VIITORUL PRESEDINTE ROMÂN - ce asteptăm din partea lui/ei

Si ce treaba sa facem?

Sa nu mai discutam. Ok. Si pe facebook azi toate doamnele care posteaza de obicei pisici erau suparate ca nu ne mai intoarcem odata la viata cea de toate zilele cu pisici, melodii si cugetari profunde.

Propun ca topicul să se numească "Zurück an die Arbeit".
Cred că Google a tradus bine!

Sau, poate, "Arbeit macht frei"... n-ar fi exclus...

Da stiu. Ion abia s-a trezit insa la mine s-a terminat programul de lucru !!

Mihaela a scris:

zaraza26 a scris:

..Am cautat o poza pe net dupa cuvintele "ponta smecherul". La un moment dat, ce crezi ca gasesc?!! O poza unde Ponta are urechi de soricel!! Stiai de ea?

Da, o stiam. Asa zisele urechi sunt puse cu photoshopul

Urechilea alea sunt de fapt doua globuri de sticla la un lampadar din locul unde s-a facut poza. Nimic fotoshopat.

Sigur ca da. Plagi e inalt cat un stalp de telegraf, pardon de iluminat stradal iar in plus ziua in amiaza mare sunt aprinse. Si au si forma unei lustre.

Normal, Mihaela. Fotograful avea, probabil, 160 cm. Compara cu cei cca 190 cm ai premierulu si... restul e can-can.
Si in Petrosani sunt stalpi asemenatori cu cei din imagine, in parcul central. Si nu sunt aprinse becurile, sunt albe sticlele, alb laptos.

Wow! Deci un stalp are , probabil, 190 iar fotograful, probabil, 160. Eu iti spun sigur ca lustra aia e pusa pe post de urechi de Mickey Mouse. Dar tu, probabil, nu ma crezi. Ei, asta e.

Anahoret a scris:

Propun ca topicul să se numească "Zurück an die Arbeit".
Cred că Google a tradus bine!

Sau, poate, "Arbeit macht frei"... n-ar fi exclus...

Nu n-a tradus bine.
''zu'' e o prepozitie care cere dem pentru masc. si der pentru feminin.
Corect este
Zur Arbeit!

Ion, sa inteleg ca tu erai deja pregatit pentru presedinte german

Ion a scris:

Anahoret a scris:

Propun ca topicul să se numească "Zurück an die Arbeit".
Cred că Google a tradus bine!

Sau, poate, "Arbeit macht frei"... n-ar fi exclus...

Nu n-a tradus bine.
''zu'' e o prepozitie care cere dem pentru masc. si der pentru feminin.
Corect este
Zur Arbeit!

Corecta observatia ta, Ioane.

Asta ce imi mai aduc aminte de cand eram elev, acum 55 de ani.
Va trebui sa invat sa vorbesc din nou acum cand avem Presedinte neamt?
Nicio problema pentru mine.
Stiu sa scriu si sa citesc bine.
Mai ramane exercitiul conversatiei.

Daca va fi nevoie, ne vom descurca. Ne-am descurcat noi cu turcii, dar cu nemtii...

