Comunism

Emil Condor a scris:

Categoric, asa este.
Dacă ar fi dictatură, puscăriile ar fi pline de... milionari deveniti peste noapte iar Parlamentul ar dispărea.

Corect dar oare udrea si hoata ???

Pe Nastase nu l-au dovedit cu tot cu oooo

Păi chiar din cauza asta câtiva dintre politicieni printre care si Năstase vor să lovească în Justitie: le este teamă că vine si rândul lor.

Dar mai bine să vorbim doar despre comunism, aici... Ok?

cum a distrus comunismul economia României


Comparație PIB/cap de locuitor între România și Grecia timp de 60 de ani.



La scurt timp după al doilea război mondial, România era cea mai săracă țară europeană iar Grecia – cea mai săracă țară europeană liberă. Diferența dintre ele, ceva mai mult de 25% în favoarea Greciei. Cifrele sunt ajustate cu puterea de cumpărare din 2009.

Apoi, s-a întâmplat același fenomen care poate fi văzut în cazul celor două Germanii sau al celor două Corei.

Până în 1990, PIB/cap de locuitor în Grecia a ajuns dublu față de cel din România . Schilodită de comunism, economia românească a intrat într-un deceniu de recesiune, care a adus-o la realitate, pentru ca abia apoi să înceapă să recupereze rapid.

Iar dacă n-ar fi căzut comunismul, e ușor de anticipat ce se întâmpla cu economia românească.

După modelul comunist nord-coreean, se întorcea rapid la nivelul anilor ’50.

Comunismul e o streche care îi lovește pe cei lipsiți de o minte sanatoasa si valori autentice, care nu fac diferența între bine și aparența binelui, care mănâncă tot ce zboară. Sunt oameni care nu judecă rațional lucrurile ci vorbesc și acționează sub impulsurile unei gândiri instinctive înșelătoare. Conștiința le spune că nu e bine ce fac dar ei ignoră vocea ei, ajungând să o omoare și astfel devin irecuperabili.

Structura psihologică a omului este tainică și multe dereglări se produc ca urmare a aderării la diverse ideologii religioase, politice sau "științifice".

Aderarea la o ideologie -inclusiv la una bolnava precum comunismul din Romania- are ca efect schimbarea perspectivei din care omul vede lucrurile, noua perspectivă fiind filtrată doar de principiile ideologiei respective.

Daca ideologia este una bolnava (chiar malefica, precum comunismul ceausisto-dejisto-stalinisto-iliescian), cel care a imbratisat-o va fi exact oglinda ei

Despre comunism sunt multe de spus (ca despre oricare altă formă de guvernare, nu?), dar eu as zice doar atât:
în timpul comunismului mi-am părăsit tara, familia si prietenii făcuti timp de 27 de ani. Oare de ce?

Emil Condor a scris:

Despre comunism sunt multe de spus (ca despre oricare altă formă de guvernare, nu?), dar eu as zice doar atât:
în timpul comunismului mi-am părăsit tara, familia si prietenii făcuti timp de 27 de ani. Oare de ce?

Nu esti singurul ,io n-am avut curaj

Emil Condor a scris:

Despre comunism sunt multe de spus (ca despre oricare altă formă de guvernare, nu?), dar eu as zice doar atât:
în timpul comunismului mi-am părăsit tara, familia si prietenii făcuti timp de 27 de ani. Oare de ce?

Generatii intregi au fost dezradacinate, oameni au fost despartiti de tot ce aveau mai drag. O crima produsa de un sistem absolutist, numit comunist, dar care, sigur, nu a fost asa ceva. Si, din pacate, nici cei de azi ( conducatorii Romaniei) nu sint mai breji. daca cei vechi-asa zisii komunisti- aveau titlul de inculti, cei de azi nici aceasta scuza nu o mai au.
E un blestem ca poporul nostru sa fi fost imprastiat in cele 4 zari pe motiv de sufocare, in trecut, dar si mai si, azi, pe motiv de foame...

