LA TACLALE CU ABBILBAL (I)

Confidenţe (comentariu scris într-un forum literar)

Nu sunt scriitor. Nu scriu poezie, nici proză, scriu doar, din când în când, scrisori. Nu sunt nici pictor, nici fotograf, sunt un anonim trecător prin astă lume şi port un nume necunoscut. Deci, sunt marele X, pentru că mă apropii de doi metri. Înălţime. Am meseria de pensionar şi mă ocup cu preumblările de colo, colo. Am şi pseudonim, Oooo, daaaa, m-am autointitulat abbilbal, pentru ca într-un cuvânt să-mi scriu numele, oraşul de baştină şi judeţul în care m-am născut, unde am crescut şi îmbătrânit, aşa, din zi în zi. Deci pot spune că sunt totuşi cunoscut. Dar pe internet. Cu acest pseudonim puteţi umbla pe unde umblu şi eu. Dar mai mult pe un forum.
Atunci, ce caut aici? printre oameni de vază, scriitori cu tradiţie prin tradiţie. Mai ales că nu-mi place nici ţinuta sobră, protocoloară, în locul ei preferând ţinuta sport, mai jegoasă, dar mai lejeră la umblat de colo, colo.
Păi, să mă gândesc. Umblând de colo, colo, am dat peste o doamnă faină ce trăieşte pe aici pe undeva, printr-un colţ de Românie. O cunosc doar după nume, dar suntem prieteni de când ne-am cunoscut. Şi ne vizităm des, dar tot pe internet. Aşa se face că într-o zi m-a invitat aici. Io, un naiv ca mulţi alţi pensionari, am primit invitaţia şi am căzut în locul ăsta. La masă îmbelşugată, cu bucate alese, tacâmuri pe măsură, dar de naiv ce sunt, nu ştiu a le folosi. Ba îmi scapă una, ba îmi scapă alta, dar am noroc că oamenii sobri se abţin de aşi manifesta ilaritatea. Aşa că totul se petrece în linişte desăvârşită, perturbată de murmurul vocilor spuse în şoaptă. Mă străpung uneori ochii curioşi ai unuia sau alteia, dar de miop ce sunt nu-i bag în samă şi stau ţapăn. Lângă uşă. Să nu încurc pe cineva din falnica adunare.
Ar mai fi ceva de spus? Nu cred. Aşa că e mai bine să mă retrag. De-a îndărate-lea. Să nu deranjez.

Nu esti scriitor, dar puteai fi; din partea mea, apreciez mai mult omul simplu, care are ceva de spus si-l intelege toata lumea. Toti cei care au fost in viata OAMENI, devin interlocutori placuti si chiar cautati de ceilalti pentru sfaturi sau pentru o poveste. Va admir pe toti cei ce ati pus umarul la nasterea acestui loc de tihna sufleteasca, unde, ma simt atat de bine! Va sunt recunoscator!

Mulţumesc Dolioane. Mă bucur că ne înţelegem. Dar putea fi altfel când vorbim amândoi aceeaşi limbă?

abbilbal... o sa-mi lipsesti, si tu, si PuiuMic, si dolion, si zaraza (sper sa o cunosc)
si geta (noroc ca si ea e plecata cat sunt eu plecata) si yzzy, si cristina, si anahoret!!!
si emil care o sa vina cu multe poze... sper sa aduc si eu poze, macar expresive!

abbi... sa ai grija de "casa" forumului si de copiii forumului

Umblă sănătoasă vecino şi nu-ţi face griji. La noi totul o să fie în bună regulă.

Concediu plăcut Aurora şi fii liniştită; mai trec eu din când în când pe la tine prin cuşmelie ca să ud florile!

Mulţam de ajutor călugăre!

Mai este o zi şi vine Puiu Mic acasă. Vreau să-i fac o surpriză. Mă voi duce să mă întâlnesc cu ea prin Mediaş. Aseară am vorbit cu ea la telefon. Mi-a spus că mănâncă împreună cu Alexandra (verişoara ei cu un an mai mare) şi vine acasă, după care mi-a închis telefonul.

Mult a fost, puţin a mai rămas. Peste vreo 15 ore am să mă întâlnesc cu Puiu Mic. Voi merge în calea ei, cu rolele, în Sighişoara.

