BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ - scurt istoric

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ (BOR)
(partea I-ia)

Poporul român - popor romanic, aşa cum o dovedeşte şi limba, în toate elementele ei - este singurul din Europa de Est ce aparţine popoarelor latine. Formarea sa este rezultatul simbiozei populaţiei autohtone traco-geto-dace cu coloniştii veniţi din Imperiul roman şi a asimilării treptate a altor neamuri stabilite vremelnic pe întinsa vatră pe care el s-a plămădit. Aici, creştinismul a început să pătrundă încă din timpul apostolic. În Dobrogea - fostă Scytia Minor - Cuvântul Evangheliei a fost propovăduit, în cea de a doua jumătate a secolului I d.H., de către Sfântul Apostol Andrei. După cucerirea Daciei de către Imperiul Roman (106 d.H.), numărul credincioşilor din nordul Dunării a început să crească, fie prin venirea aici a unor adepţi ai creştinismului, plecaţi din mijlocul populaţiilor romanizate de la sud de Dunăre, fie prin cei sosiţi în aceste locuri odată cu coloniştii, armata, minerii şi negustorii, trimişi în noua sa provincie de Imperiul Roman. În marea lor majoritate, aceştia proveneau din provincii deja „misionate de apostolii Domnului". După retragerea, în anul 271 d.H., a administraţiei şi armatei romane din nordul Dunării, creştinii, nemaitemându-se de autoritatea încă păgână a Romei, care-i urmărea şi pedepsea pentru credinţa lor, s-au înmulţit şi au început să se organizeze bisericeşte.
Marele număr al martirilor daco-romani de la Dunărea de Jos din timpul persecuţiei împăratului Diocleţian (284-305), care au plătit cu viaţa mărturisirea credinţei în Hristos, probează răspândirea creştinismului, în acel timp, prin aceste părţi. Totodată, întăreşte convingerea că, în această zonă. creştinismul era cu mult mai vechi, de vreme ce în timpul perioadei romane existau episcopi şi preoţi.
Dezvoltarea creştinismului a luat un avânt deosebit la strămoşii noştri, atât din sudul, cât şi din nordul Dunării, în timpul Păcii Constantine, care a urmat edictului de toleranţă religioasă de la Milano, din anul 313 d.H. Ca urmare, la Dunărea de Jos se întâlnesc funcţionând numeroase centre episcopale, unele desigur mult mai vechi. Printre acestea s-a aflat şi Episcopia Tomisului, înfiinţată - foarte probabil - în ultima parte a secolului al III-lea, cu autoritate canonică atât în dreapta, cât şi în stânga Dunării. Ridicată, în veacul al V-lea, la rangul de arhiepiscopie autocefală şi apoi de mitropolie, aceasta a avut în jurisdicţie canonică, în secolul următor, 14 scaune episcopale.
În secolul al Vl-lea. împăratul Justinian (527-565) a readus stăpânirea bizantină în stânga Dunării, reunind acest teritoriu, si bisericeşte, cu cel din dreapta fluviului, prin punerea sa sub autoritatea canonică a Arhiepiscopiei Justiniana Prima, pe care o înfiinţase în anul 535. Ajutată de astfel de împrejurări, creştinătatea nord-dunăreană a făcut progrese însemnate. Bazilici şi alte numeroase vestigii paleocreştine descoperite până acum pe aproape întreg cuprinsul ţării noastre confirmă acest lucru.
Terminologia creştină din limba română, mai cu seamă aceea care exprimă noţiunile fundamentale de credinţă, constituie, la rândul său, un indiciu că strămoşilor noştri li s-a vestit Cuvântul Evangheliei şi în limba latină, pe care, ca populaţie romanizată, o înţelegeau.
În concluzie, atunci când poporul român a apărut în istorie ca popor de sine stătător şi de gintă latină, el era deja creştin, fiind astfel unul dintre puţinele neamuri care, fără a avea o dată fixă a încreştinării lor, s-a născut creştin şi aşa a rămas până astăzi, fiind singurul popor latin de credinţă ortodoxă şi, totodată, cel mai vechi neam creştin din această parte a Europei. Mai mult, ca propovăduitor al Cuvântului Evangheliei, el a pregătit pe bulgari şi slavi pentru încreştinare. La rândul său, silit de împrejurări istorice, a trebuit, ulterior, să primească limba slava în cultul Bisericii sale, folosind-o până prin secolul al XVII-lea.

În secolul al XlV-lea, după formarea statelor feudale româneşti de la sud şi est de Carpaţi - Ţara Românească şi Moldova - ca o probă a deplinei lor independenţe politice, s-a păşit şi la organizarea lor bisericească, astfel că în anul 1359 a luat fiinţă Mitropolia Ţării Româneşti (a Ungrovlahiei) cu sediul la Curtea de Argeş, iar în anul 1401 a luat fiinţă Mitropolia Moldovei, cu sediul la Suceava, care a fost confirmată de Patriarhia de la Constantinopol.
În anul 1370, în Ţara Românească se înfiinţează o nouă mitropolie la Severin, iar la începutul secolului al XVI-lea câte o episcopie la Râmnicu Vâlcea şi la Buzău. La est de Carpaţi, în secolul al XV-lea s-au înfiinţat episcopiile de la Roman şi Rădăuţi, iar în secolul al XVI-lea episcopia de la Huşi şi în 1864 episcopia Dunării de Jos.
Şi în Transilvania au existat centre episcopale ortodoxe: mai întâi la Dăbâca, apoi la Vad, Feleac, Geoagiu, Bălgrad (Alba lulia), Ienopole, Caransebeş, Arad, Oradea şi Sighet. Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei, atestată documentar încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, a fost desfiinţată în anul l 701, a fost reactivată, ca episcopie nouă în anul 1761, iar în anul 1864 a fost ridicată la rangul de mitropolie, aşa cum este şi astăzi.
Mitropoliţii Ţării Româneşti şi ai Moldovei, împreună cu Bisericile lor, au stat întotdeauna în legătura canonică cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, au păstrat relaţiile frăţeşti cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, şi s-au bucurat de o deosebită cinste din partea lumii ortodoxe.
În anul 1885, Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a semnat Tomosul Patriarhal de recunoaştere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, care, consacrându-i acesteia deplina egalitate în drepturi cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, consfinţea unitatea ei cu întreaga Ortodoxie Ecumenică din punct de vedere dogmatic, canonic şi liturgic. Tomosul Patriarhal, semnat şi de ceilalţi membri ai Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, era al treilea document de acest fel, după cele din 1850 (emis pentru Biserica Greciei) şi din 1873 (emis pentru Biserica Sârbă).

Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1925, la rangul de Patriarhie a fost urmarea pe plan religios a desăvârşirii unităţii statale de la l Decembrie 1918, precum şi o ilustrare firească a rolului jucat de Biserică în istoria poporului român. Este unanim recunoscut că în momentele cardinale ale istoriei românilor, Biserica Ortodoxă a fost un factor primordial în păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale, religioase şi cultural-spirituale a poporului român. Primele cărţi în limba română au fost tipărite în cadrul aşezămintelor bisericeşti, primele şcoli româneşti şi aşezăminte sociale şi de sănătate au fost cele organizate în tinda şi în jurul bisericilor.
Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. înscăunat la l noiembrie 1925 (†1939), a fost urmat de patriarhii Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) şi Justin Moisescu (1977-1986). De la 9 noiembrie 1986, Biserica Ortodoxă Română este păstorită de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, hirotonit întru arhiereu în anul 1950.
Recensământul populaţiei din anul 2002 a evidenţiat existenţa a circa 18,8 milioane de credincioşi ortodocşi (86.7 %) din populaţia ţării, ceea ce din punct de vedere al numărului de credincioşi situează Biserica Ortodoxă Română pe locul doi între celelalte Biserici Ortodoxe surori.
Patriarhia Română îşi desfăşoară activitatea pe baza Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române aprobat de Sfântul Sinod şi de Adunarea Naţională Bisericească în anul 1948 şi confirmat prin Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 al autorităţilor de stat din acea vreme. De asemenea, sunt în vigoare 12 Regulamente bisericeşti, aprobate de Sfântul Sinod pentru reglementarea diferitelor sectoare ale vieţii şi activităţii din Biserica Ortodoxă Română.. Întregul Corpus de Legiuiri ale Bisericii Ortodoxe Române şi, mai cu seamă, Statutul şi principalele regulamente au suferit de-a lungul vremii şi, în deosebi, după anul 1990, numeroase şi importante modificări şi completări aprobate de Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească, în virtutea deplinei autonomii bisericeşti, cu menţiunea că procesul de revizuire a legislaţiei bisericeşti se află în curs de desfăşurare. Modificările operate de conducerea Bisericii Ortodoxe Române nu au mai fost supuse aprobării autorităţilor de stat.
Biserica Ortodoxă Română este organizata ca Patriarhie, cu titulatura “Patriarhia Română”. Biserica Ortodoxă Română este autocefală, autonomă şi unitară în organizarea sa, păstrând unitatea dogmatică, canonică şi a cultului cu Biserica Ecumenică a Răsăritului. Cea mai înaltă autoritate deliberativă a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate problemele dogmatice, canonice şi în cult, precum şi pentru cele bisericeşti de orice natură date în competenţa sa, este Sfântul Sinod. Acesta se compune din Patriarh, ca preşedinte şi toţi arhiereii în funcţiune (mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi, episcopi - vicari şi arhierei-vicari), ca membri. Între sesiunile Sfântului Sinod, problemele ivite sunt soluţionate de Sinodul Permanent, alcătuit din Patriarh şi mitropoliţii în funcţiune.
Ca organ reprezentativ central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate problemele administrative şi economice şi pentru cele care nu sunt de competenţa Sfântului Sinod, funcţionează Adunarea Naţională Bisericească, compusă din câte trei reprezentanţi ai fiecărei eparhii (un cleric şi doi mireni), desemnaţi de adunările eparhiale respective pe termen de patru ani. Organul suprem administrativ şi, totodată, organul executiv al Sfântului Sinod, cât şi al Adunării Naţionale Bisericeşti este Consiliul Naţional Bisericesc. Acesta este alcătuit din trei clerici şi şase mireni, aleşi de Adunarea Naţională Bisericească din rândurile ei pe termen de patru ani şi din vicarul administrativ patriarhal şi consilierii administrativi patriarhali ca membri permanenţi. Organul central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti este Administraţia Patriarhală, prin Cancelaria Sfântului Sinod şi celelalte sectoare de activitate. Hotărârile organelor centrale bisericeşti sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Patriarhul este Întâiul Stătător între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi are titulatura: „Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Cezareii Capadociei şi Prea Fericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”. În exercitarea atribuţiilor sale executive, Patriarhul este ajutat de către Episcopii-Vicari Patriarhali şi Administraţia Patriarhală, prin Cancelaria Sfântului Sinod şi prin celelalte sectoare de activitate.
Sub raportul orânduirii canonice şi administrative, Biserica Ortodoxă Română, organizată ca Patriarhie, cuprinde: mitropolii, alcătuite din mai multe eparhii (episcopii sau arhiepiscopii), care sunt conduse de către un mitropolit, arhiepiscopii şi episcopii, ca unităţi administrative bisericeşti teritoriale alcătuite din unităţi bisericeşti locale (protopopiate, parohii, mănăstiri, schituri), conduse după caz de episcop sau arhiepiscop, având organe administrative eparhiale proprii. Astfel, în cadrul fiecărei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie) funcţionează Adunarea eparhială, ca organ deliberativ pentru toate problemele ei bisericeşti, administrative, culturale şi economice şi care se compune din reprezentanţii clerului şi credincioşilor, în proporţie de o treime clerici, respectiv două treimi mireni. Organul executiv al Adunării eparhiale este Consiliul eparhial din care fac parte arhiepiscopul (episcopul) locului, episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial şi consilierii administrativi ca membri permanenţi, precum şi nouă membri (trei clerici şi şase mireni), aleşi de către Adunarea eparhială din rândurile ei, cu un mandat de 4 ani.
Protopopiatul (protoieria) este o circumscripţie administrativ bisericească, care cuprinde mai multe parohii din aceeaşi eparhie, întinderea lor teritorială fiind stabilită de Adunarea eparhială. Acestea sunt conduse de un protopop, care este organul de legătură între parohie şi eparhie şi care veghează în teritoriul ei buna desfăşurare a activităţii pastorale, misionare şi administrativ-gospodăreşti a preoţilor şi a parohiilor.
Parohia, ca unitate de bază a bisericii, este comunitatea bisericească a credincioşilor, clerici şi mireni, aşezaţi pe un anumit teritoriu sub conducerea unui preot. Are ca organ deliberativ Aduna-rea parohială, alcătuită din toţi bărbaţii majori din parohie, iar ca organul executiv Consiliul parohial ales de Adunarea parohială pe o durată de patru ani. Adunarea parohială alege şi Comitetul parohial, compus din femei, care are atribuţii filantropice şi culturale.
Mânăstirea este un aşezământ în care trăieşte o comunitate religioasă de călugări sau de călugăriţe, hotărâţi a-şi consacra viaţa rugăciunii, sărăciei, înfrânării şi ascultării. Conducătorul oricărei mănăstirii este chiriarhul locului, reprezentat de stareţ (stareţă), care este ajutat în conducerea mănăstirii de soborul mănăstiresc, consiliul duhovnicesc şi consiliul economic.
