze sforăitoare, „opera" lui don Mihalache (nu vă duceţi cu gândul la fostul lider ţărănist din secolul trecut, ar fi o insultă pentru acesta!) sau a celor care i-au negociat şederea pe fotoliu.

Hegemonia americană a subminat rolul O.N.U.

Politica internaţională e doar un comerţ cu discursuri, arme, bani, state, crize, crime şi soră bună cu cea mai veche meserie din lume. De la tribuna O.N.U., ipocritul războinic Obama declara că vrea pace începând cu ora imediat următoare. Dar, cum se goleşte sala, dă drumul rachetelor şi dronelor, înarmează rebelii din ţările Arabe, îi asmute pe unii împotriva altora, mai trimite o tranşă de imigranţi în Europa şi mârîie la preşedinţii statelor slugarnice, printre care şi la al nostru, că dacă nu sunt ascultători, îşi pierd zgarda anti-purici! Ce-au făcut, de fapt, participanţii la aniversarea O.N.U., care abia mai respiră, pentru că hegemonia americană i-a subminat şi anihilat în totalitate rolul pe plan internaţional? Păi, s-au înfruptat împreună din viţelul de aur, dar nu au luat atitudine faţă de criza de proporţii prin care trece omenirea! Aşadar sunt cu toţii complici la tragedia planetară. Au acceptat cu capetele plecate Noua Ordine Mondială.

Se manifestă deja o grijă exacerbată pentru refugiaţi

Oricît ar încerca Preşedintele României să se erijeze în luptător pentru cauze umaniste, pot spune cu siguranţă şi fără urmă de îndoială că instinctul său politic necizelat îl întrece cu mult în intensitate pe cel uman. Să-i explice cineva domnului Iohannis, cu DEX-ul în faţă, ca să-şi ia notiţe şi să înveţe, ce înseamnă umanism şi solidaritate. Tuturor, de la preşedinte până la „politicianul" de la Cuca Măcăii, cele două noţiuni le sunt necunoscute. Solidaritatea, sub umbrela falselor doctrine şi platforme, înseamnă pentru ei oportunitatea şi privilegiul de a-şi spori averile în mod necinstit, înseamnă solidaritatea penalilor. Preşedintele Iohannis nu-i străin de acest aspect şi marşează „disciplinat" pe aceeaşi linie antiromânească, căzând de acord, pe negândite, cu directivele Înaltelor Porţi, nesocotind interesele statului pe al cărui tron l-au aşezat tastele calculatoarelor. România postdecembristă n-a avut nici un preşedinte şi nici un partid cărora să le pese de modul inuman (asta apropo de umanismul declarativ al preşedintelui) în care supravieţuieşte populaţia săracă a României, dar se manifestă deja o grijă exacerbată pentru „refugiaţi", care, odată instalaţi în buricul civilizaţiei, nu vor sta cu mîinile în buzunare. Au la ei „programa şcolară" elaborată de elitele din umbră şi se vor constitui în grupări fundamentaliste, ca să dea cu Europa de pereţi. Oare nu aţi observat că aceşti imigranţi nu sunt oameni săraci? N-aţi observat că majoritatea vorbesc engleza! Başca tehnica de ultimă generaţie pe care o folosesc pentru conectarea la internet? Cât de bine mînuiesc tabletele, laptopurile şi cardurile?

Îşi vor lua singuri tălpăşiţa de la noi!

Aceşti sărmani în ghilimele vor fi găzduiţi şi în România, iar potrivit Strategiei Naţionale privind Imigraţia, fiecare persoană va primi ajutor de şomaj de 1.100 de lei pe lună! Cât un medic după şase ani de studiu! Cum rămâne cu românii care şi-au pierdut locurile de muncă în urma „privatizărilor" mafiote şi n-au niciun venit? Vai de mama lor! Deşi sunt cetăţeni ai României, un număr important de români, care nu au încă vârsta de pensionare, nu au nici loc de muncă, nu primesc nici şomaj şi nu figurează în nicio evidenţă de ajutor social. În condiţiile nou create şi impuse prin vocea Junker-ului de la Bruxelles, aceşti cetăţeni români vor avea justificarea legală să ceară şi ei azil politic în propria lor ţară, că să poată primi ajutor de şomaj precum imigranţii şi să supravieţuiască sărăciei. Cu toate că ţara noastră nu este atractivă pentru imigranţi, Bruxelles-ul ne pricopseşte cu o cotă parte, prea mare pentru sărăcia noastră! Dar, să vedeţi cum îşi vor lua singuri tălpăşiţa de la noi! La fel cum au rupt-o la fugă spre alte ţări civilizate batalioanele de tineri români, scârbiţi de regimul de sub domnia lui Băsescu Vodă şi speriaţi de cuţitul lui Boc, care le-a mai tăiat 25% din sărăcia salariilor. În mod hilar, Traian Băsescu o face pe patriotul în problema refugiaţilor, dar când era preşedinte s-a arătat extrem de deranjat de aglomeraţia internă, afirmând că nu-i pasă dacă medicii şi tinerii emigrează. „Mare" preşedinte a fost Băsescu, mare jucător, la fel ca toţi preşedinţii postdecembrişti, la fel ca şi Iohannis, care şi-a dat acordul ca România să fie invadată de popoarele lumii, să fie ocupată de militarii N.A.T.O., şi de tehnica militară americană, de dragul „parteneriatelor" dintre serviciile speciale ale statelor, care i-au vârât hîrtiile pe sub nas lui Maior, la rândul lui, sârguincios şi prea-plecat „negociator", doritor să ne elibereze total de puţinul care a mai rămas din suveranitatea şi independenţa Statului Român.

Nu știu cum o fi președintele Iohannis în alte domenii, dar în materie de educație nu există vreo îndoială: e praf! Fărâmele de idei, îngropate în sacul de platitudini din care este compusă gargara ce-i ține loc de discurs public îl recomandă ca pe un gropar eficient al meritocrației, în jurul căruia își pot țese liniștit pânza toți păianjenii intereselor nelegitime din sistem. Vai de noi!

Tudorel Urian

De teamă că bărbatu-său ar putea fi mazilit de Stăpînul de la Casa Albă, "fermecatoarea" Carmen Iohannis n-a fost mai fermecatoare decat Michelle Obama, cucoana Stăpanului...

Scrisoare deschisă președintelui României

Domnule președinte,

Am citit în această dimineață transcrierea discursului dumneavoastră cu prilejul seminarului găzduit la Muzeul Național Cotroceni – ”Resursele umane în Sănătate – Dialog asupra politicilor de Sănătate” din data de 5 octombrie, 2015 (sursa: www.curentul.info). Fac abatere de la o hotărâre recentă de-a cumpăta mai bine modul și maniera în care particip la dezbaterile publice pe tema Sănătății pentru a vă scrie. Am investit, în anii de când sunt întors în România, timp altfel prețios în chestiuni care țin de profesia mea medicală indirect. Am scris, am polemizat, am protestat, am perorat adesea. Într-un cuvânt, mi-am făcut cred datoria de cetățean onest, plătitor de taxe, liber profesionist și liber în gândire, de-a opune Administrației un punct de vedere critic. Găsesc că e normal și civilizat, să faci asta când observi inechitate, abuz și neglijență. La fel, găsesc că e timpul, devreme ce v-ați aplecat atenția asupra Sănătății și ați făcut apel la dialog, să răspund invitației.
Devreme ce e o misivă publică, am să rezum succint punctele pe care discursul dumneavoastră le atinge și-asupra cărora – cel puțin pentru mine – adastă ambiguitate:

