Comunism

Iisus a scris:

abbilbal a scris:

Mihaela a scris:

Daca tot sunt propuneri si sesizari aici, eu propun ca pe forumul asta sa scrie doar basistii si pdl-istii. Amin!

Ei, mai scriu şi comuniştii.

Încă mai ești comunist moșule? Știam c-ai fost, însă am rămas cu impresia c-ai renunțat odată cu destrămarea lui.

..programul mi-a deschis topicul aici si nu la ultima pagina...
Poate sinteti prieteni si asta e o forma de glumaatunci imi cer scuze de interventie.
Daca nu sinteti prieteni...un mod de a te exprima unui coleg de forum care vorbeste de la sine...de nivelul celui care-l foloseste. Poate ma insel, as dori chiar!
Credinta fiecaruia, mai ales atunci cind te manifesti discret , este un lucru personal, sfint. Nu are nimeni dreptul sa atace asa. Poti combate cu idei, daca ai, ale tale sau ale altora. In limitele decentei insa-depasita aici enorm.

Memorialul Sighet la majorat. Vreţi să înţelegeţi România de azi? - un articol de Ana Blandiana

După 18 ani de când a fost iniţiat, primul memorial al victimelor comunismului şi al rezistenţei la comunism din lume a fost realizat sub egida Consiliului Europei şi funcţionează în România, recunoscut în mod oficial ca unul dintre primele trei locuri ale memoriei europene. Un loc în care marile universităţi germane îşi trimit studenţii să facă practică despre istoria comunismului, o instituţie despre care se scriu teze de doctorat, se fac expoziţii itinerante pe continent şi apar în marile ziare şi în revistele de specialitate prezentări de-a dreptul entuziaste.

La noi, adeziunea ideologică a fost întotdeauna precară, iar adeziunea la comunism a fost, în climatul fricii, mult mai mult o chestiune de oportunism decât una de convingeri. Cu atât mai uşor vechiul oportunism s-a putut transforma în noile oportunităţi. Bineînţeles, însă, că nici acestor personaje reciclate nu le place să se vorbească despre tragedia şi crimele în care au fost implicate, dacă nu ca actori, cel puţin ca beneficiari. Dar poate fi aceasta o explicaţie suficientă a faptului că niciodată în cei 18 ani - într-o ţară care se află mereu pe ultimele locuri în atâtea domenii ale monitorizării internaţionale – niciun politician român, de indiferent ce culoare politică, nu a remarcat şi nu a ţinut să sublinieze faptul că, iată, există un domeniu în care suntem pe „locul întâi“?

Memorialul deranjează nu doar, şi nu în primul rând, prin dezvăluirea şi analizarea crimelor comunismului, ci şi – şi mai ales – prin felul în care concluzia acestei analize duce la reziduurile lor din societatea actuală a unei ţări integrate euroatlantic.

Pentru că la Sighet nu se învaţă doar cum să descoperim memoria trecutului, ci şi cum să construim propria noastră memorie despre prezent, acea memorie hăituită seară de seară la televizor de imaginile care ne spun: „nu trebuie să ţineţi minte ceea ce aţi trăit voi azi, trebuie să ţineţi minte ceea ce vă spunem noi că aţi trăit azi“.

La Sighet se învaţă demnitatea de a nu te lăsa manipulat, pentru că în spatele Şcolii de Vară se află – ca un punct de sprijin – muzeul viu, cu modelele, jertfele şi concluziile sale, iar în faţa ei realitatea actuală, care aşteaptă să fie înţeleasă şi exorcizată.
„Prin civilizaţie spre democraţie“ scrie pe logo-ul Academiei Civice, legând printr-un raport de determinare doi termeni care, în realitatea imediată, se dovedesc incompatibili. Vreţi să înţelegeţi România de azi? Vizitaţi Memorialul Victimelor Comunismului şi meditaţi la această incompatibilitate.

http://www.revista22.ro/articol-9859.html

Cristina a scris:

...adeziunea la comunism a fost, în climatul fricii, mult mai mult o chestiune de oportunism decât una de convingeri.