La 1 ianuarie 2005, situaţia Bisericii Ortodoxe Române în cifre şi date se prezenta astfel: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este alcătuit din 48 de ierarhi; în cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează un număr de 14.100 unităţi bisericeşti în ţară: 1 centru patriarhal, 5 mitropolii, 10 arhiepiscopii, 15 episcopii, 161 protopopiate, 11.007 parohii şi 2.313 filii, 574 aşezăminte monahale; sunt deschise cultului şi funcţionează 14.574 locaşuri de cult:63 catedrale (24 catedrale eparhiale si 23 biserici catedrale); 10.580 biserici parohiale, 2.072 biserici filiale, 433 biserici de mânăstiri, 208 biserici de cimitir, 12 biserici fundaţionale, 48 biserici izolate, 298 capele parohiale, 171 capele de cimitir, 74 paraclise parohiale, 182 paraclise de mănăstiri, 403 biserici si capele in instituţiile bugetare (89-armata, Ministerul Administraţiei şi Internelor, 37-penitenciare, 166-spitale, 50-unităţi de învăţământ, 61-aşezăminte ocrotire socială). Dintre acestea, în jur de 2.400 de lăcaşuri de cult sunt clasificate în patrimoniu naţional ca monumente istorice, de artă şi arhitectură bisericească;
La 31 decembrie 2004 situaţia construirii, restaurării, reparării şi întreţinerii lăcaşurilor de cult se prezenta astfel: s-a pus piatra de temelie şi au început lucrările la 150 de biserici noi; au continuat lucrările la cele 1.031 biserici noi începute în anii anteriori dar neterminate; au fost finalizate lucrările la 191 de biserici nou construite începute în anii anteriori; au fost date în folosinţă prin sfinţire 146 de biserici nou construite; au continuat lucrările de reparare, restaurare şi consolidare la 445 biserici care nu sunt monumente; au fost pictate din nou 499 biserici; a fost restaurată pictura la 319 biserici.
În cuprinsul Patriarhiei Române, la 1 ianuarie 2005 funcţionau: pentru învăţământul preuniversitar integrat în reţeaua învăţământului de stat: 18 şcoli de cântăreţi bisericeşti, cu o durată de 3 ani, cu 775 elevi; 8 Şcoli postliceale teologico-sanitare, cu 353 elevi; 39 de seminarii teologice liceale (dintre care 7 monahale), cu durata de 5 ani şi cu 6.146 elevi, şcoli în care predau 776 cadre didactice; pentru învăţământul universitar integrat în reţeaua universitară de stat, Cursuri de licenţă la Facultăţi de Teologie Pastorală şi cu duble specializări (teologie-filologie, teologie-asistenţă socială, teologie-patrimoniu cultural, teologie-arheologie creştină, teologie-limbaj mimico-gestual) în 14 centre universitare (Alba lulia. Arad, Baia Mare, Bucureşti, Cluj, Constanţa. Craiova. Galaţi, laşi, Oradea, Piteşti, Sibiu, Târgovişte, Timişoara), cu o durată de 4 ani la cursurile de zi şi 5 ani învăţământ deschis la distanţă şi cu 11.063 studenţi, procesul de învăţământ fiind asigurat de 449 cadre didactice universitare; Ciclul de studii aprofundate (Master) şi Cursurile pentru pregătirea Doctoratului în Teologie la specializările Teologie Biblică, Teologie Istorică, Teologie Sistematică şi Teologie Practică, în 11 Facultăţi de Teologie (Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Arad, Constanţa, Oradea, Piteşti, Târgovişte). Există, de asemenea, un foarte intens schimb reciproc de burse de studii şi specializare organizat pe linie bisericească dar şi pe linia Ministerului Educaţiei, şi Cercetării.
Perfecţionarea personalului clerical se realizează prin Cursuri şi examene pentru obţinerea gradelor profesionale (definitiv, gradul II şi I), organizate în 6 Facultăţi de Teologie abilitate de Sfântul Sinod din tot atâtea centre universitare (Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Craiova, Timişoara şi Cluj-Napoca).
Sub aspectul activităţii editoriale şi publicistice, la 1 ianuarie 2005, apăreau74 de titluri de reviste şi publicaţii periodice bisericeşti centrale, eparhiale, parohiale şi mănăstireşti. În anul 2003 au fost publicate 211 titluri de carte teologică, religioasă, de istorie şi spiritualitate creştină în cele 11 tipografii bisericeşti (Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi tipografiile eparhiale de la Iaşi, Sibiu, Craiova, Timişoara, Suceava, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Râmnicu Vâlcea, Caransebeş şi Oradea). În aceste tipografii au fost tipărite, în zeci de mii de exemplare, lucrări fundamentale, în primul rând Sfânta Scriptură, Noul Testament, Psaltirea, Mica Biblie, cărţi de învăţătură creştină, catehisme, cărţi de cult, vieţile sfinţilor, cărţi de rugăciune, lucrări teologice, traduceri din Sfinţii Părinţi, manuale şcolare şi tratate universitare dar şi lucrări şi mo-nografii de artă creştină. Buletinul Oficial al Patriarhiei Române este „Biserica Ortodoxă Română” şi apare de 120 ani. Reviste de studii şi cercetări teologice importante sunt: la Bucureşti – „Studii Teologice”, „Ortodoxia”, „Glasul Bisericii” şi „Vestitorul Ortodoxiei”; la Iaşi – „Teologie şi Viaţă” şi „Candela Moldovei”; la Sibiu – „Revista Teologică” şi „Telegraful Român” (apare de 140 ani); la Craiova – „Mitropolia Olteniei” şi „Cetatea creştină”; la Timişoara – „Altarul Banatului” şi „Învierea”; la Cluj-Napoca – „Renaşterea” etc.
În cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, funcţionau în anul 2003, în condiţiile legii, 4 posturi de radio proprii: Trinitas la Arhiepiscopia Iaşilor, Renaşterea la Arhiepiscopia Clujului, Reîntregirea la Arhiepiscopia Alba Iuliei, Ortodoxia la Braşov şi 1 post de radio on-line Mitropolia Olteniei la Arhiepiscopia Craiovei.
În cadrul Bisericii Ortodoxe Române sunt organizate 317 colecţii muzeale de artă religioasă şi centre pentru conservarea cărţii de patrimoniu şi a obiectelor vechi bisericeşti: 34 la centre eparhiale, 20 la protopopiate, 92 la parohii şi 111 la mânăstiri, deservite de un număr de 619 personal de specialitate (muzeografi, conservatori, restauratori, ghizi etc.) care se perfecţionează prin cursurile speciale anuale organizate de Patriarhia Română şi Ministerul Culturii şi Cultelor.
În cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române există valoroase biblioteci, dintre care menţionăm: Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Palatului Patriarhal şi bibliotecile de la Mânăstirile Neamţ şi Cernica, precum şi bibliotecile Facultăţilor de Teologie din Bucureşti, Iaşi şi Sibiu.
După 1989, Biserica Ortodoxă Română şi-a reluat activitatea de asistenţă religioasă în armată, penitenciare, spitale şi în aşezămintele filantropice (orfelinate, azile debătrâni etc.), la 1 ianuarie 2005 această activitate desfăşurându-se în 318 lăcaşuri de cult (75-armată, ministerul de interne, 37-penitenciare, 112-spitale, 42-unităţi de învăţământ, 52-aşezăminte ocrotire socială), deservite de un număr de 430 preoţi.
Activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române, la nivelul celor 24 de eparhii, este asigurată în prezent de 188 de asistenţi sociali teologi, 17 preoţi misionari şi 12 lucrători sociali, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul a 38 de Birouri de asistenţă socială. şi anume: 16 la nivelul centrelor eparhiale, 14 la protopopiate şi 8 birouri la nivelul parohiilor. Numărul total al aşezămintelor sociale se ridică la 118, şi anume: 39 de centre pentru copii orfani, 12 cămine pentru bătrâni, 40 de cantine şi brutării sociale, 19 cabinete medicale şi farmacii sociale, 2 centre de diagnostic şi tratament şi 6 centre pentru asistenţa familiilor aflate în dificultate.
În anul 2004, prin programele social-filantropice ale Bisericii au fost asistaţi: 55.900 copii proveniţi din casele de tip familial, orfelinate şi centre sociale, din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere mai ales a celor cu dificultăţi de adaptare, tulburări afective şi de comportament; 44.500 vârstnici, din căminele de bătrâni înfiinţate în diferite parohii şi mănăstiri, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate; 51.800 familii sărace, fără posibilităţi materiale, tineri, studenţi, şomeri, deţinuţi eliberaţi, persoane cu handicap sau fără adăpost.