Ce am învățat din aceste alegeri
Opiniiacum 1 ora
E luni dimineaţă, 17.11.2014. Vrem nu vrem, copiii trebuie duşi la şcoală, şefii şi clienţii ne aşteaptă cu aceeaşi exigenţă, frigiderul e gol, avem programări care nu iartă… Trebuie să revenim cu picioarele pe pământ. Şi totuşi, ieri am zburat puţin.
Ca să recapitulăm. La Munchen, la ora 7 dimineaţa se strânseseră deja aproape 1.000 de oameni în coadă la vot. Unii au venit de cu noapte. Alţii continuau să vină, pâlcuri, pâlculeţe. Câte cinci, câte zece, ieşind de la metrou ca furnicile.
După estimările noastre, dar şi ale televiziunii bavareze Bayerischer Rundfunk, în total circa 5.000 de români au venit la Munchen să voteze, din care doar 4.045 au şi apucat să o facă (opt voturi nule, 86 Ponta, 3.951 Iohannis).
Reportajele presei germane au vorbit despre obstrucţionarea intenţionată a votului, despre „haos electoral cu sistem“.
Da, aşezaţi la 7 dimineaţa la coadă, am votat abia la 18.15, după ce ultimii 25 de metri ai cozii am stat aproape striviţi.
Intrând în consulat, ne-am dat seama că cei 20 de voluntari români şi germani (da, nemţi-nemţi, veniți pe gratis la 6 dimineaţa şi rămaşi probabil foarte târziu în noapte) organizau treaba la nivelul maxim de eficienţă pe care spaţiul şi facilităţile aprobate de la Bucureşti le permiteau.
Când am ieşit, le-am mulţumit şi m-a podidit plânsul. Eu am plâns de uşurare, de fericire aproape, pentru că mi-am putut exercita acest drept de bază. Dar am întâlnit apoi, la ora 21.00, femei care au plâns de frustrare pentru că după 12 ore de coadă cruntă au rămas la uşă. Şi ele mai aveau de condus două ore până acasă…
Mobilizarea oamenilor, de la „grassroots“ iată, a fost extraordinară.
Tăria, hotărârea, perseverenţa, şi, nu în ultimul rând, calmul şi răbdarea cu care au stat la coadă la democraţie. Pentru că au înţeles că se face cu votul. Pentru că, fără vreun stăpân politic sau cotizaţii de partid, au ştiut să apeleze la prieteni, la cunoştinţe, la drepturile lor. Să se intereseze ce se poate face. Şi s-o şi facă.
Pentru că au obligat presa şi instituţiile să-i bage în seamă. Pentru că şi-au sacrificat ziua liberă ca să stea cu fruntea sus în Europa. Pentru că nu s-au lăsat atraşi în provocări, pentru că au scandat sau fluierat doar ca să-şi descarce, din timp în timp, frustrarea. Pentru că nu au ridicat o piatră. Pentru că, din câte am văzut eu, nu au aruncat nici măcar cu un pachet de ţigări în nimeni. Dar şi-au aruncat, în schimb, unii altora sucuri, au distribuit apă şi cafea, şi-au împărţit sandvişurile şi bomboanele lor cu mine. Pentru că au ştiut să facă glume.
Dacă ar trebui să decantez şi să rezum ce am învăţat din aceste alegeri, aş trasa trei categorii principale.

1. Ce am învăţat despre guvernul actual al României?

Că a refuzat, conform informaţiilor din presa germană (Bayerischer Rundfunk – http://www.br.de/mediathek/video/sendungen/nachrichten/rumaenien-stichwahl-auslandsrumaenen-muenchen-100.html), oferta oraşului München de a pune la dispoziţie complexul de târguri şi expoziţii, inclusiv toată tehnica de votare (cabine, mese etc.) PE GRATIS!
Că a minţit cu neruşinare, că a ridicat potlogăria obraznică la rang de normă de conduită a unei clici oligarhice faţă de „supuşii“ pe care a căutat să îi prostească în cele mai puerile feluri, jignindu-i, umilindu-i şi obstrucţionându-i în drepturile lor fundamentale.
Că s-a făcut de râs în Europa şi a încercat să-şi scoată castanele electorale din foc nu doar pe spinarea românilor, dar jucându-se inconştient şi cu prestigiul Germaniei şi sugerând că această ţară s-ar fi opus, chipurile, bunelor lor intenţii în organizare.

2. Ce am învăţat despre mine însămi?

Că pot să mă trezesc duminica la 6 şi jumătate, să mă pun la coadă la 7, să transmit informaţii şi fotografii la 8, că pot să fug la un examen între 9 şi 11, că pot să revin la coadă, să stau apoi în picioare șapte ore neîntrerupt, să votez, să merg acasă să mănânc, să revin pentru a evalua situaţia la ora 21.00 şi apoi interacţiona pe FB până pe la 1 noaptea. Şi totul pentru un lucru abstract: o convingere – de fapt, doar o speranţă.
Că simplul fapt de a-mi exprima votul la 11 ore de la prima aşezare la coadă îmi poate smulge lacrimi.
Că de acum, când am să cânt „Deşteaptă-te române“, musai am să mă gândesc la cei care s-au deşteptat la 4.00 – 5.00 dimineaţa ca să fie siguri că pot pune ştampila pe un buletin de vot.

3. Ce am învăţat despre noi? Poate cel mai preţios lucru.

Că, indiferent care va fi scorul final, noi am învins. Ieri, cei mai mulţi dintre noi ne-am validat ca și cetăţeni. Am aflat că existăm. Că suntem mulţi. Că avem instrumentele democraţiei la noi. Că avem puterea, prin vot, prin răbdare, prin informare, prin perseverenţă. Am câştigat prieteni. Am câştigat experienţă. Am colaborat.

