CACTUS PERFECTUS

cactus a scris:

NU am jucat nici un scenariu; pe bune, am vrut sa ma retrag de pe toate forumurile, si sa-mi vad de necazurile mele; nu contest faptul ca si chimioterapia asta incepe sa ma scoata din mintzi - ca sa nu mai vorbim de faptul ca a dereglat tot.

Îmi pare rău, Cactus. Chiar nu ştiu ce să zic... sincer, îmi pare rău!
Dar, dacă te-ai retrage, eu unul ţi-aş simţi lipsa. Ai un fel al tău acid (mai de cactus) de a spune lucrurile. Şi le cam spui bine.

cactus a scris:

NU am jucat nici un scenariu; pe bune, am vrut sa ma retrag de pe toate forumurile, si sa-mi vad de necazurile mele; nu contest faptul ca si chimioterapia asta incepe sa ma scoata din mintzi - ca sa nu mai vorbim de faptul ca a dereglat tot. STIU ca trebe sa dau in primire; nu mi-e tot una nici CAND, nici CUM; dar n.am nici un chef sa crap ca un caine sau o leguma; mai bine plec io de buna voie asa cum stiu eu. Sunt prea prusac ca sa... Cam asta e. Nu ma grabesc dar si tu trebe sa intelegi ca si psihicul mai joaca feste.... Poate ca faceam mai bine sa ma retrag de tot da´acilea-i o atmosfera tare faina...

Îmi pare rău. Sper ca chimioterapia să-ţi ajute.
Oricum, eu vreau să mai stai pe-aici.

IO...

cactus a scris:

Poate ca faceam mai bine sa ma retrag de tot da´acilea-i o atmosfera tare faina...

Mă bucur că ai hotărât să fii în continuare cu noi, la Popas.

abbilbal a scris:

<div style="width:220; height:255"><object classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://fpdownload.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=8,0,0,0"id="wp" width="220" height="225" align="top"><param name="allowscriptAccess" value="sameDomain" /><param name="movie" value="http://cdn.content.sweetim.com/sim/sweetim_wink.swf?ContentURL=http://cdn.content.sweetim.com/sim/cp/icons/0001098A.swf&StageW=220&StageH=225&XScale=35&YScale=35&LPURL=http://www.sweetim.com/s.asp&LPVER=3&LPREF=14&StopFRM=20&Mode=2" /><param name="loop" value="false" /><param name="menu" value="false" /><param name="quality" value="high" /><param name="scale" value="exactfit" /><param name="bgcolor" value="#ffffff" /><embed src="http://cdn.content.sweetim.com/sim/sweetim_wink.swf?ContentURL=http://cdn.content.sweetim.com/sim/cp/icons/0001098A.swf&StageW=220&StageH=225&XScale=35&YScale=35&LPURL=http://www.sweetim.com/s.asp&LPVER=3&LPREF=14&StopFRM=20&Mode=2" loop="false" menu="false" quality="high" scale="exactfit" bgcolor="#ffffff" width="220" height="225" swLiveConnect=true id="wp" name="wp1" align="top" allowscriptAccess="sameDomain" type="application/x-shockwave-flash" pluginspage="http://www.macromedia.com/go/getflashplayer" ></embed></object><br/><a href="http://www.sweetim.com/s.asp?lpver=3&ref=14" target="_blank">Get yours at SweetIM.com</a></div>

si tie - bunadimineatza cum ai dormit `?

cactus a scris:

NU am jucat nici un scenariu; pe bune, am vrut sa ma retrag de pe toate forumurile, si sa-mi vad de necazurile mele; nu contest faptul ca si chimioterapia asta incepe sa ma scoata din mintzi - ca sa nu mai vorbim de faptul ca a dereglat tot. STIU ca trebe sa dau in primire; nu mi-e tot una nici CAND, nici CUM; dar n.am nici un chef sa crap ca un caine sau o leguma; mai bine plec io de buna voie asa cum stiu eu. Sunt prea prusac ca sa... Cam asta e. Nu ma grabesc dar si tu trebe sa intelegi ca si psihicul mai joaca feste.... Poate ca faceam mai bine sa ma retrag de tot da´acilea-i o atmosfera tare faina...

Cactusee ....totul e posibil, numai sa vrei!

