Una... Alta... în politică

cactus a scris:

Deocamdata strada este singura care poate face schimbari...

Sunt convinsa ca o sa-i schimbe pe toti!!!

Revoluţionar-căpuşă: „Sus Băsescu!“, „Jos Băsescu!“

Autor: Mihai Mincan

Aşa-zisul revoluţionar Daniel Perju protestează împotriva preşedintelui.

Dacă, în 2007, după referendum flutura steagul lângă preşedinte, azi Daniel Perju îşi mobilizează gaşca în Piaţa Universităţii, supărat că nu mai primeşte indemnizaţia-pomană de aşa-zis revoluţionar.

Emil Condor a scris:

Revoluţionar-căpuşă: „Sus Băsescu!“, „Jos Băsescu!“

Autor: Mihai Mincan

Aşa-zisul revoluţionar Daniel Perju protestează împotriva preşedintelui.

Dacă, în 2007, după referendum flutura steagul lângă preşedinte, azi Daniel Perju îşi mobilizează gaşca în Piaţa Universităţii, supărat că nu mai primeşte indemnizaţia-pomană de aşa-zis revoluţionar.

Eu in locul lui Iliescu nu le dadeam nimic nici o para chioara,la noi in oras is destui care primesc indemnizatii de 2000 (doauazeci mil) si nici macar nu au fost in oras.
Daca sunt revolutionari sa le dea decoratii,etc...nu scutiri de impozite terenuri si bani.
Este o mindrie sa fi erou nu?
Asa ca inclusiv fostul meu patron dintr-un om modest acum e plin de avrei.
Bine nu ma deranjeaza foarte tare doar ma intriga,toti am iesit in strada!!!

ostrovna a scris:

Bine nu ma deranjeaza foarte tare doar ma intriga,toti am iesit in strada!!!

Vezi daca n-ai stiut pe cine sa ungi ca sa capetzi si tu tzidula de revolutzionar si spatiu comercial si cate cele...
Bai da uei - ai iesit in strada ca sa faci ce ? O preumblare, cumparaturi sau sa strigi lozinci, ca arma sa tragi cu ea dupa militieni precis n-ai avut...

cactus a scris:

ostrovna a scris:

Bine nu ma deranjeaza foarte tare doar ma intriga,toti am iesit in strada!!!

Vezi daca n-ai stiut pe cine sa ungi ca sa capetzi si tu tzidula de revolutzionar si spatiu comercial si cate cele...
Bai da uei - ai iesit in strada ca sa faci ce ? O preumblare, cumparaturi sau sa strigi lozinci, ca arma sa tragi cu ea dupa militieni precis n-ai avut...

Nu ,strigam jos ceausescu,vai si amar ce fericiti eram ,ca fraierii,azi in timisoara miine-n toata tara.

Ce se ascunde în spatele scandalului uriaş legat de medicul Raed Arafat?

TRAIAN BĂSESCU I-A PROMIS LUI JEFFREY FRANKS CĂ VA PUNE BANII CONTRIBUABILILOR ROMÂNI LA DISPOZIŢIA COMPANIILOR AMERICANE DE ASIGURĂRI

Traian Băsescu dă înapoi în ambiţiile sale de a promulga pînă în luna martie noua Lege a Sănătăţii.
Enervat de faptul că demiterea lui Raed Arafat de la conducerea SMURD s-a dovedit o mişcare ce i-a pus în cap toată societatea românească, Pazvante Chiorul caută acum soluţii de a calma spiritele, fără să pară că a fost înfrînt.
În acest context, joi seara, în jurul orelor 21, el a discutat, mai bine de două ore, cu sfătuitorii lui de taină: nelipsitul Sebastian Lăzăroiu şi, prin telefonul special, Virgil Măgureanu. Pentru a ieşi cît mai neşifonat din chestiune, cei doi i-au sugerat să amîne etapa de intrare la vot, în Parlament, a Legii, programată pentru începutul lunii martie, cu încă două-trei luni, sub pretextul măririi perioadei de dezbatere publică.
Astfel, legea va fi tocată de opinia publică pînă la epuizare, sub pretextul... democraţiei (?!), iar evenimentul cu Arafat va fi uitat. Sursele noastre spun că soluţia părea să îi surîdă lui Traian Băsescu, dar el se teme că prelungirea termenului de promulgare îl va supăra pe Jeffrey Franks.
Noi am aflat că el i-a promis stăpînului de la FMI că legea, care, în esenţă, va pune la dispoziţia companiilor americane de asigurări de sănătate banii contribuabililor români, va fi promulgată în primul trimestru al acestui an.
De altfel, discuţia publică vehementă, declanşată pe marginea legii, a provocat întrunirea de urgenţă, la Camera de Comerţ Româno-Americană (cunoscută oficină a CIA), a reprezentanţilor din România
ai firmelor americane de asigurări de sănătate şi ai furnizorilor de medicamente şi tehnică medicală din SUA.

Primit pe E-mail

Dacă e asa cum spune acel Email, destul de trist pentru poporul care are un astfel de conducător.
Dar o fi adevărat?
Sper că nu...

Emil Condor a scris:

Dacă e asa cum spune acel Email, destul de trist pentru poporul care are un astfel de conducător.
Dar o fi adevărat?
Sper că nu...

Asa e din pacate

ZIUAnews dezvăluie jocul politico-economic în care este aruncat Băsescu din cauza protestelor
Tăcerea lupului
ZIUA NEWS | 24.01.2012 22:33 | 10 comentarii
micsoreaza mareste

http://www.ziuanews.ro/ro/Dezvaluiri/Tacerea-lupului_12406
Tăcerea lupului
Traian Băsescu intenţiona să-i favorizeze pe americani şi olandezi în Legea Sănătăţii • Reacţia populară i-a spulberat planurile de politică externă care includeau mituirea Olandei pentru aderarea la spaţiul Schengen şi a SUA pentru menţinerea scutului antirachetă la Deveselu • În timp ce românii protestau, americanii condiţionau ţara noastră pentru acordarea dreptului de preempţiune la construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă • Ruşii au cerut la rândul lor Cernavodă, contra gaze şi materii prime

