PENTRU O ROMÂNIE MAI BUNĂ!

Am pus cu intentie cele doua articole din Gazeta de Sud de Oltenia.
Eu zic ca pute mai tare cloaca de politicieni. Alesi pe viata nu e deajuns. Isi baga si fetele si nevestele in Parlamente.....
Or avea ele calitati, nu zic...Pe langa faptul ca sunt fiice si sotii de inalti demnitari in stat( Presedinte de Tara, Prim-Ministru, Presedinte de Senat), mai au si "succesuri" politice.
Fiica Eba, Madamele Ponta si Antonescu. Si or mai fi si altele, la alte niveluri politice...
Ce aia de (mai) jos sa fie mai prosti....
Fata lui Kenedy, aici, abia acum, ajunsa si ea o amarata de ambasadoare in Japonia...
Insa, acolo, e munca, raspundere si risc. Platesti cu viata, cm au patit-o unii. Nu numai dai din gura si spui prostii...
Las ca vine el Cozma Presedinte. Pe toti ii va popi... Asa zice acum...
Alta panarama....

Ion a scris:

Am pus cu intentie cele doua articole din Gazeta de Sud de Oltenia.
Eu zic ca pute mai tare cloaca de politicieni. Alesi pe viata nu e deajuns. Isi baga si fetele si nevestele in Parlamente.....
Or avea ele calitati, nu zic...Pe langa faptul ca sunt fiice si sotii de inalti demnitari in stat( Presedinte de Tara, Prim-Ministru, Presedinte de Senat), mai  au si  "succesuri" politice.
Fiica Eba, Madamele Ponta si  Antonescu. Si or mai fi si altele, la alte niveluri politice...
Ce aia de (mai) jos sa fie mai prosti....
Fata lui Kenedy, aici, abia acum, ajunsa si ea o amarata de ambasadoare in Japonia...
Insa, acolo, e munca, raspundere si risc. Platesti cu viata, cm au patit-o unii. Nu numai dai din gura si spui prostii...
Las ca vine el Cozma Presedinte. Pe toti ii va popi... Asa zice acum...
Alta panarama....

Ai dreptate Ioane dar madamele lui antonescu si ponta erau europarlamantare cind s au maritat cu ei pe cind pe ebba a pus tata su,si parca nu-s chiar asa incuiate madam valean si sarbu dar na ...si eu sunt dezamagita de tot ce se intimpla     

Se mai intampla si invers:
Madamele sa-i puna si sa-i sustina pe Domni....
Sau:ar putea macar unul dintre ei sa renunte.
Nu vad ce familie mai e si aia: unul la Bruxelles si altul la Bucuresti?!...


Una peste alta, Geta, tot un drac e.
Are dreptate Alin Teodorescu cand ii acuza.
In America de Sud, nu mai tin minte in ce tara, Presedintele Tarii a fost acuzat si condamnat pentru "coruptie pasiva". Adica: toti furau, iar el nu-i vedea.

Pai, de la Domnu' Iliecu incoace, cam toti si-au facut de cap.
Acum se mai incearca ceva.
Nu e rau chiar daca condamnatii sunt numai dintr-o tabara.
Uite Cozma se ridica impotriva lui Iliescu acum.
Alta panarama si asta. Acum vrea Presedinte, auzi?
Si el, si Gadea.
Bine pe Gadea nu l-am auzit. Poate si-au batut aia joc de el pe RTV.
Unu Popa a zis de Gadea. Popa dat afara din PP-DD.

Nu mai stii ce sa mai crezi.
Toti o apa si-un pamant.
Pacat de Tara asta!

Ion a scris:

In America de Sud, nu mai tin minte in ce tara, Presedintele Tarii a fost acuzat si condamnat pentru "coruptie pasiva". Adica: toti furau, iar el nu-i vedea.

pai la noi cum au fost in ultimii ani si vad ca nimic l-au inchis pe nastase aiurea nu pt.furtisaguri mult mai mari,o nesimtire!!!!!!

Geta, pentru o Românie mai bună trebuie să vedem părtile bune si rele de la toate fortele politice, nu doar de la unele.
Ce zici, am, asa, un picut de dreptate?  