Chestiunea finanțării sănătății. Punctul dumneavoastră de vedere stă sub bemolul contradicției. Pe de-o parte afirmați că nu sunt bani suficienți, pe de altă parte propuneți că se cheltuie ”din ce în ce mai mulți bani”, aparent într-un mod ”ineficient”.
Chestiunea corupției sistemice, respectiv nevoia unui sistem liber de corupție – mare sau mică
Chestiunea pregătirii profesionale, de la vlădică la opincă, respectiv problema exodului gri (”brain drain”, i.e. migrația capetelor luminate din medicină)

Am să încep cu ultimul punct, respectiv cel care reprezintă leit-motivul textului remis presei și care sper că e concordant la realitatea cuvintelor dumneavoastră.
Migrația cadrelor medicale, domnule președinte, este inevitabilă pretutindeni. Micro-migrația este chiar dezirabilă. E destinul fiecărui doctor care vrea să-și desăvârșească practica să umble.
Problema României e că găsim căi să plecăm, mult mai rar găsim căi să ne întoarcem în România. Vorbiți de o fractură sistemică. Ea există. Doar că nu e sistemică, e epistemică. Medicul român prea rar pleacă de voie, cât de nevoie. Motivația de-a pleca stă pe dorința unui trai bun. Unii vor spune că un trai bun se traduce în bani destui. Și poate că este adevărat. Cred că am suficientă autoritate în urma tuturor dezbaterilor publice la care-am asistat să spun că e principalul fanion de lamentație, anume lipsa bunăstării. Salariile sunt mici, condițiile de lucru improprii. E nodul gordian în care se împiedică majoritatea negocierilor. Medicii n-au bani. Statul n-are bani pentru medici. Găsesc argumentul ”renumerației după buget” a fi fiind fals construit și în cele din urmă imposibil de rezolvat. Nu fără decizia strategică a unui popor de-a plăti onest o sănătate onestă pentru cetățenii lui.

Dificultatea spinală a Sănătății, domnule președinte, nu derivă neapărat din practica economică. Spunem, cei care au ales calea dizidenței la Sistem, de ani de zile că principala problemă o reprezintă a) lipsa demnității în practică și
b) deturnarea politică a actului medical, atât la nivel individual, cât și de grup.
Pata noastră de pe halat are o sorginte directă, în educația doctorului așa cum s-a prăsit pe tărâm românesc, o povară istorică pe care n-o poți șterge doar cu salarii bune. Regimul paralel de venit instituit în perioada comunistă s-a altoit și perfectat, în ultimul sfert de secol, cu participarea voluntară, benevolă și pe alocuri entuziastă a Statului român. Corupția morală a medicului începe din fașă, din studenție, în mediul Universitar unde observă canalele informale de devenire. Primii bani sunt bani pe care studentul îi dă pentru o notă la examen, următorii sunt pentru rezidențiat, unde de multe ori există costuri dacă vrei să înveți meserie și-apoi ca să devii medic specialist adeseori va trebui să ungi roțile aceluiași sistem. Aceasta nu e corupție, domnule Președinte, aceasta este o filosofie socială generalizată care întâmplător își găsește o aplicație și în medicină. Mătrăguna șpăgii crește la umbra opacității Administrației, acolo unde se organizează concursuri, acolo unde se decid destine pentru profesionist. Medicul își cheltuie demnitate și încredere nu la magazin, ci în diversele anticamere administrative unde stă la cozi pentru diverse hârtii, patalamale, avize. Umilința lui se oprește la ghișeu, respectiv la ușa profesorului, managerului de spital sau șef de clinică.

Principiul care ghidează Sănătatea în România în acești ani nu e meritocratic cât filon direct al unei plutocrații orientate politic, fără urmă de interes național, social sau medical deopotrivă. Nu se caută oameni buni. Se caută oameni ușor adaptabili monstruozității administrative. Cine poate, rămâne. Cine nu poate, pleacă. Iacătă deci că medicul care părăsește sistemul – și eu sunt unul dintre cei care au părăsit Sistemul de Stat – n-o face de drag, o face pentru că trebuie. Aceia dintre noi care l-am părăsit stăm mărturie profunzimii problemei. Nu spun că doctorul care lucrează la stat este obligatoriu compromis, dar îndrăznesc să afirm că nu există medic în România care să reușească, până la capăt, să rămână cinstit atâta timp cât lucrează în Sistemul de Stat.
Pentru că, domnule președinte, legile care ocrotesc activitatea medicală în România încurajează infracțiunea, atât prin text cât și prin absența lui. Corupția începe acolo unde, fie prin dorință fie prin neputință, profesionistul de sănătate renunță la codul lui etic și la ființa lui până la urmă sacerdotală. Noi n-am jurat credință neamului. Noi am jurat credință omului bolnav. Iar Statul român nu ne dă voie să îngrijim bolnavul cum ne-am dori. Statul român, prin imixtiunea politică și managerială, a pervertit actul medical care nu mai e de mult în folosul suferindului, cât o verigă într-o buclă de decont. Și asta pentru că decidenții, oamenii care au făcut politici de sănătate, așa numită ”clasă” politică s-a încetățenit într-o ipocrizie a promisiunilor fără destinație și-a hotărârilor fără cap, darămite coadă. Vorbiți de resemnare, de lipsa curajului de-a-ți asuma transformări.
Nu, domnule președinte, nu există resemnare. Dumneavoastră, cei care observați dinafară actul medical, vă permiteți un bagaj lexical străin medicului. Când stai cu o viață de om în mână nu știi ce înseamnă să renunți. Nu știi ce înseamnă frică. Știi doar că ai fost chemat să-ți asumi, cu bune cu rele, acea faptă care te va urmări, independent de rezultat, în ziua de mâine. Pacientul tău va trăi, sau va muri, funcție de performanța ta profesională. Vorbiți de faptul că meseria mea e nobilă. Meseria mea este, într-adevăr, nobilă. Colegii mei nu mai sunt nobili de mult. Dezolarea mea de medic care se apropie de vârful carierei lui profesionale este, când mă uit împrejur, la cât de puțini mai sunt nobili. Și asta pentru că s-au văzut obligați să renunțe la dezideratul umanist de-a-și ajuta aproapele în favoarea unei munci de conțopist, de funcționar, de birocrat până la urmă, care trei sferturi din timp completează formulare și dacă mai are și timp să se uite la pacient e deja zeu. Colegul meu care face gărzi, descoperit atât legal cât și moral, până când pică din picioare nu are timp să gândească în cheia nobilă a meseriei, ce face el e angrosism medical și îl compromite. Când ai o sută de oameni care îți vin la Camera de Gardă într-o noapte, domnule președinte, nu mai ai timp să te gândești nici la finanțarea sistemului nici la mica, sau marea corupției. Ai timp doar să te ocupi de omul din fața ta. Și cred, văd și conchid că pentru Statul român povara Camerei de Gardă dintr-un spital aiurea din România rămâne cel mult o metaforă de folosit public, mediatic sau beletristic atunci când ne numărăm morții sau dezastrele.

Domnule președinte, vorbiți de lucruri în care eu cred. Lucruri care pentru mine sunt sfinte. Lucruri care mie mi se întâmplă zi de zi. Lucruri sub care eu semnez și pentru care eu îmi pun la bătaie parafa, dreptul de practică și sănătatea. Vorbiți de viitor. Pentru mine Sănătatea în viitor este o chestiune de viață și de moarte, atâta timp cât trăiesc în România, atâta timp cât părinții, rudele mele, copilul meu trăim aici. Vine ziua când oricare din noi va deveni pacient într-o ecuație morbidă a Sănătății de care momentan ne bucurăm, pentru că n-avem nevoie de ea. Vă scriu pentru că ziua în care abdic de la toate cele de mai sus va fi și ziua în care am să plec, fără să mă uit în urmă, din România. Propunerile unor politicieni de-a ”lega” rezidentul de vatră pe perioada formării profesionale, ca și altele care ar obliga medicul să stea o vreme într-un post, sunt jigniri la adresa breslei mele. M-am născut în comunism, într-o țară care nu punea valoare pe dreptul individului de-a-și căuta, unde crede, bunăstarea. Mi-aduc aminte de prețul libertății, plătit cu vieți omenești, ca eu să vă pot scrie astăzi fără teamă de consecințe ori represalii. Niciodată medicul nu va putea fi asimilat unui șerb, unui sclav, unui impiegat ori funcționar. Suntem, prin ADN-ul meseriei noastre, liberi. Liberi să tratăm bolnavi oriunde suntem chemați să o facem, acolo unde putem să facem o diferență, acolo unde putem salva sau îmbunătăți vieți.