ZIUAnews vă explică motivul reacţiilor bizare ale preşedintelui Traian Băsescu de la începutul conflictului cu Raed Arafat şi până la numirea noului ministru de Externe, Cristian Diaconescu. Pas cu pas vă vom dezvălui cordoanele ombilicale de care este legat Bucureştiul de interesele marilor puteri ale lumii, precum şi necesităţile economice şi strategice ale României în geopolitica actuală.
Traian Băsescu a negociat permanent bucăţi din economia României pentru obţinerea de avantaje militare sau strategice cu Rusia, SUA şi anumite ţări din Europa. În toate aceste zile de proteste au trecut neboservate ameninţări voalate ale SUA, negocieri subterane pentru economia românească şi tratative diplomatice legate de viitoarea putere nucleară a României.
De ce s-a luat în gură Băsescu cu Arafat
Primul semn de întrebare referitor la comportamentul preşedintelui României a apărut în momentul în care acesta a ieşit public de mai multe ori, aproape la toate televiziunile, pentru a susţine Legea Sănătăţii. De ce s-ar fi luat de piept Băsescu cu Raed Arafat, un simplu subsecretar de stat pentru o lege care ar fi putut să fie amendată ulterior de Guvern sau prin tertipurile bine cunoscute în Parlament? Ei bine, ZIUAnews a aflat motivul: Băsescu urma să facă loc pe piaţa asigurărilor de sănătate pentru cinci clienţi strategici. Unitedhealth Group şi Wellpoint Inc. Group (ambele din SUA), Alianz Ţiriac, Astra Asigurări şi compania olandeză Aegon.
Sistemul de preluare a asigurărilor medicale ar fi urmat aceeaşi cale ca cel din domeniul pensiilor private. Dacă vă aduceţi aminte, firmele străine au intrat în România şi au acaparat imediat piaţa prin obligativitatea cetăţenilor de a contribui la ele. Cele două firme americane care urmau să preia grosul asigurărilor de sănătate reprezentau de fapt mijlocul prin care România plătea SUA scutul antirachetă de la Deveselu, mai ales în condiţiile în care bugetul american de apărare suferea negocieri, iar politica de la Washington se axa pe ţări cheie din Europa. În ceea ce priveşte compania olandeză pe care Băsescu o dorea în sistemul asigurărilor medicale, aceasta era vehiculul de transport bani către Olanda ţară care şi-a ridicat veto-ul cu privire la intrarea României în Schengen. Celelalte două societăţi, Ţiriac şi Astra, reprezentau parteneri portocalii şi viitori sponsori. Iată de ce Băsescu a ieşit atât de nervos şi atât de impacientat la televiziune să se ia de guler cu Raed Arafat. Întreaga lui politică externă se ducea de râpă alături de doi parteneri importanţi în sponsorizarea campaniei electorale care urmează.
Revoltele populare i-au spulberat planurile şi l-au aruncat pe Traian Băsescu într-o îngrozitoare dilemă: ce le dă americanilor în schimbul scutului de la Deveselu, ce le oferă olandezilor pentru acceptarea României în Schengen. Dacă planul i-ar fi mers cu Legea Sănătăţii şi Arafat nu i-ar fi stat în cale, Băsescu ar fi punctat glorios intrarea în Schengen cât şi susţinerea americană a cabinetului său. Visele i s-au spulberat în mâinile ultraşilor şi pulanelor jandarmilor care s-au luat la bătaie în centrul Bucureştilor. Americanii, dezamăgiţi dar dioplomaţi, i-au transmis lui Băsescu un mesaj legat de protestele care îl vizau, nu prin Ambasada SUA, ci direct prin Departamentul de Stat: „Noi susţinem dreptul oamenilor din întreaga lume de a protesta şi de a-şi exprima liber opiniile în mod paşnic”. Iar despre violenţele la care erau supuşi protestatarii, tot în mod diplomatic, lui Băsescu i s-a transmis: „facem totodată un apel către protestatari şi autorităţi să se abţină de la orice violenţă. În mod evident, nu vom dicta României modul în care să îşi trateze problemele sale interne. Acestea sunt decizii pe care Guvernul României trebuie să le ia în urma unor consultări cu Parlamentul şi cu oamenii lor”. În mod evident, după ce Legea Sănătăţii a provocat un uriaş scandal şi ştiut fiind că americanii evită să se asocieze unor scandaluri de corupţie la nivel internaţional, răspunsul Casei Albe către Băsescu a fost: descurcă-te singur!
Anterior, mai precis în luna noiembrie 2011, în plin proces de fermentare a Legii Sănătăţii, americanii îl avertizau pe Băsescu, prin presă şi nu numai, despre efortul lor de a apăra România. „Scutul de la Deveselu, în impas”, erau titlurile din presă, alături de poziţia Franţei şi a altor ţări europene care spuneau că este mai pragmatic să te înarmezi ofensiv decât defensiv. Americanii însă au continuat proiectul Deveselu, sperând într-o plată pe măsură.
Tăcerea lui Băsescu a însemnat o nouă negociere cu super-puterile lumii
În timp ce oamenii protestau în stradă, de data asta nu pentru Arafat sau Legea Sănătăţii ci împotriva lui Băsescu, curent care mai degrabă a fost adus din exterior decât emanat de revolta populară, şeful statului încerca să ofere americanilor o bijuterie la schimb contra asigurărilor medicale pierdute. S-a oprit asupra construcţiei reactoarelor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. O afacere de miliarde de dolari, dar şi căminul unei arme atomice.
Înainte de pornirea scandalului pe Legea Sănătăţii, concurenţii pentru Cernavodă erau americanii de la Bechtel şi un consorţiu rusesc format din Atom Technoprom şi alte patru firme, conexate direct cu puterea politică de la Moscova. Este limpede de ce România oferea drepturi de preempţiune ruşilor: gazul, preţul la căldură şi materii prime. După căderea afacerii cu asigurările medicale, ruşii nu mai erau singurii ofertanţi eligibili pentru Cernavodă, iar Băsescu a încercat să ofere americanilor, prin Bechtel, sumele pierdute.
Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă urmează a fi decisă până în luna mai, ceea ce înseamnă că România, în politica sa externă, va trebui să jongleze între Rusia, ţara care ne asigură gazul, şi America, ţara care promite că ne va instala scutul antirachetă şi principalul nostru aliat militar. În această situaţie, tăcerea lui Băsescu în faţa a maximum 20.000 de protestatari din întreaga ţară este justificată ţinând cont de dilemele pe care le are de rezolvat în viitor legate atât de securitatea militară a României, cât şi de bunăstarea economică a cetăţenilor ei.
De ce i-a spus Băsescu lui Diaconescu că are o sarcină grea
Preşedintele Traian Băsescu l-a avertizat pe noul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu, că va avea o misiune foarte grea. Deosebit de grea. Şeful statului a punctat de mai multe ori acest lucru: „Aveţi o misiune dificilă!”. Practic, Diaconescu va fi exponentul şi principalul negociator al României între lupii geopoliticii secolului XXI. Ce va alege Băsescu când va veni vorba despre căldura din casele oamenilor, nevoile principalului său aliat sau felierea României în beneficiul multinaţionalelor lumii şi afilierea ţării noastre la cluburile selecte ale Europei? Problema aderării la Schengen este la fel de importantă pentru România, şi bănoasă totodată, cum este preţul pe care ţara noastră îl va plăti pentru achiziţionarea de avioane de luptă, o altă afacere pe care nu am finalizat-o însă, dar nu la fel de importantă cum este negocierea cu „marele urs” de la Răsărit. Blocată în politica externă între Europa, SUA şi Rusia, România vede la televizor doar problema jandarmilor şi protestatarilor de la Universitate. Băsescu va fi ţinut în continuare în joc de glezne între politica internă şi cea externă, între Opoziţia din ţară şi partenerii strategici din exterior.
Nicky Florescu
Iulian Tănăsescu

Cateva adevăruri despre lupta dintre Raed Arafat şi Traian Băsescu

1) Raed Arafat are pretenţia că se pricepe la medicina de urgenţă. Traian Băsescu ştie că singurele remedii de urgenţă sînt aspirina şi murăturile.