Redobândirea deplinei libertăţi religioase, după Revoluţia din decembrie 1989, a permis reluarea tradiţiei în Biserica Ortodoxă, întreruptă de regimul comunist, şi anume, organizarea, reînfiinţarea sau reactivarea unor asociaţii şi fundaţii religioase şi implicarea lor în sprijinirea lucrării misionare, caritative şi culturale a Bisericii. Astfel, au fost reactivate cu aprobarea Sfântului Sinod Oastea Domnului (înfiinţată de preotul Iosif Trifa în anul 1926, la Sibiu), Frăţia Ortodoxă Română şi Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe Române. Au fost înfiinţate alte organizaţii ortodoxe ca: Liga Tineretului Ortodox şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români. În cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române au fost înfiinţate numeroase asociaţii religioase, între care: Sfântul Stelian (Bucureşti), Sfântul Sava (Buzău), Civica (Timişoara), Sfântul Mare Mucenic Mina (Constanţa), Precista Mare (Roman), Sfântul Nicolae (Bacău şi Sibiu), Sfântul Grigorie Palama (Bucureşti), Episcopul Grigore Leu (Bucureşti), Fundaţia Episcopul Melchisedec (Roman), Asociaţia creştin-culturală Miron Cristea (Sf. Gheorghe, jud.Covasna).
Biserica Ortodoxă Română întreţine relaţii frăţeşti şi ecumenice cu aproape toate bisericile creştine din lume, în primul rând cu Bisericile ortodoxe surori. În acest context, au avut loc schimburi de vizite şi contacte bilaterale la cel mai înalt nivel, atât cu Bisericile Ortodoxe surori, cu Bisericile Ortodoxe Orientale, cu Biserica Romano-Catolică, cu Bisericile Protestante din Europa, cu Biserici din America, Asia şi alte părţi ale lumii, în cadrul organizaţiilor bisericeşti europene şi internaţionale, fiind membră a Consiliului Mondial (Ecumenic) al Bisericilor şi a Conferinţei Bisericilor Europene, a altor organizaţii creştine profilate pe anumite domenii de activitate (pentru tineret, pentru femei etc.), precum şi în cadrul dialogurilor bilaterale internaţionale dintre Biserica Ortodoxă şi alte mari familii creştine (Ortodocşi - Orientali, Catolici, Vechi Catolici, Anglicani, Lutherani, Reformaţi).
Activitatea ecumenică a Bisericii Ortodoxe Române se manifestă viguros şi în relaţiile cu Bisericile creştine din România în cadrul: Societăţii Biblice Interconfesionale din România, Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România – AIDRom, Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştină organizată anual în luna ianuarie şi în mod special în cadrul Dialogului Bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Catolică Orientală de Rit Bizantin (Greco-Catolică) din România.
Un aport deosebit l-a adus Biserica Ortodoxă Română, alături de alte culte religioase din România, prin reprezentanţii ei cei mai autorizaţi, în promovarea şi susţinerea integrării europene şi euroatlantice a României, ca demersuri fireşti ţinând de apartenenţa din totdeauna a României la Europa, în acest sens existând şi o reprezentanţă a Patriarhiei Române pe lângă organismele europene de la Bruxelles. De asemenea, ca expresie a prestigiului Ortodoxiei Româneşti şi a rolului ei în contextul relaţiilor internaţionale între, ţări, popoare şi biserici, sunt foarte importante întâlnirile pe care Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist le are cu şefi de state şi de guverne, conducători de parlamente, de organizaţii internaţionale fie în România, fie în cadrul vizitelor efectuate în străinătate.
În jurul graniţelor ţării se afla câteva milioane de români ortodocşi, organizaţi în următoarele unităţi bisericeşti dependente canonic de Patriarhia Română: Mitropolia Basarabiei Autonomă şi de Stil Vechi, cu sediul la Chişinău, în Republica Moldova (mitropolit este Petru Păduraru), reactivată la sânul Bisericii Ortodoxe Române prin hotărârea Sfântului Sinod din 1992, după o înstrăinare vremelnică impusă de condiţiile vitrege postbelice; Episcopia Ortodoxă Română a Vârşeţului (Serbia-Muntenegru), cu sediul la Vârşeţ (episcop-administrator este Daniil Partoşeanul); Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, cu sediul la Gyula (episcop este Sofronie Drincec). Pentru românii ortodocşi din cadrul Diasporei ortodoxe române funcţionează dependent de Patriarhia Română: Mitropolia Ortodoxa Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cu sediul la Berlin (mitropolit este Serafim Joantă), înfiinţată în anul 1993 la cererea credincioşilor ortodocşi români din acest spaţiu geografic; Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul la Paris (mitropolit este Iosif Pop); Arhiepiscopia Ortodoxă Română în America şi Canada, cu sediul la Chicago (arhiepiscop este Nicolae Condrea). Pe lângă aceste eparhii, mai există, în unele ţări, aşezăminte bisericeşti şi parohii dependente direct de Patriarhia Română: Aşezămintele ortodoxe române de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon, Parohia ortodoxă română din Sofia (Bulgaria), parohiile ortodoxe române din Australia şi Noua Zeelandă etc.
Există, de asemenea numeroase comunităţi şi aşezăminte ortodoxe româneşti organizate în alte jurisdicţii canonice ortodoxe dar care păstrează o strânsă legătură cu Biserica Ortodoxă Română: Episcopia Ortodoxă Română din America (condusă de arhiepiscopul Nathanael Pop); Parohiile ortodoxe române din Istanbul (Turcia), Cipru, şi Johanesburg (Africa de Sud); Schiturile româneşti Prodromu şi Lacu din Muntele Athos, precum şi alte în curs de constituire.