Motto: “Eroarea şi păcatul (…) au amândouă proprietatea potrivit căreia cu cât sunt mai adânci, cu atâta cei ce le cad pradă îşi dau mai puţin seama de existenţa lor; sunt, aşadar, un rău mascat.” (C.S. Lewis)

Pentru Stînga, Suedia este dovada vie că socialismul poate funcţiona. Ea este viitorul luminos spre care toţi trebuie să tindem dacă ne dorim cu adevărat o societate modernă ce respectă demnitatea şi drepturile omului, oferindu-i tot ce îi este necesar pentru a duce o viaţă bună. Dacă vreţi, este societatea care se apropie cel mai mult de idealul din celebrele cuvinte ale lui Karl Marx „de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”. Admirată de persoane dintre cele mai diverse, de la Ion Iliescu şi Costi Rogozanu la Paul Krugman şi Barack Hussein Obama, Suedia serveşte ca model social şi economic pentru foarte multe partide şi mişcări progresiste. Dar, aşa cum se întâmplă de obicei cu descrierile stângiste, realitatea este mult diferită.


http://inliniedreapta.net/dereferinta/cum-statul-asistential-a-corupt-suedia/

CRUCIAT a scris:

http://inliniedreapta.net/dereferinta/cum-statul-asistential-a-corupt-suedia/

Excelent articol !

Mi se pare foarte relevant faptul ca:

"Oamenii în vârstă din Suedia spun că a fi suedez înseamnă să îţi procuri singur cele necesare, să ai grijă singur de tine şi să nu devii o povară pe umerii nimănui. "

Multi oameni in virsta din Romania nu gindesc deloc asa, dimpotriva

"Independenţa şi munca grea erau percepute ca fiind trăsăturile unei vieţi decente şi constituiau percepţia comună a moralităţii. "

Spune asta romanilor care regreta si azi comunismul ceausisto-iliescian, cel care a incurajat jaful national si abuzurile mafiote fara limite, cel care a sufocat orice urma de independenta a individului, orice initiativa economica individuala onesta si care au cultivat doar statul asistential, cu bita securisto-minereasca.


Asta se întâmpla acum aproape o sută de ani.

Răposată mea bunică obişnuia să spună că ceva nu este în regulă cu lumea. Era mândră că nu a cerut nimănui ajutorul, că a putut mereu să se bazeze pe ea însăşi şi pe soţul ei, mândră că pe parcursul întregii lor vieţi au putut să aibă grijă de familia lor. Sunt bucuros că atunci când a murit, la venerabilă vârstă de 85 de ani, a făcut-o cu demnitatea încă intactă. Nu a fost niciodată o povară."

Si mai ales ca:

"Dacă se găseau în situaţia de a nu putea trăi de pe urma salariilor lor, ar fi muncit mai mult şi mai tare."

Din pacate, cei care tipa azi cel mai tare in Romania, nu sunt cei care muncesc din greu (majoritatea fiind cei din sistemul privat), ci unii lideri de sindicate milionari in euro, reprezentanti ai unor bugetari puturosi, obraznici si aroganti, obisnuiti cu sporuri date pentru "zimbet" (si nu e gluma!) sau oameni in putere, pensionati fraudulos pe caz de boala impreuna cu insotitorii lor, pensionati anticipat si care nici macar nu au contribuit integral la pensie dar au pretentii de la altii sa le dea mariri de pensie, sau pensionati cu pensie de urmas care n-au nici 10 ani de munca si -la fel- traiesc de pe urma realizarii altora, dar care se smiorcaie penibil ca "mor de foame", in timp ce vin cu masina proprietate personala sa-si ridice ajutoarele sociale fara numar.

vezi ca sintem de acord???

Eu vad, tu vezi ... (si la propriu, si la figurat )

Pacat de cei care nici nu vad, nici nu aud ...

Şi mie mi-a plăcut articolul. Mă bucur Angela că ai pus linkul pentru a fi citit şi mă bucur Cristina că ai făcut copy-paste din el, sunt lucruri interesante de citit şi de tras învăţăminte. Dar, fiţi pe pace, tot antenele şi realitatea au câştig de cauză în societatea noastră.
Oricât s-ar revolta unii, suntem un popor format din milogi, şi nu mă refer la pensionari, sau la cei cu probleme reale medicalei, ci la toţi ceilalţi asistaţi social. Ştiu că la noi nu se găsesc locuri de muncă bine plătite, tot timpul a fost problema aceasta în ţara asta, dar sunt mulţi care spun că pentru 5-600 lei nici nu se trezesc dimineaţa, şi mai sunt şi cei care beneficiază de ajutor social, fără a dori să meargă să facă muncă în folosul societăţii.

