POPASUL DOLION (III)

Acest mesaj este special!
Are numarul 10.000 si va este adresat... voi, cei de aici, de la acest forum, ati dat un sens nou vietii mele... de cand va cunosc, pot spune ca traiesc mai intens, astept fiecare moment al intrarii pe NET, pentru a afla noutati despre voi, dragii mei prieteni!
Sunteti minunati, nu stiu care sa fie motivul intalnirii tuturor pe acest forum, dar e o binecuvantare sa va am aici, aproape de sufletul meu!
La aceasta aniversare, va multumesc ca existati si va doresc multa sanatate... va imbratisez cu toate puterile mele si va vreau cat mai mult alaturi de mine!
Sa ne ajute Dumnezeu!

dolion a scris:

Acest mesaj este special!
Are numarul 10.000 si va este adresat... voi, cei de aici, de la acest forum, ati dat un sens nou vietii mele... de cand va cunosc, pot spune ca traiesc mai intens, astept fiecare moment al intrarii pe NET, pentru a afla noutati despre voi, dragii mei prieteni!
Sunteti minunati, nu stiu care sa fie motivul intalnirii tuturor pe acest forum, dar e o binecuvantare sa va am aici, aproape de sufletul meu!
La aceasta aniversare, va multumesc ca existati si va doresc multa sanatate... va imbratisez cu toate puterile mele si va vreau cat mai mult alaturi de mine!
Sa ne ajute Dumnezeu!

Sa stii ca e o performanta sa atingi acest numar de mesaje scrise, Dolion! Te felicit si sa stii ca te citesc cu mare placere. Si pt mine intalnirile de pe forum sunt speciale!

dolion a scris:

Acest mesaj este special!
Are numarul 10.000 si va este adresat... voi, cei de aici, de la acest forum, ati dat un sens nou vietii mele... de cand va cunosc, pot spune ca traiesc mai intens, astept fiecare moment al intrarii pe NET, pentru a afla noutati despre voi, dragii mei prieteni!
Sunteti minunati, nu stiu care sa fie motivul intalnirii tuturor pe acest forum, dar e o binecuvantare sa va am aici, aproape de sufletul meu!
La aceasta aniversare, va multumesc ca existati si va doresc multa sanatate... va imbratisez cu toate puterile mele si va vreau cat mai mult alaturi de mine!
Sa ne ajute Dumnezeu!

La cat mai multe mesaje!! Felicitari!

Ce repede ai întins-o pe lângă mesajul 10 000!
Se pare că te grăbesti spre... 20 000! Ok! Sper să te sustinem pe cale.

Felicitări, Dolion!
Îti dorim cât mai multe mesaje mai departe, si să nu te opresti până la un milion.

Multi dintre noi, realmente îndrăgim să fim alături de tine la Popas si cred că nici nu mai trebuie să-ti spunem aceea, o stii, deja! E o plăcere să te aibă omul în preajmă. Mi-ar fi plăcut si mai mult să fie la fel în realitatea de zi cu zi, adică să fim cot la cot si să împărtim bucuriile vietii de câte ori avem ocazia. O putem face si aici, la Popas, dar... un pic diferit. Totusi e bine că avem si sansa aceasta. Altii nu o au... Iar aici, mi-e imposibil să nu mă gândesc la Votan - ceva nu este în regulă acolo la el. Tare m-as bucura să aud vesti de la el.

Încă odată, felicitări, fratele meu Dolion!
Să te tină Dumnezeu sănătos cât mai mult timp!

Acesta e singurul lucru ce il regret, ca nu putem fi aproape unii de altii... dar poate ca e mai bine asa!
Multumesc tuturor celor ce s-au gandit la mine!

Emil Condor a scris:

Ce repede ai întins-o pe lângă mesajul 10 000!
Se pare că te grăbesti spre... 20 000! Ok! Sper să te sustinem pe cale.

Felicitări, Dolion!
Îti dorim cât mai multe mesaje mai departe, si să nu te opresti până la un milion.

Multi dintre noi, realmente îndrăgim să fim alături de tine la Popas si cred că nici nu mai trebuie să-ti spunem aceea, o stii, deja! E o plăcere să te aibă omul în preajmă. Mi-ar fi plăcut si mai mult să fie la fel în realitatea de zi cu zi, adică să fim cot la cot si să împărtim bucuriile vietii de câte ori avem ocazia. O putem face si aici, la Popas, dar... un pic diferit. Totusi e bine că avem si sansa aceasta. Altii nu o au... Iar aici, mi-e imposibil să nu mă gândesc la Votan - ceva nu este în regulă acolo la el. Tare m-as bucura să aud vesti de la el.

Încă odată, felicitări, fratele meu Dolion!
Să te tină Dumnezeu sănătos cât mai mult timp!

Felicitari si de la mine

Multumesc, Geta, spor si tie, ca tu urmezi!

Ieri am fost intr-o vajaiala... Sibiu - Fagaras - Sercaia - Poiana Marului - Zarnesti - Tohanul Nou - Bran - Rucar - Podul Dambovitei - Campulung Muscel - Curtea de Arges - Ramnicu Valcea - Sibiu. O cursa relaxanta, nu am avut parte de trafic greu, masini putine, timpul perfect pentru condus. Pe Valea Oltului au fost ceva "soferi de duminica", dar mi-am impus sa nu ma enervez. Tinta a fost Campulung, ne-am intalnit toti din familie, am fost la biserica Sf. Ilie, apoi la cimitir, la mormantul tatalui meu, apoi la "Piatra Craiului", un local de suflet. Am mancat, am depanat amintiri, cei ce au putut, au baut tuica, vin si bere... noi cu apa minerala... mancarea a fost speciala... a fost parastasul de 6 luni.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Sunt cu inima alături de tine, Dolion, frate!

dolion a scris:

Ieri am fost intr-o vajaiala... Sibiu - Fagaras - Sercaia - Poiana Marului - Zarnesti - Tohanul Nou - Bran - Rucar - Podul Dambovitei - Campulung Muscel - Curtea de Arges - Ramnicu Valcea - Sibiu. O cursa relaxanta, nu am avut parte de trafic greu, masini putine, timpul perfect pentru condus. Pe Valea Oltului au fost ceva "soferi de duminica", dar mi-am impus sa nu ma enervez. Tinta a fost Campulung, ne-am intalnit toti din familie, am fost la biserica Sf. Ilie, apoi la cimitir, la mormantul tatalui meu, apoi la "Piatra Craiului", un local de suflet. Am mancat, am depanat amintiri, cei ce au putut, au baut tuica, vin si bere... noi cu apa minerala... mancarea a fost speciala... a fost parastasul de 6 luni.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Niels Schnecker ştie nouă limbi, are centura neagră la Kung Fu şi a vizitat 124 de ţări.