Apelul dumneavoastră la Sănătate, ca și scrisoarea mea de altfel, rămân doar file într-un dialog încărcat până la refuz de absurd, obstinație și mult prea des reavoința celor care împart o dreptate la care eu nu pot să ader, atâta timp cât pentru mine e nedreaptă, atâta timp cât pentru pacientul meu e nedreaptă.
Domnule președinte, ”ineficiența” măsurilor luate de-a lungul timpului de politicieni au însemnat oameni, oameni care au murit de multe ori inutil, oameni care au murit cu zile, copii care ar fi putut trăi, bătrâni care ar fi putut să se mai bucure un pic de nepoți.
Regret, în numele meu și-al colegilor mei, că nu vă putem împrumuta pentru o zi dumneavoastră, politicienilor, ochii și urechile noastre. Pentru că dacă ați vedea, dacă ați auzi, dacă ați trăi cu poveștile petrecute nouă, sunt șanse că discursul n-ar fi centrat pe finanțare, pe corupție, pe brain drain. Discursul dumneavoatră ar fi despre copiii de la maternitatea Giulești care nu meritau să moară în explozia de acum 5 ani, sau despre medicii care au căzut cu avionul în Apuseni, sau despre toți bolnavii de cancer care ani la rând au trebuit să acceseze, la limita contrabandei, tratamente pentru boala lor. Discursul dumneavoastră ar fi fost despre colegii mei care au plecat, înfrânți, în Occident pentru că n-au mai răbdat de-atâta amar și nemernicie. Discursul dumneavoastră ar fi fost despre dreptul omului la viață și bunăstare, la sănătate și prosperitate, lucruri scrise și prea des uitate în Constituția României.

Cred, domnule președinte, că dincolo de putregaiul medical în care m-am format și în care trăiesc, voi prinde ziua în care am să mă uit în urmă la acești ani în care-am vorbit, am luptat, am scris și-am mizat pe conștiința semenilor mei, și va fi o zi în care-am să-mi spun că a meritat, că în cele din urmă oamenii și-au adus aminte de ce e bine, ce e important în viață. Și pentru mine nu e important ce fel de umbră fac pământului, cât să las în urmă o potecă de străbătut pentru cel care va veni. Aceasta e poteca mea. Vreau ca medicii care vin, cei care acum se nasc, cei care acum își tocesc coatele să învețe pentru prima sesiune la Facultate, să știe că a existat o generație care s-a uitat la ei cu speranță. Și care i-a pus mai presus de vreun preț, vreun cost, vreun calcul aritmetic.

Gabriel Diaconu, MD

https://andreanum.wordpress.com/2015/10/06/scrisoare-deschisa-presedintelui-romaniei/

"Nenorocitul" asta de Ponta si-a permis sa refuze un nou imprumut de la FMI, afectand astfel imaginea tarii in ochii investitorilor.
Pe de alta parte, organismul financiar imbunatateste propria prognoza a cresterii economice a Romaniei de la 2,7 la 3,4% in 2015, respectiv de la 2,9 la 3,9% in 2016.
Nu credeti ca actuala formula de guvernare si-a luat-o 'n cap cu un asemenea ritm accelerat de crestere economica? "Dezastru" total in bilantul guvernarii lui Ponta, motiv pentru care Iohannis, Kovesi si Coldea, puternic sprijiniti de "licuricii" Obama, Merkel, Hollande s.a, marseaza la indepartarea "raului" de la Palatul Victoria, astfel incat sa revina la putere Basescu cu ai lui golani.
Caci doar asa este posibila franarea cresterii economice si imprimarea unui trend descendent, care sa ne aduca iar inchideri de spitale si scoli, cresterea somajului si taieri de venituri in sectorul bugetar, indirect si in domeniul privat.
Asadar, in 2016, votati coalitia PNL+PMP+UDMR+UNPR (probabil), daca duceti dorul traiului din 2010-2012!

Dan Buzescu

Cod roşu de preşedinţi

În Românistan preşedinţii sunt ca ciupercile: în primul rând că nu ai ce le face, apar când vor, dispar şi când spui că ai scăpat, dă o ploaie şi hopa ciuperca. A doua asemănare este că atunci când le alegi nu ştii care este otrăvitoare, deşi la aspect pot arăta la fel ca cele comestibile. Unii dintre preşedinţi însă sunt ca ciupercile de piele pe care le iei dintr-o baie (de mulţime), de pe o haină ca şi nouă, dar si second hand, de pe balustrada de la bloc sau metrou, din autobuz, de pe scaunul de la un WC public şi habar nu ai ce e şi cum să scapi de ea. Te dai cu prafuri, cu unguent, ţi se pare că ai scăpat de ea şi când îţi e lumea mai dragă te apucă iar mâncărimea şi te scarpini până dai de sânge. Săptămâna asta, după ploile abundente, meterorologii au anunţat cod roşu de preşedinţi. Unii glumeţi au spus că vremea va fi închisă la sfârşitul săptămânii. Ei, haida de, eu ştiu că s-a promulgat legea Big Brother şi urmează Legea Defăimării, dar nici chiar aşa, să închidă Koco şi vremea ? Mai ştii?
Până una-alta să vedem cum e cu preşedinţii:
Preşedintele Interesului, domnul Gabriel Oprea a fost chemat la Washington de către celălalt naş al lui Ponta, de fapt naşul tatălui finului său. A fost deci înainte de toate o reuninune de familie între cumetri şi probabil subiectul principal l-a constituit situaţia internă şi externă a finului comun. Situaţia este oarecum ciudată pentru că în timp ce este de aşteptat ca Maior să lucreze la ridicarea imaginii lui Ponta în faţa Marelui Licurici, Naş Oprea lucrează cu râvnă la ridicarea satârului lui Iohannis deasupra capului tatălui finului său. Oficial însă se spune că Oprea ar fi fost invitat la nu ştiu ce sindrofie, ocazie cu care a fost puternic huiduit de comunitatea română din zonă, dar a fost şi prezentat lui James R. Clapper (aplaudacul în traducere liberă), directorul Comunității Naționale de Informații a SUA. Ce au discutat cei doi este greu, foarte greu de spus, mai greu decât se exprimă Iohannis, pentru că “interesul naţional”, aşa cum se ştie, stăpâneşte la perfecţie limba engleză în vreme ce partenerul său abia vorbea în “limba americancă”. Probabil din această cauză au avut nevoie de interpret. Aşteptăm cu interes audiograma discuţiilor.