Asta e, Emil.
In general, se vad partile rele.
Daca intr-o clasa de elevi, chiar foarte buni, se intampla ca unul dintre ei sa fure, se duce vorba ca
in clasa aia se fura.
Asta e tendinta. Vorba rea se duce mai repede decat cea buna.
Asa e peste tot.
Mai ales, acum, in epoca "informatiilor ultra-rapide".
Si raul , paradoxal, produce senzatie mai mare decat binele.
Exista , parca, o aviditate umana dupa rau...
Asta inseamna ca omul e facut mai mult din rau decat din bine?!....

Emil Condor a scris:

Geta, pentru o Românie mai bună trebuie să vedem părtile bune si rele de la toate fortele politice, nu doar de la unele.
Ce zici, am, asa, un picut de dreptate?  

Ai dreptate dar jaful cel mare l-au facut pdeleii si vad ca nimeni nu ia masuri,eu vreau sa stiu de ce?
Au zis uselistii ca vor face audit ca ne vor spune unde e flota cit s a furat de la turism,medicina si invatamint ca sa nu zic de autostrazi,ca vor plati vinovatii de la pesedisti pina la liberali si mai ales pedelisti,nu vad cu ochi buni nici coabitarea asta ,ma rog tutul e o minciuna mare!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Asta e senzatia pe care o avem toti si peste tot. Pentru ca asa am fost formati sa vedem lucrurile.
Oricat s-ar face in bine ceva, de oricare dintre parti, binele nu-l putem vedea pentru ca partea rea a lucrurilor este prea mare.
Este ca la plantele bune care sunt napadite de buruieni.
Pana nu dai cu chimicale nu dispar.
Asa si in politica.
Trebuie gasite niste "spray-uri": speciale: anti-furt, anti-minciuna, intr-un cuvant "anti-rau".
Dar asta nu s-a inventat inca.

Pana acum, nu avem decat buruieni, pe "basisti", si plante bune, pe "anti-basisti".
Mugur Ciuvica este cel mai "anti-basist".
Cel mai basist , nu stiu cine e, exceptand pe fondator, TB.

Ce gaselnita lingvistica urata?
Asta ne vine de la rusi, cred.
Stalinist, leninist, in general comunist.
Dar si trotskist....

Cand o fi Antonescu, ce o sa mai gaseasca adversarii lui politici?
Poate "antonescian"?
Poate, de ce nu,  "pontanian"?
Dar, astea cu sufixul "ian", nu au sens peiorativ.
Si au recurs la porecla "Cacarau". Ca niste copii pe maidan suntem...

Eu cred ca s-a inteles gresit cuvantul "coabitare".
Asta nu inseamna "intelegere la "rau", sau impacare, sau prietenie.
Este o perioada in care culorile politice impart Puterea.
Dar, per total, Institutiile Statului ar trebui sa functioneze independent de acest lucru, in baza
Legii si a Constitutiei.
Numai adoptarea de Legi noi ar trebui sa puna probleme, unde nu se poate realiza o majoritate prevazuta tot de Lege, pentru adoptarea celor noi.
Cum este aici, la noi.
Senatul este al Democratiolor si cu Presedintele, care e si seful guvernului.
Dar Camera Reprezentativilor este a Republicanilor.
Asta e foarte bine. Pentru ca, altfel, Democratii si-ar face de cap.
La fel si in Romania.
Lumea ar trebui sa se bucure de aceasta impartire a Puterii.
Vad, insa, ca tendinta este tot catre "totalitarism".
Cu tot raul pe care l-a facut Basescu, ar trebui sa sa fie bine ca el este cel care mai poate echilibra balanta Puterilor in Stat.
Chiar daca o duce inspre rau, cum spun toti "anit-basistii", tot e bine ca avem posibilitatea sa vedem cum e rau.

Ii zicem unui prieten urmaoarea poveste:
Sa presupunem ca, intr-un desert, un calator ajunge la o bifurcatie.
Pe o tablita doua sageti, in varful carora era scris drumul bun si cel rau, in engleza, dar prescurtat.
Cum cel care a scris tablitele, nu stia engleza, el a scris initiala din cuvantele auzite: R.
"R" de la "right", si tot "R" de la "Wrong"(!?).
Acum e acum...
Care e drumul cel bun?
Mai vine inca un calator si urmeaza sa decida cum sa faca mai bine ca sa reuseasca.
Daca o iau pe acelasi "R", au probabilitatea sa greseasca amndoi egala cu 1/2.
Daca, insa, se separa, probabilitatea de a reusi unul dintre ei e egala cu 1.
Acela, daca s-au inteles asa, se va intoarce si il va lua si pe celalalt, daca mai vine inapoi.

