Educatia in scoala

Ion a scris:

"Nimeni nu este asa de sclav ca acela care, in mod fals, crede ca e liber"( W. G.)

Asadar, dupa Goethe, libertatea este "o credinta".

Ba să avem pardon, dar premiza nu permite concluzia- nu e după Goethe, ci după Ion.  
Zic eu, nu bazat pe cele de mai sus însă, că Libertatea e un Principiu Universal.

Ion a scris:

Un Presedinte de Tara, spre exemplu, e supravegheat mai mult decat un "puscarias".

Și care să fie ăla, că eu nu știu de nici unul? Că doar no fi Obama?!

anahoret a scris:

Libertatea este o noţiune la fel de relativă ca şi fericirea.
Părerea mea este că, pentru a fi fericit, îţi trebuie foarte puţine "lucruri". Din punctul meu de vedere, să ai un acoperiş deasupra capului, să fii atât de sănătos încât să nu ai nevoie de tratamente complexe şi să ai un venit (stabil) cât să-ţi poţi asigura hrana şi un confort de bază (apă caldă, energie electrică, canalizare, eventual internet – da, internetul, ca şi automobilul, deja face parte dintre cerinţele "de bază") este ceea ce-şi doreşte cetăţeanul "mediu". Să-ţi doreşti mai mult, deja tinzi să devii sclavul banului.

"Relative"? Înseamnă asta că "libertatea"- ca și "fericirea"- e doar o opinie ("Din punctul meu de vedere"), și că orice opinie e validă și ca urmare e demnă de respect?
Și ce să înțeleg eu, că "fericirea" = confort? Ba mai mult, e fericirea totuna cu a fi mulțumit?
PS

nu vreau să zic că nu respect opinia enunțată; vorbesc în general despre "opinie"

Ciprian a scris:

Ion a scris:

"Nimeni nu este asa de sclav ca acela care, in mod fals, crede ca e liber"( W. G.)

Asadar, dupa Goethe, libertatea este "o credinta".

Ba să avem pardon, dar premiza nu permite concluzia- nu e după Goethe, ci după Ion.  
Zic eu, nu bazat pe cele de mai sus însă, că Libertatea e un Principiu Universal.

Ion a scris:

Un Presedinte de Tara, spre exemplu, e supravegheat mai mult decat un "puscarias".

Și care  să fie ăla, că eu nu știu de nici unul? Că doar no fi Obama?!

Corecta observatia. Trebuia sa spun ca asa inteleg eu.
Poate sa fie gresit, de ce nu.
Dar de ce premisa nu poate permita concluzia mea?
Cand contrazici o afirmatie, trebuie sa aduci si argumente.
E drept ca nci eu nu am adus argumente in sustinerea afirmatiei mele.

Cat priveste Presedintii de Tara sau chiar alti alesi, eu as
spune ca e libertate adevarata, propovaduita de societatile democratice, numai atunci cand acestia s-ar plimba in voie, fara nicio paza.

Ion a scris:

Ciprian a scris:

Ion a scris:

"Nimeni nu este asa de sclav ca acela care, in mod fals, crede ca e liber"( W. G.)

Asadar, dupa Goethe, libertatea este "o credinta".

Ba să avem pardon, dar premiza nu permite concluzia- nu e după Goethe, ci după Ion.  
Zic eu, nu bazat pe cele de mai sus însă, că Libertatea e un Principiu Universal.

Ion a scris:

Un Presedinte de Tara, spre exemplu, e supravegheat mai mult decat un "puscarias".

Și care  să fie ăla, că eu nu știu de nici unul? Că doar no fi Obama?!

Corecta observatia. Trebuia sa spun ca asa inteleg eu.
Poate sa fie gresit, de ce nu.
Dar de  ce premisa nu poate permita concluzia mea?
Cand contrazici o afirmatie, trebuie sa aduci si argumente.
E drept ca nci eu nu am adus argumente in sustinerea afirmatiei mele.

Cat priveste Presedintii de Tara sau chiar alti alesi, eu as
spune ca e libertate adevarata, propovaduita de societatile democratice, numai atunci cand acestia s-ar plimba in voie, fara nicio paza.

Ce zice Goethe:
1. Doar sclavul crede ca e liber
2. Sclavul nu e liber
Prin urmare
3. Credinta sclavului e falsa
Goethe nu zice nimic despre liberatate aici, ci doar despre o falsa credinta a sclavului. Inlocuiti "liber" cu "purpuriu" si e acelasi lucru.