Andreea Sepi

www.gds.ro

Ion a scris:

Ce am învățat din aceste alegeri
Opiniiacum 1 ora
E luni dimineaţă, 17.11.2014. Vrem nu vrem, copiii trebuie duşi la şcoală, şefii şi clienţii ne aşteaptă cu aceeaşi exigenţă, frigiderul e gol, avem programări care nu iartă… Trebuie să revenim cu picioarele pe pământ. Şi totuşi, ieri am zburat puţin.
Ca să recapitulăm. La Munchen, la ora 7 dimineaţa se strânseseră deja aproape 1.000 de oameni în coadă la vot. Unii au venit de cu noapte. Alţii continuau să vină, pâlcuri, pâlculeţe. Câte cinci, câte zece, ieşind de la metrou ca furnicile.
După estimările noastre, dar şi ale televiziunii bavareze Bayerischer Rundfunk, în total circa 5.000 de români au venit la Munchen să voteze, din care doar 4.045 au şi apucat să o facă (opt voturi nule, 86 Ponta, 3.951 Iohannis).
Reportajele presei germane au vorbit despre obstrucţionarea intenţionată a votului, despre „haos electoral cu sistem“.
Da, aşezaţi la 7 dimineaţa la coadă, am votat abia la 18.15, după ce ultimii 25 de metri ai cozii am stat aproape striviţi.
Intrând în consulat, ne-am dat seama că cei 20 de voluntari români şi germani (da, nemţi-nemţi, veniți pe gratis la 6 dimineaţa şi rămaşi probabil foarte târziu în noapte) organizau treaba la nivelul maxim de eficienţă pe care spaţiul şi facilităţile aprobate de la Bucureşti le permiteau.
Când am ieşit, le-am mulţumit şi m-a podidit plânsul. Eu am plâns de uşurare, de fericire aproape, pentru că mi-am putut exercita acest drept de bază. Dar am întâlnit apoi, la ora 21.00, femei care au plâns de frustrare pentru că după 12 ore de coadă cruntă au rămas la uşă. Şi ele mai aveau de condus două ore până acasă…
Mobilizarea oamenilor, de la „grassroots“ iată, a fost extraordinară.
Tăria, hotărârea, perseverenţa, şi, nu în ultimul rând, calmul şi răbdarea cu care au stat la coadă la democraţie. Pentru că au înţeles că se face cu votul. Pentru că, fără vreun stăpân politic sau cotizaţii de partid, au ştiut să apeleze la prieteni, la cunoştinţe, la drepturile lor. Să se intereseze ce se poate face. Şi s-o şi facă.
Pentru că au obligat presa şi instituţiile să-i bage în seamă. Pentru că şi-au sacrificat ziua liberă ca să stea cu fruntea sus în Europa. Pentru că nu s-au lăsat atraşi în provocări, pentru că au scandat sau fluierat doar ca să-şi descarce, din timp în timp, frustrarea. Pentru că nu au ridicat o piatră. Pentru că, din câte am văzut eu, nu au aruncat nici măcar cu un pachet de ţigări în nimeni. Dar şi-au aruncat, în schimb, unii altora sucuri, au distribuit apă şi cafea, şi-au împărţit sandvişurile şi bomboanele lor cu mine. Pentru că au ştiut să facă glume.
Dacă ar trebui să decantez şi să rezum ce am învăţat din aceste alegeri, aş trasa trei categorii principale.

1. Ce am învăţat despre guvernul actual al României?

Că a refuzat, conform informaţiilor din presa germană (Bayerischer Rundfunk – http://www.br.de/mediathek/video/sendungen/nachrichten/rumaenien-stichwahl-auslandsrumaenen-muenchen-100.html), oferta oraşului München de a pune la dispoziţie complexul de târguri şi expoziţii, inclusiv toată tehnica de votare (cabine, mese etc.) PE GRATIS!
Că a minţit cu neruşinare, că a ridicat potlogăria obraznică la rang de normă de conduită a unei clici oligarhice faţă de „supuşii“ pe care a căutat să îi prostească în cele mai puerile feluri, jignindu-i, umilindu-i şi obstrucţionându-i în drepturile lor fundamentale.
Că s-a făcut de râs în Europa şi a încercat să-şi scoată castanele electorale din foc nu doar pe spinarea românilor, dar jucându-se inconştient şi cu prestigiul Germaniei şi sugerând că această ţară s-ar fi opus, chipurile, bunelor lor intenţii în organizare.