2) Raed Arafat miroase a spirt. Traian Băsescu duhneşte a whiskey.

3) Raed Arafat a obosit să se lupte cu noua reformă a sănătăţii. Traian Băsescu garantează că aprobarea legii le va aduce tuturor odihna veşnică.

4) Raed Arafat a descoperit o problemă legată de noua lege a asigurărilor de sănătate. Traian Băsescu a descoperit că problema e Arafat.

5) SMURD-ul croit de Arafat ajunge în cinci minute după ce a sunat un cetăţean obişnuit. ANAF-ul lui Blejnar ajunge în două minute după ce a sunat Băsescu

6) Demisia lui Raed Arafat a fost aprobată instant. Traian Băsescu şi-ar da demisia şi mai rapid, dar preşedintele nu vrea să i-o aprobe.

7) Raed Arafat a pornit SMURD-ul de la 0. Traian Băsescu a adus România la 0

8) Raed Arafat a salvat destui români cărora le rămăseseră sarmalele-n gît de sărbători. Traian Băsescu are grijă ca românii să nu-şi mai permită sarmale de sărbători.

9) Şi cel mai important: Raed Arafat şi-a spus părerea şi şi-a pierdut postul. Traian Băsescu şi-a impus părerea şi au pierdut toţi românii.
10) Raed Arafat e specialist în descarcerări. Traian Băsescu e specialist în...mă scuzaţi, termin propoziţia imediat dupa ce vorbesc cu poliţiştii care tocmai îmi sparg uşa.

O zi buna!

Duminică, 29 ianuarie, în declaraţia susţinută la Cotroceni, preşedintele Băsescu a declarat că "Avem mulţi hackeri talentaţi pe care i-am putea utiliza în prevenirea atacurilor cibernetice." Se pare că Guvenul deja-i foloseşte şi încă-i foloseşte destul de bine!

Într-un articol din "Adevărul", intitulat "Preşedintele şi marea manipulare", Mălin Bot sesizează un fenomen foarte interesant. Reproduc începutul articolului, şi ataşez link-ul aferent.


Preşedintele şi marea manipulare

Preşedintele Traian Băsescu şi-a început discursul din 25 ianuarie 2012 cu referiri la "scandările din stradă şi mesajele de pe internet, facebook şi mediile electronice". După acest moment s-a întâmplat un fenomen foarte interesant pe internet, fenomen care are atributele unei manipulări.

Zeci de comentarii cu mesaje identice ad-litteram au fost publicate, sub identităţi diferite, pe forumurile marilor ziare şi televiziuni, în subsolul articolelor despre proteste sau a celor despre intervenţia autorităţilor după viscol.
Moderatorii adevarul.ro au constatat fenomenul vineri, 27 ianuarie 2012, când la un singur articol, o dezbatere on-line, au fost postate iniţial, foarte rapid, 18 comentarii cu mesaje pro-guvernamentale şi anti-opoziţie. Unele fără nicio legătură cu subiectul discutat.

Semnate cu nume diferite, toate mesajele au fost postate dintr-o singură locaţie, având acelaşi IP al unui SRL din Bucureşti. Numele firmei nu este important acum, fenomenul este relevant. Zeci de alte comentarii similare au fost postate, de la acelaşi IP, şi la alte articole despre protestele din Piaţa Universităţii, deszăpezire şi despre cazul militarului care a protestat în uniformă.

Tot articolul » http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/postacii_de_partid_si_exaltatii_editorial_malin_bot_0_636536590.html

Nu pot sa cred ca l baga pe Nastase la inchisoare,asa ceva doar mintea bolnava a lui basescu poate sa-l duca,nu pot sa cred ca nu-s dovezi cum e flota lui disparuta.
Fapta nu exista deci asa ceva
Justitia la noi in tara e politizata nici chiar asa....atunci el ,udrea si grofii maghiari..nici roberta care a furat votul,o discrepanta prea mare.

Năstase este mare şi şcolit. Ştie să se apere mai ales dacă se ştie nevinovat. Dar un lucru este clar. Această făcătură are menirea să-l murdărească cu nişte fecale într-un an electoral.

abbilbal a scris:

Năstase este mare şi şcolit. Ştie să se apere mai ales dacă se ştie nevinovat. Dar un lucru este clar. Această făcătură are menirea să-l murdărească cu nişte fecale într-un an electoral.

Exact,eu il cunosc personal ,e un tip educat mare amator de arta,a cumparat un tablou de la noi din oras din galeria de arta.
Bine noi ne meritam marinarul,educat care nu danseaza cu tigancile,care are un vocabular evelat

Da superb Francks ce frumos stie sa danseze hora romaneasca,absolut genial,cum te poti compromite in asa hal,vai de mama lor

abbilbal a scris:

Năstase este mare şi şcolit.

Toti stiu că e un om destept, adică vreau să spun scolit.
Problema este că justitia nu cântăreste nivelul de inteligentă a unui individ, ci cu totul altceva.

Citat :

...se ştie nevinovat.

Toti vinovatii din lumea asta, în sinea lor se stiu exact cum spui tu, nevinovati!

Eu nu spun că-i vinovat - nu l-am prins la furat în curtea mea!

http://www.gandul.info/puterea-gandului/in-hora-cu-badea-jeffrey-9190150

În horă, cu badea Jeffrey

V-aţi prins de unde are gaură-n pantof? De la hore.
Cum se joacă horele? Ca la FMI.
Mai întâi facem un cerc şi ne prindem de mâini.
P-ormă o luăm în câş: trei paşi înainte - bătaie cu dreptul pe loc.
Trei paşi înapoi (am ajuns de unde-am plecat) - bătaie cu stângul pe loc. Şi tot aşa.
În timpul ăsta, lăutarii cântă, dar putem să dăm şi noi din fălci:

"Deficite, deficit/
Na, că te-am îndeplinit!/
Şi iar verde cont curent/
Mă dusei acu recent/
Ca să iau un împrumut/
Muta-l-aş în PIB să-l mut!"...

Asta a fost duminică, la o băută (pardon: bătută), într-o cârciumioară, cu barosanii din Finanţe, în Buşteni.
L-au dat pe brazdă, l-au spurcat la Periniţe.
Luni dimineată, adică astăzi, coborâse de la munte şi avea idei cornute.
Zicea badea Jeffrey, ca să priceapă şi Băsescu:

"România e ca o navă care a ieşit din furtună, a făcut câteva reparaţii, este într-o stare mai bună,
dar se vede în depărtare o nouă furtună".

