VIITORUL PRESEDINTE ROMÂN - ce asteptăm din partea lui/ei

Democratia nu functioneaza de la sine. In societatile moarte, democratia genereaza frustrari intr-o mare de indiferenta. Cine crede ca merge la vot o data la 4 - 5 ani pentru a-si alege salvatorii natiunii - niste supereroi care vor face totul fara nici o contributie din partea lor - se afla inca in zorii civilizatiei politice. Timp de 25 de ani, deci vreme de un sfert de secol, democratia romaneasca a functionat in salturi si a murit repede dupa fiecare zvacnire.

Cetatenii s-au trezit din patru in patru ani pentru a-si schimba conducatorii - sau tatucul- apoi au adormit la loc. Din acest motiv, o mica nomenclatura - formata din 50, sa zicem 100 de oameni, s-a tot rotit pe functii. Unii si aceiasi, la nesfarsit.

Acest lucru s-a intamplat deoarece nimeni nu le-a cerut socoteala conducatorilor dupa momentul votului. Cu totii au asteptat ca salavatorii natiunii, super-eroii amintiti mai sus, sa faca minunile promise, nu conteaza cum si cu cine.

...

Cand cei din jur va intreaba: o sa fie mai bine cu noul presedinte? Raspunsul corect este: nu, daca nu veti face tot ce tine de voi astfel incat sa fie mai bun decat cel de dinaintea lui, astfel incat sa nu mai ajungem in situatia de a inlocui o camarila cu alta.


Un articol interesant scris de Dan Tapalaga. Il recomand.

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18795425-mic-eseu-despre-democratie.htm

SRI a pregătit elicopterul cu care fostul preşedinte al României va fi preluat de pe acoperişul Palatului Cotroceni...

Anahoret a scris:

SRI a pregătit elicopterul cu care fostul preşedinte al României va fi preluat de pe acoperişul Palatului Cotroceni...

Vad ca a plans pe drapel sau m-am inselat? poate si a sters nasul vai si amar (

ostrovna a scris:

Anahoret a scris:

SRI a pregătit elicopterul cu care fostul preşedinte al României va fi preluat de pe acoperişul Palatului Cotroceni...

Vad ca a plans pe drapel sau m-am inselat? poate si a sters nasul vai si amar (

Teatru ieftin... celebra lacrimă a lui Băsescu.

Anahoret a scris:

ostrovna a scris:

Anahoret a scris:

SRI a pregătit elicopterul cu care fostul preşedinte al României va fi preluat de pe acoperişul Palatului Cotroceni...

Vad ca a plans pe drapel sau m-am inselat? poate si a sters nasul vai si amar (

Teatru ieftin... celebra lacrimă a lui Băsescu.

Anahoret a scris:

ostrovna a scris:

Anahoret a scris:

SRI a pregătit elicopterul cu care fostul preşedinte al României va fi preluat de pe acoperişul Palatului Cotroceni...

Vad ca a plans pe drapel sau m-am inselat? poate si a sters nasul vai si amar (

Teatru ieftin... celebra lacrimă a lui Băsescu.

Eh, poate asa mai câstigă ceva suport în rândul babelor lui Ponta!
Cei doi, Ponta si Băsescu se vor duela si după retragerea lor din politică - nu le trece usor!

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

ostrovna a scris:

Anahoret a scris:

SRI a pregătit elicopterul cu care fostul preşedinte al României va fi preluat de pe acoperişul Palatului Cotroceni...

Vad ca a plans pe drapel sau m-am inselat? poate si a sters nasul vai si amar (

Teatru ieftin... celebra lacrimă a lui Băsescu.

Eh, poate asa mai câstigă ceva suport în rândul babelor lui Ponta!
Cei doi, Ponta si Băsescu se vor duela si după retragerea lor din politică - nu le trece usor!

eu nu inteleg de ce l bagi pe Ponta in discutie!

Simplu: de la lacrimi de babe care sunt de partea lui Viorel.
Totul are legătură în politică, chiar dacă nu are si sens.

Emil Condor a scris:

Simplu: de la lacrimi de babe care sunt de partea lui Viorel.
Totul are legătură în politică, chiar dacă nu are si sens.

ahahhahahahha cam ce varsta tre sa aibe babele ?))))