Asa e si in politica.
De aceea e bine sa nu fie toata lumea de aceeasi parere.
O parere gresita chiar vine sa intareasca parerea cea buna.
Cel gresit, daca vrea, accepata ideea cea buna, fara insa a trece de partea celuilalt.


Ceea ce pare iar bizar, la noi, este faptul ca nu cei care sunt "anti"
sunt priviti rau, ci acei care sunt "pro".
Si, desi sunt mai multi cei care sunt "anti-basescu", tot ei sunt cei care se plang si sufera cel mai mult.
Chiar asa de puternic si de rau sa fie "basismul" in tara noastra?
Incat ar fi nevoie de o revolutie pentru a-l schimba?
Metodele democratice, la termen, nu sunt bune in cazul lui?
Uite, pe Sarkozy l-au luat la puricat.
Basescu o sa aiba parte de acelasi lucru dupa ce termina, daca nu vor face ca si in cazul lui Iliescu.

Or va fi cum a zis  Nenea Incu:
"Or voi sa muriti, or toti sa traim!"

In Franta, a fost, pe vremea lui Chirac, un Guvern, condus de primul-ministru Eduard Baladur.
Pe vremea lui, au pusi "in/la examen" , trimisi in judecata, trei ministri din propriul guvern.
Care au si fost pedepsiti cu inchisoare "ferma"( cu executare).
Atentie! Chirac si Baladur de aceeasi culoare politica.
Dar Baladur...era "un dur", cum i se zicea...

La noi, in guvernarea Ponta, cu Presedinte de alta culoare, a fost trimis un ministru in exercitiu in judecata. Eu as zice ca reusita ar fi mai mare, daca ar fi si pedepsit. Pentru ca eu nu cred ca a fost pus "in examen" chiar fara nicio vina. Atunci intr-adevar justitia ar fi pe calea cea buna.
Urmand sa se pronunte si in alte cazuri, din celalalt camp politic, daca vor fi , si de acolo, trimisi in judecata. Aici e rolul presei sa-i descopere. Vreau sa-i vad pe MC si MG cat sunt de tari.
Sa vorbeasca mai putin si sa faca mai mult. Un singur jurnalist a fost suficient ca sa-l demita pe Nixon. Care e acel jurnalist la noi? Mugur Ciuvica? Mihai Gadea?

Ion a scris:

Basescu o sa aiba parte de acelasi lucru dupa ce termina

crezi?io nu

Ion a scris:

In Franta, a fost, pe vremea lui Chirac, un Guvern, condus de primul-ministru Eduard Baladur.
Pe vremea lui, au pusi "in/la examen" , trimisi in judecata, trei ministri din propriul guvern.
Care au si fost pedepsiti cu inchisoare "ferma"( cu executare).
Atentie! Chirac si Baladur de aceeasi culoare politica.
Dar Baladur...era "un dur", cum i se zicea...

La noi, in guvernarea Ponta, cu Presedinte de alta culoare, a fost trimis un ministru in exercitiu in judecata. Eu as zice ca reusita ar fi  mai mare, daca ar fi si pedepsit. Pentru ca eu nu cred ca a fost pus "in examen" chiar fara nicio vina. Atunci intr-adevar justitia ar fi pe calea cea buna.
Urmand sa se pronunte si in alte cazuri, din celalalt camp politic, daca vor fi , si de acolo, trimisi in judecata. Aici e rolul presei sa-i descopere. Vreau sa-i vad pe MC si MG cat sunt de tari.
Sa vorbeasca mai putin si sa faca mai mult. Un singur jurnalist a fost suficient ca sa-l demita pe Nixon. Care e acel jurnalist la noi? Mugur Ciuvica? Mihai Gadea?

La noi inca justitia e in mina atotputernicului si raspunde la ordinele lui!