Preşedintele celor care şi-au luat România înapoi a promulgat legea anticonstituţională “Big Brother”. Ceea ce nu au reuşit Maior şi Băsescu au reuşit Iohannis şi Helvig şi probabil acesta este unul din preţurile pe care au promis să le plătească pentru alegere şi numire. De acum încolo SRI–ul, CIA , NSA şi cine o mai vrea, au verde la investigarea corespondenţelor, mailurilor, discuţiilor telefonice, calculatoarelor tuturor românilor. Este suficient ca un informator sau profesor de sport sau cineva cu ambele profesii, ajuns procuror să ceară urmărirea totală a unui cetăţean incomod, iar un judecător, agent acoperit sau nu, să fie de acord şi gata, vor şti şi poziţiile sexuale preferate de individ. Nu m-ar mira să aud că filmele şi înregistrările mai “suculente” să ajungă la cabinetul 2, ca pe vremuri, căci din câte se vede, acesta a fost reînfiinţat şi nimic nu se mai face fără avizul „consiliului profesoral”, nici turneele de tenis nu se mai câştigă fără să acordul de rigoare. La completare cu legea de curând promulgată de domnul Iohannis se află legea lui Dragnea, referitoare la defăimare şi astfel românul va avea o cameră video băgată în fund şi un pumn în gură, să nu răsufle.

Preşedintele minerilor şi al tuturor românilor păcăliţi în 89, a fost anchetat sau interogat în secret cu privire la închisorile CIA din România, cărora, ca prostul, a recunoscut că le-a dat undă verde pe vremea când era pe cai mari. Ancorat în sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului, mister Iliescu a crezut că poate să spună - într-un avânt revoluţionar - celor de la Der Spiegel despre ceea ce a făcut el pentru “cazarea” unor “refugiaţi” arabi în România, încă inainte ca Merkel et Co. să promulge invazia şi vrea să fie şi lăudat ca precursor al acţiunilor umanitare actuale. Numai că socoteala lui Iliescovici nu a dat rezultatul corespunzător şi acuma se refac calculele. Unii ar fi tentaţi să spună că în sfârşit vom avea un răspuns clar şi răspicat, ceva cenuşă în cap şi Marele Adevăr naţional. Aiurea, cine crede că se va spune ceva ce nu s-a ştiut sau nu s-a spus deja, se înşeală. Crede cineva că o comisie parlamentară va nega sau contesta ce a spus o altă comisie parlamentară? Oameni buni, trăim în România şi asta e tot ce trebuie să ştim. Iliescu a fost chemat să vadă cum face pentru a infirma cele spuse atunci, să se găsească o variantă de soluţionare care să nu condamne pe nimeni şi este ştiut că este specialist în asemenea rezolvări. Aşa că nu mai staţi cu gâtul lungit, închisorile CIA nu au existat în România aşa cum nu au existat nici terorişti, nici agenţi ai diferitelor state “pretine” în 89, aşa cum nu a fost nici revoluţie şi nu există nici democraţie în România.

Preşedintele celor 4 cuburi de gheaţă şi al tuturor matolilor din România, behăitul, cucul de la ora 18, a anunţat cu surle şi vuvuzele că a decis să revină în viaţa politică, deşi cândva, nu se mai ştie când, prin era primitivă, promisese să ne lase să trăim fără să îi mai vedem mecla în media. Dar, aşa cum a declarat chiar el cu ocazia reînvierii, unele televiziuni conduse de răspopiţi nu s-au lăsat şi de un an de zile ni l-au prezentat zilnic aşa cum nici B1 tv nu a îndrăznit. Acuma ar fi absurd să credem că ăsta e motivul pentru care revine Behăilă în viaţa politică şi că - vezi Doamne - el chiar avea de gând să stea cuminte dar nu l-a lăsat Gâdea să doarmă. Cert este că i s -a dat apă la moară şi ocazia să se disculpe pentru nerespectarea uneia din sutele de promisiuni făcute şi la fel de încălcate şi dacă până acuma matelotul apărea doar pentru a da cu pietre şi a critica, de acuma vom fi nevoiţi să îl vedem din nou promiţând şi vorbindu-ne despre viitorul luminos pe care el şi partidul lui ni-l vor oferi. Sunt curios să văd dacă bucureştenii vor fi suficient de proşti încât să îl voteze primar, căci este cert că va candida. Să fiu sincer, nu m-ar mira, am mai spus-o cu altă ocazie, eu nu mă mai mir de nimic. Din tot discursul său de revenire am reţinut că a fost singurul care nu credea că se va mai înscrie într-un partid politic după încheierea mandatului, pentru că dacă ai întreba orice român îţi va spune că se aştepta la asta. Fără îndoială că gluma săptămânii îi aparţine. Ia citiţi ce a declarat „unicul„: “Întotdeauna, în cei zece ani, am vorbit despre nevoia de consolidare a instituţiilor, despre nevoia de a avea instituţii puternice, despre nevoia de a dărâma pur şi simplu reţelele de corupţie sau a aduce în faţa justiţiei oameni corupţi.” De fapt tot discursul său este strbătut de umor, negru.

La aşa preşedinţi, aşa ţară, aşa viitor, aşa soartă.

http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/10/09/cod-rosu-de-presedinti-9747?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+InCuiulCatarii+%28In+Cuiul+Catarii%29

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a criticat dorinţa preşedintelui de a avea propriul guvern şi a propus modificarea din temelii a Constituţiei, pentru o "democraţie pură" sau o Monarhie Contituţională. Afirmaţiile au fost făcute în cadrul conferinţei "România – a 7-a Putere Economică a Europei – un Proiect", organizată de ALDE la Universitatea de Vest din Timişoara.

"Activitatea constituţională are sădit în sine conflictul instituţional. Între instituţiile României există dispute permanente. Trebuie să fie un echilibru între puterile statului, un exemplu al puterii prea mari este cea juridică. România este considerată o republică parlamentară, dar ca şi realitate se duce către una prezidenţială. Preşedintele încearcă să devină şi prim-ministru şi ministru de resort. El vrea să aibă guvernul lui. De 25 de ani aici există o funcţionare proastă, preşedintele provine dintr-un partid, ajută acel partid, vrea guvernul lui. În acest moment este de gândit o nouă Constituţie, una care să fie orientată spre o democraţie pură, una europeană, fie o Monarhie Constituţională, în care monarhul, care să decidă pe aceste probleme, este o persoană independentă", a declarat Tăriceanu, potrivit tion.ro.

Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Iohannis

Stimate Domnule Președinte,

Numele meu este Darie Ducan, sunt un tânăr scriitor român. Am 27 de ani. Am absolvit Facultatea de Litere la București, apoi mi-am continuat studiile filologice și literare la Paris. Am scris mai bine de 20 de cărți de poezie, dramaturgie și eseu. Sunt, începând de la 19 ani, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
După acest preambul sec și strict informativ, doresc să vă aduc în vedere mai multe obsesii care mă ocupă în ultimul timp. Stimate domnule Iohannis, în 2009, când aveau loc discuții publice care vehiculau numele dumneavoastră pentru funcția de premier al României, am crezut și am sperat într-un nume de suflu nou. Am plecat din România în 2012 pentru a reîncepe niște studii care la București îmi păruseră inutile și mai ales pe fondul disperării și lipsei de perspectivă în România. Nu am plecat cu gândul de a părăsi cultura română nicio clipă, ci, din contră, pentru a o sluji.
În momentul în care ați fost desemnat candidat pentru funcția de președinte al României, v-am acordat încrederea meu cu o speranță vinovată, poate, de preaplin. Păreați omul salvator, păreați Carol Davila al spitalului care era România. (Și care încă este.) Personal, am stat 9 ore în picioare, la ambasada României de la Paris, ca să vă votez. În ploaie, frig și suportând niște umilințe greu de descris din partea ambasadei și a sistemului ei de dominion și feudă. V-am votat. Și nu am făcut doar atât. Am participat cu bună știință la, o spun realist, propaganda în folosul simbolului pe care părea că îl reprezentați. Micile mele reportaje de la fața locului au fost intens distribuite pe facebook de sute de oameni, acoperind o plajă semnificativă de cititori în acele zile critice. Am crezut în dumneavoastră ca într-o legitimare pe care poporul acesta o face, când e lucid, chiar contra sa, contra inerției sale istorice în care trăim de la Ceaușescu încoace. Sunt un liberal ca fundament cu profunde credințe de stânga. Și am făcut un efort personal pentru a credita un om care să pună echilibrul în lucruri și, paradoxal, să facă ceea ce așa-zisa stângă a momentului nu e în stare să facă. Așa am crezut atunci.
Toate aceste texte de front, să le zic așa, au fost incluse într-o carte numită Pentru o artă imunitară. Probabil e absolut obligatoriu să ratezi în politică pentru a te desăvârși în cultură. După aceste momente, am așteptat să vă văd la lucru și am sperat într-o schimbare. Nu mi-au plăcut, în tot acest timp, numeroase reacții ale dumneavostră, limbajul de lemn, atitudinea moale și decorativă. Păreați, între toate instituțiile statului, ultima stare de agregare a apei. Am încercat să vă scriu pe pagina facebook (brava redută a manipulării eficace) însă comentariile mele, deși decente, au fost cenzurate. Trecuseră cele 9 ore de stat la coadă, când era util orice vot. Trecuseră alegerile. Puteam, desigur, să fiu tratat ca orice plevușcă naturală, ca orice cobai. Nu sunt singurul. Ați făcut-o și cu alții. Tot ce nu ne mai poate servi, e basculat în cenzură. Probabil acesta e principiul de aplicare pe care doriți să îl impuneți opiniei publice din România. L-ați pus în aplicare (într-un fel de frondă inversă) și în cazul “Legii nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.“ Am citit stupefiat reacțiile din presă referitoare la aceasta. În parte, cu dezinformările de rigoare. Văd în gestul dumneavostră unul de afiliere, cum am și zis, un - nu mă feresc să o spun - complex al neamțului, fapt cu care pătați funcția pe care o ocupați. Tocmai ce părea să fie depășirea unui complex, devine astăzi punerea în aplicare a altuia. Ați personalizat o funcție publică într-un mod în care nu era cazul, prin generalizare. V-ați vulnerabilizat pentru o afiliere care, deși exclud acest tip de negoț, măcar dacă ar aduce oarece profit, de stil ploieștean. Mi-e teamă că nu aduce nimic, ci ați făcut-o gratuit, cu seninătatea dumneavostră care din potențial inteligentă a devenit sumbru simplistă.
Președintele Traian Băsescu a condamnat comunismul pentru aceleași tribune de politruci pentru care și dumneavostră condamnați acum mișcarea legionară, fără nuanțe și echivoc. Înțelegeți, vă rog, că orice credință politică are eroi, după cum are și criminali. Legionarii au făcut crime abominabile, l-au ucis pe Iorga, au făcut lucruri care nu se pot ierta, dar sunt, printre ei, oameni care au avut măsura bună a valorii acestui neam și cultura specificității sale în universalitate. Comuniștii, de asemenea, au făcut crime. Dar pedepsiți crimele, nu faptele colaterale. Mi-e teamă că ați ars o etapă, prin gestul dumneavostră, care vă apropie de tendințe dictatoriale ( nu doar simpliste, ci și inconștiente) mai mult decât orice: ați interzis din principiu principii care, între timp, nu mai aparțin doar istoriei, ci și culturii (tocmai în sensul lovinescian, pe care l-a remarcat foarte corect Bogdan Ghiu). Cum faceți, domnule președinte, să ieșiți din acest pleonasm inconștient în care ați intrat etalându-vă complexul? Ați pastișat stafia afilierii. A înregimentării morale. Nici măcar la un ideal național, ci la unul străin și pedant internaționalist. Eu nu sunt legionar. Sunt, după cum am afirmat, liberal în gândire și socialist în formele de manifestare, cu gândul că e un egoism a fi liberal pur în România de azi, până nu reușim să echilibrăm pătura de mijloc. Dar îmi dau seama, spre deosebire de dumneavostră, de efectele colaterale ale acestei legi antinaționale. Da, antinațională, câtă vreme istoria aparține națiunii și o manipulăm în sensul intereselor de moment. Și mai e încă dintr-un motiv antinațională. Pentru că propovăduiește cenzura.
Ce înseamnă promovarea cultului persoanelor vinovate de crime contra păcii și omenirii? Mircea Eliade? Cioran? Țuțea? Ce facem atunci cu articolele ușor antisemite ale lui Mihail Sebastian? Delicat, nu? Cu ortodoxismul lui Nicolae Steinhardt? Retragem de pe piață insulina doctorului Paulescu? Nu îl mai publicăm pe Martin Heidegger sau oprim muzica lui Carl Orff în sălile de concert? Ce ne garantează că satira cu adresă nu va fi interpretată tot ca promovare? Înțeleg că și apologia de stânga va fi cenzurată. Cum anume, domnule președinte? Conform criteriului enunțat, și al unor propagandiști ai diverselor instituții de calofilie, criminalistică și interes, dacă o stradă nu se mai poate numi Petre Țuțea, înseamnă că nici muzica lui Dmitri Șostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzică pentru Stalin. După cum e de la sine înțeles, așa ceva e imposibil de controlat. Pentru asta, singura formă ar fi să reinstituiți poliția politică. Nu cred că doriți așa ceva. Cred că legea nici măcar nu se va atinge de Șostakovici, Heidegger, Orff, Céline etc. Cred că are în vedere strict cultura națională. În sensul unei politici de racordare prin care iarăși cultura română trebuie să cadă victimă spre a se institui un nou deceniu de beznă. Sper să putem evita așa ceva.
Fiecare are dreptul să facă apologia cui vrea. Apologia e aproape o ficțiune personală cu propensiuni spre realism. Nicidecum crimă. Totala lipsă de independență, de care dați dovadă, mă sperie. Nu numai că e antinațional demersul dumneavostră, dar încalcă și drepturile omului. Acelea de a crede fiecare în cine vrea și a exprima ceea ce crede. Știu foarte bine că cele două ideologii vechi trebuie suprimate pentru a lăsa loc uneia noi, corectitudinea politică, în care toți să funcționăm ca niște roboți fără miros, fără pasiuni, asexuați și amorfi. Dar viața e plină de contradicții. Și mai ales e trist că această ideologie nu are minima încredere în om, mizând (care ideologie nu face asta?) tocmai pe om, pe umanitate. Pune în atribuțiile statului, ale legii, ce ar trebui să se rezolve între oameni individual, prin religie, prin morală, dar individual. Unde vă e liberalismul, domnule Iohannis? Nu cred în umanismele epistemice scrise de Jean-Paul Sartre, dar măcar acel scriitor le-a produs ca un nebun personal, cu autoritate, nu printr-o lege care nu e deschisă discuției, ci care pur și simplu există.
Vă rog, ieșiți din strictețea indiscutabilă și înțelegeți că nu apologia e calea spre crimă, ci cauționarea instituțională. Ar trebui, paradoxal, să mă bucur că îi dați funcției poetice atâta importanță. De la Croce la Ceaușescu, nimeni nu a luat un sceptru folcloric în mâna-i republicană. Și, de la Croce la dumneavostră, nimeni nu a dat mai multă importanță celor spuse decât celor făcute. (Și mă refer la Croce, nu la Heidegger, ca să vă menajez!) Ați deschis terenul implantării în România, la nivel de lege, a unei ideologii noi, i-ați, după cum am spus, dislocat rivalele (care, așa buimace și impotente cum sunt, știu eu ce pericole ar mai fi reprezentat?) Prin aceasta, domnule președinte, ați devenit vasalul cu acte al celui căruia spuneați că îi sunteți doar partener. Ați deschis calea coloniei adânci, a Daciei Felix, a lucrului bine făcut. În momentul de față, ați suprimat bicameralitatea istoriei. Și stânga, și dreapta. Un bărbat de stat adevărat se luptă cu egalii săi, cu istoria prezentă, încearcă să o modifice spre binele oamenilor, nu al umanității.