Adica la presedinte, discutam de bodyguards acuma? Repet doar intrebarea de mai sus, nu e Obama liber ca are garda?! Eu pot sa sustin contrariu prin asta!

Libertatea este... hai să întrebăm păsările cerului ce este!

Între oameni nu există libertate - acolo unde sunt legi, libertatea e îngrădită, adică nu există.

Nici sclavii si nici stăpânii lor nu au libertate.

Avem doar libertatea de a gândi, dar cei mai mulți nu o folosesc nici pe aceea.

Nu vad unde e greseala mea. Eu am spus ca libertatea e "o credinta", scris intre ghilimele.
Adica un anumit fel de credinta. E normal ca un om care, prin definitie, nu e liber-sclavul- sa creada, in mod fals, ca e liber. credinta.
Desi , spiritual, sclavul ar putea fi mult mai liber decat cel care il tine in lanturi....

Asta pe de o parte. Daca in dictonul lui WG inlocuim cuvantul "sclav", sinonim cu lipsa de libertate, cu
"neliber", atunci e limpede ca este vorba de o credinta.
Credinta celui care crede ca liber si, de fapt nu e, e falsa.
Iar, a celui care e liber, e adevarata?.....
Asta e problema...

Care e deosebirea intre "libertate" si a "a fi liber"?

LIBERTÁTE s. f. 1........ 2. situație a unei persoane libere.

LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de....

Asta zice dictionarul.....

Despre libertatea celor Puternici sunt multe de spus....

Emil Condor a scris:

Libertatea este... hai să întrebăm păsările cerului ce este!

Între oameni nu există libertate - acolo unde sunt legi, libertatea e îngrădită, adică nu există.

Nici sclavii si nici stăpânii lor nu au libertate.

Avem doar libertatea de a gândi, dar cei mai mulți nu o folosesc nici pe aceea.

a

Corect ! Numai gandul este liber.
Dar necazul este altul.
Cuvantul ne-a fost dat ca sa (ne) ascundem gandul....

Oare necazul e și el liber așa cum pare?
Gândesc că cel mai des, necazurile vin coordonate de alții sau chiar de tine însuți. Greșesc?

Unele ti le faci singur, altele ti le fac altii...
Dar tot necaz se numeste.

Emil Condor a scris:

Libertatea este... hai să întrebăm păsările cerului ce este!

Între oameni nu există libertate - acolo unde sunt legi, libertatea e îngrădită, adică nu există.

Nici sclavii si nici stăpânii lor nu au libertate.

Avem doar libertatea de a gândi, dar cei mai mulți nu o folosesc nici pe aceea.

De acord, dar mai trebuie sa existe niste reguli, atat. Ca cele de la circulatie, daca merg pe mijlocul drumului voi fi calcat de masini. Dar sunt liber sa nu respect regula de a circula pe trotuar.
Asemenea reguli nu ne restrang libertatea! Nu avem ce face cu libertatea de a face orice, oricum. Avem insa nevoie de libertatea de a face ce simtim, liberi de alte constrangeri create de societate si religie in numele unor idei ce le apartin si care urmaresc avantajele unor grupuri anumite.

"Om liber e acela care n-are nevoie să spună nici o minciună"
NICOLAE IORGA

Exista expresia "liber de ....", in sensul "fara de...". Liber de griji, liber de contract,.... liber de nevasta.....

Cel liber de adevar se numeste mincinos....
Cel liber de minciuna se numeste cinstit....
Dar "liber" este si unul si celalalt, nu?

zaraza26 a scris:

Emil Condor a scris:

Libertatea este... hai să întrebăm păsările cerului ce este!

Între oameni nu există libertate - acolo unde sunt legi, libertatea e îngrădită, adică nu există.

Nici sclavii si nici stăpânii lor nu au libertate.

Avem doar libertatea de a gândi, dar cei mai mulți nu o folosesc nici pe aceea.

De acord, dar mai trebuie sa existe niste reguli, atat.

Păi, chiar dacă nu ni le fac alții, ni le facem singuri...   

Ion a scris:

Exista expresia "liber de ....", in sensul  "fara de...". Liber de griji, liber de contract,.... liber de nevasta.....

Cel liber de adevar se numeste mincinos....
Cel liber de minciuna se numeste cinstit....
Dar "liber" este si unul si celalalt, nu?