Articolul trage un semnal de alarma, prin ceea ce se poate intampla in viitor: "...Este o moralitate ce susţine că independenţa poate fi obţinută prin cedarea altora a răspunderii şi că libertatea poate fi atinsă prin înrobirea ta şi a altora..."
De aici, o minte bolnava, poate crede ca e firesc sa supuna alte popoare, care sa munceasca pentru bunastarea lui! Teoria asta se si vehiculeaza, in legatura cu o asa zisa "elita", pentru care vor munci cei 500.000.000 de locuitori ai planetei, ramasi in viata, dupa genocidul ordonat!!!

yzzy a scris:

Şi mie mi-a plăcut articolul. Mă bucur Angela că ai pus linkul pentru a fi citit şi mă bucur Cristina că ai făcut copy-paste din el, sunt lucruri interesante de citit şi de tras învăţăminte. Dar, fiţi pe pace, tot antenele şi realitatea au câştig de cauză în societatea noastră.
Oricât s-ar revolta unii, suntem un popor format din milogi, şi nu mă refer la pensionari, sau la cei cu probleme reale medicalei, ci la toţi ceilalţi asistaţi social. Ştiu că la noi nu se găsesc locuri de muncă bine plătite, tot timpul a fost problema aceasta în ţara asta, dar sunt mulţi care spun că pentru 5-600 lei nici nu se trezesc dimineaţa, şi mai sunt şi cei care beneficiază de ajutor social, fără a dori să meargă să facă muncă în folosul societăţii.

Problema celor care primesc diverse ajutoare sociale pe nedrept m-a frapat si m-a mihnit enorm. Stiu mult prea multe cazuri de oameni pensionati pe "motiv medical" si de fapt ei sint in strainatate, la lucru..furt si baut! Asta denota lipsa de morala, lipsa de mindrie personala, de autorespect. Ca sa nu mai vorbim ca asta este o cauza a lipsei de ajutorare practica a celor care au nevoie intr-adevar de asistenta sociala. Largind planul, doctorii care au dat acele adeverinte...ce juramant al lui Hipocrat au respectat?
Rezultatul anilor in care sistemul social nu evidentia si compensa munca( culmea, sistem al clasei muncitoare) este tocmai lipsa de dragoste de munca, de a crea si lasa ceva in urma ta..Vad oameni care prefera sa nu aiba nimic, decit sa muncceasca pentru putin. Asta tine probabil de mutatii genetice, ca alta explicatie nu exista. Asa cum remarc, cu mare durere, ca lucrurile facute in Romania in ultimii ani, au lipsuri de finisare, executie..etc. Mindria mesterului de a face ceva ce sa atinga perfectiunea..n-o mai vad..Chiar si multe carti noi...sint "facaturi", nu creatii...
Deci..

Da Angela, societatea de azi e bolnavă. Şi ne-a îmbolnăvit pe lângă comunismul de dinainte şi ceilalţi 20 de ani de după. Ca o paranteză, ca să nu mai dau quote la alt mesaj anterior, nici eu nu am fost membru de partid, pentru că nu aveam relaţii suficiente, şi pentru asta nu am vut acces nici la locuinţe date de către stat, după ce m-am angajat, am stat în chirie şi aveam copil mic, şi lucram pe schimburi, etc.
Deci să revin, suntem aşa cum suntem şi pentru că orice răzvrătire împotriva clasei politice nomenclaturiste a fost anihilată prompt. Vezi Piaţa Universităţii sau celebrul punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

yzzy a scris:

Dar, fiţi pe pace, tot antenele şi realitatea au câştig de cauză în societatea noastră.

Pare ca au azi cistig de cauza, draga mea Yzzy... Pentru ca sunt cei mai isterici, cei mai vocali si cei mai agresivi. Dar exista multi care iau atitudine si nu se lasa mintiti. Iar miine s-ar putea sa ai o surpriza placuta. Si nu pentru ca nu ar mai exista milogi, asa cum bine spui, ci pentru ca vremea lor apune, din ce in ce. Si pentru ca imi place sa cred ca romanul este mai destept decit pare: in forul sau interior, chiar daca pare adormita, constiinta exista!

Cristina a scris:

...Iar miine s-ar putea sa ai o surpriza placuta. Si nu pentru ca nu ar mai exista milogi, asa cum bine spui, ci pentru ca vremea lor apune, din ce in ce. Si pentru ca imi place sa cred ca romanul este mai destept decit pare: in forul sau interior, chiar daca pare adormita, constiinta exista!

Cristina îmi place optimismul tău. Eu sunt mai sceptică. De fiecare dată m ceva mai bun şi apoi vedem că ne-am înşelat.

