Comunism

Emil Condor a scris:

Nu trebuie să fim miliardari ca să ne bucurăm de viată...

Dumnezeu mi-e martor ca niciodata nu mi-am dorit sa fiu miliardar! Daca aveam ganduri de imbogatire, poate ma privatizam in '90, cand era "la moda", dar imi cunosc "lungul nasului" si am stiut ca nu-i de mine.

dolion a scris:

De exemplu, o duc si o aduc pe fata la/de la serviciu, cu toate ca ma avertizeaza ca s-au inventat liniile de autobuz si are abonamentul gratis de la firma!

Aman, tatii astia gentilomi!
Asa era si tatal meu..ba ma astepta si cu flori...si cind l-am prezentat prima data la mine la birou....a fost in culmea fericirii, ca ii era mereu frica sa nu aiba prea multe greutati " crinul" lui... Asta nu ma impiedica sa ma cert cu el la fiecare 5 minute.. , sa fiu chiar aspra in judecata...si cit de mult regret acum ca nu i-am spus suficient cit de mult il iubeam si cit de mindra eram de el..

abbilbal a scris:

CRUCIAT a scris:

.... atunci isi vor aminti cu tandrete de clipele de acum.

Dacă-şi vor mai aminti că am fost şi noi pe aici...

fii sigur ca da.
Totusi, din asa parinti, copiii iesiti nu pot fi decit buni...asa cum trebuie.

VOTAN a scris:

Mereu ma tem ca nu mai am timp prea mult si vreau sa dau tot ce pot din mine!

Ba, nu te grabi mata domn' Votan sa..dai coltul! Ai inca multe treburi de facut pentru ai tai si...nu ai voie sa-i lasi acum, e prea greu pentru ei. O veni si momentul ala...la ceas potrivit!

Sa te auda Dumnezeu, Angela!

Nu lasa numai in seama lui Dumnezeu, ia si tu masuri, pentru a te bucura de viata cat mai mult cu putinta! Nu e tarziu la nicio varsta sa schimbi unele obiceiuri daunatoare, stiute de altfel de noi toti, dar in care ne complacem, sau suntem prea obisnuiti cu ele ca sa renuntam. Cum patesc eu cu carnea grasa si cu painea; fara ele, e ca si cum n-as manca!
Am descoperit la un magazin niste jumeri ca la mama acasa si de atunci nu lipsesc din frigider. Si merg de minune cu ceapa rosie, sau numai cu rosie!!!

dolion a scris:

Nu lasa numai in seama lui Dumnezeu, ia si tu masuri, pentru a te bucura de viata cat mai mult cu putinta! Nu e tarziu la nicio varsta sa schimbi unele obiceiuri daunatoare, stiute de altfel de noi toti, dar in care ne complacem, sau suntem prea obisnuiti cu ele ca sa renuntam. Cum patesc eu cu carnea grasa si cu painea; fara ele, e ca si cum n-as manca!
Am descoperit la un magazin niste jumeri ca la mama acasa si de atunci nu lipsesc din frigider. Si merg de minune cu ceapa rosie, sau numai cu rosie!!!

Coane Dolioane - hai sa le luam pe rand - ca io nu stiu cum se fac citatele multiple. Deci:
1. Carne grasa - DACA se numeste "gutzi" - atunci e raiul pe pamant - orice facut din ceafa de la gutzi...gratar, merge si shnitzel si cu paine de casa. Nu stiu din ce zona esti dar aici, in zona mea este paine de Pecica. Bagi ca si garnitura varza acra calita sau sfecla roshie cu hrean si chimen si bei vin si, nu uita, inainte cateva "paharele" de tzuica de aia zdravana de cel putzin 42 de grade..
2. Jumeri - trebe sa recunosc ca ai gusturi. Mie-mi plac cand sunt mai mari si mai groase (dar nu prea groase) - le halesc cu hrean pe care mi-l fac singur (taaaaare). Normal ca merge cu ceapa de aia dulce (unde mai gasesc io ceapa dulce de pe vremuri...). Cum e shoricul ? Crocant ? Ca daca animalutzul a fost oparit atunci in loc de shoric ai o bucata de tabla de tzi se rup dintzii... Avem in zona un magazin unguresc unde au jumari de gasca - sa mori nu alta...
Gata cu halelile ca ma ia cu leshin. Trebe sa ies sa citesc vreo doi detzi de ziare si dupa aia ma reintorc in spatziul conjugal fiindca jumatatea infinit mai buna decat mine face varza a la Cluj (sa-tzi batzi copii) si o sa haleeeesc.

Vezi cat rau potzi face daca scrii despre chestii de astea ?

