RESTAURARE SPIRITUALĂ (între adevăr si minciună)

Faci atac la semnatura si e o chestie nu prea plina de demnitate.

Dar vazand localizarea ta de la avatarnu ma miara!Pana si Pitagora a plagiat dupa HHermodamas(urmasul lui Creofilos)si a creat o scola reactinara,,,,

IRBESTRA a scris:

Faci atac la semnatura si e o chestie nu prea plina de demnitate.

Dar vazand localizarea ta de la avatarnu ma miara!Pana si Pitagora a plagiat dupa HHermodamas(urmasul lui Creofilos)si a creat o scola reactinara,,,,

Ce are Pitagora cu atacul la persoană, pe care-l faceți, în stilul elitist de care v-ați molipsit pe cele forumuri?
Diaporevomenos face o observație corectă: cele două noțiuni, ortodox și renăscut se bat cap în cap. Un exemplu mai bun ar fi cel de la Nenea Iancu, însă : "curat murdar"!
Eu credeam ca trebuie să credem că sunteți obiectivă, independentă sau așa ceva, și nu aveți nici un fel de orientare creștină!

Eu sunt consecventa cu mine si am mentionat la semnatura ca nu sunt crestina!dar asta nu inseamna ca resping orice numai pe criteriu anticrestin!Acel forum are calitatea ca se intalnesc trei religii monoteiste intr-un forum crestin.Adica acolo mahomedanii evreii si crestinii ortodocsi nu se cearta intre ei cum o fac in alte parti!
Pe de alta parte ma deranjeaza atacurile nejustificate la semnatura,....si daca obtuzitatea atacului coontinuia ,voi considera ca sunt o musafira nepoftita aici ,si in mod corect va voi scuti de postarile mele!

Sincer, mesajul lui Dia nu mi-a creat impresia unui atac la semnătură - a făcut niste comentarii despre religia ortodoxă, atât! În fine!

În ultimul tău mesaj spui de trei religii monoteiste, numind ortodoxia ca fiind una dintre ele.
Nu mi se pare adevărat să o considerăm astfel atâta timp cât în ortodoxism se crede în trinitate ca fiind trei persoane diferite, nu una.

Emil Condor a scris:

Sincer, mesajul lui Dia nu mi-a creat impresia unui atac la semnătură - a făcut niste comentarii despre religia ortodoxă, atât! În fine!

În ultimul tău mesaj spui de trei religii monoteiste, numind ortodoxia ca fiind una dintre ele.
Nu mi se pare adevărat să o considerăm astfel atâta timp cât în ortodoxism se crede în trinitate ca fiind trei persoane diferite, nu una.

Ei, as! E de la sine inteles sa consideri ca Tatal, Fiul si Sfantul Duh formeaza o familie, eu asa cred. Daca vrem sa gasim argumente contra, nimic mai usor. Dar se stie ca e mai greu sa fim concilianti...
Emil, sunt trei persoane intr-una. Ce... Pur si simplu atat au putut ei intelege din ce a spus Isus. Eu stiu, de exemplu, ca atunci cand Isus a spus ca "Eu sunt Una cu Tatal", s-a referit la faptul ca a lui constiinta e Una cu constiinta universala. Eu sunt doar partial constienta de asta. Acei maestri spirituali care au atins iluminarea sunt constienti 100%. Cine nu e lamurit il rog sa se lamureasca pe propria lui piele. Altfel vorbesc "ca din carti" si nu ma intelegeti.
Acceptati va rog, adevarul celorlalti. Va considerati singurii detinatori ai adevarului?

Emil Condor a scris:

Sincer, mesajul lui Dia nu mi-a creat impresia unui atac la semnătură - a făcut niste comentarii despre religia ortodoxă, atât! În fine!

În ultimul tău mesaj spui de trei religii monoteiste, numind ortodoxia ca fiind una dintre ele.
Nu mi se pare adevărat să o considerăm astfel atâta timp cât în ortodoxism se crede în trinitate ca fiind trei persoane diferite, nu una.

Nu ortodoxismul crede in trinitate, ci crestinismul este Trinitarian. Modalismul a fost discutat sI respins ca nescriptural.

Nu, nu ortodoxismul crede, ai dreptate, doar asa numitii crestini, indiferent de religia de care apartin.
Modalismul a fost si o să fie discutat atât cât va exista viata pe pământ, dar respingerea sau acceptarea o să rămână mereu sub semnul îndoielii.
Asta e natura umană...

