ZBOR DE CONDOR (I)

Unul dintre primii useri ce i-am avut pe acest forum.
Vezi că la top postatori mai este undeva pe locul 8.
Cel care sustinea că o gospodină nu este tocmai gospodină dacă fierbe sau prăjeste mâncarea. Tu ai deschis topic la sugestia lui, acolo la Arta Culinară.

A plecat căăă... dar nu are rost să zic!

Emile, nu uita ! Si niciodată să ju uiţi ! Nu tu ai învins boala. Mulţumesc lui Dumnezeu, eu nici nu bag în seamă hibele ce le am. Ele mă atenţionează, şi cine trebuie mi le rezolvă. Când va fi sorocul, oricum voi pleca. Definitiv de aici, pentru a începe o altă viaţă. Cum va fi acvea viaţă ? Voi afla la timpul potrivit, şi numai când se cuvine. Dar o vece mi-a spus să nu mă sperii, că va fi bine. Atunci am cerut păsuire pentru cât are nevoie Puiu Mic. Şi mi s-a acordat. Cât este acea păsuire nu ştiu. Eu ştiu că trebuie să fiu aşa cum sunt şi să fac ceea ce fac.

Chiar dacă eram în mijlocul unei perioade de peste 10 ani ca ateu, stiu că Dumnezeu a avut în planul Lui ceva diferit cu mine. El m-a scos si din fântână, mi-a dat vederea înapoi, m-a trecut printre turme de mistreti si gloante - sunt constient de toate astea Abby. Si... da, ai perfectă dreptate.

În acelasi timp, tot El a lăsat ca 'a mai frumoasă fiintă de pe planetă, Bogdana mea să plece la doi ani. Totul a fost sub controlul Lui: bune si rele.

Bogdana (dat de Dumnezeu)...
Mda! Dată de Dumnezeu si luată tot de El la vârsta de doi ani. Chiar atunci când e copilul mai frumos, mai drăgălas, înainte de a "deranja" omenirea cu prezenta ei...
Aveam 5 ani de ateism în mine, eram un inconstient ce luptam cu Creatorul meu si... nu e cazul să spun cine a câstigat lupta!!! Dacă as fi avut măcar o sansă cât de cât! Dumnezeu m-a iubit si nu a vrut să mă pierd, m-a vrut cu gelozie pentru El si de aceea m-a lovit necrutător prin luarea celei mai dragi fiinte ce am avut pe acest pământ. Nu aveam nicio fărâmă de dragoste pierdută în altă directie - totul era directionat către ea. Probabil L-am si făcut gelos pe Dumnezeu pentru atentia ce o dam fetitei iar Lui nimic, căci pe vremea aia nu aveam nimic pentru El. Pe toti acei ce se închinau cerului, îi evitam, nu-mi făcea nici măcar plăcere să stau în preajma lor - ateii ce i-am întâlnit pe forumuri sunt "o glumă" pe lângă ce eram eu! Nu jigneam pe cei ce credeau dar nici nu le dădeam sansa de a fi cu mine. Toate astea s-au spart în capul meu: întâi boala de ficat, apoi moartea fetitei ce era lumina ochilor mei. Nimeni nu-si poate imagina ce absurd puteam să fiu de atâta dragoste ce-i purtam! Dacă Bogdana scâncea un pic, cineva trebuia să plătească. Cuuum? Fetita mea să sufere? Nu se putea... Asa absurd eram - pur si simplu orbit de atâta dragoste ce-i purtam.
La vârsta de 3 luni si jumătate a spus primul cuvânt: Ta-ta. Înainte de plecarea ei definitivă si-a revenit dintr-o comă de 12 zile, m-a privit cu lacrimi în ochi si... si nu am mai putut sta lângă ea - era în Spitalul Judetean Brasov. Am lăsat pe o cumnată de-a mea la spital si am plecat cu sotia si un frate pe o terasă, în parc. La orele 12:45 fratele meu a spus: simt că acum, în momentul ăsta, Bogdana si-a revenit. La orele 12:50, m-am uitat la ceas, am început să tremur si... cuvinte grele au iesit de pe buzele mele: Bogdana a murit. Le-am spus: hai să mergem înapoi la Spital că Bogdana s-a dus. Am ajuns acolo si am aflat că la orele 12:50, fetita mea a deschis ochii, a dat câteva lacrimi, a spus Tata si a plecat.
Primul ei cuvânt pe pământ a fost si ultimul: Ta-ta... Tata. M-a iubit tot atât de mult cât am iubit-o si eu. Ea a fost LUMINA ochilor mei (la propriu si la figurat) iar cu plecarea ei definitivă, dusă a fost si lumina ce o aveam în ochi. În perioada aia, ochii mi-au secat de lacrimi. În prezent îmi este aproape imposibil să vărs lacrimi - oricât as suferi, ele nu vor curge...