Structura Bisericii Ortodoxe Române

PATRIARHIA ROMÂNĂ

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române este Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL, ales la data de 12 septembrie 2007 şi întronizat ca cel de al VI-a Patriarh al României la data de 30 septembrie 2007.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este Arhiepiscopul Bucurestilor si Mitropolitul Munteniei si Dobrogei. Titulatura sa este: “Preafericirea Sa, Preafericitul Parinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Patriarhul României”.

Episcop-Vicar Patriarhal :
Preasfintitul Episcop-Vicar Patriarhal CIPRIAN CÂMPINEANUL

Adresa:
Aleea Dealul Mitropoliei 2,
RO-040163, Sector 4, Bucureşti


I. MITROPOLIA MUNTENIEI SI DOBROGEI

1. Arhiepiscopia Bucureştilor, cu sediul în municipiul Bucuresti:
Arhiepiscop si Mitropolit: Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL
Episcop-Vicar: Preasfintitul VARSANUFIE PRAHOVEANUL

2. Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul în municipiul Constanta:
Arhiepiscop: Inaltpreasfintitul TEODOSIE

3. Arhiepiscopia Targovistei, cu sediul în municipiul Târgoviste:
Arhiepiscop si Mitropolit : Înaltpreasfintitul NIFON

4. Arhiepiscopia Argesului şi Muscelului, cu sediul în municipiul Curtea de Arges :
Arhiepiscop: Înaltpreasfintitul CALINIC

5. Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei, cu sediul în municipiul Buzau:
Arhiepiscop: Înaltpreasfintitul EPIFANIE

6. Arhiepiscopia Dunarii de Jos, cu sediul în municipiul Galati:
Arhiepiscop: Înaltpreasfintitul CASIAN

7. Episcopia Sloboziei şi Calaraşilor, cu sediul în municipiul Slobozia:
Episcop: Preasfintitul VINCENŢIU

8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului, cu sediul în municipiul Alexandria:
Episcop: Preasfintitul GALACTION

9. Episcopia Giurgiului, cu sediul în municipiul Giurgiu:
Episcop: Preasfintitul AMBROZIE

10. Episcopia Ortodoxă Română Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea:
Episcop: Preasfintitul VISARION

II. MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI

11. Arhiepiscopia Iasilor, cu sediul în municipiul Iasi:
Arhiepiscop si Mitropolit: Inaltpreasfintitul TEOFAN
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor: Preasfintitul CALINIC BOTOSANEANUL

12. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cu sediul în municipiul Suceava:
Arhiepiscop: Inaltpreasfintitul PIMEN

13. Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, cu sediul în municipiul Roman:
Arhiepiscop: Înaltpreasfintitul EFTIMIE
Episcop-Vicar: Preasfintitul IOACHIM BĂCĂUANUL

14. Episcopia Husilor, cu sediul în municipiul Husi:
Episcop: Preasfintitul CORNELIU

III. MITROPOLIA ARDEALULUI

15. Arhiepiscopia Sibiului, cu sediul în municipiul Sibiu:
Arhiepiscop si Mitropolit: Inaltpreasfintitul LAURENTIU STREZA
Episcop-Vicar: Preasfintitul ANDREI FĂGĂRĂŞEANUL

16. Episcopia Covasnei şi Harghitei, cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc:
Arhiepiscop: Înaltpreasfintitul IOAN

IV. MITROPOLIA CLUJULUI, ALBEI, CRISANEI SI MARAMURESULUI

17. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca:
Arhiepiscop si Mitropolit: Inaltpreasfintitul BARTOLOMEU
Episcop-Vicar: Preasfintitul IRINEU BISTRITEANUL
Episcop-Vicar: Preasfintitul VASILE SOMESEANUL

18. Arhiepiscopia Alba Iuliei, cu sediul în municipiul Alba Iulia:
Arhiepiscop: Inaltpreasfintitul ANDREI

19. Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei, cu sediul în municipiul Oradea:
Episcop: Preasfintitul SOFRONIE

20. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, cu sediul în municipiul Baia Mare:
Arhiepiscop: Înaltpreasfintitul JUSTINIAN
Arhiereu-Vicar: Preasfinţitul IUSTIN SIGHETEANUL

21. Episcopia Sălajului, cu sediul în municipiul Zalău:
Episcop: Preasfinţitul PETRONIU

V. MITROPOLIA OLTENIEI

22. Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul în municipiul Craiova:
Arhiepiscop si Mitropolit: Inaltpreasfintitul IRINEU

23. Arhiepiscopia Ramnicului, cu sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea:
Episcop: Înaltpreasfintitul GHERASIM

24. Episcopia Severinului şi Strehaiei, cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu Severin:
Episcop: Preasfintitul NICODIM

25. Episcopia Slatinei și Romanaților, cu sediul în municipiul Slatina:
Episcop: Preasfintitul SEBASTIAN

VI. MITROPOLIA BANATULUI

26. Arhiepiscopia Timisoarei, cu sediul în municipiul Timisoara:
Arhiepiscop si Mitropolit: Înaltpreasfintitul NICOLAE
Episcop-Vicar: Preasfintitul PAISIE LUGOJEANUL

27. Arhiepiscopia Aradului, cu sediul în municipiul Arad:
Episcop: Înaltpreasfintitul TIMOTEI

28. Episcopia Caransebesului, cu sediul în municipiul Caransebes:
Episcop: Preasfintitul LUCIAN MIC

29. Episcopia Devei și Hunedoarei, cu sediul în Deva:
Episcop: Preasfintitul Gurie Georgiu

VII. Unitati dependente direct de Patriarhia Româna:

Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul Sighetul Marmatiei.