Ba nu, toți creștinii cred în trinitate, nu "așa numiții" creștini!
Cine nu crede în trinitate, nu crede în Scripturi, ci în interpretări ulterioare, cărora li se poate trasa urmele în istorie. Adică, modalismul apare pe la 190 d.Ch.,susținut fiind de Praxeas, Noetius, Epigonus, Paul din Samosata.

Noi suntem prea mici si nu putem sa înțelegem Trinitatea, dar ea exista.

Cred din păcate, ca oamenii de știința vor înțelege ei mai degrabă, decât noi creștini, ce înseamna trinitatea Lui Dumnezeu.
Da, pentru ca ei cercetează fenomenele fără prejudecați. Noi suntem dogmatici si nu putem sa ieșim din bocanci cultului nostru religios.

Mare va fi uimirea noastră când vom ajunge in cer.


5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

Diaporevomenos a scris:

Noi suntem prea mici si nu putem sa înțelegem Trinitatea, dar ea exista.

Adică în momentul când nu întelegem ceva doar sustinem căăă... există!!!

Citat :

Noi suntem dogmatici si nu putem sa ieșim din bocancii cultului nostru religios.

Păi, de ce, voi sunteti dogmatici si nu iesiti din mostenirile religioase omenesti?
Uite, eu am reusit să ies... Slavă Lui!

Citat :

Mare va fi uimirea noastră când vom ajunge in cer.

Bineînteles că mare o să fie uimirea indiferent de propria întelegere a Cuvântului.

Citat :

5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

...dar nouă „ni le scoate la lumină” prin Duhul Lui cel Sfânt, zice Pavel.
„Chiar si cele mai adânci taine ale lui Dumnezeu”, asa afirmă Pavel.

Ciprian a scris:

Ba nu, toți creștinii cred în trinitate, nu "așa numiții" creștini!

Apostolii ce au trăit cot la cot cu Isus nu credeau în asa ceva!
Iar ei sunt crestinii originali, as zice eu, adevărati.

Citat :

Cine nu crede în trinitate, nu crede în Scripturi, ci în interpretări ulterioare, cărora li se poate trasa urmele în istorie. Adică, modalismul apare pe la 190 d.Ch.,susținut fiind de Praxeas, Noetius, Epigonus, Paul din Samosata.

Tocmai invers: cine crede în trinitate, crede ceva lansat în anul 325 la Niceea si impus prin crime odioase, deci cu forta, întregii omeniri.
Crestinismul începe cu Isus, nu cu Consiliul din Niceea!

Emil Condor a scris:

...dar nouă „ni le scoate la lumină” prin Duhul Lui cel Sfânt, zice Pavel.
„Chiar si cele mai adânci taine ale lui Dumnezeu”, asa afirmă Pavel.

Citind tot pasajul se intelege clar ca se refera la: ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune...

Numai daca se crede cineva desavarsit, poate sa zica ca intrade-var, cunoaste lucrurile adanci a le Lui Dumnezeu.
Eu oricum nu fac parte din categoria asta de crestini desavarsiti.

Pe cand noi nu stim inca, nici cum sa ne rugam:

26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Mijloceste si ne ajută să întelegem, nu-i asa?

Nu, nu vorbea despre cei desăvârsiti, pentru că doar Unul a fost asa.
Noi ne desăvârsim prin Spiritul Sfânt, mai exact: pe noi ne desăvârseste Spiritul Sfânt.

Citat :

Adică în momentul când nu întelegem ceva doar sustinem căăă... există!!! nu se poate

Adica, de ce nu? O facem tot timpul, in viata de zi cu zi, si mai ales cand e vorba de Scriptura! Ba mai mult, sa pretinzi ca intelegi pe Dumnezeu, si ca accepti doar ce accepta tartacuta mea nu e doar impotriva Scripturii, dar chiar impotriva logicii insasi, punandu-ma inapoi in atitudinea aroganta si diabolica din Genesa 3, "veti fi ca Dumnezeu"! Pavel declara fara echivoc si fara sa-i fie rusine ca prin credinta, intelegem, si nu invers. E foarte clar aratat ca in sistemul de gandire al apostolilor, credinta precede intelegerea, si nu invers!
Abordarea asta, cu rationlizarea Scripturilor. e o metoda a logicii elenistice, foarte probabil introdusa de Galen.
Ba mai mult, omul nu poate intelege totul, doar Dumnezeu poate. Daca totul ar fi transparent, zice CS Lewis, am fi orbi!