Nicio grijă, nu ne includem si pe noi de la Popas - mereu altii. Păi cum?

Pentru mine Pârţe este un caz închis.
Sper să devină şi el la fel ca şi cazul... numai atunci aş vrea să mai aud de el.

Anahoret a scris:

Pentru mine Pârţe este un caz închis.
Sper să devină şi el la fel ca şi cazul... numai atunci aş vrea să mai aud de el.

Pentru Istorie doar ce s-a deschis, nu?
Îl lăsăm atunci, istoriei...

Vizitator a scris:

Un articol interesant scris de Dan Tapalaga. Il recomand.

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18795425-mic-eseu-despre-democratie.htm

DT este un jurnalist de isprava care spune lucrurilor pe nume, il voi citi cu interes articolul, multumesc

Am adaptat titlul acestui topic la realitatea prezentă.
Sper ca schimbarea (de titlu vorbesc) să fie binevenită.

Ma gandisem si eu, dar mi-ai luat-o inainte...

Portret de Președinte la capăt de mandat (1)
Gabriel Liiceanu

   Ce vor spune despre Traian Băsescu istoricii viitorului

Dar ce era el atunci? Ce vor spune despre el istoricii viitorului? Lucruri pe care parte din presa vremii și din opinia publică le-a spus încă din timpul vieții sale. Așadar, ei vor repeta pesemne la nesfârșit – și propozițiile astea vor intra în manuale – că e omul care, după ᾽90, a așezat ferm România pe orbita Vestului; că a activat mecanismele anti-corupție ale justiției, desprinzând actul judecătoresc de influența clasei politice; că a condamnat simbolic comunismul ca „regim politic ilegitim și criminal”, într-un parlament care, huiduindu-l, se autodenunța ca majoritar comunist; că a pus la dispoziția populației arhivele Securității comuniste; că, în timpul crizei economice globale din anii 2008 – 2011, a cerut guvernului, asumându-și răspunderea și consecințele gestului, măsuri de austeritate, vrând să evite falimentul țării într-un al doilea pas; că a făcut asta știind că își va pierde întreg capitalul politic. Istoricii viitorului vor mai spune că parlamentul, pe care unii ziariști îl numeau în epocă „parlamentul borfașilor”, l-a suspendat în două rânduri, încercând să-l înlăture de la cârma țării și să pună astfel capăt raziilor pe care justiția începuse să le facă prin averile și afacerile lor borfășești.
Această descriere este una empiric corectă. Istoricii viitorului nu vor uita să spună că Traian Băsescu nu fusese nici el un înger. De altminteri nu îngerii sunt chemați să curețe grajdurile Istoriei. Vor vorbi, așadar, de „mahalagismul” lui (care, ce straniu!, nu reușise niciodată să-i anuleze demnitatea), de plăcerea de a se lua în gură cu toată lumea, de a provoca și de a răspunde înzecit la orice provocare. Vor vorbi despre voluptatea lui de a da bătălii și de a se lupta mai abitir cu cât era înconjurat de mai mulți dușmani. Avea alura unui învingător și când era pus cu spatele la zid. Vor aminti (în treacăt) și că își trimisese fiica în Parlamentul Europei, fără ca o calitate anume s-o fi recomandat pentru acest rol. În schimb, se vor opri pesemne mai mult, căutând (zadarnic) o explicație plauzibilă (contemporanii nu o găsiseră) pentru opțiunea pe care o avusese, la finalul mandatului său, în alegerile prezidențiale din 2014 ; o explicație, dar alta decât cea simplistă – a unei prea omenești „slăbiciuni” –, incompatibilă cu un om de stat ce dăduse mari bătălii.

O pană strecurată în mașinăria Ticăloșiei

Cam așa cred că vor vorbi istoricii viitorului despre Traian Băsescu. Dacă ar trebui să spun ceva pe cont propriu în privința rolului istoric jucat de acest președinte, aș spune și eu, desigur, toate lucrurile astea. Dar aș adăuga ceva. Aș spune că pe parcursul celor două mandate ale sale, Traian Băsescu a jucat rolul unei pene. Da, cred că ați auzit bine: al unei pene. O pană, aș spune, adusă de apele tulburi ale istoriei noastre și care urma să intre în mașinăria Ticăloșiei și s-o gripeze. Și-acum, ca să ne lămurim la ce fel de „pană” mă gândesc, am să dau un citat:

„Faptul că opera bunului Dumnezeu nu e perfectă este un adevăr banal. Deschide doar fereastra și aruncă o privire asupra lumii pe care a creat-o. Dar că nici opera lui kakόs demiurgόs, a Dumnezeului ticălos, nu e perfectă, asta este într-adevăr surprinzător, asta nu e banal. E practic de necrezut că, din când în când, se poticnește până și mașinăria cosmică a Ticăloșiei. Iar acest defect nu este o greșeală de interpretare statistică, ci manifestarea unei așa-zise mari legi.”