Am gândit la acest adevăr, mult timp în urmă, iar acum văd că Ana Blandiana exprimă aceeasi opinie.

Citat :

...demnitatea de a nu te lăsa manipulat

Celor manipulati, de regulă dacă le spui acest adevăr despre ei, pentru faptul că nu-l înteleg, te contrazic la sânge si te mai si urăsc apoi.

Asa este, Emil, din pacate pentru ei ... Eu nu pot intelege ce viata pot avea oamenii acestia, mereu orbiti de ura (ca doar se vede in chiar atitudinea lor ) , care nu vad decit raul si apocalipsa, care nu stiu sa se bucure de nimic bun si care se milogesc sau smiorcaie la tot pasul ... Pacat!

Oamenii orbiţi de ură încearcă să-i vindece pe cei orbiţi de dragoste.
Aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)

Daca unii considera dragostea ca fiind o ... boala, este strict problema lor . Nu ma mai mira ca-si traiesc viata in consecinta ...

Cristina, Dolion-

Cristina a scris:

Daca unii considera dragostea ca fiind o ... boala, este strict problema lor . Nu ma mai mira ca-si traiesc viata in consecinta ...

Eheee! Pentru cei ce nu pot iubi, dragostea e o boală devastatoare...

Daca cineva m-ar provoca sa-mi rezum amintirile din timpul comunismului in trei cuvinte, i-as raspunde fara ezitare: foame, frig si intuneric. Am copilarit intr-un cartier marginas al Bucurestiului, unde apa calda si caldura erau un lux, curentul electric se intrerupea cand iti era noaptea mai draga, iar pe rafturilei alimentarei sedeau praful si celebrele, pe atunci, tacamuri (resturi de pui), salam de soia si nechezol (un echivalent insipid si dubios al cafelei). Retrospectiv, vad astazi asa-numita Epoca de Aur precum o neguroasa si nesfarsita iarna - din pricinile mentionate mai sus, anotimpul alb era intotdeauna cea mai crunta perioada de peste an. O iarna « rosie » in care toata lumea mima cate ceva: ei, Partidul si Tovarasul, se (pre)faceau, an de an, ca idealul utopic si absurd al lui Marx, omul multilateral dezvoltat, e din ce in ce mai aproape, date fiind maretele realizari socialiste, noi ne prefaceam ca traim bine, liberi si fericiti. Asta pana cand, in vreun fel sau altul deranjam ceva, iar atunci organele de control si represiune (de la meschinii activisti de Partid pana la Militie si sinistra Securitate) ne pedepseau cu supra de masura.

Imi aduc aminte de o intamplare din scoala generala - ma jucam impreuna cu colegii, in recreatie, iar la un momentdat am luat buretele, imbibat cu apa si praf de creta, de pe tabla si am vrut sa arunc cu el dupa un coleg. Nu stiu cum am facut, dar am nimerit tabloul Tovarasului Nicolae Ceausescu, tablou care domnea precum o icoana in fiecare clasa. Zoaiele din burete s-au scurs pe mutra iubitului Conducator si s-au uscat, schimonosindu-i si caricaturizandu-i figura. Tovarasa invatatoare si o multime de alti tovarasi profesori din scoala au explodat: in clasa noastra, nu se stie cum, tabloul era protapit undeva foarte sus si nicio scara disponibila in acel moment in scoala nu ajungea acolo pentru ca cineva sa curete chipul manjit. Pentru involuntara mea subversiune am fost aspru sanctionat: parintii mi-au fost chemati la scoala pentru a fi mustrati in fata colegiului profesoral, mi-au dat nota 4 la purtare si, intr-o comico-absurda ceremonie, mi-au luat cravata de pionier (situatie in care, spre hazul alor mei, am stat un semestru). Pe vremea aceea, avem un coleg de clasa, Spanu, care desena pe ascuns avioane cu zvastici pe ele - o nebunie de neinchipuit. M-am apucat sa desenez si eu cu el. Ceea ce nu m-a impiedicat ca, atunci cand, la limba romana, am avut drept tema sa compunem o poezie cu subiect la alegere, sa fac un elogiu in versuri - prima mea poezie - inchinat zilei de 26 ianuarie (ziua de nastere a multiubitului Conducator).