Astea sunt jocuri de-a libertatea.   Fiecare e liber sa zica ce vrea, dar... cine striga lupul o data, degeaba, o sa vina lupul, dar n-o sa-i vina ajutoare. Facem ce vrem si suportam consecintele, simplu. Din pacate consecintele se pot rasfrange si asupra altora (cum ar fi oile in cazul nostru...).

EVALUAREA NAŢIONALĂ 2014, testul la limba română şi baremul de corectare au provocat-o pe o profesoară de limba română să lanseze pe Internet o scrisoare de nemulţumire. Scrisoarea reprezintă o explicaţie, o rugăminte şi un gest de iertare, lipsit de vină, faţă de elevii săi.
Doamna profesor Carmen Stoica, de la Şcoala Generală nr. 99 din Bucureşti, explică, în scrisoarea sa, faptul că vina pentru notele care se vor afişa la Evaluarea Naţională 2014 este a sistemului de învăţământ şi nu a elevilor.

Vă recomandăm să citiţi, mai jos, scrisoarea doamnei profesor:

"Dragii mei prieteni,

Nu știu dacă interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, dar pentru că n-am vreun blog, ziar sau emisiune TV, vă scriu vouă, poate transmiteți mai departe… Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate.

Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…

Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.

Așadar, copiilor li s-a dat să-și spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…

Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.

Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ”. Dar mulți copii au scris „construcție incidentă”. N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.

Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore…

Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă”!

La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, așa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induși în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea…

La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca și „îl încurajează pentru a înțelege”.

Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.

E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…

Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească.

Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București".

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/evaluare-nationala-2014_154764.html#ixzz35pWCQzIs

Sunt foarte multe de spus. Poate ma duc si pe RTV.NET.
Un singur lucru as vrea sa-l mentionez aici.
E falsa perceptia despre generatii.
Cum ca generatiile actuale ar fi "mai inteligente" decat cele din secolul al 19-lea, spre exemplu.
Cei de acum scriu pe computer, cei de atunci au aveau un scris caligrafic impecabil.
Ca sa dau un singur exemplu. Asta nu inseamna ca generatia de acum e mai inteligenta decat cea de atunci. Si nci invers. Daca pun o pana in mana unui elev de clasa intai azi, el va scrie la fel de frumos ca si elevul din secolul al 19-lea. Daca elevul din sec. al 19-lea ar fi avut computer, sunt convins ca ar fi stiut, la fel ca si cel da azi, si el sa-l foloseasca.

Inteligenta este aceeasi, folosirea ei si mijloacele sunt altele....

Poate nu sunt suficient de clar. Si exemplul nu este prea concludent.
Dar lucrurile nu stau deloc asa cum zice "doamna profesor".
Am avansat si aici cu exprimarea. Nu mai avem femininul de la "profesor".
Limba romana a devenit discriminatorie. De cand? De cand suntem mai inteligenti decat generatiile
anterioare....

Eu am scris ceva despre "empatie". Acolo, intr-adevar, sunt probleme.
Cei care au facut subiectul al doilea, nu s-au pus in locul elevilor. N-au "empatizat" cu ei.


Sistemul de notare este iarasi ceva foarte greu de inteles. Aici as scrie cateva pagini.
Despre "sistemul docimologic" am avut chiar un referat ca profesor.

Ion a scris:

Sunt foarte multe de spus. Poate ma duc si pe RTV.NET.
Un singur lucru as vrea sa-l mentionez aici.
E falsa perceptia despre generatii.
Cum ca generatiile actuale ar fi "mai inteligente" decat cele din secolul al 19-lea, spre exemplu.
Cei de acum scriu pe computer, cei de atunci au aveau un scris caligrafic impecabil.
Ca sa dau un singur exemplu. Asta nu inseamna ca generatia de acum e mai inteligenta decat cea de atunci. Si nci invers. Daca pun o pana in mana unui elev de clasa intai azi, el va scrie la fel de frumos ca si elevul din secolul al 19-lea. Daca elevul din sec. al 19-lea ar fi avut computer, sunt convins ca ar fi stiut, la fel ca si cel da azi,  si el sa-l foloseasca.

Inteligenta este aceeasi, folosirea ei si mijloacele sunt altele....

Poate nu sunt suficient de clar. Si exemplul nu este prea concludent.
Dar lucrurile nu stau deloc asa cum zice "doamna profesor".
Am avansat si aici cu exprimarea. Nu mai avem femininul de la "profesor".
Limba romana a devenit discriminatorie. De cand? De cand suntem mai inteligenti decat generatiile
anterioare....