Fostul colonel al US Air Force se mandreste cu avioanele de vanatoare pe care le-a pilotat

AMINTIRI
De mai bine de zece ani tot apare la televizor, pe te miri ce post, de la Antene, pe B1, Pro TV, Realitatea TV sau chiar la Acasă, dându-şi cu părerea despre economie, politică sau evenimente sociale. A avut chiar şi două emisiuni la TVR.

Are chelie, e ochelarist, se îmbracă numai la costum şi, când vorbeşte, graseiază uşor. Pe cartea de vizită o înşiruire de acronime te ameţesc: Prof. Dr. , Ph.D.Econ., L.L. M.Fin., M.B.A., MFM, CEPA. Poartă un nume exotic, cu rezonanţă germană, Niels Schnecker. Puţină lume ştie, însă, că omul a fost pilot de vânătoare, nu oricum, ci pe celebrele F16, are patru cetăţenii şi vorbeşte nouă limbi străine.

E colonel, în retragere, al US Air Force, avocat, expert în macroeconomie, are centura neagră în Kung Fu şi e milionar în dolari. A trăit şi făcut într-o viaţă câţi alţii în zece. Dincolo de masca rece, a economistului calculat, descoperi un personaj fascinant, desprins parcă din filmele cu James Bond.

Cu patru paşapoarte în buzunar prin 124 de ţări

Niels Schnecker s-a născut pe 1 ianuarie 1960 la Bucureşti. Părinţii săi, evrei austrieci, lucrau la Bucureşti. Întrucât maică-sa era nemţoaică din Sudeţi, a căpătat şi cetăţenia germană. Apoi, când la 10 ani a emigrat în State, a primit şi cetăţenia americană. Ultima pe listă, cea israeliană, a primit-o la 18 ani când, după moartea tatălui, mama sa a decis să se stabilească în Israel.

"E chiar haios momentul. Nici nu apucasem să mă dau jos de pe scara avionului când, un «guzgan» şi o «guzgancă» de la Shinbet, adică SRI-ul evreiesc, m-au săltat de lângă mama şi m-au luat la întrebări. Pe vremea aia încă mă mai pieptănam, aveam un păr lung şi bogat şi eram bronzat binişor. Au crezut ăia că sunt arab!", se amuză evreul româno-german cu cetăţenie americană .

În plus, Niels are şi rezidenţă britanică, sud-africană, franceză şi de Insulele Virgine. A trăit şi muncit în toate aceste locuri, plus Argentina şi Filipine, unde n-a avut, însă, rezidenţă. "Am călătorit în 124 de ţări! Şi n-am decât 50 de ani…", se laudă el.

Evreu cununat cu o ortodoxă în Biserica Anglicană

"La 40 de ani m-am hotărât să mă stabilesc în România. Eram avocat în Johannesburg , Africa de Sud, şi m-a convins să mă întorc răposatul ambasador Mihai Botez, Dumnezeu să-l ierte!", povesteşte Niels Schnecker. "Hopa! Tocmai am încălcat prima poruncă din Tora, să nu pronunţi numele Domnului!", râde Niels. "Aiurea, sunt un evreu agnostic, cred în D-zeu, dar nu în religie sau biserici...", se autodefineşte israelitul.

"Faptul că m-am însurat cu o româncă creştin-ortodoxă, Iulia, într-o Biserică Anglicană, cu o slujbă ecumenică, iar acum am un băieţel de 6 ani, Patrick, botezat atât în rit iudaic, cât şi anglican spune ceva despre mine. Naşi de cununie ne sunt Andreea Esca şi Alexander Eram!", se confesează, ca la rabin, Niels Schnecker.

http://www.evz.ro/fileadmin/multimedia1/2010/iulie/24/20niels.jpg


Nu discută în public subiectele militare

Despre cariera sa militară, Niels Schnecker nu vrea să spună prea multe. "Am avut norocul să zbor pe F15, F16 şi A10. Ultimul e avion antitanc şi e poreclit «Worthog» după un porc mistreţ sud-african, aşa de urât e. Da’ e un avion subsonic excepţional. Ca pilot, normal, îmi place F16, dar cu A10 ştii că nu cazi", explică pilotul care a trecut în rezervă cu gradul de colonel.

Acum nu mai poate să zboare. Mai întâi a trebuit să renunţe la avioanele de vânătoare din cauza ochelarilor. De câţiva ani, de când a avut un accident vascular cerebral, mai urcă în avion doar ca pasager. Ne arată, mândru nevoie-mare, dintr-un catalog al US Air Force, poze cu avioanele pe care le-a pilotat. Apoi se lansează într-o ditirambă despre avioanele americane comparativ cu cele europene şi ruseşti. Concluzia e previzibilă: americanii sunt superiori. Apoi se autocenzurează, brusc: "Subiectele militare nu se discută în public!".

Republican pursânge

Niels locuieşte la Snagov, dar firma de avocatură o are, ironia sorţii, în fosta reşedinţă de serviciu a mareşalului Antonescu, de la Băneasa. În biroul său e un frig de-ţi îngheaţă oasele.