Stiu ca in comunism granitele spre occident erau inchise, accesul fiind permis, greoi si controlat, numai catre Bulgaria, Ungaria, RDG si URSS. Asta era valabil si pentru produsele de orice fel. Programul TV dura zilnic de la ora 20 pana la ora 22 si includea exclusiv jurnalul de stiri si "Cantarea Romaniei" sau congresele de partid filmate. De asemenea, curentul electric era intrerupt frecvent, chiar noptile, copiii fiind siliti sa studieze la lumina lumanarilor. Caldura si apa calda lipseau, de asemenea, in instante repetate. Mancarea era putina, iar cozile la carne si lapte se intindeau pe distante foarte mari, asteptarea era indelungata, multe produse se rationalizau si multi oameni ramaneau pagubiti. Femeilor le erau interzise intreruperile de sarcina, lege care a condus la un adevarat genocid, deoarece multe gravide apelau la metode empirice de avort, ceea ce provoca, adesea, infectii si decese. Libertatile erau ingradite, libertatea de expresie si de opinie nu existau, iar abaterile erau aspru pedepsite. Cenzura functiona draconic in presa, cinematografie, teatru si literatura. Securitatea urmarea tot, infricosa si executa arestari abuzive, aruncand oamenii in puscariile comuniste, de iad. Militia batea abuziv suspecti si, uneori, martori. Se organizau silit manifestatii de adoratie fata de conducator, iar cei care doreau sa paraseasca tara erau considerati dusmani ai poporului. Cu siguranta lucrurile rele erau in numar mult mai mare... si multe alte exemple mai pot fi date.

http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-istoria-romanilor/5187229-amintiri-din-epoca-de-aur