Eu am scris ceva despre "empatie". Acolo, intr-adevar, sunt probleme.
Cei care au facut subiectul al doilea, nu s-au pus in locul elevilor. N-au "empatizat" cu ei.

Sistemul de notare este iarasi ceva foarte greu de inteles. Aici as scrie cateva pagini.
Despre "sistemul docimologic" am avut chiar un referat ca profesor.

Sunt de acord cu ideea ta. Si eu sustin, de exemplu, ca progresul stiintific si tehnic nu ne-a facut cu nimic mai umani. Suntem la fel de umani, la fel de inventivi, ca pe vremea piramidelor. Oamenii nu au progresat cu adevarat. Ne umflam in pene datorita cuceririlor stiintifice, dar in rest nu am evoluat. La scara cosmica a trecut o clipa... evolutia e gata sa inceapa, acum dupa ce vom pricepe ca nu am evoluat in ultimele milenii.

Mai mult.

Generatia actuala, care a fost si ea pregatita, la randul ei, de alta generatie, o pregateste pe cea urmatoare si nu invers.

Macar sub acest aspect si nu putem spune ca generatia urmatoare e mai inteligenta decat cea precedenta.
Daca e mai inteligenta generatia urmatoare, de ce perioada de scolarizare a crescut si nu s-a micsorat?

Fiecare generatie urmatoare, insa, descopera lucruri noi. Fiecare generatie urmatoare renunta(trebuie sa renunte) la lucruri vechi, nefolositoare. Sa luam de exemplu cuvintelor care dispar: extemporal, toc(de scris cu penita si cerneala)... Acum e test, pix, etc... Asta inseamna ca generatia urmatoare e mai inteligenta decat cea precedenta?

Cat priveste alcatuirea subiectelor, in conformitate cu programa scolara, gradul de dificultate, precizia
intrebarilor si a raspunsurilor, notarea raspunsurilor, toate acestea sunt chestiuni ce tin de tehnica de examinare. Intotdeauna au fost discutii la gramatica pe o subiectiva sau stiu eu ce alte subordonate.

E bine ca sunt aceste discutii. Inca. Cand va interveni masina de corectat, nu vei mai putea zice nimic.

A crescut tupeul! În principal, tupeul părinţilor.

Singura mea tangenţă cu învăţământul sunt anii de şcoală pe care i-am făcut. Şi-mi aduc aminte că atunci când veneam cu note mici acasă (ceea ce se întâmpla frecvent   ) eu eram cel luat la rost. Nici prin gând nu-i trecea maică-mii să se ia de profesor pentru "discriminare". Mai şoşotea cu taică-miu, ce-i drept, că fiul unei educatoare era favorizat dar, cel puţin în anii '70-'80, admiterea la liceu şi la facultate ne-a cam cernut.

Or, acum profesorii sunt supuşi presiunii părinţilor. Am văzut acum vreo şase-şapte ani cum o profesoară de la liceul unde a învăţat fi-miu a fost "mazilită" la presiunea unui părinte (a unei ţaţe cu bani). Or, din câte mi-a povestit el... tipa nu era nici pe departe un zbir sau o delăsătoare. Doar că a avut "impertinenţa" să dea o notă proastă cui nu trebuie. Ca să nu mai spun că am constatat şi cine sunt "scandalagii notelor": cei care, în liceu şi în generală, abia treceau clasa! Îmi pare rău: acum 30-40 de ani am fost colegi de clasă, acum suntem părinţi! Deci ne cunoaştem. Aşa că ştiu cine sunt sunt cei care se plâng că programa este prea încărcată: aceiaşi care cresc profitul universităţilor particulare, pentru că odraselele nu fac faţă unui examen serios. Aceiaşi care în generală şi în liceu nu erau în stare să ia o menţiune, iar acum vor premii pentru copiii lor. Vor diplome, chiar dacă sunt simple cartoane. Pentru că vor să ajungă prin copiii lor la ceva care, la vremea respectivă, nu aveau puterea să obţină.

Cred că asta-i cauza pentru care şi în evaluarea elevilor s-a ajuns la "proceduri": totul să fie cuantificabil... chiar şi ceea ce nu se poate cuantifica. De aici s-au născut aberaţiile pe care le vedem la fiecare sesiune de examene. Unde mai este creativitatea elevului? Unde mai este originalitatea lui în găsirea unor soluţii, dacă se tinde ca o teză sau un examen să semene cu chestionarul pentru permisul auto?