În dimineaţa asta, pe la cinci trecute fix m-am trezit în cântecul ploii. Ni-a plăcut, am stat puţin să-l ascult şi am adormit din nou.

Acum încă nu s-a oprit. Doar ploaia s-a transformat din ploaie de vară în ploaie mocănească. Şi tot acum, Puiu Mic trebuie să fie în aşteptarea trenului. Nu o deranjez cu telefonul, dar pe la ora zece tot am să povestesc cu ea.

Cred ca in toata tara ploua! Deprimant! Ai vorbit cu Puiu Mic? Cred ca se bucura ca revine la patria muma! Le place copiilor in alta parte, dar tot mai in siguranta se simt acolo unde s-au nascut si au crescut si unde-s cei care ii iubesc cel mai mult!

Aşa cum am spus, m-am dus să aştept pe Puiu Mic în Sighişoara. Nu m-au văzut când m-am urcat în tren şi m-am dus ăn căutarea lor. Când am ajuns la compartimentul ăn care erau ei şi alţi călători, m-am oprit la geamul de la uşă şi priveam pe Puiu Mic care sta în braţe la tati şi povestea. După câteva secunde m-a văzut şi s-a oprit din povestit şi a fost puţin mirată, apoi a întins mânuţa spre mine şi a spus: "ui, moşu!". S-a dat repede jos din braţe de la tati şi a fugit la moşu, unde s-a cocoţat în braţe şi a spus: "hai mergem!"
Moşu le-a spus că merge cu ea unde are el loc şi au plecat. A găsit un compartiment liber şi s-au oprit acolo, înciripându-se la poveşti. Ce a urmat vedeţi în fotografiile de la preumblări.

Astăzi de dimineaţă Puiu Mic a fost cu tati, apoi în jurul amiezei a fost cu "moşu meu" la huţa-huţa. Acum s-a culcat şi după ce se trezeşte, probabil va fi tot cu "moşu meu". Mîne, probabil, vom face o ieşire la Târgu Mureş. Vrea să se plimbe cu "săgeata".

Vi-l mai amintiţi? unii:
Să-l cunoaşteţi! alţii

Tu ti-l mai amintesti?

abbilbal a scris:

Vi-l mai amintiţi? unii:
Să-l cunoaşteţi! alţii

Ehehe... eu mi-l amintesc de pe alte meleaguri virtuale!
Bărbat fain şi atunci şi acum!

Bărbatul ca bărbatul, dar mustaţa era faină.

În dimineaţa asta Puiu Mic s-a trezit la 6,30 şi a început: "Moşuuu, trezeşte-teee! Hai să mergem cu săgeata!"

Sa nu-mi spui ca in poza esti tu?! Cand ne apuca dorul de uitat prin poze, ma apuca si jalea vazandu-ma tanar si ferice! A trecut prea repede viata asta; sunt multumit de ea, dar prea repede s-a dus!

Dolion, sănătate să fie, că fiecare vârstă are frumuseţea ei! Eu unul, la 48, mă simt bine în pielea mea. Sper să fiu la fel şi la 84!

Eu la 66 mă ştiu ca la 30

În noaptea asta la mine a plouat. Acum este înnorat, rece şi bate un vînt tomnatic. Mai avem puţin şi începem grădiniţa. Până atunci ne mai plimbăm cu trenul.

Mda... şi mie ploaia mi-a cam stricat planurile la Plopeni. Aştept să se mai usuce şi mă duc mai târziu ca să fac puţină ordine p-acolo. De intrat în grădină nu-i chip.

Când să plec cu Puiu Mic la preumblare, a început ploaia. Ne-a stricat tot rostul, dar ploaia a fost bună. Puiu Mic s-a culcat şi s-a odihnit. Moşu a moşmondit prin casă, apoi când s-a trezit Puiu Mic, s-a oprit şi ploaia. Aşa că am plecat la o partidă de fotbal, am jucat şi puţin voley şi ne-am dat cu huţa-huţa la pădure.

Ieri şi azi Puiu Mic a fost şi este cu mami şi cu tati. Aşa că nu am ce poze vă arăta. Mâine, poate moşu uită că este "supărat" şi vedem noi ce vom face.