PeiSei - ai incercat sa faci pasta de jumeri ? le treci prin mashina de tocat, mai bagi nishte condimente si sare - da-i o haleala tare grea; nu hali prea mult si musai neaparat sa citeshti catziva detzi de ziare inainte. Dupa aia bei si tu un vin roshu. Haleshti pasta asta cu roshii (de preferat Ochiul Boului , soi care nu poate fi modificat genetic sa alte chestii nasoale, plus ca au roshiile alea o aroma... sau Aurora - DACA mai gaseshti de alea cinstite, netratate...)

Si noi avem azi varza a la cluj, cu afumatura din greu si cu straturi de carne tocata si smantana grasa si o pofta de mancare pe care ai intetit-o si tu cu scrierile despre bunataturi, din care unele nu le-am gustat niciodata, cum sunt jumerile de gasca; trebuie sa fie tare bune, am inghitit in sec numai citind, iar pasta de jumeri n-am mai facut de ani de zile, acum ca mi-ai trezit amintirile, s-ar putea sa nu rezist tentatiei si sa fac intr-o zi! Pofta buna si voua!

Asta da politică ! Hai să-i zicem... gastro-socială a la Boc,că doar îi clujean şi mere cu curechiul de Cluj.

abbilbal a scris:

Asta da politică ! Hai să-i zicem... gastro-socială a la Boc,că doar îi clujean şi mere cu curechiul de Cluj.

nu insulta bunatate de mancare

abbilbal a scris:

Asta da politică ! Hai să-i zicem... gastro-socială a la Boc,că doar îi clujean şi mere cu curechiul de Cluj.

Liviu ce draguti is Ioana si baietelul,suuuper:)

E mai digerabila politica in amestec cu mancarea!

dolion a scris:

E mai digerabila politica in amestec cu mancarea!

legatura de cauzalitate; ambele trec prin stomac..

Si ambele folosite irational, otrăvesc!

Eu cred ca daca-ti vezi de treaba, scapi "neotravit" si din comunism si din democratie sau din oricare alta oranduire. Pe mine de ce nu m-a contaminat comunismul? De ce oare nu am acceptat nici atunci, nici acum, sa devin membru de partid? Pentru ca-mi vad de treaba mea si in treaba mea nu are ce cauta politica! Ca mai cochetez cu ea, e pentru ca ma las provocat, dar numai aici pe forum, la serviciu nu-mi aude nimeni opinia politica. Pentru ca nu am! Si nu vreau sa am!

Am înteles punctul tău de vedere si nu am nimic împotriva lui, dar trebuie să mentionez că oricât am sta departe de politică, tot o trăim - ea nu stă departe de noi si ne influentează calitatea vietii.

Asa este Emile!

Ne influenteaza calitatea vietii, dar spiritul nu are voie sa ni-l infranga!

Categoric! Spiritul nu poate fi ucis de nicio politică.

O ţară în care Gabriel Liiceanu este supus oprobriului pentru „Apel către Lichele", iar mulţimea comentatorilor ricanează la umilirea publică a unui „boier al minţii" este o ţară în care lichelele au câştigat.

Acum vreo două zile, la Institutul Nicolae Titulescu - să-i spunem think-tank-ul pesedist al lui Adrian Năstase - a fost lansat, cu Ion Iliescu pe post de „moderator‘‘, un „Dicţionar General al Revoluţiei Române‘‘. Ideea că e nevoie de un lexicon care să fixeze definitiv sensul celor întâmplate în decembrie 1989 şi că acesta trebuie sancţionat de Ion Iliescu sub patronajul lui Adrian Năstase este de natură - vorba lui Andrei Pleşu - să ne facă melancolici. Nu ştim dacă există vreo rubrică dedicată „Apelului către Lichele‘‘ citit de Gabriel Liiceanu într‑una dintre zilele tulburi care au urmat răsturnării lui Ceauşescu, dar, dacă există, ne aşteptăm să fie înţesată de termeni precum „intolerant‘‘, „revanşard‘‘, „extremist‘‘ şi alte adjective lemnoase care decorează vocabularul principalului beneficiar al revoluţiei furate. În momentul citirii sale, textul lui Liiceanu a părut mai curând un apel generos adresat de victime celor responsabili de suferinţa lor. În fond, Liiceanu le cerea să stea „o vreme‘‘ departe de spaţiul public, de televiziune, ziare şi viaţa politică. În schimb, le promitea nu doar iertare, ci chiar iubirea noastră.