Perspectiva istorică nu e la îndemâna dumneavostră și, cu cât o violentați, împotriva dumneavostră se va întoarce. Aristotelic vorbind, v-o spun în calitate de poet. Trebuie să spună poetul ceea ce veți opri și istorici să spună. Și, desigur, în acord cu apologia funcției poetice pe care o faceți. Nu am nicio îndoială că Ceaușescu a fost înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat mascată în revoluție (ceea ce nu înseamnă că nu a fost și o revoluție reală înghițită) pe fondul nemulțumirilor sociale evidente, și care au fost folosite ca pretext de către aceiași eliberatori ale căror voci de asiguratori (parcă aș spune creditori) se aud în filmul lui Chris Marker, Détour Ceausescu, 1990. Când un șef de stat e ucis de către o putere străină, el riscă să fie legendarizat. Ați găsit momentul propice să interziceți, preventiv, acest fapt. Nu fac nicio apologie lui Ceaușescu, nu am niciun motiv, observ doar teatralitatea istoriei de deasupra ei, unde mă și aflu. Ca să o observ, să îi văd funcția poetică. Dar nu folosind-o cobai, ci încercând să o topesc în opinie. Lipsa de viziune a dumneavostră mă sperie și mă revoltă. Niciun contrapunct, doar digerare, doar partea pasivă a acestui sex cu masele. Desigur, în limitele legii. Aș dori să vă spun și cât sunt românii de umiliți în afara țării, cât le e de greu, dar mi-ar fi rușine să spun asta președintelui care face toate eforturile ca România să nu mai fie o țară liberă, ci o țară cu libertate direcționată, o țară în care dreptul la opinie e baricadat în baie, pe polița de sus pe care încă mai e rugină de la Europa liberă, transfigurată într-un vechi tranzistor.
Nu fac apologia niciunui criminal, dar Ceaușescu nu poate fi pus în același rând cu Stalin, după cum, în partea de nord-vest a Ardealului, armata lui Miklos Horthy a trimis evrei în lagăr. Cel puțin acolo, nu armata română. A făcut-o în alte părți. Dar nu acolo. De aceea lucrurile trebuie privite cu nuanța pe care numai istoricii de meserie o pot avea. Când politicul se substituie istoriei, România nu mai e o țară independentă. Nici măcar atât cât a fost sub comunism în ultima lui perioadă, de tristă amintire, independentă să moară de foame, independentă să înghețe de frig, dar independentă.
Domnule președinte. Negoțul dumneavostră cu istoria e același negoț (relegat în idee) pe care Ceaușescu îl făcea vânzând sașii. Am avut contacte umane și amicale cu sașii în copilărie. Sunt oameni minunați și adorabili. Dar de ce această exhibare a unui complex? De ce ați privatizat instituția prezidențială mai mult decât a făcut-o Traian Băsescu prin camarila sa afaceroidă? De ce numai prin vânzare de sine ne putem sincroniza unei Europe care (de aici din vest vă spun) scârțâie prin ateism și mașinism inuman, însă găsește totuși căi sociale de dialog. Și ele sunt chiar simțite de către oameni. Acest fapt nu înseamnă acceptarea istoriei, cu bunele și cu relele ei, ci pur și simplu înlocuirea ei cu o nouă istorie, impusă, artificială. Ea nu poate avea aderență la poporul român pentru că acesta nu se recunoaște în ea. El își acceptă mai ușor greșelile decât se poate crede, cu condiția de a i se lăsa dreptul și tihna necesare tocmai perspectivei istorice.
În ceea ce mă privește, continui să cred că o anumită latură patriotică a mișcării legionare, în speță ortodoxistă, a fost una benefică. Ea a creat cultură și un teritoriu de jertfă de care lumea în care am intrat vrea tot mai tare să ne dezvețe. A creat mari poeți și un patriotism interbelic de care cred că și azi e nevoie. Nici perioada comunistă nu consider că a fost un bloc de beznă de 45 de ani, cred că a avut perioadele ei de opresiune cruntă, de nedreptate socială și chiar de oarecare liberalism. În acel timp, s-a scris o întreagă literatură din care se poate citi epoca. Dar așa cum nu e suficientă dialectica operei pentru ilustrarea epocii, prezentul e incapabil de perspectivă istorică. Vă acuz de egoism, domnule președinte. Dar e un egoism pentru alții, cel de care dați dovadă, nici măcar pentru dumnevostră. Liric vorbind, sunteți Ion Iliescu. Nici egoismul lui nu a fost pentru sine. A tolerat pentru alții. A fost colportor istoriei cum sunteți și dumneavostră. Voi regreta mereu greșeala de a vă fi votat. Credeam că miza pe care o veți avea va fi cu totul alta și că s-a identificat cu cea a unui popor. Sunteți o mare decepție.
Pentru cele susținute aici, în cărțile sau în articolele mele, cu privire la poporul meu, din care sunt bucuros că fac parte, chiar și așa, într-o istorie strâmbă cum s-a întâmplat să fie, depun mărturie în fața lui Dumnezeu și în fața propriului talent. Iar dacă iubirea pentru cultura țării mele și față de țara mea intră sub incidența penală, atunci voi fi pregătit pentru un exil lung întrucât statul român intră în contradicție cu ideile mele despre libertate. Exilul meu a început în momentul în care am fost cenzurat de însuși omul pentru care am luptat și în care am crezut. Aici, în exil, am scris Arta imunitară pentru a arăta condiția în care au fost umiliți românii în ultimii 25 de ani, cu dumneavostră, - cireașă. Xenofobia e un fapt detestabil, fără îndoială. Dar a condamna xenofobia și a nu condamna acțiunile antiromânești, mi se pare strigător la cer. Cu atât mai mult cu cât, de 25 de ani, România e guvernată, cu întreruperi, (și) de un partid constituit exclusiv pe criterii etnice, UDMR, pe numele lui. Prin această perspectivă adoptată, ați dezamăgit înainte să validați.
Așa cum anumiți oameni ai PSD au încercat să se agațe de oasele lui Brâncuși, spre a le aduce în țară, în interes electoral, așa doriți și dumneavoastră să deveniți vizibil în ochii unei Europe care nu prea cred eu că e foarte atentă la succesiunile obedienței dumneavoastră, din simplul motiv că și ea le are pe ale ei.
Cum am spus, liric vorbind, sunteți Ion Iliescu. Poetic vorbind, sunt Darie Ducan. În încheiere, vă asigur de stima mea strict protocolară.

Darie DUCAN
Paris, 12 august 2015

Sursa articolului: http://darieducan.blogspot.fr/2015/08/scrisoare-deschisa-presedintelui.html

Cristoiu scrie bine când DĂ în Tobă și Iohannis!