Citat :

"Oamenii în vârstă din Suedia spun că a fi suedez înseamnă să îţi procuri singur cele necesare, să ai grijă singur de tine şi să nu devii o povară pe umerii nimănui. "

Multi oameni in virsta din Romania nu gindesc deloc asa, dimpotriva Wink

Spune-mi şi mie ce poate face azi un bătrân în România?

Până în 1989 mama se descurca cu un salar apoi o pensie de 600 lei/lună. Acum eu mă pot descurca cu o pensie de 800 lei/Lună? Şi cu ce să mă ocup? Ceea ce ştiu să fac nu are căutare. Ceea ce are căutare nu mai pot să fac din cauza anilor ce-i duc în spate. Care-i soluţia? Să ies la colţ de stardă în drumul mare şi să întind mâna sau să dau în cap celui ce are? Parcă ar fi prea de tot. Nu cumva Guvernul ar trebui să gândească altfel problema bătrânilor şi să nu mai ciuntească pensiile, şi aşa destul de mici, pentru care bătrânii de azi au lucrat ieri când puteau lucra?

Despre bunicii noştrii ce să mai zic. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească. Bunica mea, la 80 de ani avea o pensie CAP de 25 lei/lună. Putea trăi cu această sumă dacă nu o ajutam noi, cei cu salrii?
Dar ştiam cum s-o facem pentru a nu o jigni că-i dăm, iar ea considera că se descurcă singură.

Cristina a scris:

yzzy a scris:

Dar, fiţi pe pace, tot antenele şi realitatea au câştig de cauză în societatea noastră.

Pare ca au azi cistig de cauza, draga mea Yzzy... Pentru ca sunt cei mai isterici, cei mai vocali si cei mai agresivi. Dar exista multi care iau atitudine si nu se lasa mintiti.

Da, am cunoscut o fiintă (chiar în cercul meu de prieteni) ce încerca să-si impună punctul de vedere prin ridicarea vocii: asa cum spui tu, Cristina, după o perioadă nu a mai fost acceptată „strategia” ei si a fost pusă la punct de toti.
Da, asa este, tine cât tine, dar nu o vesnicie...

Emil Condor a scris:

Cristina a scris:

yzzy a scris:

Dar, fiţi pe pace, tot antenele şi realitatea au câştig de cauză în societatea noastră.

Pare ca au azi cistig de cauza, draga mea Yzzy... Pentru ca sunt cei mai isterici, cei mai vocali si cei mai agresivi. Dar exista multi care iau atitudine si nu se lasa mintiti.

Da, asa este, tine cât tine, dar nu o vesnicie... ....

Ăştia de care vorbiţi, tot timpul au fost Gică contra.

Ia amintiţi-vă ce tam-tam făceau când era Iliescu Preşedinte. Atunci aveau parteneri pe Cristoiu&CO

Bunul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei,
(Winston Churchill)

CRUCIAT a scris:

Bunul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei,
(Winston Churchill)

In Republica Socialista Romania, nici macar saracia nu era impartita echitabil ... Poate in tari ca Suedia ...

Relansare spectaculoasă în dosarul Frumuşanu - Crăiniceanu. Iliescu: "N-avea nicio vină, săracul"

Răsturnare de situaţie într-unul dintre cele mai sensibile dosare penale de după Revoluţie: fostul ofiţer SPP, Vasile Gabor, va fi anchetat din nou pentru uciderea tinerilor Andrei Frumuşanu şi Aurica Crăiniceanu în timpul mineriadei din septembrie 1991, care a dus la căderea Guvernului Roman.

Aşa a decis ieri instanţa Tribunalului Militar Teritorial, unde dosarul a fost retrimis în decembrie anul trecut de către magistraţii Parchetului Curţii de Apel. Decizia vine după aproape un deceniu de trenare continuă a acestei cauze şi în apropierea aşteptatei hotărâri pe care o va da CEDO.

De reţinut însă că Vasile Gabor a fost condamnat, în 1998, la opt ani de închisoare pentru omor, pedeapsă din care nu a executat nici o zi întrucât a fost la scurt timp infirmată, pentru ca în 2003 ofiţerul SPP să fie scos cu totul de sub urmărire penală.