"Sunt rău de căldură! Dacă sare de 23 de grade, transpir ca un porc... În Israel era un coşmar", se scuză avocatul cu studii economice şi de drept făcute la Paris . Pereţii sunt burduşiţi cu diplome. Sunt patru categorii. Prima cu cele militare, a doua cu cele civile, a treia cu cele care îi recunosc activităţile de voluntariat la diverse ONG-uri şi ultima cu diplome şi fotografii care îi atestă activitatea politică. "Asta pentru că sunt republican radical, membru cu acte în regulă", se mândreşte americanul, în timp ce ne arată poze cu dedicaţii de la foştii preşedinţi republicani Bush senior şi junior şi Ronald Reagan. Başca una în care îi strânge mâna lui Shimon Perez.

Nu uită să se dea mare un pic: "Între ’85 şi ’86 am fost consilier economic la Casa Albă!". În spatele biroului tronează un poster: "Stop OBAMA!".

http://www.evz.ro/fileadmin/multimedia1/2010/iulie/24/20fotografii_RzV.jpg
Republicanul Niels Schnecker a lucrat în ’85-’86 la Casa Albă

SIMŢ AL UMORULUI FOARTE DEZVOLTAT

"Cele mai bune bancuri cu evrei sunt spuse de evrei"

Niels Schnecker oferă o mostră de umor autoironic: "Cică, Iţic şi cu Ştrul se plimbau de Yom Kippur prin Tel Aviv. Asta e o sărbătoare la care nu se bea şi nu se mănâncă până la asfinţit, ca să ţi se ierte greşelile din ultimul an. Greşeli, că evrei n-au păcate, numai creştinii au... Şi cum se plimbau ei, aşa, lihniţi de foame, îl văd pe prietenul lor, Moshe, cum mânca şi bea de zor la o terasă. «Moshe, ai înnebunit! Tocmai azi ţi-ai găsit? Nu puteai să te abţii şi tu până la apus?», îl întreabă ei. «Păi, de ce? Eu n-am greşit cu nimic! N-am furat, n-am înşelat, n-am minţit... N-are Yahve (Dumnezeu – n.r.) ce să-mi ierte!». Păi, bine, Moshe, da’ să nu minţi, să nu furi şi să nu înşeli un an întreg, ca să mănânci şi să bei o zi, merită? »". "Cele mai bune bancuri cu evrei sunt spuse de evrei", se distrează israelianul născut în România.

CA ÎNTR-O COMEDIE

A spălat avioane cu periuţa de dinţi

O amintire cazonă, care acum îl amuză, n-o s-o uite niciodată. "În perioada de instrucţie de la şcoala de aviaţie am cunoscut o fată drăguţă cu care m-am combinat. După o săptămână, i-am cam dat papucii. Ce n-am ştiut eu era că domnişoara era fiica unui sergent-major din bază. Ce a urmat n-o să uit niciodată. Două săptămâni, zilnic, de la opt seara la unu dimineaţa, am spălat, cu periuţa de dinţi, câte un avion. Detergentul era extrem de puternic. Mi se dusese pielea de pe degete!". Căprăria din armată e în America la fel ca în România.

"Acum nu mai pot pilota niciun avion. Am avut un atac vascular cerebral şi nu mai pot obţine certificat medical. Nu mai sunt apt de zbor."
NIELS SCHNECKER, consultant financiar

CRIZA I-A SLEIT PUTERILE ŞI I-A SUBŢIAT AVEREA

Şi-a vândut Mercedesul din solidaritate cu angajaţii

Primul milion de dolari l-a făcut în 1991. "L-am pierdut în ’94, când am venit în România! Toată lumea îmi cerea bani şi le dădeam... La bani nu sunt evreu!", se distrează omul de afaceri. "Acum simt criza pe deplin. Înainte mă ocupam de finanţări şi refinanţări. Acum, de achiziţii şi fuziuni. Finanţările merg greu, în general, şi în România în special! Din 80 de angajaţi am mai păstrat 25", mărturiseşte franc Niels Schnecker.

La întrebarea câte milioane mai are în cont, Niels râde: "Nu le-am numărat!“. Apoi adaugă: "Din punctul de vedere al lichidităţilor sufăr ca toată lumea. Banii sunt în active".

De asta a renunţat şi la colecţia sa de maşini. A avut, de-a lungul timpului, peste o sută. Primul Hummer H1 el l-a adus în România, în 1999. "E foarte greu să trimiţi oamenii acasă şi tu să te plimbi cu Mercedesul", se justifică avocatul. Acum conduce un Fiat 500. Aparent banal. Dar e un Fiat 500 Abarth de 170 de cai-putere care, la 800 de kilograme greutate, are viteza maximă de 280 de km/h. Un mic monstru.

Omul cu trei limbi materne

Niels vorbeşte nouă limbi străine: "Nu ştiu care e aia maternă. Ar fi trei. Româna, că m-am născut aici, germana, că am vorbit în casă, şi engleza, că în ea mă exprim cel mai bine".

La viaţa lui a făcut de toate. Nu-i e ruşine să recunoască: a fost docher, controlor de autobuz în New York , stivuitor de marfă în supermarket, ghid şi agent de turism sau agent de bursă. Dar şi economist, consultant financiar, pilot militar, avocat şi, culmea, jurnalist. În 1999-2000 a realizat la TVR 2 două emisiuni "Turnul de control" şi "Pe muchie de cuţit".

Te întrebi când a avut timp să le facă pe toate. Pe inelarul mâinii drepte poartă inelul militar, cu însemnele de armă, pe care l-a primit la pensionare. Pe manşetele cămăşii prinse cu butoni pe care se află stema Americii e brodată monograma sa. La întrebarea, în glumă, dacă mai ştie pentru câte servicii secrete a lucrat, Niels Schnecker tace şi zâmbeşte enigmatic.

"Admir stoicismul piloţilor români de pe MiG-uri!"

Niels nu se poate abţine să nu vorbească despre dragostea vieţii sale, zborul: "Când am spart bariera sonică prima oară am trăit cea mai eliberatoare senzaţie din viaţă! Eşti cel mai aproape de Dumnezeu. Intri într-un tunel violet. De la azuriul cerului, culoarea se închide până la un violet dur. E o senzaţie orgasmică!".