Ceea ce trăim acum mi se pare un fel de pat al lui Procust... încep să cred că Orwell a fost un vizionar, dacă nu chiar un iniţiat.  

Anahoret a scris:

A crescut tupeul! În principal, tupeul părinţilor.

Singura mea tangenţă cu învăţământul sunt anii de şcoală pe care i-am făcut. Şi-mi aduc aminte că atunci când veneam cu note mici acasă (ceea ce se întâmpla frecvent   ) eu eram cel luat la rost.

Iar adevăratul vinovat este, de fapt, părintele.
Rezultatele unui elev la scoală îsi au izvorul în... valoarea unui părinte.
Nu în toate cazurile, e adevărat, sunt si exceptii.

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

A crescut tupeul! În principal, tupeul părinţilor.

Singura mea tangenţă cu învăţământul sunt anii de şcoală pe care i-am făcut. Şi-mi aduc aminte că atunci când veneam cu note mici acasă (ceea ce se întâmpla frecvent   ) eu eram cel luat la rost.

Iar adevăratul vinovat este, de fapt, părintele.
Rezultatele unui elev la scoală îsi au izvorul în... valoarea unui părinte.
Nu în toate cazurile, e adevărat, sunt si exceptii.

Copiii debusolati si care nu mai stiu sa se exprime, care nu au un bagaj minim de cultura generala, sunt produsul unui invatamant incarcat de informatii teoretice si care nu ii pregateste pentru viata.
Un astfel de invatamant nu ia deloc in seama aptitudinile elevului. Doar cand se intampla sa fie elevi care se potrivesc acestui stil sau au un talent exceptional, ei depasesc tarele sistemului si reusesc prin forte proprii.

NORD CONTRA SUD

SECRETUL FINLANDEZILOR

De ce este atat de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamana?

07:45
- Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare).
Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici.
Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pana la scoala.
Biletul este subventionat de catre municipalitate.
Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.
Niciun muc de tigara, nicio hartie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

09:15
- Orele de 45 de minute.
Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara. Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii.
Orele sunt scurte, intense si mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.
Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne si nu se scrijeleste nimic.
Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania.
Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator.
O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de tamplarie, schiuri... o sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mancarea e gratuita.

12:00
- Mancare calda, nutritiva si gratuita.
Saili are o jumatate de ora pentru pranz, la restaurantul scolii.
Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv si cu multe feluri de salate si fructe.
Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
Daca orele se prelungesc pana dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05
Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.
Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.
Cand se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.

18:30
- Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna.
Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.
Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.

20:15
- Temele si la culcare.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.
Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
"Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200.000 de euro, de la gradinita pana la absolvirea unei universitati.
"Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mancarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).
Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dandu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.
Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cat mai inalt.

Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:
"Cand îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".

- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decat o singura data".
Se studiaza pana cand se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

"Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.
Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.
Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.
Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.
Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.
Si, inca odata, se incurajeaza gandirea critica si se discuta.
"Saili inca nu s-a hotarat ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.
Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde - "da"

Dar, exista un secret:
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!

Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !

Dati mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin minister, guvern si Parlament!

N-ar trebui sa aveti prea multe sperante - aceia fac parte din categoria celor carora li s-ar interzice sa faca copii in Finlanda...

dolion a scris:

SECRETUL FINLANDEZILOR:

- Le pasă!

dolion a scris:

Niciun muc de tigara, nicio hartie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

NU cred aia.

Citat :

75% dintre materii sunt comune in toata tara

Asta se numește "statism", sau socialism, într-o formă sau alta.
Dar părinții, nu ar trebui să aibă și ei ceva de zis?

Citat :

Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator.
O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de tamplarie, schiuri... o sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mancarea e gratuita.

Iar taxele cresc în fiecare an pentru toate gratuitățile  astea!

Citat :

Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.

"Municipalitatea"??? E bine să fii finlandez!

Citat :

Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv si cu multe feluri de salate si fructe.

Nu ar fi mult mai simplu ca legea să oblige pe fiecare elev să fie sătul?

Citat :

Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.

Deci în Finlandutopia nu există închisori!

Citat :

Cand se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.

Citat :

Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.

Nevoi? CE nevoi? Doar municipalitatea...

Citat :

Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cat mai inalt.
Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decat o singura data".
Se studiaza pana cand se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

Am priceput

Citat :

Si, inca odata, se incurajeaza gandirea critica si se discuta.

Precis, ia vezi aicea:

Citat :

75% dintre materii sunt comune in toata tara

Citat :

Dar, exista un secret:
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!

Deștepți Finlandutopiștii!