Ce ne-a speriat! Credeam că în depărtare se vede Jolly Roger.
Nu vă pripiţi, nu e şefu' lui Jeffrey Franks, e steagul piraţilor.

Emil Condor a scris:

abbilbal a scris:

Năstase este mare şi şcolit.

Toti stiu că e un om destept, adică vreau să spun scolit.
Problema este că justitia nu cântăreste nivelul de inteligentă a unui individ, ci cu totul altceva.

Citat :

...se ştie nevinovat.

Toti vinovatii din lumea asta, în sinea lor se stiu exact cum spui tu, nevinovati!

Eu nu spun că-i vinovat - nu l-am prins la furat în curtea mea!

Eu nu spun că-i vinovat - nu l-am prins la furat în curtea mea!

Emil Condor a scris:

abbilbal a scris:

Năstase este mare şi şcolit.

Toti stiu că e un om destept, adică vreau să spun scolit.
Problema este că justitia nu cântăreste nivelul de inteligentă a unui individ, ci cu totul altceva.

Citat :

...se ştie nevinovat.

Toti vinovatii din lumea asta, în sinea lor se stiu exact cum spui tu, nevinovati!

Eu nu spun că-i vinovat - nu l-am prins la furat în curtea mea!

Problema este că justitia nu cântăreste nivelul de inteligentă a unui individ, ci cu totul altceva. Corect pe prosti si pe hoti nici macar nu-i judeca

Unul dintre aspectele fascinante ale si­tua­ţiei actuale din România constă în faptul că aproape nimeni dintre cei care participă activ la bătăliile po­li­tice nu conştientizează contextul în care ne aflăm. Am mai încercat să atragem atenţia asu­pra principalului pericol al viitorului apropiat,
dar se pare că toată lumea este preocupată de micile răfuieli meschine din interiorul clasei politice. Mai încercăm încă o dată, în termeni clari şi simpli:

1. Guvernul Boc, la sugestia oficialilor BNR, a fă­cut în aşa fel încât depozitele populaţiei să fie garantate nu de BNR (şi rezerva valutară), ci de guvern. Gu­ver­nul nu are 32 de miliarde de euro pentru a salva de­pozitele populaţiei atunci când sistemul bancar va in­tra în faliment. Recomandăm celor interesaţi de detalii să consulte OUG 131/2010, OUG 13/2011 şi editorialul “BNR garantează nimic” din 11 decembrie 2011. Lăsăm cititorii să găsească singuri mo­tivul pentru care s-a decis ca BNR să fie exone­rat de orice responsabilitate financiară faţă de oa­me­nii care îşi ţin banii la bănci.

2. Sistemul bancar din România este penetrat adânc de băncile greceşti şi austriece, iar statul român este dependent de finanţarea din piaţa interbancară, fiind nevoit să “rostogolească” trimestrial datorii de mi­­liarde de euro pentru a nu intra în insolvenţă.

3. Băncile greceşti şi austriece nu au cum să su­pra­vieţuiască unui faliment al Greciei. De fapt, chiar şi pră­buşirea limitată iniţial la băncile greceşti va con­duce la falimente în lanţ în România. Pentru Europa, falimentul Greciei va fi foarte dureros, dar tolerabil în timp ce pentru România (în special deponenţii bănci­lor din România), falimentul Greciei va fi echivalent cu pierderea tuturor banilor depuşi de populaţie.

4. Am intrat în faza în care falimentul Greciei se poate produce aproape oricând. Solidaritate eu­ro­pea­­nă în privinţa situaţiei din Grecia nu există, iar sutele de miliarde care au fost promise pentru ameliorarea situa­ţiei şi aşa nu s-au plătit. Banca Mondială sugerează ţărilor în curs de dezvoltare din Uniunea Europeană “să se pregătească pentru ce-i mai rău”, iar agenţia Fitch consideră că 20 martie 2012 are şanse reale să fie ziua falimentului Greciei. Nu avem un glob de cris­tal pentru a şti exact ziua şi ora în ca­re se va declanşa dezastrul, dar ceea ce ştim este că mo­mentul în care milioane de români o să se tre­zeas­că fără banii strânşi în conturi este aproape.
Situaţia poate evolua după patru scenarii şi acum am ajuns într-un moment al deciziilor care vor avea consecinţe deosebit de serioase.
Scenariul 1:
Situaţia politică de la Bucureşti se stabilizează fără schimbări majore. Guvernul Boc (în formă remaniată sau nu) rămâne la putere şi continuă să acţioneze aşa cum a acţionat până acum. Şansele ca guvernul care a aprobat OUG-urile în baza cărora românii vor ră­mâne fără banii depuşi la bănci, să facă ceva pentru a salva populaţia sunt absolut nule. Suntem siguri că printre liderii opoziţiei există suficiente persoane care consideră că o astfel de evoluţie a evenimentelor este una pozitivă, deoarece le va permite accesul facil la putere, dar ei nu conştientizează faptul că în condiţiile unei distrugeri totale a sistemului financiar şi economic, corelate cu imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii, opoziţia nu va ajunge la guvernare. România va ajunge să fie guvernată direct de FMI sau de orice altă organizaţie dispusă să ofere resursele financiare necesare supravieţuirii zilnice a populaţiei.
Precizări importante:
1. UE nu va avea nici resurse şi nici interes să-şi asume rolul de guvernator extern.
2. Nu va fi cazul unei influenţe “soft” cu negocieri, delegaţii şi acorduri discutabile. Vom avea o guvernare externă în toată regula, iar opozanţii de astăzi vor trebui să se obişnuiască cu ideea că noua adresă a guvernului român este 19th Street din Washington .
Guvernarea externă nu înseamnă că Jeffrey Franks va semna Ordonanţe de Urgenţă. Guvernarea externă înseamnă că şefii lui Jeffrey Franks decid numele pri­mu­lui ministru, iar clasa politică se conformează sau se confruntă cu sute de mii de oameni flămânzi în stradă.
Scenariul 2:
Actuala opoziţie reuşeşte, cu ajutorul trădătorilor din cadrul coaliţiei de guvernare, să dea jos guvernul Boc şi se instaurează un minunat guvern roş-galben. Luând în consideraţie faptul că arhitecţii multora dintre schemele “băieţilor deştepţi” din energie, gaze şi finanţe au fost create şi susţinute de către personaje deosebit de influente din PSD şi PNL, şansele ca noul guvern să lichideze schemele de finanţare a “băieţilor deştepţi” şi să forţeze BNR să garanteze depozitele populaţiei (asta în cazul improbabil în care Isărescu mai are bani) sunt infime. Mai mult decât atât, dacă va fi creat precedentul schimbării guvernelor la ie­şi­rea în stradă a câtorva mii de oameni, în mod garantat vom asista la situaţia în care imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, cuplată cu pierderea depo­zi­te­lor bancare, vor genera proteste la care vor participa nu câteva mii, ci sute de mii de persoane. Finalul scenariului va fi identic: România va fi guvernată de cei care vor fi capabili să o finanţeze.
Scenariul 3:
Crearea unui guvern de tehnocraţi. În cadrul opo­zi­­ţiei există personaje îndeajuns de inteligente să înţelea­gă lipsa de popularitate a propriilor lideri şi dispreţul general faţă de clasa politică care există în societate. În aceste condiţii, una dintre ideile pe care le pot rea­li­­za cu complicitatea unor trădători din PDL ar fi cre­a­rea unui guvern de tehnocraţi care să le ofere o credi­bilitate temporară şi siguranţa faptului că nimeni nu se va atinge de fluxurile financiare ale “băieţilor deştepţi”. Tehnocratul ideal care dispune de o reputaţie impecabilă, care i-a fost creată prin eforturile “unităţii informaţionale” infiltrate în mass-media, este Mugurel Isă­rescu. Deşi suntem siguri că el însuşi nu-şi doreşte să ajungă în această situaţie, s-ar putea să nu aibă de ales, în condiţiile în care suficiente persoane influente vor ajunge la concluzia că situaţii disperate necesită măsuri disperate. Rezultatul guvernării tehnocratice va fi la fel de dezastruos ca şi al unei guvernări politice. Distincţia “politic”-”tehnocratic” contează numai atunci când tehnocraţii nu au dosare de blocat, “poliţe” de plă­tit, favoruri de întors sau epoleţi ascunşi sub sacou. Guvernarea tehnocraţilor se va sfârşi cu dezastrul economic, pierderea banilor populaţiei din bănci şi introducerea guvernării externe.
Actuala clasă politică trăieşte cu impresia greşită că finanţatorii externi vor fi forţaţi prin natura lucrurilor să negocieze cu cei care vor fi la guvernare la Bucureşti. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Finanţatorii externi au suficiente resurse umane pentru a-i şunta pe toţi politicienii de la Bucureşti şi au mai existat ţări în care s-a făcut această manevră. Învăţarea istoriei este utilă pentru toată lumea.
Posibilitatea de a evita această situaţie există, dar numai în condiţiile în care se realizează