Devine nostalgic. "La premiera Top Gun, eram aşa de transpus în film că, atunci când Tom Cruise, după ce a încetinit în faţa rusului, a frânat brusc, am înfipt picioarele în scaunul din faţă, ca-n palonier, de l-am aruncat pe ăla din faţă peste cel de dinaintea sa!". Apoi, sare la altceva: "Am zburat şi pe MiG-21 Lancer de trei ori. E un «plug« foarte bun!", e ironic pilotul de F16. "Admir stoicismul piloţilor români de pe aceste avioane. Dacă îi pui pe altceva, devin aşi!".

Poveşti neştiute din cartierul celor cinci şefi de stat

În cartierul Primăverii au locuit sau mai locuiesc ultimii cinci conducători ai României, de la Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Iliescu şi Constantinescu până la Băsescu.

În istoria sa de aproape 70 de ani, celebrul cartier Primăverii a trecut pe rând de la statutul de cartier muncitoresc, destinat salariaţilor Uzinei de Gaze a Capitalei, la cel de paradis rezidenţial al nomenclaturii comuniste, pentru ca, după 1990, să devină centrul rezidenţial al celor mai bogaţi dintre români.

Cartierul şi-a căpătat notorietatea în anii '50, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a decis mutarea demnitarilor comunişti în această zonă, pentru a ţine sub observaţie cât mai eficient birocraţia de partid, guvernamentală şi a Securităţii. Românii de rând nu aveau nici măcar dreptul de a se plimba pe străzile din acest cartier, darămite să mai locuiască acolo. După 1990, foştii nomenclaturişti au fost scoşi cu forţa din vilele de lux, în locul lor mutându-se noii demnitari, dar şi potentaţi ai tranziţiei.

Cartierul Primăverii a devenit celebru în perioada comunistă datorită celor care au locuit aici. De la Gheorghiu-Dej şi până la Nicolae Ceauşescu, toţi liderii marcanţi ai Partidului Muncitoresc Român (PMR) şi PCR s-au bucurat de confortul şi de luxul reşedinţelor din Primăverii. În secolul al XIX-lea, zona actualului cartier Primăverii era situată în afara Capitalei, fiind preferată de bucureşteni pentru picnic. La sfârşitul secolului al XIX-lea, o parte a Grădinii Bordei a fost transformată în Parcul Jianu, pe amplasamentul căruia a fost construit mai târziu cartierul Primăverii.

Renumitul cartier are origini muncitoreşti şi îşi datorează existenţa fostei Uzine de Gaze şi Electricitate, din Capitală. Primele locuinţe din cartierul Primăverii au fost construite în anii 1930, în cadrul unor lucrări de extindere şi sistematizare a Capitalei. Uzina de Gaze şi Electricitate a parcelat teritoriul Parcului Jianu în loturi de 300-400 de metri pătraţi, pe care le-a atribuit angajaţilor pentru construcţia de locuinţe.

Casele nu au fost ridicate la voia întâmplării, ci îndeplineau anumite criterii de urbanism: erau construite în stil modernist şi nu aveau mai mult de parter şi un etaj. Părintele cartierului Primăverii este considerat arhitectul Octav Doicescu, renumit în epocă. Acesta a proiectat primele locuinţe din cartier, care aveau să fie ocupate mai târziu de către comunişti. Până după război, în cartier n‑au existat apă curentă, gaz şi electricitate. Primul contact al comuniştilor cu ceea ce avea să devină mai târziu „paradisul roşu" a fost în timpul războiului. Ilegaliştii din PCR au închiriat mai multe case în Primăverii, pe care le-au folosit ca locuinţe conspirative.

La început au fost case conspirative

Actualul Bulevard Primăverii, care străbate cartierul, a purtat, iniţial, numele de „Aurel Cosma" (primul prefect al judeţului Timiş, după ce Banatul a fost alipit României, la 3 august 1919). După război, dictatura proletariatului, în onoarea Uniunii Sovietice, a schimbat numele străzii în „Andrei Jdanov", bolşevic de frunte, şeful filialei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) din Leningrad.

În anii '60, odată cu destalinizarea demarată de Dej, pentru a ilustra distanţarea faţă de Moscova, numele de străzi sau localităţi care aduceau aminte de URSS au fost redenumite. Astfel, bulevardul Jdanov a devenit bulevardul Primăverii, iar bulevardul Stalin a devenit Aviatorilor, nume neutre, fără nicio semnificaţie politică.

Anii '50, descinderea comuniştilor

Primii nomenclaturişti s-au mutat în vilele din Primăverii prin anii '50. Tot atunci, pentru că locuinţele confiscate nu erau suficiente pentru numeroşii demnitari, s‑au început lucrările la noi vile impunătoare. Au fost amenajate spaţii verzi şi s-a realizat infrastructura. Aflate în proprietatea Gospodăriei de Partid, instituţie creată după model sovietic, casele erau repartizate celor cu funcţii înalte în nomenclatura de partid şi de stat. Potrivit istoricului Lavinia Betea, autoarea cărţii „Poveşti din cartierul Primăverii", locatarii din cartierul Primăverii se bucurau de nenumărate privilegii: raţii consistente de alimente, policlinici, spital, şcoli, croitorii, magazine, pază etc.

Cartierul Primăverii a devenit un mic univers închis. „Cum strict secrete erau şi viaţa de partid, şi biografiile conducătorilor, ca să evite scurgerile de informaţii, liderii comunişti şi-au redus anturajul la familie şi personalul casei. Selectaţi şi verificaţi foarte atent, paznicii şi servitorii erau în subordinea Securităţii", a mai spus Lavinia Betea. Liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a locuit el însuşi în cartierul Primăverii. Potrivit politologului Vladimir Tismăneanu, după 23 august 1944, Dej şi fiicele sale Lica şi Tanţi au locuit, o perioadă, în cartierul Caşin, pe strada Sandu Aldea, unde erau cazaţi şi ofiţerii superiori sovietici.