Structuri diasporale (în afara graniţelor tarii)

I. MITROPOLIA BASARABIEI

30. Arhiepiscopia Chisinaului, cu sediul în municipiul Chisinau:
Arhiepiscop si Mitropolit: Înaltpreasfintitul PETRU

II. MITROPOLIA ORTODOXA ROMANA A EUROPEI OCCIDENTALE SI MERIDIONALE

31. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale, cu sediul la Paris:
Arhiepiscop si Mitropolit: Înaltpreasfintitul IOSIF
Episcop-Vicar al Mitropoliei: Preasfintitul MARC

32. Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei, cu sediul la Roma :
Episcop: Preasfintitul SILUAN

III. MITROPOLIA ORTODOXA ROMANA a GERMANIEI, EUROPEI CENTRALE SI DE NORD

34. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei și Luxembourgului, cu sediul la Nürnberg:
Arhiepiscop si Mitropolit: Inalt Preasfintitul SERAFIM
Episcop Vicar: Preasfinţitul SOFIAN BRASOVEANUL

35. Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm:
Episcop: Preasfintitul MACARIE DRĂGOI

IV. (36) ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A CELOR DOUA AMERICI, cu sediul la Chicago:
Arhiepiscop: Inaltpreasfintitul NICOLAE CONDREA
Episcop Vicar: Preasfintitul IOAN CASIAN de Vicina

V. 37 Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârset:
Episcop: Preasfintitul DANIIL

VI. 38 Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, cu sediul în Gyula:
Episcop: Preasfintitul SILUAN MĂNUILĂ

VII. 39 EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A AUSTRALIEI ŞI NOII ZEELANDE, cu sediul la Melbourne:
Episcop: Preasfintitul MIHAIL FILIMON

VIII. Reprezentante ale Patriarhiei Române:
Asezamintele Românesti de la Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan si Ierihon), Parohia Ortodoxa Româna de la Sofia (Bulgaria), Reprezentanta Patriarhiei Române pe lânga institutiile europene (Bruxelles).

IX. Unitatile ortodoxe române care pastreaza legaturi spirituale si culturale cu
Patriarhia Româna:
Asezamintele Românesti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu si altele).
Via Ardeatina 1741 , Roma

33. Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei, cu sediul la Madrid:
Episcop: Preasfintitul TIMOTEI LAURAN

maiculita, dar ce stufoasa este organizarea BOR, nici nu mi-as fi imaginat.

Oare de ce cumuleaza Daniel, atatea functii? De ec nu este doar Patriarh, ca doar este pe viata!

Daniel nu cumulează funcţii, dar conform tradiţiei îşi menţine titulaturile dobândite.

Păi, titlul thread-ului este: "BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ - scurt istoric"

Nu stiu cum să spun dar subiectul ăsta mergea mai bine la POLITICĂ.
Păi, asta face BOR.
Cine a spus că, de fapt religia este politică?
A zis bine...

Patriarhul Daniel, omul lui Dumnezeu (cel putin asa se prezintă el, neamului!  ) colaborează cu... diavolul (Ioan Turbatu) pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Straniu, nu-i asa?
Poporul nu are nimic de spus la asa colaborare?
Probabil nu are... dar reactia se va vedea pe viitor: tot mai putini si mai putini enoriasi la biserica lui Daniel.
Personal, BOR pare a fi o organizatie religioasă falimentară - ce e fără Dumnezeu nu poate dăinui.

http://adevarul.ro/locale/iasi/lupul-pus-paznic-milioane-euro-credinciosilor-condamnat-penal-ocupe-licitatiile-catedrala-mantuirii-neamului-1_51f90c2dc7b855ff568f87c5/index.html

BOR raspunde campaniei "Vrem spitale, nu catedrale!": Biserica e un spital pentru suflete

Biserica Ortodoxa Romana s-a sesizat in cazul campaniei "Vrem spitale, nu catedrale!" declansata de Asociatia Secular-Umanista, raspunzand ca si bisericile sunt spitale, dar pentru suflete.
"Sprijinul de la bugetul de stat pentru cultele religioase din Romania este constitutional si legal, fiind consecinta confiscarii proprietatilor bisericesti prin legea secularizarii din anul 1863 si de catre regimul comunist din Romania dupa anul 1948", se arata intr-un comunicat al BOR.

ASUR: Guvernul ignora problemele sistemului sanitar pentru a imbogati Biserica

In ultima luna Guvernul Romaniei a alocat BOR 30 de milioane de lei si Complexul hotelier 'Bradul' din Covasna.
"In Romania, conform Constitutiei si Legii Cultelor nr. 489/2006, Cultele sunt autonome fata de Stat si beneficiaza de sprijin de la bugetul de Stat pentru activitatea lor spirituala, sociala, educationala si culturala in favoarea societatii romanesti", spune biroul de presa al BOR.
BOR afirma ca depune anual o prodigioasa opera sociala, medicala si educationala, care o costa 16 milioane de euro. Comunicatul BOR ii asimileaza pe membrii Asociatiei Secular-Umaniste fostilor ideologi ai doctrinei comuniste si ii acuza de propaganda:
"Daca in trecut activistii ideologiei ateist-comuniste din Romania au limitat prin mijloace represive prezenta si activitatea Bisericii in societate, azi noii ideologi secular-umanisti incearca sa combata Biserica prin propaganda tendentioasa".

In final, se afirma ca biserica are un rol vindecator, asemeni spitalelor, numai ca intr-o alta directie, spiritual.

"De altfel, biserica prin slujbele ei intr-o comunitate este un spital pentru suflete, pentru vindecarea de pacate, de ganduri, cuvinte si fapte rele, dar mai ales pentru vindecarea omului de instrainarea lui de Dumnezeu si de semeni", se incheie comunicatul BOR.
Pentru comemorarea a 150 de ani de la secularizarea averilor manastiresti decisa de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Asociatia Secular-Umanista organizeaza duminica o forma de protest deschisa prin care oamenii sunt invitati sa isi faca poze in fata institutiilor guvernamentale, purtand banere si afise cu proteste la adresa cadourilor facute de guvernul Ponta BOR-ului in ultimele saptamani.

Mă mir că Preafericitul nu l-a afurisit încă pe Cuza pentru secularizarea averilor mănăstireşti. Din moment ce Ştefan cel Mare este şi Sfânt, de ce Alexandru Ioan Cuza n-ar fi şi Afurisit?!   