Scenariul 4:
Fie prin decizia volitivă a preşedintelui, fie prin con­sensul clasei politice, la butoanele economiei (nu contează care va fi funcţia oficială) trebuie să ajungă persoane care nu sunt grevate de obligaţii faţă de foşti şi ac­tuali securişti. Dacă aceşti oameni noi vor avea posibilitatea să demonteze total caracatiţa “băieţilor deş­tepţi”, întorcând în ţară fluxurile financiare care astăzi alimentează buzunare private, şi vor aplica câteva co­rec­ţii dure sistemului bancar (inclusiv BNR), atunci exis­tă posibilitatea ca România să nu ajungă să fie guvernată în totalitate din exterior, pensiile şi salariile să fie plătite, iar cetăţenii să nu-şi piardă banii depuşi la bănci.
Fereastra de oportunitate pentru acest scenariu pozi­tiv aproape s-a închis. Dacă nu vom vedea schim­bări în viitorul imediat, atunci ne va aştepta unul dintre scenariile tragice descrise mai sus.

Narcisa Iorga
Joi, 13 Februarie 2003

A trecut de la gradul de maior la cel de general de brigadă în opt ani, din care şapte în rezervă; A obţinut, în numai trei ani, titlurile de doctor, profesor universitar şi conducător de doctorat

Prefectul Capitalei, Gabriel Oprea, este, la numai 42 de ani, general de brigadă de justitie şi profesor universitar doctor. Titlurile sânt trecute şi pe uşa cabinetului din prefectură. De curând, Gabriel Oprea este şi conducător de doctorat.
De regulă, se ajunge la asemenea performanţe după mai mult de douazeci de ani de muncă la catedră. Dar regulile sânt facute pentru a fi încălcate de... excepţii. Toate titlurile le-a dobândit în cei doi ani care au precedat numirea sa în funcţia de prefect. Ce spune prefectul despre sine? "Eu vreau sa-mi joc cartea cit mai bine şi să nu cumva să stric imaginea guvernului şi a premierului. Am multe defecte, dar principalele calităti: mă organizez bine. Am ajuns general la 40 de ani, am ajuns şi profesor tot pe la 40, într-adevăr, cam întotdeauna la excepţional, dar m-am bătut pentru treaba asta, să ştiţi. Am căutat să am cât de cât acoperire".

A crescut în trei ani cât alţii în zece

Gabriel Oprea termina, în 1990, la fără frecvenţă, Facultatea de Drept a Universitaţii Bucureşti, secţia Administrativ. De la această secţie nu putea ajunge niciodată magistrat, ci doar consilier juridic pe probleme administrative. În 1997 urmează cursurile Colegiului Naţional de Apărare. Îşi ia doctoratul în drept "in jurul anului 2000", după cum se exprima profesorul Oprea. "Între 2000 si 2001, dl Oprea a fost director adjunct al Colegiului, în 2001 şi-a luat gradul de profesor în cadrul Colegiului şi tot atunci a devenit profesor asociat de Drept umanitar la cursurile noastre", ne-a declarat col. prof. univ. dr. Vasile Ozunu, locţiitorul pentru învăţământ al comandantului Colegiului. Generalul Oprea a sărit toate celelalte titluri didactice intermediare.
Conform statutului cadrelor didactice, pentru ocuparea funcţiei de profesor universitar, aspirantul trebuie sa aibă "o vechime minimă la catedră de nouă ani în învăţământul superior sau în cercetare ştiinţifică de profil. Pentru candidaţii care provin din afara învăţământului sau cercetării ştiintifice, se cere o vechime de cel putin 15 ani de activitate în profilul postului pentru care concurează". Nici una dintre condiţii nu este îndeplinită de Gabriel Oprea. Mai mult, el devine şi conducător de doctorat în ă>, începând de anul trecut. Criteriile de evaluare pentru conferirea calităţii de conducător de doctorat, pe care le-am obtinut de la Ministerul Educatiei, specifică patru condiţii pentru obţinerea titlului în domeniul juridic: "Să fie o autoritate recunoscută în domeniul în care urmează să i se acorde conducerea de doctorat; să aibă publicate, în calitate de autor unic, trei lucrări monografice cu recunoaştere naţională şi internaţională; să fie autorul a 40 de articole/studii publicate în reviste de specialitate; să aibă o vechime de cel puţin zece ani ca titular în învăţământul superior sau în cercetarea ştiinţifică de profil". Din aceste condiţii, se pare că prof. univ. dr. Gabriel Oprea nu a bifat-o decât pe cea a celor 40 de articole publicate în revista Colegiului Naţional de Apărare, al cărui director adjunct a fost.
Este greu de înţeles cum nume de rezonanţă în Drept au devenit profesori universitari după mai mult de zece ani de la susţinerea tezei de doctorat, iar Gabriel Oprea a reuşit această performanţă în numai un an. Este iaraşi greu de înţeles cum profesori cu ani grei de experienţă la catedră nu reuşesc să treacă de furcile caudine ale Comisiei de evaluare pentru conferirea calităţii de conducator de doctorat, în timp ce Gabriel Oprea obţine titlul la doar un an după ce devine profesor universitar. Explicaţia pe care ne-o dă Gabriel Oprea? "Dacă te baţi, sânt şi excepţii, aţi înţeles?"