CS Lewis, in Abolition of Man a scris:

The kind of explanation which explains things away may give us something, though at a heavy cost. But you cannot go on ‘explaining away’ for ever: you will find that you have explained explanation itself away. You cannot go on ‘seeing through’ things for ever.

The whole point of seeing through something is to see something through it. It is good that the window should be transparent, because the street or garden beyond it is opaque. How if you saw through the garden too? It is no use trying to ‘see through’ first principles.

If you see through everything, then everything is transparent. But a wholly transparent world is an invisible world. To ‘see through’ all things is the same as not to see.

http://tollelege.wordpress.com/2008/08/04/a-wholly-transparent-world-is-an-invisible-world-by-c-s-lewis/

Am sa revin

Emil Condor a scris:

Ciprian a scris:

Ba nu, toți creștinii cred în trinitate, nu "așa numiții" creștini!

Apostolii ce au trăit cot la cot cu Isus nu credeau în asa ceva!
Iar ei sunt crestinii originali, as zice eu, adevărati.

Citat :

Cine nu crede în trinitate, nu crede în Scripturi, ci în interpretări ulterioare, cărora li se poate trasa urmele în istorie. Adică, modalismul apare pe la 190 d.Ch.,susținut fiind de Praxeas, Noetius, Epigonus, Paul din Samosata.

Tocmai invers: cine crede în trinitate, crede ceva lansat în anul 325 la Niceea si impus prin crime odioase, deci cu forta, întregii omeniri.
Crestinismul începe cu Isus, nu cu Consiliul din Niceea!

Dupa parerea mea, ar fi fost bine sa fie respectat fiecare asa cum intelege divinitatea, nu sa fie impusa dogma prin orice mijloace. Asa am avea acum mai multi oameni iubitori de Dumnezeu si mai putini cei care, opunandu-se divinitatii/dogmelor, fac rau semenilor lor.
Incepand cu impunerea dogmei/dogmelor, s-a facut uniformizarea credintei. Si de ce le era teama, tot n-au scapat. Cate capete, atatea pareri. Oamenii sunt facuti sa fie diferiti, sa experimenteze realitatea in felul lor... asta nu au inteles teologii.

Emil Condor a scris:

Apostolii ce au trăit cot la cot cu Isus nu credeau în asa ceva!
Iar ei sunt crestinii originali, as zice eu, adevărati.

Apostolii nu au stiut de cuvantul asta, trinitate, dar de crezut au crezut in Tatal, au crezut in Fiul, si au crezut in Duhul. Si au crezut ca Tatal nu e Fiul, nici Duhul nu e Tatal or Fiul. Asta au crezut "crestinii originali": Scriptura o dovedeste, iar istoria o dovedeste, de asemenea. Ca de aceea se stie cand ideile noi, aduse de modalism, au ajuns pe piata: la 195 dupa Christos!

Citat :

Tocmai invers: cine crede în trinitate, crede ceva lansat în anul 325 la Niceea si impus prin crime odioase, deci cu forta, întregii omeniri.

Fals.
Trinitatea nu a fost "lansata" in 325, la Niceea, ca doar nu au venit aia cu ideea ad hoc, tam-nisam. Si toata conventia aceea a fost initiata de cezar, nu de biserica, pentru ca el a fost cel care a vrut unitate in popor, in jurul unei credinte unite.
Trinitatea a fost invatatura in care crestinii au crezut dintotdeauna, chiar daca nu a fost formulata ca atare. Crestinii intotdeauna au facut o clara diferentiere intre Tatal , Fiul si Duhul. Manifestarea diferita, dar de fapt doar un singura persoana a aparut doar la 195, si se numeste modalism[/i], sustinuta fiind de catre cei mai sus mentionati, "apostolii" Praxeas, Noetius, Epigonus, Paul din Samosata. La 195 [i]dupa Christos! Apostolii acestia au venit dinspre Atena, nu Ierusalim!
In final, cuvantul trinitate, sau aproape de asta, oricum, apare la Tertulian, la 198, tocmai ca raspuns la modalism.
Si daca tot e vorba de istorie, putin mai mult deca Niceea cu 325, nu strica!