„Așa-zisa mare lege” e cea care ține cumpăna, pe această lume, în lupta dintre Bine și Rău. Mai precis, e cea care face ca Răul să nu cucerească definitiv Pământul. Ea e „marea lege” în virtutea căreia omenirea, apucându-se, asemeni baronului Münchhausen, singură de păr și săltându-se afară, reușește să se tragă din infernul pe care și-l creează și în care se rostogolește periodic. Ce forțe nemaipomenite, invizibile cu ochiul liber și insondabile cu ajutorul sondajelor, se strâng în sufletul misterios al unui popor și care, când totul pare pierdut și încăput pe mâna răufăcătorilor bine organizați – tupeiști, mincinoși, hrăpăreți, jefuitori de speranță și schingiuitori de cuvinte –, răbufnesc într-un val, nebănuit până atunci, al indignării, care mătură tot în calea lui și curăță terenul istoriei, pregătindu-l pentru un alt destin și pentru o altă construcție decât cea proiectată cu minuție în culisele Răului.

http://www.contributors.ro/editorial/portret-de-președinte-la-capat-de-mandat/

Portret de Președinte la capăt de mandat (2)
Gabriel Liiceanu


Odată ales, Băsescu s-a confruntat cu o problemă care se numea „România furată”. Și am senzația că, odată cu trecerea timpului și pe măsură ce a urcat treptele puterii, Traian Băsescu a căpătat un grad sporit de răspundere față de funcția sa. Spre deosebire de cei ce alcătuiesc fauna politică a României, lui chiar i-a păsat. Și-a adecvat armele de luptă la tipul de bătălie pe care urma să o dea. A știut să devină înalt când trebuia și să coboare când trebuia, cu voluptate, la mitocănia celor din jur.
Era firesc ca, după perioada de liniște pe care o instituise Iliescu – facem toate porcăriile din lume en douceur, victima jefuită trebuie să tacă, fericită de liniștea care domnește în jur –, țara să explodeze. România lui Băsescu a fost, într-adevăr, o țară care și-a dat poalele peste cap.
Dar nu asta trebuia să se întâmple? Nu trebuia să aflăm ce era sub poalele bine trase în jos ale României lui Iliescu, Năstase și Ponta? România căreia Băsescu i-a dat poalele peste cap a țipat, aparent pudică și ultragiată, din o mie de guri. Cum ar fi putut fi altfel, dacă îți propuneai să scurmi gunoiul, să întorci cu plugul justiției brazda netrebniciilor care, odată răscolite, numai frumos nu puteau să miroase? Mirosea tare urât sub poalele ridicate ale României post-comuniste. Ce viermuială, ce șerpăraie, ce faună colcăitoare crescută la întuneric și deranjată deodată de pala de lumină căzută peste ea! Era într-adevăr nevoie de-un comandant de navă care, atunci când îl întrebai de primul drum pe care-l făcea odată ajuns într-un port, să răspundă însoțind cuvintele cu hăhăitul lui inconfundabil: „Primul drum? La bibliotecă!”. Era nevoie de cineva care să tragă cu un gest hotărât vălul de pe „biblioteca” PSD-ului, lăsând să apară în fața întregii lumi teribilul bordel al României tranziției.
Adevărul e că primul drum al lui Băsescu ajuns președinte al României a fost în bordelul politicii românești. Într-un fel, și-a mutat biroul de lucru acolo. Și este oare atât de greu de înțeles că omului care i-a deranjat și i-a stârnit pe cei care prestau înăuntrul onorabilei instituții i s-a răspuns cu o ură-cult? Ne place sau nu, gestul acesta al înlăturării vălului, pe care-l presupune emergența adevărului, Băsescu este cel care l-a făcut. Tot restul, toate vorbele de clacă strânse în jurul lui de-a lungul celor zece ani sunt superflue, sunt fasoane ale frustraților care vorbeau și vituperau în timp ce el făcea.
Și voi merge atât de departe, încât voi spune că pana strecurată mortal de Băsescu în mașinăria autohtonă a Ticăloșiei a funcționat, urmând modelul odată creat, și în momentul în care, cu prilejul ultimelor alegeri, el se pregătea să iasă pe poarta Istoriei. Scenariul gripării mașinăriei Ticăloșiei a fost cel pe care-l inaugurase la sfârșitul lui 2004. N-avea importanță că, de astă dată, în locul lui Năstase, apăruse fiul Ponta. Mecanismul miracolului a funcționat asemănător. Într-un fel, pe terenul astfel pregătit – pe câmpul de luptă pe care-l lăsase în urma lui – au fost câștigate acum alegerile prezidențiale.