Tare curios o sa fiu sa vad cand justitia n-o mai fi in mana lui Basescu?!...

Daca asa este, nu e bine.
In plus de justitie, pe care o controleaza inca Basescu, cum zici tu Geta, mai e si altceva.
Acest altceva il trecem cu vederea usor:
Santajul!
De ambele parti, nu numai de o parte.
In Guvern, in Parlament, sunt multi, si acum, foarte santajabili.
In frunte cu Ponta (vezi plagiatul si altele). In frunte cu Presedintele Tarii (vezi Flota si altele)
Aici e marea problema.
De ce zic asta?
Pentru ca, si aici, ca peste tot si dintotdeauna, "santajul" impotriva adversarului este cea mai mare si redutabila arma in mana politicianului pentru a-si face loc la Putere.

Nu ceea ce promit si ceea ce fac din ce promit sunt criteriile de apreciere, ci santajul , care are la baza mai multa minciuna, decat adevar.
Cine il manevreaza mai bine, cine are putere(a), castiga.
Iar prostii de alegatori, se uita la ei, ofteaza si sufera....

Ion a scris:

Tare curios o sa fiu sa vad cand justitia n-o mai fi in mana lui Basescu?!...

Daca asa este, nu e bine.
In plus de justitie, pe care o controleaza inca Basescu, cum zici tu Geta, mai e si altceva.
Acest altceva il trecem cu vederea usor:
Santajul!
De ambele parti, nu numai de o parte.
In Guvern, in Parlament, sunt multi, si acum, foarte santajabili.
In frunte cu Ponta (vezi plagiatul si altele). In frunte cu Presedintele Tarii (vezi Flota si altele)
Aici e marea problema.
De ce zic asta?
Pentru ca, si aici, ca peste tot si dintotdeauna, "santajul" impotriva adversarului este cea mai mare si redutabila arma in mana politicianului pentru a-si face loc la Putere.

Nu ceea ce promit si ceea ce fac din ce promit sunt criteriile de apreciere, ci santajul , care are la baza mai multa minciuna, decat adevar.
Cine il manevreaza mai bine, cine are putere(a), castiga.
Iar prostii de alegatori, se uita la ei, ofteaza si sufera....

Exact!

Un lucru pentru mine ramane neclar, printre multe altele.
Cand il alegem pe Presedinte, ii cerem sa faca "Justitie".
Cum a promis spre exemplu si Bush, chiar dupa ce a fost ales, dupa 9/11, spunand asa:

"Justice will be done!"

Cum vreti sa se faca justitie, daca Presedintele nu are cu cine?
Daca ii numeste pe ai lui in functiile ce tin politic de Justitie, si nu de actul de Justitie in sine, atunci este acuzat de amestec in Justitie. Asta, dupa mine, nu se numeste "amestec" in treburile Justitiei.
Asta tine de politica ce urmeaza a se face in cadrul Justitiei.

Vad insa ca la noi, vorba lui Becali:
"Vin ai nostri la Putere..."
Se schimba roata, voia sa spuna.
S-o schimba ea "roata", dpv. politic, dar actul de Justitie trebuie sa ramana acelasi, oricine ar fi schimbat roata sau ar impinge-o.
Asta nu se pricepe la noi.


Basescu a promis niste "tepe".
Acum se zice ca aceste "tepe" sunt politice.
Pai n-au cum sa fie altfel din puct de vedere politic.
Pentru ca judecata s-a facut pe vremea lui.
Cand o fi altul, o sa-si asume si acela rezultatele, bune sau rele, tot politic.

Iar, daca, din nefericire, un act de justitie e incorect, nu stu din ce motive, in timpul unui regim, se poate corecta sub alt regim.

Exista, insa, din nefericire, erori in justitie, independente de regimul politic.
La fel cum se intampla in toate domeniile, dealtfel.

Justitia, insa, e cea mai vulnerabila.
Cu asta sunt de acord si eu...