Daca te baţi, sânt şi excepţii

"Generalul bg. de justiţie prof. univ. dr." Gabriel Oprea se prezintă, când are ocazia, ca militar şi magistrat. Curiozitatea ne-a împins să aflam mai multe despre omul care, la doar 42 de ani, are atâtea titluri şi grade. Gabriel Oprea a terminat Şcoala de Ofiţeri de la Sibiu, specializarea Intendenţă, în 1983 (n.r. - intendenţa este serviciul care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană şi echipament). În 1990 devine consilier juridic în MApN, dar e "trimis" pe litoral să comande două complexuri hoteliere ale armatei. După ce e avansat în grad "la exceptional", în 1993 trece în rezervă cu gradul de maior şi intră în afaceri imobiliare. Revine în forţă în 2000 direct cu gradul de colonel. Un an mai târziu, e deja general. Încă un an şi ajunge prefect al Capitalei. Surse militare care doresc să-şi păstreze anonimatul ne-au declarat că avansarea în gradul de general a lui Gabriel Oprea s-a făcut la propunerea premierului Adrian Nastase, fără ca ofiterul să mai treacă prin Colegiul MApN, format din 12 generali. Avansarea a fost solicitată preşedintelui Iliescu întrucât Gabriel Oprea avea să ocupe funcţia de preşedinte al Rezervelor de Stat. A ajuns general fără să mai respecte obligaţia de vechime în gradul de colonel de trei ani, forţând Legea nr. 80/1995. Avansarea s-a făcut iaraşi la exceptional. Aşa a parcurs şi traseul universitar.

"Am căutat să am cât de cât acoperire"

Domnule Oprea, vă prezentaţi ca ofiter de justiţie militară. Ce înseamnă această funcţie? Sunteţi magistrat?
Am fost ofiţer de justiţie militară, şi asta este arma pe care o reprezint eu acuma, în calitate de militar activ. Acuma sînt...
Prefectul Capitalei.
Prefectul Capitalei, exact.
Lucrarea de doctorat când aţi prezentat-o?
În procedură penală.
Când?
Deci doctoratul a durat vreo patru-cinci ani, deci în jurul anului 2000 am devenit doctor. La domnul Ion Neagu, în procedură penală.
În 2001 aţi devenit profesor universitar la Colegiul Naţional de Apărare. Până să obţineţi acest titlu aţi mai predat undeva?
Ca să ajungi profesor trebuie să ai un numar de lucrări ştiintifice, un număr de participări la nişte colocvii, un numar de cărţi. Eu am trecut aceste baremuri şi am devenit profesor universitar în cadrul Colegiului Naţional de Apărare a Ţării (n.r. - titulatura corectă este Colegiul Naţional de Apărare). Am fost şi director adjunct pe-acolo, m-aţi înteles?
Dar aţi parcurs toate etapele de acordare a titlurilor didactice, aţi fost mai întâi preparator, apoi asistent, lector, conferenţiar?
Nu este obligatoriu să parcurgi toate etapele dacă faci cercetare ştiinţifică, m-aţi înţeles? Poţi să le parcurgi pe toate, dar dacă eşti cercetător ştiinţific în domeniu şi îndeplineşti criteriile se formează o comisie şi devii profesor universitar. Eu am devenit perfect legal, dacă asta vă interesează.
Este adevărat că dl Adrian Nastase v-a propus pentru acordarea gradului de general?
Binenţeles, era şeful meu. Eu eram şeful Rezervelor de Stat, am fost o perioadă trecut în rezervă, m-aţi înţeles? Asta începând din '93. În momentul în care am fost numit şeful Rezervelor de Stat, aici exista o dublă funcţie: şi militară, si civilă, secretar de stat, dar cu funcţie de general de corp de armată. Am beneficiat de prevederile Legii 80, în care trebuie să ai gradul funcţiei, am avut rezultate foarte bune, m-aţi înţeles? Aşa. Am fost propus de dl premier la gradul de general. Aşa, şi dl preşedinte... a dat decretul.
Acum mai predaţi la vreo facultate?
Da, în limita timpului, predau un curs de Drept umanitar la Colegiul Naţional de Apărare.
Conduceţi şi lucrări de doctorat?
Da, începând din acest an, am căpătat şi această calitate. Eu am următoarea politică: să fac treabă aici. Vreau să vă spun că am fost propus să candidez la functia de primar general al Capitalei, am refuzat fiindcă vreau să-mi fac treaba aici. Deci, nu fac nimic electoral.
Dar eu am auzit că veţi fi ministru.
Asta e altceva. Într-o asemenea funcţie nu te propune decât premierul, şi pentru asta trebuie să ai anumite rezultate. Deci aici bănuiesc că la nivelul ăsta se discută.
Dar niciodată mie premierul nu mi-a spus că mă are în vedere să mă facă ministru, niciodată. Eu vreau să-mi joc cartea cât mai bine şi să nu cumva să stric imaginea guvernului şi a premierului. Am multe defecte, dar principalele calitati: mă organizez bine. Am ajuns general la 40 de ani, am ajuns şi profesor tot pe la 40, într-adevar cam întotdeauna la excepţional, dar m-am bătut pentru treaba asta, să ştiţi. Am căutat să am cât de cât acoperire.
Sunteţi cam tânar şi pentru gradul de general, şi pentru titlul de profesor universitar.
Probabil, dar numai în condiţiile legii şi numai dacă te baţi şi sânt şi excepţii, aţi înţeles?