Îmi amintesc, cu toată dragostea ce o avea pentru mine, nu era egoistă deloc; când veneam acasă mă drăgălea apoi mă lua de mână, mă ducea la soră-sa si la mamă-sa, spunând: pupă Ella, pupă mama! Si apoi iar mă drăgălea...

Am mai încercat să povestesc episodul accidentării ei si am fost distrus câteva zile, chiar si după 20 de ani de la despărtirea de ea. Din acest considerent am evitat să vă spun în detaliu despre acel moment. Poate altădată... Mă simt oricum foarte răvăsit deja doar prin scrierile astea. Vă rog să întelegeti!

În Jurnalul personal scriam:
12 Septembrie 1983, ziua când mă despart de cea mai dragă fiintă ce am avut pe astă planetă, Bogdana care împlinise 2 ani în August, doar doi ani de existentă printre noi...
Un accident stupid ne-o răpeste pe cea care a fost cel mai de pret dintre toate ce pot exista pe acest pământ. O pierdere ce, cu sigurantă o să lase amprente puternice pe tot restul vietii mele...

Tot în Jurnal scriam:

Suflet răpus

Încerc să uit
dar cum se poate
trecutu' să-mi îngrop
când e atît de-aproape?
Uitarea să mă-ncerce nu se poate
când ce mi-a fost mai drag s-a dus...
S-a dus! S-a dus si duse-s toate,
lăsându-mi sufletul răpus...
Încerc să uit
dar nu se păoate;
De gheată sunt
doar după moarte!
(E.C. - Oct. 1983 - Săcele)

Emile, daca poti continua sa scrii, lasa sa iasa tot din tine. Nicaieri in jurul tau nu vei intalni urechi mai atente si prieteni mai buni ca cei de aici. De ce? fiindca de asta vin, sa asculte si sa fie ascultati.
Nimic nu se intampla fara un rost. Deja am povestit inntamplarea cu vindecarea ta miraculoasa si fetei mele care are un examen pe 13 decembrie si deja stie ca o sa-l pice. I-am recomandat sa stea in fata oglinzii si sa-si repete , stiu materie si voi lua examenul. Il va lua.
Prin ceea ce ai trecut tu nu-i este dat oricui. Te-a incercat`rau de tot, povestind altora o parte din suferinta ta o simt si ei.

Legat de mesajele din fată...

Suferintă

Ochi în ziduri pironiti,
Ochi bolnavi, inexpresivi,
Ochi de gheată, ochi pierduti,
Ochi sălbatici, ochi pasivi.

Ochi albastri, înegriti,
Ochi senini, înnegurati,
Ochi nebuni, ochi amărâti,
Ochi uscati si ochi plouati.

Ochi blânzi, sălbăticiti,
Ochi senini, acum opaci,
Ochi rotunji, acum turtiti,
Ochi de draci...

Ochi virili, acum secati,
Ochi marcati de suferintă,
Ochi saharieni, uscati,
Ochi în nestiintă...
(EC - Oct. 1983 - Săcele)

Eu am casa in Tarlungeni....

Da, Zuum, ai dreptate: e bine (cel mai adesea) să te eliberezi de tot ce este apăsător.

Sper ca fata ta să scape de emotii - alea sunt periculoase în timpul oricărui gen de examinare.
Fii mândru de fata ta - ai de ce.
Transmite-i că Emil a trecut printre gloante si mistreti fără emotii cu toate că era în joc viata.
La ea nu este vorba de viată si de moarte - este doar un examen care dacă nu-l iei odată, îl iei... altădată. Viata ei nu e în joc, nu are de ce să se lase subjugată emotiilor.
Multă baftă fetei tale!

zuum a scris:

Eu am casa in Tarlungeni....

Ei, na!
Tot timpul ai stiut că ai fost vecin cu mine si nu mi-ai spus?