Din acest punct de vedere, acuzaţia adusă de Adam Michnik lui Liiceanu că s-ar fi comportat ca un procuror bolşevic care s-ar face vinovat de culpabilizarea colectivă a comuniştilor este nedreaptă şi prost plasată. Mai întâi, este prost plasată pentru că lichelismul este o calitate esenţialmente individuală: nu te naşti lichea aşa cum te naşti bărbat sau alb şi nici nu devii prin adeziune la Uniunea Naţională a Lichelelor. Lichea ajungi în urma alegerilor morale pe care le faci şi, prin urmare, culpa este individuală. În al doilea rând, este nedreaptă, pentru că Apelul nu „prevede‘‘ vreo pedeapsă - individuală sau colectivă - la adresa celor care nu vor fi fost dispuşi să îi dea curs, ci doar promisiunea gratitudinii. Deşi cel puţin imprudentă, ieşirea lui Michnik a fost exploatată cu satisfacţie nedisimulată de adversarii lui Liiceanu. Aceştia, nu puţini, nu s-au putut abţine să nu exploateze în interes propriu prestigiul şi statura morală ale lui Michnik, care are cel puţin dreptul să ştie cam ce fel de oameni au ajuns să folosească eroarea sa ca alibi, scut şi armă de asalt. Printre ei, la loc de ruşine se numără Dinu Patriciu, care a produs în paginile ziarului pe care îl deţine un text pur şi simplu scabros, plin de invective grosolane şi aluzii obscene, care l-ar dezonora dacă acest lucru ar mai fi posibil. Că Dinu Patriciu scrie prost e, la urma urmei, o chestiune de talent şi exerciţiu, dar că scrie prost în propriul ziar, pe care îl compromite moral şi profesional, este o meschinărie vecină cu lichelismul. Şi tot de lichelism intelectual este vorba şi în cazul grupului „proletarilor minţii‘‘, care au găsit în acest episod prilejul nesperat de a opune clarităţii şi intransigenţei morale ale lui Liiceanu relativismul lui Michnik, cu atât mai atractiv cu cât se sprijină pe o biografie impecabilă. Procedeul este lipsit de onestitate intelectuală, în cel mai bun caz.


Michnik îşi permite să relativizeze vina liderilor comunişti pentru că în Polonia Jaruzelski s-a aşezat la masa rotundă şi a acceptat organizarea alegerilor libere. [El uita ca] În România s-a lăsat cu vărsare de sânge. Polonia, unde puterea a fost preluată de Solidaritatea, îşi permite astăzi luxul să ezite între două ramuri ale Solidarităţii - liberală şi conservatoare. În România, ex-comuniştii lui Iliescu au confiscat Revoluţia, i-au adus rapid în prim-planul vieţii publice pe Vadim Tudor şi Păunescu şi au adus minerii la Bucureşti pe post de falangă muncitorească pentru a vâna intelectualii şi muncitorii anticomunişti. Lichelele vechiului regim au cultivat licheaua de tranziţie şi astăzi avem alianţa Ponta-Voiculescu-Crin. În această fetidă mlaştină morală, stigmatizarea lui Liiceanu pentru că a avut îndrăzneala să le ceară călăilor să facă penitenţă reprezintă răzbunarea supremă: triumful lichelelor.

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/triumful-lichelelor-217820.html

Offf Cristina,toti o apa si un pamant,ce naiba sa mai zici? Dar sigur zic,nu voi cumpara in veci Dictionarul General al Revolutiei Romane!...

Pentru mine nici nu exista asa ceva! (dictionarul)

Dragii mei , dictionarul poate fi o gluma proasta, insa mai sinistru este ca -iata- "Apelul catre lichele"-le ex-comuniste devine mai actual ca oricind, mai ales pentru ca:

"Licheaua este o figură eternă a umanităţii. Aceste pagini nu reprezintă însă un portret al lichelei universale, ci spectacolul întrupării ei în perioada numită “comunism”. Licheaua care a făcut cu putinţă comunismul are desigur o mulţime din trăsăturile lichelei eterne. Cu toate acestea, ceva o distinge de toate lichelele lumii: puterea ei de a se organiza şi de a transforma lichelismul în regula a lumii şi sistem."

"Pentru că răul făcut semenilor de dragul binelui propriu se instituie ca politică de stat, lichelismul devine regulă a lumii şi sistem."

Gabriel Liiceanu

Sinistru,bine spus dar foarte adevarat! Si nu ti se pare de altfel ca acest lichelism este si foarte contagios??

Stiu eu?! Nu cred ca este contagios, Votan. Oamenii puternici, cu principii sanatoase si tarie de caracter nu se vor molipsi niciodata. Mai degraba cred ca este in firea unora sa fie/devina lichele, este de-ajuns sa gaseasca conditii favorabile si isi vor arata imediat adevarata fata. Pentru asemenea specimene fara caracter este mai usor sa fie lichele, sa calce pe cadavre, sa nu aibe scrupule si sa calce in picioare principiile morale. Pentru ei este infinit mai greu sa fie... oameni.