Am citit aproape toată istoria crestinismului, nu m-am rezumat doar la perioada când trinitatea a fost „băgată pe gât”, cu forta, tuturor!
Mă refer mai mult la primele sute de ani după Hristos doar pentru că a fost o perioadă crucială pentru omenire.

Poate cuvântul „lansat” nu a fost cel mai potrivit, pentru că ideile circulau si înainte de 325, doar că în anul respectiv, altii au hotărât ce este bine sau nu pentru omenire, fără să-l consulte si pe Dumnezeu.

”Fals” doar pentru că tu accepti alte falsuri, nu?

Câteva din cuvintele lui Dalai Lama:
„Toate religiile majore ale lumii sustin dragostea, compasiunea, răbdarea, toleranta, iertarea ce pot si de fapt promovează mari valori, dar realitatea lumii prezente arată că acelea nu sunt suficiente pentru om, nu mai sunt adecvate. Din această cauză sunt tot mai convins că a venit timpul să se găsească o cale de gândire despre spiritualitate si etică mai adâncă decât religia în sine.”

Nu sunt un sustinător al ideilor lui Dalai decât ici-colo, dar apreciez când spune că religiile nu oferă suficientă spiritualitate, este o realitate incontestabilă pe care o sustin de multi, multi ani. În acelasi timp nu pot să nu remarc confuzia în care este Dalai Lama: si el, la fel ca multi altii consideră religia ca fiind credintă si nu este decât o pojghită a credintei. Credinta vine din Dumnezeu si mântuieste, religia condamnă sufletele prin reguli trasate de oameni. Religiile doar au un aspect de crestinism dar sunt departe de asa ceva.

Acum nu am timp să dezvolt mai mult această idee (plec din localitate pe durata întregii zile), dar as fi încântat la revenire să găsesc o multime de postări din partea voastră.
Stim că pe această temă, fiecare are părerea lui, iar asta face foarte bine dialogului.

Eu sunt de vreo doua zile in pat. Am răcit bine de tot. Asa e la noi aici. Sa te ferească Dumnezeu sa vina trei-patru zile răcoroase dupa cele de canicula si gata te prinde răceala in offsid.

In fine, eu am sa ma refer la ce am scris mai devreme.

Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci şi pe care n'a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei

Acest verset spune multe lucruri importante dar eu am sa ma refer numai la ceea ce am subliniat.

Adică cum înțelegem noi azi, ca înțelepți lumii aceia, adică a secolului I, dacă ar fi cunoscut ei ințelepciunea ascunsa de Dumnezeu, cea tainica, pe care o propovăduia Pavel, nu L-ar fi răstignit pe Hristos?


Dar înțelepți, savanți oameni de știința, ai secolului nostru, dacă ar cunoște ințelepciunea Lui Dumnezeu cea tainica si ascunsa ( misterioasa) si ar veni Hristos din nou pe pământ, nu L-ar fi răstignit din nou?

Cine poate sa răspundă la aceste doua întrebări rezolva nedumerirea lui Dalai Lama.

Nu ma impresioneaza, pe mine unul, Dalai Lama. Si nu inteleg ce fel de lumina poate aduce el pentru crestini, oricum. In plus, mai este si gresit, nu este adevarat ca toate religiile majore etc!
Si precis acea gandire despre care vorbeste ca avem nevoie e din cea estica, evident, nu Christocentrica.

E Christoexcentrica!

Ciprian a scris:

Nu ma impresioneaza, pe mine unul, Dalai Lama.
Si nu inteleg ce fel de lumina poate aduce el pentru crestini, oricum.

Este categoric ceea ce sustii tu, Ciprian, eventual Dalai (His Holiness )poate să aducă o rază de cunoastere celor ce sunt total în întuneric, dar odată iesiti de acolo, respectivii trebuie să caute adevărata Lumină.

Nu am citit prea multe despre Dalai si activitatea lui pentru că atunci când am încercat mi-am dat seama că nu mă interesează, dar am convingerea că si el are nevoie de lumină, de adevărata Lumină. Mdeh! În lumea asta toti „sunt luminati”... în opinie proprie.

Decalogul Părintelui Savatie Baștovoi

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Text: Savatie Baștovoi
Foto: Pavel Brighidin
Concept: Ana Popenco

Decalogul a apărut în revista moldovenească VIP Magazin (februarie 2013, nr. 104-105).