În Tărlungeni am fost în 2004, am o nepoată de la sotie care locuieste acolo, chiar aproape de râu.

Emil Condor a scris:

Da, Zuum, ai dreptate: e bine (cel mai adesea) să te eliberezi de tot ce este apăsător.

Sper ca fata ta să scape de emotii - alea sunt periculoase în timpul oricărui gen de examinare.
Fii mândru de fata ta - ai de ce.
Transmite-i că Emil a trecut printre gloante si mistreti fără emotii cu toate că era în joc viata.
La ea nu este vorba de viată si de moarte - este doar un examen care dacă nu-l iei odată, îl iei... altădată. Viata ei nu e în joc, nu are de ce să se lase subjugată emotiilor.
Multă baftă fetei tale!

Exact acelasi lucru i l-am spus si eu azi. Exemplul tau ma motiveaza si pe mine pentru alte chestii si stii de ce? Fiindca TE CRED ! Stiu, simt ca spui adevarul si ca esti un om incercat de viata.

Emil Condor a scris:

zuum a scris:

Eu am casa in Tarlungeni....

Ei, na!
Tot timpul ai stiut că ai fost vecin cu mine si nu mi-ai spus?

În Tărlungeni am fost în 2004, am o nepoată de la sotie care locuieste acolo, chiar aproape de râu.

Este satul stramosilor mei dinspre mama. Am o dorinta ascunsa sa fiu ingropat acolo pe deal linga biserica, e o priveliste nemaipomenita spre dealul care separa Tarlungeniul de Zizin. Casa noastra este pe batatura inspre munte. Daca nepoata locuieste spre Tarlung inseamna ca e in partea ungureasca, romanii sunt mai spre deal.
Cum trec dealul in spatele case se vede Sacele si...."blocul" lui Tariceanu. Vor sa faca nu stiu ce pista de formula 1, 2....am plans de disperare!

Da, nepoata este pe partea dinspre Săcele al râului.

Păi, la Zizin am fost adesea pentru apa aia minerală.
Acolo am si innotat pe vremuri...

Eu sunt din cartierul Precizia.

Ce mică e lumea!

Emil Condor a scris:

Da, nepoata este pe partea dinspre Săcele al râului.

Păi, la Zizin am fost adesea pentru apa aia minerală.
Acolo am si innotat pe vremuri...

Ce mică e lumea!

Apa minerale e si in Tarlungeni, ii zice borghiz si e sarata. E buna la burta.
Daca ne mai discutam mult aflam probabil ca ne si inrudim....

Cred că am dat si nas în nas pe undeva, acolo...
Poate ne-am si bătut în aceleasi găshti!
No, asta nu se poate: nu am fost nicicând în nicio gashcă.

De aia, cu toate diferentele dintre noi, tot era o atractie undeva, una nelămurită...

Mă bucur să te cunosc vecine! În tară si aici...

Emil Condor a scris:

De aia, cu toate diferentele dintre noi, tot era o atractie undeva, una nelămurită...Mă bucur să te cunosc vecine! În tară si aici...

Well, avem traditii comune ! Sunt si astea bune la ceva !

zuum a scris:

Exemplul tau ma motiveaza si pe mine pentru alte chestii si stii de ce? Fiindca TE CRED ! Stiu, simt ca spui adevarul si ca esti un om incercat de viata.

Simti bine, Zuum! Adevărul si numai adevărul - a fost mereu deviza vietii mele.

Deci tu esti din Zizin. Acolo, poate cunosti familia Fulop!? Unguri...

Emil Condor a scris:

Deci tu esti din Zizin. Acolo, poate cunosti familia Fulop!? Unguri...

Nu cunosc lumea asa de bine fiindca n-am stat acolo decat verile, in vacanta.

Emil Condor a scris:

Unul dintre primii useri ce i-am avut pe acest forum.
Vezi că la top postatori mai este undeva pe locul 8.
Cel care sustinea că o gospodină nu este tocmai gospodină dacă fierbe sau prăjeste mâncarea. Tu ai deschis topic la sugestia lui, acolo la Arta Culinară.

A plecat căăă... dar nu are rost să zic!

dada, mi-aduc aminte

Nepotul meu nu maninca crud, el fierbe ceea ce trebuie foert. Nu mananca carne deloc, nu prajit nimic.
Dar cred ca lucrurile sunt mai complicate cu el. Inca nu stiu mai multe.