Scriind toate acestea, mă lasă rece de pe acum huiduielile unei părți dintre contemporanii mei. Le pun dinainte în paranteză sau mi le asum, știind că peste câteva decenii, când nici eu și nici huiduitorii nu vom mai fi, ele vor fi fost deja absorbite în praful timpului.

http://www.contributors.ro/editorial/portret-de-președinte-la-capat-de-mandat/

Este clar că noi vedem într-un fel iar Istoria o să ne spună multe alte lucruri ascunse pe moment.

Hai să dăm cuvântul, Istoriei!

Cina cea de... faima. Fara decor si veselia evidenta a mesenilor, aceasta poza mi-ar evoca fara exagerare o masa de seara la Jilava. Insa acesti comeseni isi pot permite luxul de a fi veseli, fiind siguri ca mascatii nu-i pot salta de la masa... O seara intreaga au avut timpul sa se intrebe care dintre ei e Iuda Iscarioteanul, iar azi, la ora 06.00, DNA-ul ar fi trebuit sa-l umfle pe Basescu Traian pentru un milion de motive... dar voi mai credeti in statul de drept?
Nu s-a intamplat asta, insemnand ca Iohannis e papusa SRI-ului, care e papusa CIA-ului...
Sal'tare neica si noroc! Prostii de serviciu vom tot noi... chiorul de la CCR ar fi trebuit sa ne previna ca Basescu are imunitate pe viata, caci asta e realitatea!

De pe "România, încotro?"

A fost asteptat cu covoras rosu la sediul PMP DE obedientii cu udrea in frunte,oare firma PRADA nu le-a trimis zeghe si bratari??

Basescu singur la un restaurant . Vine ospatarul:
O!!d-le ptresedinte !. Doriti ceva ? O votca 'un Campari .un vin rosu -?
Da 'si un pahar !

PRIMA ZI DE NORMALITATE

Prima zi in care la Cotroceni se afla un om pe care nu trebuie sa-l urasc, ori sa-l iubesc, doar sa-l respect, acceptandu-i sau criticandu-i, rational, nu isteric, deciziile, luate in spiritul si litera Constitutiei.
Prima zi in care la Palatul Victoria se afla un om care, cel putin aparent, pare sa-si dea seama ca nu se guverneaza, inconjurat de rude, de fartati de gagicareala sau "yes-men" de partid care l-au condus la infrangere; un om pe care nu trebuie sa-l urasc, ori sa-l iubesc, doar sa-l respect, acceptandu-i sau criticandu-i rational, nu isteric, deciziile luate, in spiritul si litera Constitutiei si al mandatului acordat de Parlament.
Poate fi o prima raza de soare intr-o Romanie democrata, a carei evolutie a fost curmata, cu zece ani in urma

Doamne, ajuta!

ostrovna a scris:

PRIMA ZI DE NORMALITATE
... ... ... ... ... ... ... ... ...
Doamne, ajuta!

În general pentru mesajul scris ai de la mine.
Nu înseamnă că sunt în totalitate de acord cu afirmatiile de mai sus.
Referitor la „normalitate”: e un drum lung până acolo!

Trecând la ultima frază din mesajul tău, personal văd diferit ceea ce spui tu despre „o Românie democrată a cărei evolutie a fost curmată cu 10 ani în urmă”. Aceea s-a întâmplat cu 25 de ani în urmă, cu 20... cu 15!