Cotidianul, 06.11.2009 -Gabriel Oprea, generalul prezidenţial şi faptele sale de arme


Traian Băsescu şi-a făcut aproape un crez, la începutul mandatului său de preşedinte al ţării, din redarea demnităţii Armatei României. A spus că o va face şi prin măsura acordării cu parcimonie a gradului de general. Văzându-l pe Gabriel Oprea, ridicat la cel mai mare grad militar - general de patru stele - pe timp de pace al Armatei României, nu e greu de închipuit ce o fi fost în sufletul oştenilor. În sufletul acelor militari pursânge care şi-au trăit, cei mai mulţi dintre ei, mai mult de jumătate din viaţă în cazărmi. Sau pe câmpurile de instrucţie şi aplicaţie. Ori la munca forţată şi înjositoare pentru un militar profesionist pe ogoarele ceapiste şi pe şantierele naţionale. Sau, mai nou, în războaiele în toată regula din teatrele de operaţii unde România este prezentă cu trupe combatante. Gabriel Oprea este liderul noului grupul parlamentar care nu are deocamdată un statut legal. Gabriel Oprea are meritul de a-i susţine acţiunile lui Traian Băsescu. Despre meritele care i-au adus stelele de general pe umeri vorbeşte însuşi politicianul plecat din PSD. Acelaşi care a folosit uniforma militară pe afişele electorale la alegerile parlamentare din 2008. Prin demersul său de a-i invita la aşa-zisele consultări - în urma cărora l-a desemnat drept premier pe Liviu Negoiţă - pe parlamentarii din acest acest ciudat grup, Traian Băsescu a dat de pământ cu prevederile legale. Legi de care, altfel, face atâta caz. Pentru cunoscători, Negoiţă (altfel un destoinic primar al sectorului 3 al Capitalei) este cunoştinţă a domnişoarei Laura Andreşan. Gabriel Oprea a fost invitatul, joi seară, al Oanei Stancu şi al lui Adrian Ursu în emisiunea Ora de Foc de la Realitatea TV.
Răspunsurile halucinante ale generalului prezidenţial, în dialogul reprodus mai jos:
Adrian Ursu: Haideţi să mai lămurim un lucru atunci, apropo de cum se modifică răsplata, după fapta politică. Domnule Oprea, vă invit să urmăriţi nişte imagini şi pe urmă o să vă pun o întrebare. Sunt nişte imagini, nu sunt de la noi din ţară, dacă le avem pregătite? Sunt imagini de teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan. Când aţi fost ultima dată în Irak sau în Afganistan, domnule Oprea?
Gabriel Oprea: Vă răspund imediat, pot să vă răspund?
Adrian Ursu: Vă rog.
Gabriel Oprea: Să ştiţi că în armata română, ca în oricare armată din NATO, nu sunt numai infanterişti, sunt şi profesori universitari, sunt şi medici universitari...
Adrian Ursu: Corect. Pusesem o întrebare simplă.
Gabriel Oprea: Vă răspund imediat. ...sau ofiţer de justiţie militară. Eu sunt general de justiţie militară. Dacă mă cheamă cineva în Irak, pe justiţie, mă duc în Irak. V-am răspuns la întrebare.
Adrian Ursu: Mulţumesc, asta era curiozitatea mea, am crezut că aţi fost acolo în teatrele de operaţiuni, unde avansările în grad sunt justificate într-un fel. Ce fapte de eroism vă califică pentru cele două stele pe care le-aţi primit în mai puţin de un an?
Oana Stancu: Patru în total.
Gabriel Oprea: Pot să vă răspund?
Adrian Ursu: Vă rog, de aceea am întrebat.
Gabriel Oprea: Deci prima stea, domnul Ursu, am primit-o în anul 2001, eram preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, funcţie de secretar de stat, iar pe statul Ministerului Armatei, funcţia de general de trei stele.
Oana Stancu: Pot să vă întreb câţi ani aveaţi la vremea respectivă?
Gabriel Oprea: Da, 40 de ani.
Oana Stancu: Mulţi înainte!
Gabriel Oprea: Am îndeplinit toate criteriile, am avut, se pare, rezultate bune şi foarte bune şi am fost avansat la gradul de general. A doua stea, domnul Ursu, eram prefectul Capitalei, am fost ministru delegat pe administraţie şi am primit a doua stea, iarăşi, pentru rezultate considerate bune.
Adrian Ursu: Rezultate în ce domeniu?
Gabriel Oprea: Deci eram general activ şi am fost prefectul Capitalei. În momentul când cineva te avansează, face nişte propuneri, în mod normal trebuie întrebat cel care te avansează.
Adrian Ursu: Pe vremea când trebuia să îl blocaţi pe domnul Traian Băsescu, prin acţiuni în contencios, la Capitală?
Gabriel Oprea: Nu l-am blocat niciodată, nici pe Traian Băsescu şi pe nici un primar.
Adrian Ursu: Nu ăsta a fost rostul numirii dumneavoastră acolo?
Gabriel Oprea: Probabil, dar ştiţi ce am făcut eu acolo? Nu ştiţi.
Adrian Ursu: Vă întreb.
Gabriel Oprea: Vă răspund dacă mă lăsaţi. În momentul când am fost, şi vă rog să verificaţi, prefectul Capitalei, eram general activ, am spus un lucru şi m-am ţinut de el: am venit aici să lucrez împreună cu primarul general al Capitalei şi primarii de sector, pentru bucureşteni şi vă rog să verificaţi dacă am făcut acest lucru. Se pare că s-a considerat că...
Adrian Ursu: Haideţi să ajungem la steluţele astea de acum.
Gabriel Oprea: E în ordine. A treia stea am primit-o în anul 2008...
Adrian Ursu: Anul trecut adică, de 1 decembrie.
Gabriel Oprea: Anul trecut, iar a patra stea, în primul rând...
Adrian Ursu: De ce aţi primit-o pe aia din 2008, că nu ne-aţi spus, ce aţi mai făcut eroic între timp?
Gabriel Oprea: În primul rând ar trebui să întrebaţi pe cel care m-a avansat, da? Pe... să-l întrebaţi.
Adrian Ursu: Dar dumneavoastră vi s-a părut firesc să o primiţi?
Gabriel Oprea: În 2008 sau 2009?
Adrian Ursu: Cea din 2008.
Gabriel Oprea: În 2008 am fost propus şi am fost avansat, probabil pentru expertiza care am avut-o ca parlamentar în comisiile de control SRI şi comisia de apărare şi ordine publică.
Adrian Ursu: Domnule Oprea, e plină ţara de oameni cu expertiză în diverse domenii.
Gabriel Oprea: Am înţeles. Ar fi bine să-i întrebaţi pe cei care m-au avansat.
Oana Stancu: Şi a patra?
Gabriel Oprea: Iar în 2009, încă o dată, am înţeles că domnul preşedinte a apreciat modul cum, în scurta perioadă de la Interne, mi-am dat demisia şi nu am numit pe oameni, pe funcţii de siguranţă naţională şi nu am creat vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale.
Oana Stancu: V-a dat o stea în plus pentru cum v-aţi dat demisia?
Adrian Ursu: Deci dumneavoastră luaţi stele şi când urcaţi, şi când cădeţi? Înţeleg că aţi luat o stea când aţi fost numit şi o stea când v-aţi dat demisia.
Gabriel Oprea: Pot încă o dată, trecând peste ironia dumneavoastră, să vă explic...
Adrian Ursu: Păi aşa e viaţa, ce să facem?
Gabriel Oprea: Eram ministrul Administraţiei şi Internelor, şi mi-am dat demisia decât să numesc în funcţii, vorbesc foarte serios, în funcţie de siguranţă naţională oameni care, conform anumitor documente, prezentau vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale. Şi am preferat să îmi dau demisia.
Oana Stancu: Domnule Oprea, ştiţi când a luat generalul Milea a patra stea?
Andreea Pora: Dar, de exemplu, domnule Oprea, că poate meritaţi steaua aia...
Oana Stancu: Post-mortem, pentru că a refuzat să dea ordinul acela la revoluţie. Ştiţi că nici fratele lui Ceauşescu, Ilie Ceauşescu, ministrul adjunct al Apărării, nu a avut decât două stele? Nu vi se pare totuşi suspect, în ţara asta? Nu numai dumneavoastră aţi luat, şi domnul Onţanu, şi domnul Iordănescu.
Gabriel Oprea: Am înţeles. Dincolo de ironia dumneavoastră, nu ar fi bine să îi întrebaţi pe cei care mi le-au dat?
Oana Stancu: Şeful statului a răspuns că e simbolic gestul domniei sale. Vă întrebăm pe dumneavoastră dacă vă simţiţi în regulă cu aceste avansări...?
Gabriel Oprea: Mă ascultaţi puţin? M-aţi întrebat şi nu pot să nu vă răspund. Când eşti general activ sau militar activ, au un anumit avantaj aceste stele, creşti în rezervă, chiar sunt simbolice, nu câştigi nici un leu, chiar este o dovadă de respect şi de simbolism.
Adrian Ursu: Dar mai aveţi de luat ceva, sau s-a terminat, gata, ne liniştim?
Gabriel Oprea: În cazul meu s-a terminat, domnule Ursu.
Adrian Ursu: Ce mai puteţi primi?
Mircea Dinescu: Mareşal. Este gradul de mareşal în armata română, da?
Gabriel Oprea: Cum să nu, numai că în anumite condiţii se acordă.
LUNI, 10 MAI 2010
Relaţia "sepia" dintre generalul Gabriel Oprea şi Omar Hayssam
Actualul ministru al Apărării Naţionale, generalul cu patru stele (în rezervă) Gabriel Oprea, a fost surprins în urmă cu câţiva ani alături de unul dintre agenţii de bază ai PSD, Omar Hayssam. Cel care avea să devină, oficial, terorist, în urma organizării răpirii celor patru jurnalişti români din Irak, a fost coordonat pentru foarte multă vreme de ofiţerul SIE Ristea Priboi, atât înainte, cât şi după trecerea acestuia din urmă în rezervă (1997) cu gradul de colonel. Pe de altă parte, dincolo de legătura cu Priboi, relaţiile lui Hayssam cu diverse servicii de informaţii străine sunt deja de notorietate şi, în acest context, relaţia lui cu generalul Oprea ridică anumite semne de întrebare, ceea ce i-a determinat pe adversarii lui să-l tot atace pe această direcţie.