Ieri nu am vrut să vă întristez cu povestirile mele... dacă e cazul, îmi cer scuze!

Toate cele scrise aici fac parte din viata mea si, tot ce doresc este să ne cunoastem mai bine.

După cum ati văzut, au fost destule momente in viata mea care m-au otelit, da, asta au făcut: m-au întărit pentru lupta ce urma. Vă veti întreba: ce luptă? Când ai experimentat moartea celei mai dragi fiinte ce ai avut-o pe planetă, asta nu e cel mai rău lucru ce se poate întâmpla? Iar eu vă spun că pierderea lui Bogdana nu era să fie cel mai cumplit lucru din viata mea. Asa cum am spus, aia mă prepara pentru ceva mult mai rău. Stiu că priviti neîncrezători la afirmatiile mele - nu vă puteti imagina ceva "mai rău" ca moartea! Si totusi există... Există ceva mult, mult mai rău ca moartea.

Capitolul ăsta mai trist din viata mea îl lăsăm în urmă acum.
Vom trece la povestirea plecării mele din România care plecare a mai dezmortit un pic atmosfera pentru mine chiar dacă urma să-mi risc viata la trecerea în Yugoslavia. După ce Bogdana a plecat, nu-mi mai era teamă de nimic - si eu ziceam pe vremea aia, probabil cum gânditi si voi: ce altceva mai rău decât moartea fetitei mele mă poate atinge? Nimic! Nimic! Asa gândeam si eu... dar nu o să fie tocmai asa. În fine, acum vă las cu speranta că la revenirea mea pe acest topic, voi avea lucruri mai plăcute de povestit (cel putin pentru o perioadă).

Să fiti iubiti!

Sa stii ca bine zici... ce nu ne omoara, ne caleste!

Cand ne despartim de cineva drag, eu zic mereu ca pentru cel care pleaca e uspr, greul este pe cel care ramane!

Citesc cu atentie si cu interes ceea ce scrii, emil, chiar momentele care ma intristeaza, niciodata nu ma plictiseste. E bine sa fii intre prieteni, in atmosfera de caldura sufleteasca.

Emil Condor a scris:

Capitolul ăsta mai trist din viata mea îl lăsăm în urmă acum.
Vom trece la povestirea plecării mele din România care plecare a mai dezmortit un pic atmosfera pentru mine chiar dacă urma să-mi risc viata la trecerea în Yugoslavia. După ce Bogdana a plecat, nu-mi mai era teamă de nimic - si eu ziceam pe vremea aia, probabil cum gânditi si voi: ce altceva mai rău decât moartea fetitei mele mă poate atinge? Nimic! Nimic! Asa gândeam si eu... dar nu o să fie tocmai asa. În fine, acum vă las cu speranta că la revenirea mea pe acest topic, voi avea lucruri mai plăcute de povestit (cel putin pentru o perioadă).Să fiti iubiti!

Ai fugit dar probabil ca nu se terminase...

zuum a scris:

Ai fugit dar probabil ca nu se terminase...

Ce legătură are cu citatul lui Emil?
********************************
Emile să ştii că urmăres şi eu cu interes încercările prin care ai trecut.
Nu-mi sînt străine de loc. Poate că am fost amîndoi în competiţie.

zuum a scris:

Emil Condor a scris:

Vom trece la povestirea plecării mele din România

Ai fugit dar probabil ca nu se terminase...

Episodul "Bogdana" se încheiase definitiv dar aceea, asa cum am mentionat mai sus, doar mă "antrenase" pentru un necaz mult mai mare decât moartea cuiva drag. Si nu mă refer la modul cum au plecat părintii mei, deci nu e vorba despre altă moarte... Ceva mult mai greu, mai apăsător, ceva extrem, de-a dreptul devastator.
Puneti-vă singuri întrebarea: ce poate fi mai rău, mult mai rău decât moartea celei mai scumpe fiinte? As vrea să văd dacă cineva poate găsi un răspuns la acea întrebare.
Doar pe userul cfc îl rog să nu răspundă la aceasta.
Probabil vă veti întreba de ce îl rog asta pe cfc. Vă răspund înainte de a întreba: el stie viata mea si deci... si răspunsul.


PS. Pe cine iubeste, Dumnezeu îl pedepseste.