În aceeaşi zonă locuiau şi ceilalţi membri ai conducerii PMR - Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Emil Bodnăraş şi Miron Constantinescu. După naţionalizare, în 1948, toţi s-au mutat în cartierul Primăverii. Dej a locuit într-o casă de pe bulevardul Generalissim I. V. Stalin, redenumit, ulterior, Aviatorilor. În 1962, Dej a dat ordin să se construiască vilele de pe malul Lacului Herăstrău, cunoscute astăzi drept „Lac 1", „Lac 2" şi „Lac 3".

Într-unul dintre imobile s-a mutat Dej, altul a fost ocupat de fiica sa Lica Gheorghiu, împreună cu familia, iar în cel de-al treilea s-a instalat Ion Gheorghe Maurer. Cea de-a doua fiică a lui Dej, Tanţi, şi-a ales un apartament într-un imobil situat în actuala Piaţă a Spaniei. În anii '60, imobilul din Bulevardul Aviatorilor în care a locuit Dej a fost demolat, aici fiind construită o nouă vilă pentru Petre Borilă, membru al Biroului Politic şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.

Ulterior, Borilă a devenit cuscrul lui Ceauşescu, după căsătoria dintre fiica sa, Iordana Borilă, şi Valentin Ceauşescu. Potrivit istoricilor, Nicolae Ceauşescu a fost cel care a hotărât ca zona rezidenţială să fie protejată de campania demolărilor, demarată după cutremurul din 1977. Prin urmare, vilele de lux din Primăverii, gestionate de Gospodăria de partid, au rămas întregi.

Zonă interzisă

În 1979, Ceauşescu a emis Decretul nr. 263, prin care locuinţele din respectivul cartier, deţinute cu chirie de demnitarii comunişti, au fost trecute în categoria „locuinţelor de serviciu" şi transferate în administrarea Întreprinderii de Administrare a Clădirilor (IAC). Potrivit decretului, chiriaşii de lux aveau dreptul să folosească locuinţa de serviciu pe parcursul exercitării mandatului lor, eliberarea din funcţie atrăgând obligaţia de a elibera şi casa.

Paranoia lui Ceauşescu şi dorinţa acestuia de a se izola au făcut ca, la jumătatea anilor '80, cartierul Primăverii să devină o zonă interzisă traficului. Zona de securitate ajunsese până la Calea Floreasca, traficul fiind deviat pe strada Barbu Văcărescu. După 1990, când numeroase case au fost retrocedate, în cartier au reuşit să intre şi oameni de afaceri de succes, alterând astfel „ecuaţia" de partid PCR-PSD.

"Cum strict secrete erau şi viaţa de partid, şi biografiile conducătorilor, ca să evite scurgerile de informaţii, liderii comunişti şi-au redus anturajul la familie şi personalul casei. Selectaţi şi verificaţi foarte atent, paznicii şi servitorii erau în subordinea Securităţii.''
Lavinia Betea istoric

Părintele cartierului Primăverii

Octav Doicescu a fost un arhitect cunoscut în epocă. El a predat la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu" şi este al treilea arhitect primit în Academia Română, după Petre Antonescu şi Duiliu Marcu. În 1935 a semnat, alături de Marcel Iancu şi Horia Creangă, broşura „Către o arhitectură a Bucureştilor", manifest pentru modernizare a Capitalei. Octav Doicescu a conceput Parcul Herăstrău şi a repurtat cel mai mare succes înregistrat vreodată de România la o expoziţie internaţională. Lucrarea sa „Casa românească" a fost medaliată, în 1938, la New York. Printre altele a proiectat şi Opera Română. În ciuda recunoaşterii meritelor sale şi a privilegiilor oferite de comunişti, Doicescu a refuzat să fie membru PCR.

Casa lui Dimitrie Gusti, cumpărată de Mircea Lucescu

Vila sociologului Dimitrie Gusti a fost închiriată, în 1990, de Ion Raţiu şi cumpărată, ulterior, de antrenorul Mircea Lucescu Foto: Lucian Muntean

Deşi a locui în Primăverii semnifica apartenenţa la elita comunistă, au fost şi câteva excepţii, în care locatarii nu făceau parte din nomenclatură. Arhitectul Octav Doicescu, deşi a refuzat să fie membru de partid, a fost lăsat să locuiască în Primăverii, ca o recunoaştere a meritelor sale în modernizarea urbanistică a Bucureştiului.

Octav Doicescu şi-a proiectat singur casa, din strada Mircea Eliade. Tot el a realizat şi proiectul vilei părintelui sociologiei româneşti, Dimitrie Gusti, situată pe strada Herăstrău. Imobilul, construit în 1939, are o istorie interesantă. Academicianul Dimitrie Gusti a reuşit să-şi păstreze casa, după 1945, cu toate că nu a îmbrăţişat doctrina comunistă. După moartea renumitului sociolog, în 1955, vila a fost naţionalizată, deşi acesta o lăsase prin testament Academiei Române.

Litigiu cu urmaşii lui Ion Raţiu

Imobilul a fost folosit de mai mulţi demnitari comunişti, ultimul fiind Gheorghe Pană, fost primar al Capitalei şi membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. În 1990, ICRAL a închiriat vila liderului ţărănist Ion Raţiu, care a candidat la Preşedinţie în acelaşi an. Scăpat de demolare în perioada comunistă, imobilul a avut de suferit după decembrie 1989. În timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, minerii au încercat să‑l prindă pe Ion Raţiu. Acesta fugise însă din Primăverii, iar minerii au devastat vila „Dimitrie Gusti" în care locuia cu chirie. Trei ani mai târziu, imobilul a fost afectat şi de un incendiu, renovarea fiind făcută chiar de chiriaş.

În 1995, casa a fost retrocedată moştenitorilor lui Dimitrie Gusti. Familia Raţiu, care s-a considerat prejudiciată după ce a reparat vila, a refuzat să plece din imobil. În 1997, vila a fost cumpărată de antrenorul Mircea Lucescu. După nenumărate procese cu urmaşii lui Ion Raţiu, care au cerut două milioane de euro, reprezentând costurile lucrărilor de refacere a casei, în 2002, Lucescu a reuşit să intre în posesia imobilului.