2. Ce am învăţat despre mine însămi?

Că pot să mă trezesc duminica la 6 şi jumătate, să mă pun la coadă la 7, să transmit informaţii şi fotografii la 8, că pot să fug la un examen între 9 şi 11, că pot să revin la coadă, să stau apoi în picioare șapte ore neîntrerupt, să votez, să merg acasă să mănânc, să revin pentru a evalua situaţia la ora 21.00 şi apoi interacţiona pe FB până pe la 1 noaptea. Şi totul pentru un lucru abstract: o convingere – de fapt, doar o speranţă.
Că simplul fapt de a-mi exprima votul la 11 ore de la prima aşezare la coadă îmi poate smulge lacrimi.
Că de acum, când am să cânt „Deşteaptă-te române“, musai am să mă gândesc la cei care s-au deşteptat la 4.00 – 5.00 dimineaţa ca să fie siguri că pot pune ştampila pe un buletin de vot.

3. Ce am învăţat despre noi? Poate cel mai preţios lucru.

Că, indiferent care va fi scorul final, noi am învins. Ieri, cei mai mulţi dintre noi ne-am validat ca și cetăţeni. Am aflat că existăm. Că suntem mulţi. Că avem instrumentele democraţiei la noi. Că avem puterea, prin vot, prin răbdare, prin informare, prin perseverenţă. Am câştigat prieteni. Am câştigat experienţă. Am colaborat.

Andreea Sepi

www.gds.ro

Lucrurile abstracte sunt samanta acestei lumi. Piatra nu vine singura sa faca temelia casei, pentru asta trebuie un plan, o idee. Asa si aici. Un om de calitate nu vine presedinte numai pentru ca vrea el, ci pentru ca are o sustinere majoritara, o suma de oameni care il vad presedinte.

Ion a scris:

Schimbati titlul acestui topic.
S-a terminat, acum, il stim, hai la treaba!

Vorba lui Klaus: emotii până CC validează rezultatele alegerilor si le publică în (dacă nu mă însel asupra numelui) Monitorul oficial. Apoi mai este prezenta lui Johannis la Curtea Supremă si abia după aceea numirea lui în Postul de la Cotroceni, pe 22 Decembrie.
Deci, încă nu este Presedinte... chiar dacă e mai activ decât Traian Băsescu.  

Ion, sper că totul e okay cu tine si ai tăi în mijlocul acelei furtuni de zăpadă ce a lovit Statul New York.
A nins si încă ninge si la noi, dar nu se compară cu ceea ce a căzut la voi.
Să auzim numai de bine!

La noi, in Long Island, e ok.

Cu privire la titlu, ai dreptate. Sa mai avem rabdare.

Ponta si-a luat concediu. Invata sa scrie cu stanga, de la dreapta la stanga si citeste in oglinda ce a scris.
Isi scrie procentul de 45%.
Si, cand citeste in oglinda, il vede pe Iohannis, cu 54 %.......

Ion a scris:

La noi, in Long Island, e ok.

Cu privire la titlu, ai dreptate. Sa mai avem rabdare.

Ponta si-a luat concediu. Invata sa scrie cu stanga, de la dreapta la stanga si citeste in oglinda ce a scris.
Isi scrie procentul de 45%.
Si, cand citeste in oglinda, il vede pe Iohannis, cu 54 %.......

Iohannis e sigur ca vine si validarea, si numirea... Dar asa procedeaza o minte nemteasca. Acum nu e decat presedinte ales. Si e copresedintele PNL, de aici activitatea mai bogata ca a lui Basescu. Iohannis trebuie sa faca ordine in partid sau macar sa inceapa. Sa le dea semnalele necesare si directia. Il inteleg perfect pe Iohannis. Cred ca in mine e (si) o minte nemteasca.

Ion a scris:

La noi, in Long Island, e ok.

Ma bucur pentru amandoi!