Ioane bine ca nu esti aici,fereasca Sfantul

Degradarea unui poet: Adrian Păunescu şi comunismul dinastic
Opinii


Miercuri, 31 Iulie 2013 - 19:34

Versiunea pentru tiparire
Marimea textului:




Moto: „Cantitatea trona nestingherită, fie că era vorba de ce intra pe gură, fie de ce ieşea“.
Andrei Pleşu

Pe 20 iulie s-au împlinit 70 de ani de la naşterea lui Adrian Păunescu, iniţial un poet de real talent, care a devenit principala voce şi principalul artizan al cultului lui Nicolae Ceauşescu, hagiograful zelos şi incontinent al „Epocii de Aur“, una dintre cele mai sinistre perioade din istoria României. Între timp, cu sprijinul primarului Neculai Onţanu, Bucureştiul s-a „îmbogăţit“ cu un bust al lui Păunescu. Merită amintit că, imediat după ruptura generalului Pacepa cu dictatura lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a publicat, în fieful protocronist care era revista „Flacăra“, un pseudopoem de o agresivitate incalificabilă, intitulat „Blestem trădătorului de ţară“. Ideologia păunesciană, xenofobă, autarhică, antioccidentală, patriotardă, de o asfixiantă stridenţă şi penibilă artificialitate, pompieristă şi găunoasă, renaşte sub ochii noştri.
Mircea Cărtărescu a surprins perfect ce a însemnat fenomenul Păunescu în economia simbolică a socialismului lui Ceauşescu, în acea orgie propagandistică atât de prielnică lichelelor, canaliilor şi lacheilor: „La sfârşitul anilor ’70, dacă puneai în priză fierul de călcat, Păunescu vorbea şi acolo, aproape la fel de mult ca şi Ceauşescu însuşi. Căci destinul acestor doi oameni atât de asemănători se împleteşte inextricabil. Fără comunism şi Ceauşescu, Păunescu n-ar fi existat, aşa cum paraziţii sunt foarte specifici în alegerea gazdei. Când revista «Flacăra» nu l-a mai încăput, Păunescu a inventat cenaclul cu acelaşi nume. Cenaclul «Flacăra» a fost bucăţica de zahăr a propagandei ceauşiste. A fost megafonul comunismului românesc. Paginile ziarelor oficiale se umpleau, din când în când, de cearşafuri de poeme, când despre Tovarăşul, când despre Tovarăşa, poeme ce ţâşneau ca dintr-o fântână nesecată din pana bardului. Noi i-am citit cu nesaţ pe Nichita Stănescu, pe Dimov sau pe Sorescu, dar Păunescu făcuse o asemenea cocină din propria viaţă, ca şi dintr-a noastră, încât n-am mai avut răbdarea să prefirăm tone de gunoi ca să găsim între ele câteva poezii adevărate“.
Da, Cenacul „Flacăra“ a fost mecanismul imbecilizării tineretului din România. A inoculat, în rândul multor spectatori, iluzia că trăiesc într-o ţară liberă, suverană şi demnă, că Nicolae Ceauşescu este garantul libertăţii, că dacă vor fi susţinătorii săi vor susţine dreptatea şi adevărul. Din fericire, experimentul a eşuat în mare măsură, dar efectele le simţim şi azi. Există încă destui care cred că acolo, în ritualul idiotizant dirijat şi dictat de „bard“, prindea fiinţă revolta. Era exact pe dos, acolo revoltă era înlănţuită, falsificată, anihilată, sugrumată. Cenaclul „Flacăra“ a fost glorificarea statu quo-ului ceauşist.
Nu neg, au fost şi cântece frumoase acolo, cum frumoase au fost melodiile lui Isaak Dunaievski din anii stalinismului. A fost o pedagogie perversă menită să-i facă pe tineri să creadă că sunt liberi. Erau, de fapt, prizonierii sistemului, îi îngurgitau panglicile otrăvite crezând că sunt ei înşişi, când în realitate erau transformaţi în zombies. Nu e uşor să admiţi acest lucru dacă ai trecut pe acolo, dar este, psihologic vorbind, sănătos. Să nu ni se spună că au fost şi momente oneste. Făcea parte din intoxicare, din versiunea adusă la zi, soft, a reeducării, nu mai eram în anii ‘50, pe vremea lui Nicolschi şi Ţurcanu. Eram în anii lui Popescu-Dumnezeu şi ai lui Păunescu…
Reiau aici articolul meu „Menestrelul comunismului dinastic“, apărut pe „Contributors“, pe 5 noiembrie 2011.
„Atunci când şi-a început cariera poetică şi jurnalistică, în a doua jumătate a anilor ‘60, Adrian Păunescu se visa un Evgheni Evtuşenko, un bard antistalinist al României. Îl susţinea pe Ceauşescu cu fervoare, dar ştia să simuleze (ori poate că era sincer pe atunci) un fel de prospeţime a viziunii poetice, un simţ al justiţiei şi o indignare clocotitoare în raport cu meschinăriile birocraţiei culturale. I-a cultivat pe Eugen Jebeleanu şi pe Geo Bogza, a fost prieten cu Nichita Stănescu, cu Cezar Baltag, cu Ioan Alexandru şi cu Alexandru Ivasiuc, avea o energie vulcanică, devenită legendară. Se declara antistalinist şi poate că şi era la vremea aceea. Volumul «Istoria unei secunde» includea poeme ce păreau contestatare («Rugăciunea lui Alfa către Omega»). Ca redactor-şef adjunct al «României Literare» încuraja experimentele literare şi publica interviuri ce păreau eretice. Îmi amintesc, de pildă, un dialog publicat prin 1970 cu şeful planificării din epocă, Maxim Berghianu. La întâlnirile lui Ceauşescu cu scriitorii era printre cei care nu ezitau să pună întrebări incomode. Totul însă sub semnul devotamentului pentru socialism, revoluţie şi partid. Păunescu din acea perioadă reproducea iluziile revizionismului est-european din perioada revoluţiei maghiare şi a liberalizării poloneze. Era târziu, dar nu era nici inutil, nici absurd. Ar fi putut merge mai departe în acea direcţie, ar fi putut coagula un grup de acţiune intelectuală care să sfideze dictatura. Nu a făcut-o, a preferat pactul cu puterea şi avantajele ce decurgeau din el. S-a mutat într-o vilă superbă pe strada Sandu Aldea, se întâlnea cu odraslele potentaţilor epocii cu care juca ping-pong şi punea ţara la cale. Le dedica poeme adulatoare.