Cartierul ca o fortăreaţă asediată

Politologul Vladimir Tismăneanu povesteşte despre descinderea comuniştilor în Primăverii şi despre convieţuirea acestora. Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland şi preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, susţine că nu întâmplător cartierul Primăverii a ajuns să fie zona rezidenţială a demnitarilor comunişti. Decizia de a concentra într-un singur loc locuinţele pentru nomenclaturişti i-a aparţinut lui Gheorghiu-Dej.

„Adevărul": Gheorghiu Dej a fost cel care a transformat fostul cartier Jianu în cartierul „roşu" Primăverii. Ce i-a atras pe comunişti la acest cartier?

Vladimir Tismăneanu: Nomenclatura comunistă a trăit întotdeauna cu o psihologie de fortăreaţă asediată, era firesc ca membrii acestei secte politice să se grupeze laolaltă. Motivaţia lui Dej era de a putea ţine sub observaţie cât mai eficient birocraţia de partid, guvernamentală şi a Securităţii. Când aceşti oameni erau vecini, se putea şti rapid cine cu cine se vede, ce relaţii de amiciţie funcţionează, ce reţele de „socializare" se formează.

După ce criterii erau repartizate vilele?

În vilele masive s-au instalat Dej, Bodnăraş, Chişinevschi, Ceauşescu, Voitec, Sălăjan, Borilă, Pârvulescu, Miron Constantinescu, Răutu, Moghioroş, Chivu Stoica, Preoteasa şi alţii. În celelalte, mai puţin extravagante, locuiau şefi şi adjuncţi de şefi de secţie de la CC al PMR, miniştri şi miniştri adjuncţi. De pildă, chiar pe bulevardul Jdanov (azi Primăverii), locuiau în două vile lipite ministrul Sănătăţii, Voinea Marinescu, şi Eduard Mezincescu, ministru adjunct la Externe. Tot pe Jdanov locuia familia Brucan (Silviu Brucan, soţia sa, Alexandra Sidorovici, şi copiii lor, Dinu, Anca şi Vlad). Pe străzile laterale locuiau Gheor­ghe Gaston Marin, Avram Bunaciu, Gheorghe Vasilichi, Ştefan Voicu, Alexandru Sencovici, Simion Zeiger, Teodor Rudenco, Tatiana Bulan, Florian Dănalache, Mihai Suder şi coloneii de securitate Mladin şi Vasile Gheorghe.

În 1979, Ceauşescu a trecut casele din Primăverii în categoria „locuinţelor de serviciu". Ce statut au avut până atunci aceste locuinţe?

Casele erau administrate de Secţia Gospodăriei de Partid. Acolo se decidea cine intră şi cine iese din casele aflate în „perimetrul zero". Când cineva cădea din funcţie, urma şi eliminarea din cartier. Asta s-a întâmplat, de pildă, cu Miron Constantinescu şi cu Iosif Chişinevschi după Plenara din iunie 1957.

În presă s-a vehiculat că în Primăverii ar fi primit repartiţie chiar şi Corneliu Coposu, chipurile pentru „a da bine" în ochii occidentalilor. Cât de credibilă este informaţia?

Am îndoieli că ar fi putut locui în acel univers închis, cvasi-baricadat, cineva precum Corneliu Coposu, socotit „duşman al poporului". Gheorghiu-Dej, spre deosebire de Ceauşescu, obişnuia să facă plimbări pe jos, împreună cu amicii săi din Biroul Politic. Erau însoţiţi, la câţiva metri în spate, de gărzile personale. Nu cred că Dej ar fi dorit să se intersecteze cu un fost sau actual adversar politic precum Corneliu Coposu.

Au fost însă şi derogări de la criteriile de atribuire a caselor?

Sigur, în Primăverii locuiau şi unii activişti scoşi din funcţii ori reciclaţi, precum Pavel Câmpeanu, fost adjunct al Ghizelei Vass la Secţia Internaţională, ori jurnalişti de la „Scânteia", precum Ion Cumpănaşu şi Tudor Olaru. A rămas să locuiască pe strada Grădina Bordei poetul oficial Mihai Beniuc, chiar şi după scoaterea din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor.

Când a fost începută evacuarea proprietarilor din Primăverii?

Evacuările au început din 1948 ori chiar mai devreme, când Gheorghiu-Dej a decis mutarea nomenclaturii din zona Mănăstirii Caşin (străzile Câmpina, Sandu Aldea, Zorileanu) spre Parcul Herăstrău.

De ce râvneau cei mai de seamă nomenclaturişti la statutul de locatar în Primăverii? Se ştie că aici locuiau cei mai mulţi dintre membrii Comitetului Politic Executiv (CPEx).

Nu toţi demnitarii doreau să stea în proximitatea lui Dej. Chiar Drăghici a preferat să locuiască pe Şoseaua Kiseleff, în casa în care se află acum reşedinţa ambasadorului american. Pantiuşa Bodnarenko şi soţia sa, Ana Toma, au preferat să locuiască pe strada Grigore Mora, care ţinea mai degrabă de cartierul Aviatorilor. Corneliu Mănescu a locuit şi el în afara zonei, dar foarte aproape. La fel şi Alexandru Bârlădeanu ori Virgil Trofin.

Casele proiectate de arhitectul Octav Doicescu nu erau suficiente pentru numărul foarte mare de nomenclaturişti. În ce zone au mai fost ridicate locuinţe?

Sub Ceauşescu s-au construit mai multe vile pe Bulevardul Aviatorilor şi pe strada Tolstoi, proprietatea Gospodăriei de Partid. În acestea au locuit unii membri de vârf ai CC, inclusiv membri supleanţi ai CPEx: Cornel Onescu, Ion Stănescu, Vasile Vâlcu etc. Sub Dej, se construiseră vilele de pe Aleea Trandafirilor, în care locuiau demnitari precum Valter Roman.

Ceauşescu a locuit şi el pe Bulevardul Primăverii. Cum era să fii „vecin" cu dictatorul?