50.000 de euro, tocati in doua zile pe vizita Patriarhului Daniel la sfintirea unei catedrale

Banii cheltuiti pentru masa, cazare si darurile oferite invitatilor au fost cheltuiti ilegal, potrivit Curtii de Conturi. In doar doua zile, cat au stat Patriarhul Daniel impreuna cu 17 alti mitropoliti si alte nume mari din Biserica Ortodoxe Romana, pentru sfintirea Catedralei "Duminica Tuturor Sfintilor", Parohia Negresti Oas a cheltuit nici mai mult nici mai putin de 50.000 de euro, bani publici.
Un raport al Curtii de Conturi arata ca jumatate din bani au fost cheltuiti ilegal, ajungand din contul primariei Negerti Oas in cel al Parorhiei. In acest fel banii au fost dati pe mancare, bautura, cazarea invitatilor, aranjamete florare, diplome de onoare si cadouri.
Sume importante de bani s-au dus si pentru darurile oferite Patriarhului: papusi imbracate in straie osenesti, o icoana, dar si un imens buchet de flori, potrivit adevarul.ro. O parte din suma s-a dus si pe diplome de onoare oferite unor reprezentanti ai clerului, simpli cetateni, pentru faptul ca ar fi contribuit la ridicarea catedralei.

Romania – Un preot-samsar a făcut milioane de euro. Cum arată cel mai bogat slujitor al Domnului

Cristian Valentin Puşcaşu, de la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Piteşti, este aproape cel mai bogat preot din țară. A făcut o avere uriaşă după ce s-a apucat să cumpere drepturi de proprietate de la diverşi amărâţi şi să le vândă cu sume astronomice, scrie obiectiv.info.

Intr-un dosar, părintele şi partenerul său au cumpărat, în august 2010, de la Sofronie Sofica drepturile de despăgubire pentru 43 de hectare în Argeş cu 15.000 de euro, drepturi pe care cei doi le-au revândut cu 600.000 de euro Dianei Le Bomin. Aceasta, în 2011, a primit pe acest dosar despăgubiri, aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în valoare de şase milioane de euro!

Omul lui Dumnezeu a mai castigat 14 milioane de euro din alte drepturi de cesionare. Alte 18 milioane i-au revenit de la Fondul Proprietatea drept despagubiri pentru un teren de 50 de hectare. Părintele a primit 51.078.443 de acţiuni la Fondul Proprietatea, pentru cinci dosare soluţionate între 2008 şi 2011, şi 7.241.888 lei pentru un dosar soluţionat în 2013, scrie wowbiz.ro.

L-a depăşit pe preotul cu Maseratti

Parintele Robertino Oprea, de la biserica Varasti, din judetul Giurgiu, ascunde în curtea sa o avere. Mașinile sale depășesc lejer un sfert de milion de euro. Dupa ce a facut furori la volanul unui Maserati de 200.000 de euro, preotul si-a cumparat recent si nava amiral de la BMW, un model din Seria 7.

SAURSA: http://oradetimis.oradestiri.ro/un-preot-samsar-facut-milioane-de-euro-cum-arata-cel-mai-bogat-slujitor-al-domnului/#.U5OOrij6-Tl

Sărăcutii de ei, si ce mai plâng în public de lipsurile lor si ale institutiilor ce le conduc!
Iar prostimea le acoperă „găurile” alea închipuite... mereu o fac din putinul pe care îl au.   

Noi, românii, suntem un popor cel puţin ciudat, ca să nu zic cretin. Suntem rupţi în fund, dar facem pomeni de milioane ca să îngrăşăm popii.

Vă mai aduceţi aminte de "Fefeleaga" lui Agârbiceanu? Povestirea aia spune tot!  

Un popor interesant!  

Anahoret a scris:

Noi, românii, suntem un popor cel puţin ciudat, ca să nu zic cretin. Suntem rupţi în fund, dar facem pomeni de milioane ca să îngrăşăm popii.

Vă mai aduceţi aminte de "Fefeleaga" lui Agârbiceanu? Povestirea aia spune tot!  

popor cre(s)tin?
Calugare, ai sarit o litera?
Sau ai ascuns-o sub sutana?
Glumesc, calugare!
Ai perfecta dreptate.

Ion a scris:

popor cre(s)tin?
Calugare, ai sarit o litera?
Sau ai ascuns-o sub sutana?
Glumesc, calugare!
Ai perfecta dreptate.

  

Anahoret a scris:

Vă mai aduceţi aminte de "Fefeleaga" lui Agârbiceanu? Povestirea aia spune tot!

Și "Ion", a lui Rebreanu.

dolion a scris:

...Parohia Negresti Oas a cheltuit nici mai mult nici mai putin de 50.000 de euro, bani publici.
Un raport al Curtii de Conturi arata ca jumatate din bani au fost cheltuiti ilegal, ajungand din contul primariei Negerti Oas in cel al Parorhiei.

Problema mea nu e cât a cheltuit Parohia (cu atât mai mult cu cât nu sunt ortodox), și nici cu Primăria, în mod direct. Aste sunt fleacuri.  Adevărata problemă e că există un Secretariat pentru culte! Existența unui astfel de minister e ridicolă într-o societate liberă. Nu știe biserica să numere banii, și să-și plătească angajații, de are nevoie de cineva din afară?  La ce e nevoie de aprobare sau arbitraj, de ex. într-o societate democratică (vezi pretențiile de la "Despre noi")? Nu e fiecare liber să creadă oricum și în orice? Nu e liber individul/ indivizii să se asocieze cum și cu cine vor? Existența Secretariatului pentru culte e dovadă că românul nu e liber! Rușine!
 
Și ca să exemplific cele de mai sus, priviți mai jos, la "Despre noi":

http://www.culte.gov.ro/despre-noi

  
 
Din parte-mi, dacă enoriașii vor să dea la popă un Bugatti Veyron, n-au decât, dar de ce trebuie să fie guvernul/ statul implicat, în orice fel? E doar o întrebare retorică; răspunsul este evident: Control!