Vasile Gabor s-a aflat în timpul evenimentelor din septembrie 1991 în dispozitivul de apărare al Palatului Victoria. SPP era condus la acea dată de generalul Dumitru Iliescu, un apropiat al fostului preşedinte, Ion Iliescu, şi coleg de partid cu senatorul Antonie Iorgovan. Acesta din urmă s-a şi implicat o perioadă în proces, ca apărător al lui Vasile Gabor. De altfel, contactat de România Liberă, Ion Iliescu îl apăra, cu o zi înaintea termenului de ieri, pe fostul ofiţer SPP.

Tot în timpul mineriadei care l-a debarcat pe Petre Roman de la Guvern, a fost ucis şi jandarmul Nicolae Lazăr, în vârstă de 21 de ani. A fost incendiat şi a murit în chinuri groaznice. Autorul a rămas necunoscut.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dosar/video-relansare-spectaculoasa-in-dosarul-frumusanu-crainiceanu-iliescu-n-avea-nicio-vina-saracul-214677.html

Pro-memoriam

Corneliu Coposu — un destin

Corneliu Coposu:
La 14 iulie 1947, am fost arestat.
Maniu era în celula nr. 2, eu eram în celula nr. 3 de la Malmaison.
Am fost condamnat la douăzeci şt cinci de ani şi am executat şaptesprezece ani şi jumătate.
Soţia mea, Arlette, a primit şi ea douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică.
Am trecut prin Jilava, Aiud, Craiova, Capul Midia, Rubla.
Cel mai cumplit a fost la Râmnicu-Sărat.
Treizeci şi patru de celule complet izolate. Patru-cinci sute calorii pe zi. Opt ani nu am vorbit cu nimeni.

Corneliu Coposu: Încrederea în supravieţuirea din Holocaustul comunist a fost temelia rezistenţei. Nu aş putea să spun că nu a contribuit şi rezistenţa fizică. Eu am intrat în condiţii foarte bune, foarte prospere în închisoare. Am pierdut mai mult de jumătate din greutatea cu care am intrat. Am intrat având o sută douăzeci de kilograme şi am ieşit cântărind cincizeci şi unu de kilograme.

Corneliu Coposu: Fiecare celulă are muzica ei, deschiderea şi închiderea putea fi sesizata cu ascuţimea auzului, ca să ştii ce celulă se deschide.

Născut Ia 20 mai 1914 în comuna Bobota, judeţul Sălaj. Facultatea de Drept din Cluj, Doctor în Ştiinţe Juridice. Secretar politic al lui Iuliu Maniu (1937-1947). Condamnat în lotul fruntaşilor ţărănişti pentru înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale. După eliberarea din închisoare lucrează ca muncitor în construcţii. între 1967 şi 1989, organizează şi conduce în ilegalitate un nucleu al P.N.Ţ. Afiliază partidul, în anul 1987, la Internaţionala Creştin-Democrată. 27 decembrie 1989 — reînfiinţează în legalitate P.N.Ţ.-C.D. 6 ianuarie 1990, preşedinte al partidului, în ianuarie şi iunie 1990, minerii i-au devastat casa. Sediul P.N.Ţ.-C.D. este incendiat. în octombrie 1995, Jacques Chirac, preşedintele Franţei, îi acordă distincţia de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional "Legiunea de Onoare". Corneliu Coposu fusese campion de haltere, blândeţea acestui chip, de la treizeci de ani la şaptezeci de ani, a luat forma pietrificată a rocilor tari, rezistente, impenetrabile. El domină un destin omenesc profund nefericit. O suferinţă fizică, morală şi intimă care se întinde pe durata unei vieţi. La eliberarea din închisoare, Corneliu Coposu nu şi-a mai găsit familia şi prietenii decât în fotografii. Idealurile îi fuseseră sfărâmate. Soţia sa, Arlette Coposu, murise după paisprezece ani de detenţie. El a fost ceea ce trebuie să fie; chiar şi rănită de moarte, o conştiinţă rămâne o conştiinţă.

Moare în 11 noiembrie 1995.

" Eu concep că fără muşcate în fereastră, adică, traducând în limbaj liber, fără consecvenţă şi moralitate, nu poate exista o politică valabilă. Sigur că poate exista în conjuncturile deosebite, cum este cea prin care trecem noi acum, poate exista o pseudopolitică făcută de nişte oameni pe care nu-i leagă decât interesele pragmatice de moment şi care nu au altă preocupare decât prelungirea agoniei lor, a guvernării lor politice."

http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/119_memorialul_durerii_lucia_hossu_longin/