Erau foarte puţini cei care călcau frecvent pragul casei lui Ceauşescu. Între aceştia, fratele Elenei, Gheorghe Petrescu, şi soţia sa, Adela. Interesant este că familia Petrescu nu locuia în ceea ce numim, stricto sensu, Cartierul Primăverii.

400 de imobile numără, cu aproximaţie, cea mai selectă zonă rezidenţială a Capitalei, cartierul Primăverii.

Demnitari comunişti care au locuit în cartier

- Cornel Burtică, ministru al Comerţului Exterior
- Gheorghe Cioară, ministru al Comerţului
- Emil Drăgănescu,viceprim-ministru
- Ianoş Fazecaş, viceprim-ministru
- Manea Mănescu, prim-ministru
- Paul Niculescu, ministrul Învăţământului
- Gheorghe Oprea, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri
- Gheorghe Pană, ministru al Muncii, primar al Capitalei
- Dumitru Popescu, rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu"
- Gheorghe Rădulescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat
- Ilie Verdeţ, prim-ministru
- Ştefan Voitec, preşedinte al Marii Adunări Naţionale
- Ştefan Andrei, ministru de Externe, viceprim-ministru
- Iosif Banc, viceprim-ministru
- Teodor Coman, ministru de Interne
- Mihai Dalea, preşedinte al UGSR
- Miu Dobrescu, ministru al Culturii
- Mihai Gere, vicepreşedinte al Consiliului de Stat
- Nicolae Giosan, preşedinte al Marii Adunări Naţionale
- Ion Ursu, vicepreşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei
- Constantin Dăscălescu, prim-ministru
- Aurel Duma, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne

Vecini de-ai lui Ceauşescu: Bobu, Dincă şi Iliescu

Printre locatarii din Primăverii s-au numărat cei mai înfocaţi susţinători ai regimului Ceauşescu. De notorietate erau Ion Dincă, Ilie Verdeţ, Emil Bobu, Constantin Dăscălescu sau Gheorghe Pană. Fostul prim-viceprim-ministru în ultimul guvern comunist, Ion Dincă, supranumit şi „Te-leagă", pentru că nu ezita să aresteze pe oricine devenea incomod regimului dictatorial, a fost răsplătit de Ceauşescu, în 1986, cu o casă pe strada Herăstrău.

După 1990, vila a fost locuită o vreme de către directorul SRI de la acea vreme, Virgil Măgureanu. Ion Iliescu, căzut ulterior în dizgraţia lui Ceauşescu, a primit repartiţie pe Bulevardul Aviatorilor. Ion şi Nina Iliescu au ocupat unul dintre cele două apartamente ale imobilului de la numărul 102. După 1990, Ion Iliescu s-a mutat din locuinţa primită de la Ceauşescu într-o altă casă, tot în cartierul Primăverii, pe strada Molière (foto).

La cine a ajuns Palatul Primăverii

Dictatorul Nicolae Ceauşescu a locuit în cartierul Primăverii timp de 24 de ani. După ce s-au căsătorit, în 1947, Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au stabilit mai întâi în strada Doctor Lister nr. 63. Aici, cuplul avea trei camere, dar cei doi erau nevoiţi să împartă locuinţa cu alte „tovarăşe", repartizate să locuiască în cea mai mică dintre camerele casei.

Palatul Primăverii a fost proiectat şi construit după indicaţiile personale ale lui Nicolae Ceauşescu

În 1949, pe măsură ce avansa în ierarhia de partid, Ceauşescu s-a mutat în Primăverii. Mai întâi, pe strada Herăstrău la nr.27. La acea vreme, Nicolae Ceauşescu avansase la gradul de general-maior şi era membru supleant al Comitetului Cemtral al PMR. În 1963, acesta a dat ordin să i se construiască o nouă locuinţă, pe Bulevardul Primăverii nr. 50.

Imobilul a fost proiectat de arhitectul Cezar Lăzărescu după indicaţiile soţilor Ceauşescu. Elena Ceauşescu s-a ocupat personal de alegerea candelabrelor şi a mozaicurilor din casă. Palatul Primăverii a întrecut în lux şi opulenţă toate celelalte vile ale nomenclaturiştilor. Deşi poza în om simplu, apropiat de popor, Ceauşescu i-a lăsat pe designerii de interior să nu se zgârcească. De exemplu, a comandat oglinzile tocmai din Italia, iar lămpile le-a ales din cristal de Murano.

Cezar Lăzărescu este foarte cunoscut în epocă, fiind cel care a proiectat „Casa Poporului". În timpul evenimentelor din Decembrie 1989, Palatul Primăverii a fost devastat, iar cele mai multe bunuri au fost furate de „revoluţionari". Astăzi, palatul în care a locuit Ceauşescu a fost închiriat unui ONG, Asociaţia Casa NATO. Organizaţia, al cărei preşedinte de onoare este Adrian Năstase, îi are ca fondatori, printre alţii, pe liderii PSD Mircea Geoană, Şerban Mihăilescu şi Victor Ponta.

http://www.adevarul.ro/life/Povesti_nestiute_din_cartierul_celor_cinci_sefi_de_stat_0_580742302.html?source=yahoo

Scrisoarea funcţionarului Beck, după alegerile generale din Germania. 25 aprilie 1932

"Nu mai acceptăm pe nimeni altul la guvern, numai pe ADOLF HITLER, ca führer, ca singură mână forte, ca dictator. Îl vrem pe Adolf Hitler, care ne-a promis să-i alunge pe aceşti ştabi, să-i înlăture imediat pe preoţii care fac politică. Pe Adolf Hitler îl vrem, nu capitulează niciodată, nu face concesii şi nu acceptă tratative cu foştii duşmani, care au aruncat cu noroi şi calomnii în führerul nostru iubit. Noi dorim să asistăm la ridicarea şi eliberarea Germaniei cât mai curând, şi nu după ani de zile. Ne dăm viaţa pentru acest ţel şi pentru führerul nostru! (...) Suntem gata şi vrem să mărşăluim pentru führerul nostru Adolf Hitler şi pentru ideile sale! L-am aşteptat 13 ani pe salvatorul nostru, acum-gata. (...)