A ajuns în Statele Unite cu o bursă în cadrul programului internaţional de la Universitatea Iowa. Din jurnalul poetei Constanţa Buzea (prima sa soţie), reiese că America l-a neliniştit, l-a speriat, i-a creat un profund, irepresibil disconfort. A făcut un interviu cu Mircea Eliade, care a provocat multe discuţii. După ce i-a promis profesorului de la Universitatea din Chicago că acel interviu (primul, după ştiinţa mea, acordat de Eliade unui scriitor/jurnalist din România comunistă) ori va apărea integral, ori nu va apărea, şi-a încălcat angajamentul. Nu şi-a cerut niciodată scuze (Monica Lovinescu a comentat acid în epocă episodul). Discuţia a apărut ciuntită, fără semnalarea pasajelor ce lipseau. Păunescu se transforma nu doar fizic (devenea obez văzând cu ochii), dar şi psihologic. Relaţiile cu puterea ajunseseră simbiotice. I s-a pus la dispoziţie revista «Flacăra» (l-a debarcat repede pe H. Dona, prietenul fostului său protector Gogu Rădulescu) şi a transformat acel săptămânal, până atunci insipid, într-o tribună propagandistică de reală eficienţă. A susţinut impostura protocronistă. Avea jurnalismul în sânge tot aşa cum avea şi cinismul oportunist. A început să scrie panegirice tot mai deşănţate pentru «conducătorul care-a ştiut şi ştie/că sufletele noastre nu-s nişte vămi pustii». L-a slăvit pe Ceauşescu în metafore pe cât de grandilocvente, pe atât de buimăcitoare. Nu mai avea limite în dorinţa de a fi trubadurul «Epocii de Aur». Nu-i ajungea să-l glorifice pe Ceauşescu, a început să o preamărească şi pe «savanta de renume mondial». În chip ironic, pamfletul lui Eugen Barbu publicat prin 1980 ca prefaţă la antologia Păunescu din BPT surprindea personajul în enormul său baroc caracterial. Păunescu şi Barbu şi-au unit forţele în lupta împotriva direcţiei lovinesciene din lumea culturală. Îşi ofereau fără ruşine serviciile ca hingheri ideologici. Sigur, nu a fost un versificator de duzină precum Vadim Tudor, dar textele sale ajunseseră ilizibile, lăbărţate, dezgustător de linguşitoare. Era greu să se imagineze o mai penibilă degradare.
A fost răsplătit cu Cenaclul «Flacăra», platforma propriei ascensiuni mediatice. A răpit şi a mistificat fenomenul folk pentru a atrage tineretul nonconformist. În acelaşi timp, cenaclul era locul unde se rosteau ode isteroide pentru Ceauşescu. Transmis la televiziune, era un instrument de imbecilizare naţională. Cultul personalităţii lui Ceauşescu s-a bazat pe asemenea acţiuni cu efecte toxice de lungă durata (dovadă omagiile ce i se aduc în aceste zile!) După accidentul de la Ploieşti, Păunescu şi-a pierdut acest vehicul de participare la jocurile simbolice ale puterii. I-a trimis lui Ceauşescu (dar şi «delfinului» Nicu Ceauşescu) texte în care îl implora să-l ierte, să-l readucă în universul puterii. A scris el însuşi ori a patronat pamflete abjecte împotriva marilor intelectuali ai exilului. În «Flacăra» păunesciană a apărut o infamie semnată de Dinu Săraru (un pseudointerviu cu mama lui Virgil Ierunca) menită să-i compromită pe Ierunca şi pe Monica Lovinescu.
Agonia terminală şi prăbuşirea dictaturii l-au surprins pe Păunescu pe post de lacheu dispreţuit şi de stăpânii învinşi, şi de sclavii revoltaţi. Urmărit de mulţime pe străzile din centrul Capitalei, a încercat să se refugieze la Ambasada SUA. A scăpat fără o zgârietură. A revenit în registrul public fără ca vreodată să-şi exprime vreun regret. Acelaşi Ion Iliescu, care cândva, ca prim-secretar al Comitetului Judeţean Iaşi al PCR refuzase să permită performanţele groteşti ale «Cenaclului Flacăra al Tineretului Revoluţionar», l-a acceptat şi l-a încurajat ca politician în cadrul PDSR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu numele incredibil «Totuşi, iubirea». Literar vorbind, Adrian Păunescu a încetat din viaţă cu decenii în urmă. Moral, la fel. A fost un instrument benevol şi primejdios al unui regim criminal pe întreg parcursul existenţei sale. Efemera sa rebeliune morală din anii ‘60 a fost o revoltă în genunchi. S-a emasculat etic şi a capotat estetic. Am scris despre el în aceşti termeni de-a lungul anilor. Nimic din ce s-a petrecut în ultimii ani nu mă face să-mi schimb punctul de vedere. Dimpotrivă“.