Si nu pot decât să fiu total de acord cu ultima ta afirmatie: Doamne, ajută!

Mai am un pic, vreau să spun că voi posta aici, la acest topic, ultimul mesaj despre Presedintele ce doar si-a încheiat mandatul la Cotroceni. Okay!

Portret de presedinte:  Traian Basescu
de Vladimir Tismaneanu

Incep cu o amintire. Era la Washington, in februarie 2005. La Council on Foreign Relations, Traian Basescu a vorbit despre cum vede el viitorul Romaniei. A spus ca vor urma lupte grele, dar ca el va duce tara la liman, nu o va lasa pe mana spoliatorilor, hotilor si talharilor. Si-a indeplinit angajamentul. Pentru acest lucru si pentru multe altele, Traian Basescu se bucura de respectul meu. La care se adauga, nu ezit a o spune, o prietenie pe viata.

Nu am nicio agenda ascunsa, ma intereseaza ca Romania sa mearga pe drumul ei firesc, spre Vest, nu spre Est, spre pluralism, nu spre monolitism, spre democratie, nu spre pontocratie. Cand am gresit (s-a intamplat), am recunoscut acest lucru. Am spus public ca regret ca am crezut ca Ion Iliescu a invatat politica democratica dupa alternanta din 1996. Am spus public ca regret ca am scris la “Jurnalul National”. Cand mi s-a propus, in 2004, sa devin consilierul politic al candidatului desemnat al PNL pentru presedintia tarii, dl Theodor Stolojan, am multumit frumos si mi-am vazut de treburile mele academice. N-am fost niciodata un fan al lui Emil Constantinescu, dar i-am recunoscut meritele reale in politica externa (in mare parte legate de rolul si initiativele lui Andrei Plesu). Nu am considerat moralmente necesar sa particip la campaniile de denigrare impotriva lui Traian Basescu. As spune chiar ca mi-au repugnat, pentru ca erau artificiale, false si nedrepte. Uneori atingand cote incredibile ale urii, precum in 2007 cand, in timpul suspendarii, un fost ambasador la Washington, Mircea Geoana, devenit lider PSD, exclama, aflat in compania lui Corneliu Vadim Tudor, la un miting din fata Academiei Militare: “Traian Basescu este un deseu toxic care trebuie incinerat”. Citind acea declaratie, m-am cutremurat. Aveau sa urmeze multe in termeni similari, indeosebi in 2009 si mai tarziu, inclusiv in reviste ce-si spun culturale. Am fost somat, avertizat, atentionat, mi s-a cerut sa fac declaratii critice. Nu am vrut sa particip la campaniile pe care le stiam dirijate. A fost optiunea mea, nu discut aici alte optiuni. Ce-am avut a-i spune, i-am spus-o personal. Asa mi s-a parut ca este fair cand cunosti bine pe cineva, primul pas e sa vorbesti cu persoana respectiva, nu sa iesi in cetate si sa tii discursuri indignate. Repet, asa vad eu lucrurile, altii le pot vedea diferit.

Nu voi fi dintre aceia care sa-i minimalizeze meritele si implinirile politice. Fara lupta sa impotriva baronocratiei pesediste, fara sustinerea sa pentru Ministerul Justitiei condus de Monica Macovei, pentru DNA, pentru Daniel Morar, mai intai, si pentru Laura Kovesi, acum, lucrurile ar fi mers mult mai greu in directia consolidarii statului de drept. Sistemul Iliescu, cum l-a numit H.-R. Patapievici, a primit in acesti zece ani lovituri necrutatoare. Multi din marii corupti, personaje ce pareau inexpugnabile, sunt acum dupa gratii. Altii se pregatesc sa-i urmeze, y compris, poate, inenarabila doamna Ecaterina Andronescu, protectoarea si favorita plagiatorului. Mafiotii il urasc de moarte pe Traian Basescu. La fel si putinofilii, care nu-i pot ierta optiunea categorica si non-negociabila pentru NATO si UE.