Noi, naţional-socialiştii, vrem ca toate ziarele care aruncă otravă asupra führerului nostru să fie interzise, vrem să fie expulzaţi evreii, să fie demişi toţi primarii care i-au şicanat pe locuitorii satelor şi au comis nedreptăţi strigătoare la cer. Vrem să fie interzise partidele. Să fie pedepsiţi criminalii care s-au îmbogăţit în timpul inflaţiei, nu mai vrem să fie plătiţi miniştrii care-şi părăsesc funcţia, vrem pensii.

Heil Hitler!

Salvează-ne de sclavia faţă de duşmanul din interior! " P.F. Beck, Lauban/Silezia

http://www.adevarul.ro/cultura/Ce-i_scriau_germanii_lui_Adolf_Hitler_0_580742347.html

Ei, ce parere aveti? Va suna cunoscut?

Cunoscut, nu stiu.
Eu as pune altfel intrebarea:
Vi se pare necesar? De actualitate?

Acestea sunt efectele perverse ale democratiei. Ale Libertatii "nesabuite".
Se nasc monstri ca sa distruga pe alti monstri.
Cui pe cui se scoate?...
Dictatura nu e o soluite.
Lumea trebuie sa gaseasca altceva.
Ce?
Vom/veti trai si vom/veti vedea.

Pana atunci sa ne rugam sa fie Pace.
Pace pe Pamant!
Doamne, ajuta!
Ion

Tsunami filmat in direct, dintr-o masina:

Stăpânii lumii

Ca să ştim... Ca să înţelegem...
La câţiva ani de la revoluţie, piaţa de carte din România era "dată peste cap", de romanele unui personaj controversat: Pavel Coruţ. Povestirile sale împletesc, după cum el însuşi mărturiseşte, realitatea cu fantezia, autorul lăsând la latitudinea cititorului să stabilească unde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă.

Pavel Coruţ, fost şef adjunct al Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), din vremea lui Ceauşescu, este o persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii, domnia sa nu tace. Domnia sa scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este prea apreciat ca interlocutor de către moderatori, întrucât are un stil de conversaţie foarte "milităros". În schimb, aflat în faţa foii de hârtie, este capabil să dea din plin proba talentului său. În discuţiile despre el am aflat că ar fi un nostalgic sau un beneficiar al vechiului regim, în timp ce alte persoane sunt convinse că este un provocator, dar cei mai mulţi se văd constrânşi de "faptele sale de arme" scriitoriceşti, să-i recunoască buna credinţă şi patriotismul. Eroii romanelor sale sunt în principal agenţi ai serviciului de contraspionaj românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi pe moarte, cu slujitorii bine plătiţi ai"Bubulilor", stăpânii din umbră ai lumii! Pe lângă lunga listă de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni normale, anormale şi mai ales paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de români şi de patrioţi, a scris şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi destinate succesului în viaţă, în afaceri şi mai ales destinate tinerilor. Tematica abordată este foarte complexă, plecând de la lupta împotriva drogurilor, alcoolului şi tutunului şi până la formarea gândirii pozitive şi găsirea propriului drum în viaţă...

Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! ... Era unul dintre programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete, referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ, totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită!

Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate... Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.

Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru"din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile:
"George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..."
"Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" A întrebat, Tucă. "Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...

Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Avraam"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt"aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."

Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?"
"Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...

Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?"
Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL" care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."

Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."

Anghel Rugină, (A.R.): "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...

În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă...

Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."

Alt telespectator (TS), întreabă:
"Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?"

A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):
"Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?"

A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."
TS : "Atunci sunt evreii?"
A.R.: "Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!"
TS: "Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..."
A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP"se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens...
TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."
TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"

A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...

Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul!

Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc...

Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. "Drepturile omului"sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar... V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!..."

Marius Tucă (M.T.):
"Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!"
M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?"
A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."
TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."

Au trecut zece ani de la această emisiune. E greu să uiţi aşa ceva. În acest răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu.
Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse din memorie, întrucât nu am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc tratate cu rezerva necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La un moment dat mă întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate sau doar în imaginaţia mea.
Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi existenţa unui "Grup" de persoane iniţiate care "stăpânesc" lumea, a fost unul dintre primele lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ. El i-a numit în aceste romane "BUBULI". Anghel Rugină l-a numit"GRUP".
Pavel Coruţ i-a menţionat pe "BUBULI" sub rezerva împletirii fanteziei cu realitatea. Anghel Rugină a părut ceva mai concret. Ambii însă ne recomandă să ne trăim viaţa liniştiţi.
Sunt două personaje importante ale României şi ne putem mândri că suntem contemporani cu ei, chiar dacă domnul Anghel Rugină între timp a trecut în nefiinţă.
Şi dacă ne mândrim cu ei, să încercăm să le şi dăm ascultare!

Concluzia finală:
"Să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie"

P.S. 1
Zilele trecute am vizionat pe video seria de filme "Prison Brake", care mi-a amintit brusc de interviul lui Anghel Rugina...
P.S. 2
Si tot zilele trecute, intrand intr-o librarie, privirile mi-au fost atrase magnetic de o carte cu acelasi nume: "Stapanii lumii", cu subtitlul - "O istorie a conspiratiilor", autor Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira, Colectia "Porta Magica". Romanul confirma si dezvolta teoria unei conspiratii mondiale.

Dar oare de ce ies la iveala lucrurile astea? Oare a venit momentul ca si muritorii sa aiba acces la anumite informatii? Oricum, faptul ca si lumea este condusa de cineva nu e un lucru atat de surprinzator sau iesit din comun.

Rugina are dreptate.
"Un Presedinte nu face ce vrea el. El face cee trebuie sa faca." Asa zicea un Presedinte american.

" Voi alegeti pe cine va dam noi sa alegeti. Nu pe cine vreti voi sa alegeti." asa zicea
Giscard D., un alt Presente francez.

Acesta e sensul celor spuse de Rugina.

Oricine altcineva s-ar prezenta la alegeri, n-ar avea nicio sansa.

O zi buna, plina de "democratie"!
Ion