Vladimir Tismăneanu

Ion a scris:

Degradarea unui poet: Adrian Păunescu şi comunismul dinastic

Cred că trebuie să mai treacă multi ani până vom putea discuta „la rece” despre poetul Adrian Păunescu.
Tinând cont că nu este singurul ce a slugărit artistic guvernului, opinia celor multi o să cunoască ceva schimbări odată cu trecerea timpului.

Autorul articolului, Vladimir Tismăneanu si tatăl lui, Leonte erau slujitori de nădejde în comunism până când tatăl său si-a pierdut „trecerea” în fata guvernului condus de Dej. Până aici si familia lui se pare că era în pozitia în care a fost Adrian Păunescu. Acum Vladimir critică pe cel ce a fost cândva pe aceeasi parte a baricadei!  

Corect pana la un punct.
Vladimir si tatal lui au fost de aceeasi parte a "altei baricade comuniste".
Cele doua perioade sunt complet diferite.
Cizma ruseasca era mult mai (ne)simtita pe vremea lui Dej.
Te sugruma.
Pe cata vreme, in perioada ceausista, asa se pare, incepuse un fel de "eliberare" de sub acea cizma.
Si se dadea chiar o lupta intre cei vechi si cei noi.
Ceausescu, o luase razna de tot cindependenta, cu neamestecul in treburili interne. Nu numai cu rusii.
Tanand cont de aceasta diferenta intre cele doua perioade, putem sa-i judecam pe cei doi
"baricadarzi".