S-a vorbit ca ar avea instincte, chiar propensiuni dictatoriale. Este exact contrariul realitatii. Nimeni nu a fost mai injurat si mai calomniat, dintre toti oamenii politici ai Romaniei post-decembriste, decat Traian Basescu. S-au scornit legende delirante, a fost acuzat de tot ce poate nascoci mintea omeneasca pentru a schilodi imaginea cuiva. A fost parasit de oameni care ii jurau credinta. Nu s-a dat batut, nu s-a abatut de la drumul sau. I s-au reprosat preferintele politice ale ultimelor luni. Iata ca, atunci cand s-a ajuns la testul suprem, a stiut sa aleaga. Exact in clipa cand un fost presedinte, Emil Constantinescu, cel ce se impauneaza cat poate cu meritele de luptator pentru democratie si de vedeta a decomunizarii, a decis sa-l sustina pe plagiator. Aceasta e diferenta dintre un om politic si o fantosa.

Dar, din punctul meu de vedere, cel mai important ramane faptul ca Traian Basescu a condamnat comunismul in numele statului roman. Cum spunea chiar domnia sa recent, atunci, in decembrie 2006, a inceput campania menita sa-l anihileze politic. O campanie la care a participat cu zel, alaturi de Ion Iliescu, Felix si Corneliu Vadim Tudor, premierul penelist Calin Tariceanu, azi vizitiu la asezamintele Ponta. Nu pot sa ignor ca unul dintre cei care azi sunt in anturajul imediat al presedintelui ales al Romaniei a fost redactor, alaturi de Corina Cretu, al imundei publicatii feseniste “Azi”, iar mai tarziu, recomandat probabil de Teodor Melescanu, a ajuns consilier al lui Adrian Nastase pe vremea cand acesta era premier. Dupa care, a fost consilierul lui Crin Antonescu. Un traseu care spune multe. Alt personaj influent, se pare, a fost cand in PNTCD, cand in PC, cand in PNL. Ma mira ca oameni care il cunosc bine pe Dan Voiculescu prefera sa uite ca acest mogul securist a fost marele tragator de sfori pentru doua suspendari ale presedintelui ales al Romaniei (2007 si 2012). Eu sint nascut in Zodia Racului, nu uit atat de usor. Sa tinem minte: nici Iliescu, nici Constantinescu nu au fost vreodata suspendati, doar Traian Basescu! Et pour cause…

In mai 2012, dupa confirmarea lui Ponta ca premier, am dorit sa-mi dau demisia din functia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Am anuntat public acest lucru, colegii mei aveau demisiile scrise (Ioan Stanomir, Cristian Vasile, Bogdan C. Iacob, Raluca Grosescu, Marius Stan, Damiana Otoiu, Angelo Mitchievici, Adrian Cioflanca). Stiam de-acum de plagiat, fusesem contactat de revista “Nature”, vazusem “oglinda”, nu incapea niciun dubiu, deci orice colaborare intre mine si acel personaj era exclusa. Vorbesc de incompatibilitati ideologice, axiologice si morale. I-am scris lui Traian Basescu, nu doream sa afle din presa de demisia mea. M-a rugat sa astept cateva zile. I-am scris din nou, a insistat. Mesajul ii apartine, nu-l pot cita. Sa spun doar ca este unul dintre cele mai tulburatoare pe care le-am primit vreodata. M-a convins sa astept acele cateva zile. Poate nu dorea sa apara ca o provocare la adresa noului premier. Poate credea ca acesta nu va lovi in conducerile ICR si IICCMER pana la alegeri. Nu cred ca-si imagina cum vor degenera lucrurile in lunile urmatoare, in mod cert nu se astepta la o noua suspendare. Dar, mi-a spus-o, nu se indoia ca batalia va fi crancena. Nu stiu nici azi ce a sperat pe termen scurt, pentru ca de termen lung nu putea fi vorba. Era limpede ca nu vom putea “coabita”, colegii mei si cu mine, cu plagiatorul. Acesta este marele “secret” pe care unii tot incearca sa-l desluseasca. Traian Basescu mi-a cerut sa raman alaturi de el, adica sa nu demisionez. Am facut-o si nu regret. Cel care ne-a urmat, numit de Victor Ponta, este azi consilierul lui Klaus Iohannis. C’est la vie…

Scriu aceste lucruri acum, cand nimeni nu ma poate banui ca as avea cel mai mic interes. O fac pentru ca asa cred si pentru ca sunt convins ca acesta e adevarul istoric.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/portret-de-presedinte-despre-traian-basescu/