Marţi, 26 ianuarie 2016, seara, doi trecători, Alla Tofan, fostă jurnalistă la Sibiu, şi prietenul ei, s-au oprit în faţa casei lui Klaus Iohanis de la Sibiu şi s-au apucat s-o fotografieze. Nimic deosebit pînă aici, în afara năravului modern, luat de la japonezi, de a trage în poză tot ce întîlneşti în cale.
Ofiţerul SPP, care păzeşte casa lui Klaus Iohannis şi cînd acesta nu-i acasă (vor fi transformat-o deja într-un fel de Piramidă a lui Keops, în care cei doi – Klaus Iohannis şi nevastă-sa, vor fi înmormîntaţi, împreună cu Dan Mihalache şi, evident, cu Cristian Buşoi!), a sunat imediat la jandarmi chemîndu-i să-i verifice pe cei doi care atentau la Siguranța națională fotografiind imobilul fără a avea aprobarea CSAT.
Drept urmare, un echipaj alcătuit din cinci jandarmi (ăştia de la Sibiu, se vede treaba că sînt prea mulţi o dată ce-au venit nu doi, ci cinci) a şi sosit la faţa locului, i-au luat pe cei doi şi i-au dus la Poliţie. Aici i-au interogat vreo oră.
Comisar Luciana Lazăr, purtătorul de cuvînt al IPJ Sibiu, a declarat că s-a făcut o verificare a celor doi absolut necesară în contextul actual mondial.
Ulterior, ici-colo, în presa rămasă pe dinafara Diviziei Presă a Poliției prezidențiale sau care n-a fost încă șantajată de Binomul SRI-DNA cu arestarea preventivă a patronilor, au apărut amănunte revoltătoare despre acest incident.
Am peste patruzeci de ani de activitate în presă.
Nici pe vremea lui Nicolae Ceaușescu n-am întîlnit un asemenea abuz trădînd tot ce au mai mizer instituțiile de forță din istoria țării:
De la slugărnicia de tip Pristanda – și nu a unui Pristanda din Caragiale, ci a unui Pristanda odios, pînă la agresivitatea analfabetă a gardienilor din lagărele staliniste românești.
Securitatea, despre care s-a scris că-l slujea pe Nicolae Ceaușescu, nu putea dovedi o asemenea prostie de bolovan în slugărirea unui ins care-și spune președinte de Republică democratică.
În cazul Casei lui Ceauşescu era interzisă, dacă s-ar fi petrecut un caz precum cel de la Sibiu s-ar fi acţionat cu mult mai multă inteligenţă.
Ceea ce şochează în cazul de la Sibiu e lipsa de subtilitate, de un grad rar întîlnit pînă şi la paznicii de depozite furajere.
Despre regimurile anterioare din postdecembrism nici vorbă să se fi putut petrece un asemenea abuz de milițian format la școala de tractoriști.
N-am scris imediat după ce s-a petrecut întîmplarea.
Și din mai multe motive:
Faptul era atît de otova în prostia lui încît părea incredibil.
N-am crezut că așa s-au desfășurat lucrurile. Am crezut că-i vorba de o diversiune pusă la cale, prin intermediul presei, una dintre acele diversiuni puturoase prin care un grup de mafioți vrea să înlăture alt grup de mafioți.
Incidentul a fost confirmat chiar de Autorități.
Am așteptat să văd reacția presei, dar mai ales a așa-zisei societăți civile. Prin notele sale definitorii incidentul de la Sibiu spune multe despre libertățile individuale din România. Niște creiere vîrîte în cizme te pot sălta cînd vor mușchii lor de pe stradă pe motiv că ai cutezat să fotografiezi domiciliul conjugal al Preşedintelui, promovat la rangul de Obiectiv de Siguranţă Naţonală, chiar şi în condiţiile în care nici o inscripţie nu spune că n-ai voie să fotografiezi. Abuzul incalificabil, pentru că despre așa ceva e vorba, ar fi dus în orice țară din lume, cu excepția României, la demonstrații de protest. Și unul din motivele ieșirii în stradă nu putea fi decît nepăsarea conducerii Jandarmeriei, a SPP şi a Poliţiei. Cele trei instituții polițienești trebuiau să-și ceară scuze victimelor abuzului și să anunțe măsuri drastice împotriva celor de la Sibiu.
Spre stupoarea mea, deși pe conducerile celor trei instituții de forţă le-a durut în cot, nimeni din societatea civilă n-a tresărit. Cît despre demonstrații n-am văzut pe rețelele sociale nici o virgulă din ceea ce s-ar putea numi chemarea la proteste.
Nu m-a mirat la o adică poziţia asta. Revolta de pe rețelele sociale e provocată cît trebuie și cînd trebuie de Poliția politică prezidențială. Cum să cuteze Poliția politică a Cotrocenilor să îndemne la ieșit în stradă, pentru că doi tineri au fost ridicați pe sus de jandarmi și duși la Poliția Sibiu numai și numai pentru c-au îndrăznit să fotografieze casa în care Klaus Iohannis stă în fiecare week-end și joacă Popa prostu cu amicii săi?! Nici un așa-zis deontolog n-a criticat abuzul. Nici nu-mi imaginez ce s-ar fi întîmplat dacă abuzul ar fi fost în legătură cu casa lui Victor Ponta cînd acesta era premier. Rînd pe rînd ofițerii acoperiți din presă s-ar fi ridicat, după cum ar fi ajuns la ei Ordinul pe unitate, pentru a-şi exprima indignarea.
Un alt motiv pentru care n-am scris imediat a fost însă următorul.
Am așteptat să văd reacția lui Klaus Iohannis la acest abuz legat într-un fel de numele său.
Cînd Divizia Presă a Binomului a declanșat Campania diversionistă Generalul Oprea e vinovat de moartea unui polițist din coloana oficială, am scris că un demnitar nu poate fi acuzat pentru excesele de slugărnicie ale subordonaților. Am considerat că Gabriel Oprea trebuie să-și ceară scuze în nume propriu pentru o întîmplare legată de numele său. Gabriel Oprea şi-a cerut scuze. Incidentul putea fi considerat încheiat.
Știam din anii anteriori, de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, că principala formulă de dovedire a slugărniciei față de Stăpîn e abuzul în numele acestuia, nu de puţine ori fără ştiinţa acestuia. În cazul lui Klaus Iohannis posibilitatea de comitere de abuzuri de către instituțiile de forță e întreită de situația celor din fruntea acestor instituții. Toți sunt moșteniți de la Traian Băsescu. Înnebuniți că noul Jupîn ar putea să-i dea afară, acești șefi ai instituțiile de forță sacrifică libertățile democratice, sacrifică totul pentru a rămîne în grațiile lui Klaus Iohannis. Nu era exclus ca abuzul de la Sibiu să fie expresia convingerii șefilor de la Jandarmerie, de la SPP, de la Poliţie că intră în grațiile președintelui prin astfel de dovezi de credință.
Vedeți Șefu, siguranța vieții dumneavostră și a cuconiței Carmen e scopul nostru declarat!
În cazul Poliţiei, se adăuga şi disponibilitatea lui Petre Tobă, ministrul de Interne, de a fi căţeluş lingător de mîini prezidenţiale.
Cu un plagiat la dosar, Petre Tobă e mai rău decît Pristanda în slugărirea duioasă a lui Klaus Iohannis.
Ar fi fost normal ca Președintele, aflînd de scandal, să intervină măcar pe facebook cu scuze față de cei doi tineri și mai ales cu precizarea că el n-a dat niciodată ordin să fie reținuți cei care-i fotografiază casa.
Au trecut deja cîteva zile de la incredibilul abuz.
Klaus Iohannis n-a reacționat în nici un fel.
Întîmplare?
Nici vorbă.
Vă mai amintiți de incidentul cu aghiotantul care nu i-a ținut paltonul?
Un incident care spune totul despre convingerea lui Klaus Iohannis că funcția de președinte nu e cea mai înaltă datorie față de Popor, ci cea mai înaltă fudulie față de Popor.
Nu știu dacă el a dat ordin ca nu cumva să i se fotografieze casa în care stă el cu Răvășitoarea.
Știu însă sigur că cizmele de la Sibiu au acționat din credința că asta o să-i placă lui Klaus Iohannis.
Iar șefii Jandarmeriei, ai SPP şi ai Poliţiei n-au luat nicio măsură din convingerea că au răspuns dorinței secrete a Stăpînului.
Cel puţin asta, se poate spune cîtă vreme Klaus Iohannis n-a reacţionat pînă acum.