Poezia lui AP poate sa ramana, acea parte a ei nedirectionata politic, fara probleme.
Asta nu trebuie sa ne impiedece,acum, ca mai tarziu nu va mai avea niciun rost, sa discutam si despre "cantaretul de la curtea Regelui".

Asa se procedeaza in Istorie, de fapt.
Se discuta si se invata la scoala despre "faptele de arme" ale lui Stefan cel Mare.
Celelalte "fapte, ale lui sau ale altora, "le spala" timpul...

Mi se pare corect ceea ce afirmi, Ion.
Personal sunt un sustinător al artistului Adrian Păunescu,
partea politică a creatiei lui nu mă interesează absolut deloc.
Asa cum bine afirmi si despre Stefan Cel Mare: noi rămânem cu amintirea faptelor bune, de vitejie, nicicum cu atâtea fapte negative (chiar dacă BOR a decis să-l numească „sfânt”!  ).

Poemul, asa cum a fost el scris de Nicolae Ceausescu

De vreii sa fii nemuritor
Poete scrie pentru tara
Vers simplu dar cutezator
In el mandria de popor tresara.

Scrie de daci si de romani
De munti de rauri si campii
De muncitori si de tarani
De cantecul voios de ciocarlii

Scrie de ce ni (sic! - n. red.) drag, de ce iubim
De esti poet si de partid sa scrii
Prin el in tara liber azi traim
Scrie cat mai frumos asa cum stii

Sa scrii ca noi muncim din greu
Ca totul nu-i asa cum vrem
Dar mergem inainte tot mereu
Noi faurim uniti tot ce avem

In tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele si senin
Galben din holdele bogate aurii
Rosu ca sangele varsat in batalii
sursa: www.ziare.com, de azi 1 aug. 2013

Iata si comentariul meu:

De la inceput, as vrea sa precizez ca ignor autorul poeziei de mai-sus.
In ceea ce priveste puctuatia, despre care comentatorul B1tv face vorbire, l-as invita sa citeasca pe net sau pe unde vrea Domnia Sa, poezii in care semnele de punctuatie lipsesc cu desavarsire.
Din acest punct de vedere, comentatorul este "wrong".
In rest, nu ma intereseaza ce spune si despre cine spune.
A bon entendeur salut!
De peste Ocean,
Ion

România a câştigat duminică
marele premiu la Campionatele Europene de gimnastică Aerobică din Franţa, proba pe echipe,
reuşind să depăşească Rusia şi Italia, informează Agerpres.

Titlul continental a venit după ce românii au reuşit să se califice în toate finalele seniorilor.

PETITIE ADRESATA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI : Cetatenii romani din Diaspora sunt parte a natiunii romane si au dreptul sa ia parte , prin votul lor , la alegerea celor ce vor hotari destinul Romaniei . Fondurile trimise in tara de catre cetatenii romani din diaspora reprezinta aproape 6 % din PIB-ul Romaniei . Dorim sa putem vota prin corespondenta la alegerile prezidentiale , euro-parlamentare si parlamentare . Distantele mari intre centrele de vot si domiciliile cetatenilor romani din Diaspora sunt o piedica in calea exercitarii acestui drept constitutional . NOI DORIM SA PUTEM VOTA PRIN CORESPONDENTA ! Politicienii care ne refuza acest drept dau dovada de lasitate si de frica fata de puterea vocilor celor peste 3 milioane de romani din Diaspora . Celor care argumenteaza , in mod fals , ca nu platim impozite in Romania , noi le raspundem doar atat : Aduceti la PIB-ul tarii atat cat aducem noi !
.. http://www.petitieonline.com/dorim_vot_prin_corespondenta_pentru_romanii_din_diaspora ..

Si la noi s-a facut o petitie ca sa demisioneze basescu ,a fost si referendum sa plece dar degeaba ,nu se lasa dus,cat despre petitia voastra mi se pare corecta .Sper ca alegerile viitoare sa nu mai abuzeze nimeni de voturile din afara.

Am semnat-o si eu... participati cu totii! S-au strans deja 9.000 de semnaturi!

http://www.petitieonline.com/cetatenii_discriminati_de_presedintele_basescu_ii_cer_demisia

Am gresit, comentarii sunt 9000... semnaturi sunt 40.000!