Necredinţa Preanecuratului Daniel


„Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni“. (Matei, 4:19). Cuvintele Mântuitorului pentru apostolii Săi, Petru şi Andrei, n-au nicio legătură cu ceea ce am să vă mărturisesc mai jos. Dar ar fi trebuit să aibă, fiind o poveste adevărată despre o muritoare şi un Patriarh. Tovarăşul Dan Ilie Ciobotea, deghizat în Patriarh al neamului românesc, s-a întors, de curând şi pentru puţină vreme, de prin sfere înalte şi prea întunecate, cu faţa la pământeni. Nu, nu-i o minune şi nici măcar o surpriză. Cel puţin nu pentru muritorii ca mine, de exemplu, care cunosc, de ani, apucăturile comunistoide şi securistice ale celui mai baron dintre popii ţărişoarei. Între o negociere pe voturile credincioşilor şi o alta pentru muls bani publici, tovarăşul Dan Ilie Ciobotea s-a gândit să-nceapă „creştineşte“ mahalaua. Şi nu oriunde, şi nu oricum. Şi-a scos la înaintare artileria virtuală de spălat creierele prostimii, botezată pe nedrept basilica.ro, şi a dat ordin să se scrie! Aşa că preacredincioasele-i slugi din biroul de presă al Patriarhiei s-au pus pe scris! Şi-au început băieţii, în sutane sau nu, să delireze precum că eu aş fi un jurnalist care scrie cu „patima specifică presei din primul deceniu al regimului comunist în România, atunci când Biserica şi slujitorii ei erau blamaţi la comandă“. Şi băieţii nu s-au oprit. Orbiţi de talent scriitoricesc şi însufleţiţi de rugăciunile la cutia milei, adoratorii tovarăşului Ciobotea, dând de înţeles că m-ar şti de multă vreme, s-au aruncat să spună că aş fi autoarea unui „atac grobian, care nu mai miră pe nimeni“, pentru că, acum câţiva ani, aş fi încercat să conving „mulţi colegi de breaslă de a prelua teme de atac la adresa BOR şi a slujitorilor ei de pe un blog“, în care m-aş fi implicat personal. Lăsând la o parte fantasmagoriile unor popi, care n-or să fie niciodată preoţi, dar şi frustrările Preaîntunecatului Daniel, care a găsit „calea cea bună“ de a se ridica în rang şi grad în vremurile ciumei roşii, în care adevăraţii duhovnici erau huliţi şi chiar ucişi, am să le dau o veste tovarăşilor din BOR: cel puţin oficial, comunismul a picat în România, de vreo două decenii. Şi cum n-am cunoscut regimul criminal decât în primii nouă ani de viaţă, şi cum mama mea a plâns de fericire, în ’89, sperând că mă va creşte în libertatea de care n-avusese parte, şi cum şapte străbuni de-ai mei, toţi preoţi, au dus credinţa mai departe în satele Moldovei, îi asigur pe mercenarii tovarăşului Dan Ilie Ciobotea, dar şi pe tovarăşul însuşi, că doar un fanatic spălat pe creier nu face diferenţa între un Patriarh şi un parvenit, care nu e doar cel mai nepopular, dar şi cel mai hulit oficial al Bisericii Ortodoxe Române de până acum. Hulit nu doar de muritorii de rând, ci şi de propriii subalterni. În rest, pentru că, într-un fel, mă amuză frământările unor farsori în sutane, cu tălăngi din aur atârnate la gât, şi pentru că eu n-am să confound niciodată dragostea pentru Dumnezeu cu toţi mafioţii preocupaţi mai mult de note informative decât de Biblie, le transmit „fanilor“ mei de la Patriarhie câteva cuvinte, pe care sunt convinsă că nu le-au mai auzit până acum: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc“. (Matei, 5:44)

P.S. 1: Patriarhul Daniel nu e singurul pasionat să arunce cu pietre în jurnalişti. Unul dintre cei mai vechi şi mai credincioşi aghiotanţi ai lui, Ioachim Băcăuanul, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a publicat pe site-ul instituţiei un material amplu prin care ne jigneşte un coleg. Ziaristul „Adevărul“ de la Bacău, Mircea Merticariu, a fost pus la zid şi numit „incompetent“, pentru că a îndrăznit să scrie despre mafia cu lumânări din sânul Arhiepiscopiei păstorite de tovarăşul Ioachim.

P.S. 2: ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, turnător cu acte-n regulă la fosta Securitate, a început şi el, zilele trecute, un atac tot la adresa ziariştilor. „Sidorovici“, aşa cum îşi semna Pimen pe vremuri turnătoriile, a tunat şi-a fulgerat că „ăştia din presă, care sunt aşa cum sunt“ poartă vina că procurorii DNA şi-au permis, în sfârşit!, să ancheteze felul în care mănăstirile din ograda lui au beneficiat de subvenţii de la APIA.

P.S. 3: Ai dracu’ ziariştii ăştia!

http://adevarul.ro/news/societate/necredinta-preaintunecatului-daniel-1_539731d50d133766a875e480/index.html

Sfintesti cu BOR, vopsesti usor...

În atenția Preafericitului Daniel, CEO-ul BOR: se vinde un McLaren F1 alb! Unicat!

E din 1995, cam vechiuță bijuteria, dar merge. E rulată doar prin Japonia și prin SUA. Da’ ce zic io rulată, că n-are decât 1.000 de mile pe bord. O mie! Păi dumneavoastră, domnule Preafericit, faceți mia într-o zi, cât vă ia o tură în jurul Catedralei Mântuirii Neamului. Dar cel mai important e că-i singurul exemplar alb! O să crape maneliștii de necaz, o să-și arunce Q7-urile în foc!
Năzdrăvanii de la Top Gear povestesc istoria ei, scriu acolo cine-s foștii proprietari, nu ne interesează, pe noi ne-ar interesa dacă ați reuși s-o aduceți în România. Haideți că nu-i mare scofală. Mai ales că nu se vinde așa, mură-n gură, ci se face licitație. Cine dă mai mult. Și cine poate să dea mai mult decât dumneavoastră? Se estimează că preafericitul cumpărător va scoate din buzunarul milei 14.000.000 $. Dolari, nici măcar euro! O nimica toată. 1.378 de Sandero, după cum au calculat tot băieții de la Top Gear.
Haideți că după aia nu-i trebuie absolut nimic, doar niște iconițe, plus un CD antiradar la retrovizoare și o slujbă de sfințire cu trafaletul!

Nu ştiu dac-o fi blasfemie dar, aruncând o privire scurtă în istorie... biserica (ortodoxă, catolică etc.) a avut mai mult de-a face cu politica şi mai puţin cu ceea ce ar fi trebuit să aibă de-a face.

Poate doar câţiva călugări să fi avut, într-adevăr, legătură cu cele sfinte.

Anahoret a scris:

Nu ştiu dac-o fi blasfemie dar, aruncând o privire scurtă în istorie... biserica (ortodoxă, catolică etc.) a avut mai mult de-a face cu politica şi mai puţin cu ceea ce ar fi trebuit să aibă de-a face.

Poate doar câţiva călugări să fi avut, într-adevăr, legătură cu cele sfinte.

Religia, o frază de dânşii inventată...*, deci şi biserica este acelaşi lucru.