Cititi articolul ! Merita.

http://www.curentul.info/actualitate/8209-diaspora-il-plesneste-pe-vadim-pe-limba-lui

Am citit. Nu merita.
Acest WC Tudor nu merita sa te ostenesti nici sa-i pronunti numele.
Dar sa-i mai dai o replica. Cu atat mai rau daca replica e in acelasi ton cu a lui.

Ignorarea este cel mai bun tratament al unui nebun.

Ce final nebun!

„Noi sperăm ca tu, Vadime,
Comunist fără valori,
Să cerșești afară milă,
Sau să speli la cur puroi”.

Am fost si o sa ramanem o colonie, a turcilor, a rusilor, a americanilor... nu am mai fost liberi din anul 100 AD... ne place sa ni se spuna ca suntem liberi cand de fapt suntem prizonieri in propria tara... ne-am meritat si ne meritam soarta ca suntem buni numai in spatele tastaturii, pe FaceBook, bloguri si la tv, cum ni se pune pumnul in gura, cum varam coada intre piciore si schelalaim ca un catel... ce sa mai... ba e Basescu, ba e Ponta, ba X, ba Y... toti suntem de vina si eu si tu...

Corect, dolion!

Prizonier in propria tara, prizonierul tau insuti!

Franz Schneider a scris:

Cititi articolul ! Merita.

http://www.curentul.info/actualitate/8209-diaspora-il-plesneste-pe-vadim-pe-limba-lui

Nu merita nicio atentie acest VC T
Mai ales ca a scris unul si despre Ponta.
Corect ar fi sa fie pus la zid de lege.

Dan Popica, e optimist cand sustine in articolul Un sfert de secol, ca "acest tip de a face politică, în care foloseşti funcţia publică ca să faci avere şi averea ca să faci politică, e pe cale de încheiere."
Tot el spune ca "De aici va porni România pe noul ei drum în 21 decembrie, când Klaus Iohannis îşi va prelua mandatul. De data asta Revoluţia s-a făcut în facebook dar nu numai, ea s-a petrecut în conştiinţa multor români şi de-acum încolo se poate spune şi la noi că opinia publică există şi se manifestă.
A fi patriot presupune în primul rând să-ţi pese. Este şi ăsta un bun început pentru că iată ce puţin a însemnat să fim patrioţi pe 16 noiembrie şi ce mare câştig am obţinut. Să fim sănătoşi şi optimişti."

http://politicstand.com/un-sfert-de-secol/

Chiar crede ca focul de paie declansat de "generatia facebook" a speriat "rechinii"? Am mari indoieli... mentalitatea indusa de 25 de ani in constiinta romanilor, nu va dispare asa usor! Se tot pedaleaza pe expresia de "baroni locali", cred ca ar fi cazul sa se treaca la cel de infractori locali. De 25 de ani se stie de ei, se scrie in presa de infractiunile lor, dar ei au in continuare orase si judete la cheremul lor si nu se ia nici o masura radicala, doar ne indignam pe ici, pe colo si atat...

Nu a fost foc de paie ci o modalitate foarte rapida de interconectare a tuituror oamenilor. Pana acum asteptam sa aflam stirile de la televizor (transmise trunchiat si distorsionat in functie de interese). Acum nu mai e nevoie pt ca putem sa ne transmitem aceste stiri, adica situatii reale din colturile tarii si ale lumii, direct intre noi oamenii.

Rechinii s-au speriat sigur. Ca vor tine cu dintii si vor fi agresivi, ca vor incerca sa loveasca in facebook, in Iohannis, in DNA si etc, asta e iarasi sigur. Ca se vor duce la antena 3 si vor arunca cu noroi in facebook si in Iohannis? Categoric, da! Dar probabil vor convinge doar cativa batranei, pe dolion cel neincrezator si cam atat.

Iar DNA-ul isi va continua treaba inceputa, motivul fiind si ca se fac presiuni de afara. Si nu e Ponta presedinte care sa faca zid pentru baronii hoti, adica sa dea ordonante si legi care mai de care mai dubioase, impreuna cu psd-ul cel jegos. Iar Iohannis nu cred ca va face zid nici pt baronii din PNL, despre ceilalti nici nu mai spun.

Si eu sunt optimista, la fel ca acest Dan Popica. Pentru ca generatia batrana care a trait in comunism (oameni timorati, fricosi si lasi) este minoritara iar tinerii sunt majoritari si vor tot fi de acum incolo. Adica, incet incet nu mai e cale de intoarcere.