Cactus esti tare da ,auzi nu pleca de pe Popas te pot ajuta sigur scrie-mi pe mp ce probleme ai


Am sa fac tot ce pot crede-ma,si aduc noroc sa stii:)


Te pup Geta:)

Uh, abia acum vad ce scrie p-acilea ...
Chiar regret s-aud, tezposule, ca suferi atit de mult .
Tocmai acum ne-o facushi, cind am prins toti asa drag de tine?!
Capu' sus, pieptu' 'nainte si ride-i in fatza (bolii, evident!) !
Ia uite, fatuca asta, daca s-a spalat cu Colgate ...

Asa cum am citit la "Leapsa pe citate"...

Cristina a scris:

"Unii mor mai mult de frică decât de boală".

la care adaug doar titlul unui topic deschis de mine: Credinta dă putere.
Am experimentat toate astea în viata mea.

Emil Condor a scris:

Asa cum am citit la "Leapsa pe citate"...

Cristina a scris:

"Unii mor mai mult de frică decât de boală".

la care adaug doar titlul unui topic deschis de mine: Credinta dă putere.
Am experimentat toate astea în viata mea.

Cine mai e ca tine bibicule....? Tu ai credinta si nu oricine e puternic...

Da, Zuum, suntem slabi doar până în momentul când realizăm câtă putere se ascunde în noi fără să o stim. Doar trebuie să o exploatăm (plini de credintă). Stiu, Zuum, ai dreptate: e mai usor de spus decât de făcut. Important e să stim ce capabilităti avem, pentru că sunt nelimitate.

Anahoret a scris:

abbilbal a scris:

Io şi el am jucat un scenariu sinistru, pentru că ambilor doi le place aşa ceva. Doar atât.

Preacinstite... nu vă mai prostiţi!

La fel zic si eu !!!!
Ma suparati amandoi... si stiti amandoi ca-mi face rau si ca nu suport chestiile astea

Q: De ce nu moare Dumnezeu?

A1: Ca asa vrea muschii lui
A2: Prin definitzie
A3: Findca e deasupra/in afara timpului, fara inceput, fara sfarsit si fara cauzalitate (deci nu putem spune nici ca Dumnezeu vrea ceva).

cactus a scris:

Q: De ce nu moare Dumnezeu?

Normal că întrebarea asta nu se pune dar dacă totusi s-a pus, există un singur răspuns:
El este Însăsi Existenta a toate - dacă El nu e, nimic nu e.

intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“…

Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit, fiindca are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze, stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… In asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii.. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei.. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana, dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile, spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… Nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au!

Brancardierul român
>
> Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale. E aventuros, e omeneşte, e „plin de viaţă“. Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. E provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă! Şi fiecare se descurcă cum poate.
>
> În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă. Am amintiri de neşters. De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic. Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate. În banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat. La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă. Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti. Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul. E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii. „Trebuie să vă pun în pat“, mă anunţă, tehnic, amicul. „Şi cum facem?“, întreb eu, oarecum încurcat. „Vă iau în braţe!“ „Matale nu ştii ce spui!“ – zic, surîzînd zburdalnic. „Am peste o sută de kile!“ „Nu-i nimic, sînt obişnuit!“, răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei. Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă.
>
>
> Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui. Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu. Aşa ceva nu poţi trăi într-un „stabilament“ civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse. Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o. Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj? Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul următor.

A. Plesu

cactus... m-au impresionat aceste doua texte... exista pe lumea asta si Oameni.

merita... http://www.artst.org/

si asta merita...

http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/fenomenele-paranormale/4643220-locuri-misterioase-din-romania

Da, sunt multe fenomene paranormale. Unora s-a ăncercat să li se dea explicaţii ateiste, dar oamenii locurilor respective ştiu ce ştiu.

azi in Argentina a nins abundent - a zis pe sticla si or aratat poze; sa bolunzeshti; numai aici nu (mai) ninge...

Până la ninge vin ploile mă vecine.

cactus a scris:

azi in Argentina a nins abundent - a zis pe sticla si or aratat poze; sa bolunzeshti; numai aici nu (mai) ninge...

Şi în Austria a nins. Mai aproape... So, go, go!!!!!!
PS: Era o vorbă mai veche:
"Nu-i cere lui Dumnezeu ce nu poţi duce!" Citat aproximativ.
Aşa că ai grijă, că se anunţă vijelii şi ploi!

yzzy a scris:

Aşa că ai grijă, că se anunţă vijelii şi ploi!

Paula Seling - Timpul ( La radio se-anunta ploi)