Ion Cristoiu/Cristoiublog.ro

Eu nu am nimic cu Johannis pentru căăă...
...nici el nu are ceva cu noi!!!

Emil Condor a scris:

Eu nu am nimic cu Johannis pentru căăă...
...nici el nu are ceva cu noi!!!

CSAT - Consiliul Suprem de Apărare a Țării! Locul în care se iau cele mai criminale hotărâri la adresa poporului român și se semnează înrobirea acestuia de la an la an, tot mai adânc!

Pe politicienii noștri îi mănâncă rău de tot în c** ca să-și păstreze locurile iluzorii pe care au pus ghearele în Parlamentul României, fie că au fost votați cu încredere și speranță de naivii de români, fie că au reușit prin fraudă să între în această castă, care devine astfel din ce în ce mai mult doar o adunătură de nenorociți, care nu au alt țel decât pe acela de a-și trăda țara și poporul din care provin și să subjuge tot mai mult pământul acestei țări și pe militarii ei oricui le-ar garanta păstrarea posturilor lor de rahat, la care au râvnit atât de mult!
Pe cine au întrebat politicienii post-decembriști dacă poporul român este de acord cu predarea necondiționată a aeroportului de la Timișoara, pentru ca americanii să-i poată bombarda mai ușor de vecinii noștri sârbi?!? Pe cine au întrebat politicienii noștri post-decembriști dacă poporul român este de acord să devină robul necondiționat al UE sau al SUA și să fie îndatorat pentru multe generații nenăscute încă?!?
Și mai sunt încă multe astfel de întrebări retorice, dar din păcate răspunsul este pentru fiecare dintre ele, NIMENI! Politicienii au votat, au aprobat în Parlamentul LOR și în final s-a ajuns la ceea ce trăim astăzi cu toții, fără să dea socoteală în nici un fel poporului român! Iar acest lucru s-a întâmplat și continuă să se întâmple în continuare, deoarece poporul român este nepăsător,... animalic de nepăsător și se supune tuturor acestor abuzuri cu docilitatea animalelor duse la abatorizare!
Și mai deplâng unii în mod exagerat de teatral faptul că niște militari au ajuns cu camionul lor într-o râpă, câțiva dintre ei mergând astfel mai repede la judecata de apoi!... Ce fel de armată mai este cea pe care crede că o mai are România în prezent?!? Din ce fel de militari este ea alcătuită și, mai ales, cui îi folosește această așa-zisă armată?!? Pentru că în modul cel mai sigur posibil, poporului român, cel care prin taxele și impozitele pe care le plătește din greu, cu siguranță că nu-i folosește la nimic! Și acest nefericit eveniment a fost, la fel ca și altele anterioare cu militari, doar o situație în care carnea de tun românească este sacrificată pe altarul trădării politicienilor români!
Acum, gradul de ocupare al teritoriului României crește și mai mult! Când această țară se afla sub ocupație militară sovietică, s-a găsit un conducător patriot, care a reușit trimiterea acasă a sovieticilor! Chiar dacă a fost conștient că va plăti patriotismul lui cu prețul propriei sale vieți! După aceea, un alt conducător român patriot, a găsit tăria și modalitatea de a elimina din „amestecurile în treburile țării” și pe ceilalți sovietici, care au continuat să acționeze aici în mod acoperit. Este evident că și acesta a plătit la fel, tot cu prețul propriei vieți și chiar mai mult de atât, i-a fost distrusă și familia și poporul la care a ținut atât de mult!
După aceea, în urma odioasei și criminalei lovituri de stat din decembrie 1989, România a fost încet-încet destructurată ca stat unitar, suveran și independent și preluată de exploatatorii cărora le-au curs atât de mult timp balele după ea! Iar poporul român a fost amăgit, dar și forțat în același timp, să-și părăsească țara și să-și ia lumea în cap, hălăduind în cele patru vânturi!
Avem aici o știre de ultimă oră, știre menită să le asigure și mai mult liniștea politicienilor români, dar în același timp și „garanția” că poporul român se afundă și mai adânc în hăurile datoriilor către cotropitori, datorii pe care el POPORUL ROMÂN, nu le-a angajat niciodată și din care nu a beneficiat în nici un fel!

Ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, condusă de către Klaus Iohannis, va avea loc marți, pe ordinea de zi fiind incluse, printre altele, analiza activității Serviciului Român de Informații în anul 2016, Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă și Carta albă a apărării.
Analistul politic Bogdan Chirieac a vorbit despre acest subiect.
„Este absolut necesar ca președintele să convoace acest CSAT. Pe de-o parte este nevoie de relația instituțională între noul ministru al Apărării și președinte. Pe de altă parte, înțeleg că vor face și o analiză a activității SRI de anul trecut. Poate învață și alte instituții din România cum se poate trece de la o epocă neagră, a poliției politice, la un serviciu de informații care respectă standardele occidentale și Constituția României. Poate învață și alții cum se face acest lucru. (…) Apoi, cred că sunt două noi baze americane pe teritoriul României – una undeva în județul Mureș, poate Reghin, poate Târgu Mureș, alta la Galați – care de asemenea trebuie convenite în cadrul de CSAT. Poate nu întâmplător pe 4 iulie, de Ziua Națională a Statelor Unite, se convoacă acest CSAT”, a zis Bogdan Chirieac la Antena 3.

Sursa articolului: http://www.expresspress.ro/americanii-isi-fac-noi-baze-militare-in-romania-iohannis-a-convocat-csat/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Expresspress+%28ExpressPress-Portalul+tau+de+stiri%29

Chireac cam bate câmpii.

Ministrul apărării naționale poate să se schimbe și din două în două zile, pentru că partea de continuitate a pregătirii armatei este asigurată Statul Major General iar de înzestrare se ocupă Departamentul pentru armamente. Ministrul are doar rol de reprezentare la nivel politic, prin care se realizează controlul civil asupra armatei. Deci nu este nevoie de convocarea CSAȚ ca Iohannis să se pupe cu Țuțuianu.

În al doilea rând, singura bază americană din România este la Mihail Kogălniceanu. La Galați este Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă, care este în subordinea Centrului Național Întrunit de Pregătire pentru Luptă din Cincu. Un alt centru secundar este la Babadag (în fapt sunt cele trei poligoane mari ale armatei: Cincu, Mălina și Babadag). La Tărgu Mureș este comandamentul Brigăzii 6 Operații Speciale, care este o unitate 100% romănească. Chireac putea afla astea doar căutând cu Google, pentru că sunt informații publice. Nu este nimic secret.

Anahoret a scris:

Chireac cam bate câmpii.

Ministrul apărării naționale poate să se schimbe și din două în două zile, pentru că partea de continuitate a pregătirii armatei este asigurată Statul Major General iar de înzestrare se ocupă Departamentul pentru armamente. Ministrul are doar rol de reprezentare la nivel politic, prin care se realizează controlul civil asupra armatei. Deci nu este nevoie de convocarea CSAȚ ca Iohannis să se pupe cu Țuțuianu.

În al doilea rând, singura bază americană din România este la Mihail Kogălniceanu. La Galați este Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă, care este în subordinea Centrului Național Întrunit de Pregătire pentru Luptă din Cincu. Un alt centru secundar este la Babadag (în fapt sunt cele trei poligoane mari ale armatei: Cincu, Mălina și Babadag). La Tărgu Mureș este comandamentul Brigăzii 6 Operații Speciale, care este o unitate 100% romănească. Chireac putea afla astea doar căutând cu Google, pentru că sunt informații publice. Nu este nimic secret.

Am uitat unde si ce s-a construit acum un an, doi prin sudul tarii... Tot pentru americani.

La Deveselu, lângă Caracal, scutul antirachetă. Dar aia este unitate militară americană, nu este bazâ militară.