După cum se ştie, despre Gabriel Oprea, actualul ministru al Apărării Naţionale, s-au spus multe în timpul ultimei campanii electorale, chiar dacă informaţiile lansate pe piaţa mass media n-au fost însoţite, întotdeauna şi de dovezi. Una dintre acuzaţiile aduse viza relaţia sa directă cu Omar Hayssam, teroristul a cărui libertate a fost cerută şi obţinută chiar de către cel care-l anchetase, adică de ex-procurorul Ciprian Nastasiu.

Două au fost direcţiile de atac pe relaţia Oprea. Prima viza primirea lui Hayssam în PSD şi sponsorizările acordate oficial acestui partid, iar cea de-a doua se referea la relaţia directă dintre româno-sirianul Hayssam şi psd-istul Gabriel Oprea. Dacă prima direcţie de atac a putut fi uşor susţinută, chiar şi numai datorită celebrelor canadiene albastre purtate de liderii de vază ai PSD Ilfov (condus atunci de Gabriel Oprea!) în campania electorală din 2004, obiecte plătite de Hayssam, pentru cea de-a doua n-au apărut decât declaraţii ale unor apropiaţi ai celor doi. Cea mai importantă dintre aceste mărturii, dar şi cea mai des vehiculată de către adversarii lui Oprea, a fost celebra declaraţie a lui Mohamad Munaf, dată în faţa autorităţilor române din Irak.


"Omar Hayssam are relaţii puternice cu Gabi Oprea, preşedintele PSD (Ilfov) şi, din câte mi-a spus Omar Hayssam, i-a ajutat cu tot ce au avut nevoie pentru alegeri cu o sumă între 600-700 mii dolari americani şi mi-a mai spus Omar că dacă va păţi ceva să-l sun pe Gabi Oprea şi mi-a spus numărul său de telefon şi anume 0721.121.212, dar mi-a spus să nu-l scriu, ci să-l memorez" - a declarat Munaf.

Deşi a fost făcută în 2005, declaraţia lui Munaf n-a fost încă atacată în vreun fel. Mai mult chiar, Oprea şi-a păstrat numărul de telefon memorat de complicele lui Hayssam.

Dacă declaraţia din care am reprodus fragmentul de mai sus a fost preluată şi răspândită de presa controlată de mafia PSD-PNL, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu fotografia alb-negru a întâlnirii dintre cei doi. Este vorba despre un instantaneu surprins la una dintre întalnirile publice ale lui Hayssam cu liderul PSD Ilfov, de atunci, generalul Gabriel Oprea, fost prefect al Capitalei în perioada 2002-2003. Fotografia mi-a fost "plasată" cu scopul de a fi publicată în campania electorală din toamna trecută, dar am refuzat s-o folosesc din motive de deontologie profesională. O public însă, acum, pentru că ea nu mai poate fi folosită în bătălia politică.

Întâlnirea imortalizată nu a fost deloc întâmplătoare, ci a avut scopul de a sublinia legătura existentă, atunci, între evazionistul sirian şi liderul PSD. Pentru Hayssam a fost mai puţin o întâlnire "de lucru", cât o ocazie de a arăta celor din jur că se bucură de protecţia unora precum generalul Gabriel Oprea. O ocazie fructificată în stilul personal al lui Omar, individ care datorită infracţiunilor multiple comise până atunci şi muşamalizate la nivelul Finanţelor, Poliţiei sau Parchetului, avea nevoie să se ştie că el este intangibil câtă vreme se află sub aripa mafiei PSD. După ce PSD-ul a pierdut Puterea şi a început să fie ameninţat serios cu arestul, Hayssam s-a grăbit să-şi asigură o nouă protecţie şi a pus la cale răpirea jurnaliştilor români din Irak...

Dintre foştii lui prieteni de odinioară au rămas, astăzi, la putere, doar câţiva. Unul dintre ei este şi ministrul Apărării, Gabriel Oprea.

Crin şi Vadim, analişti la fundul lui Boc.

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Crin_si_Vadim-analisti_la_fundul_lui_Boc_0_646135917.html