Teodor Tita: Michnik, despre decomunizare
r fi trebuit probabil sa fie un fel de revansa, venita un anotimp mai tarziu, dupa intransigenta abraziva a Herthei Muller. Ar fi trebuit poate sa arate ca exista o experienta comuna a negocierii cu istoria recenta in estul european fost comunist. N-a fost asa si nu pentru ca opiniile lui Adam Michnik, invitatul de aseara al ”Conferintelor Ateneului”, seamana cu cele ale doamnei Muller (din contra chiar).
N-a fost asa pentru ca, inca o data, s-a cautat confirmare acolo unde nu exista decat opinii justificate pe experienta personala si constiinta individuala. ”Am facut rau ca am cerut fostilor comunisti sa se dea o vreme la o parte”, a intrebat Gabriel Liiceanu. ”Da”, a fost raspunsul transant al fostului dizident polonez.
Extrase din discursul lui Michnik:
* Gabriel Liiceanu ii acuza pe altii acum 20 de ani. Filozoful trebuie sa fie precaut cand isi pune hainele procurorului.
* Teroarea din Romania comunista a fost similara cu aceea din Albania si China revolutiei culturale. (Raspuns la o intrebare a lui Andrei Plesu, amfitrionul serii) Mi se pare riscant sa acuzi din postura de emigrant. Nu i-am criticat niciodata pe emigranti dar nu ascult cu placere oameni care ma critica pentru ca nu am fost suficient de rezistent
* Un medic care si-a facut treaba nu era rezistent dar unul care si-a incalcat juramantul trebuie acuzat.
* In 1945 profesorii au avut de ales (emigrare, rezistenta sau universitate). Le multumesc ca nu au ales primele doua ci au ramas in Polonia sa ma invete pe mine.
* Hertha Muller reproseaza intelectualilor romani ca nu au fost eroi. Eroismul il poti cere doar de la tine. Nu il poti pretinde altora
* (Despre acuzatiile la adresa celor care au indraznit sa reziste) Mostre de gandire bolsevica practicate in Rusia comunista: Soljenitin a fost arestat pentru trotkism, Saharov a inventat bomba atomica! De ce sa ii respectam?
* Pe scurt: nu o inteleg pe Hertha Muller. De ce nu ii cearta pe Kohl sau Miterrand care nu au fost in niciun pericol?
* Au fost oameni care mi-au reprosat ca scriu articole in loc sa fac greva foamei. Am raspuns ca oricum toata Polonia flamanzeste, ce rost are sa mai fac si eu greva foamei?
*O rafuiala cu totalitarismul este o datorie intelectuala. Ne vom rafui tot timpul cu comunismul si fascismul dar acest lucru nu trebuie sa devina un element politic. Vedem azi un anticomunism fara simptome. E o boala a vremurilor noastre. E o vreme in care incercam sa distrugem autoritatile morale. E o distractie periculoasa. Nu e cale catre adevar ci catre nihilism.
* Hertha Muller nu intelege pana la capat.” Toti suntem vinovati ” pare sa spuna. Dar daca toti suntem vinovati nimeni nu e vinovat iar eu sunt la fel de vinovat ca Ceausescu.
* Omul trebuie iertat pentru ce a facut nu pentru ce gandeste despre comunism. Iertarea e un act individual. Nu poti ierta in numele altuia..
* Daca nu ar fi fost Jaruszelski (ultimul lider comunist al Poloniei) am fi avut un Bucuresti asa cum ati avut voi.
* Polonia nu a fost ca Romania. Comunismul polonez era dependent de Moscova.
* 1989 – comunistii polonezi au fost patrioti. Atunci a fost evident ca trebuie terminat cu aceasta logica a revansei. politicienii nu trebuie sa faca dreptate. Cand politica intra in tribunal justitia iese pe usa din spate.
* Perspectiva banditului: noi banditii din Varsovia nu ii lovim pe cei cazuti. Comunistii faceau asta. in 1989 noi banditii din Varsovia nu i-am lovit pe comunistii cazuti
* Am fost dusmanul nationalismului etnic. Dar stiu si ca ne realizam ca oameni in sfera culturii nationale, a limbii, a traditiei istorice. Se poate trai si cu identitate supranationala ex Zbigniew Brzezinski, Joseph Conrad, Eugene Ionescu etc
* (Raspuns pentru Gabriel Liiceanu) A fost rau sa ceri in anii 90 comunistilor sa se dea la o parte pentru ca ai luat asupra ta stigmatizarea unei categorii de oameni. Nu indivizi ci categorie. Cea mai mare neferricire sec XX e generalizarea. Bolsevicii le refuzau unor categorii dreptul de a exista in viata publica. Responsabilitatea ta e mai mare decat a unui muncitor, om de afaceri etc.
* Generalizarea anticomunista e inacceptabila. Am fost facut tradator pentru ca m-am opus decomunizarii. Dupa 20 de ani am sentimentul ca eu am avut dreptate.
* Exista o singura forma de decomunizare: alegerile libere. Toate celealte forme sunt anticomunism cu fata bolsevica, Metode de discriminare in afara legii si a democratiei. E un grup de oameni care isi da dreptul sa ii discrimineze pe altii.

Adam Michnik (n. 1946), istoric, jurnalist si politolog polonez. Arestat pentru prima oară la 18 ani. În 1968 este exclus din universitate şi condamnat la trei ani de închisoare. Fondator al KOR (Comitetul de Apărare a Muncitorilor) şi consilier al Solidarităţii. Animator al revistei clandestine Krytyka şi al Universităţii volante, discipol al lui Leszek Kołakowski. Este închis, din nou, după lovitura de stat militară din 13 decembrie 1981. În 1982, PEN Club-ul francez i-a decernat Le Prix de la Liberté, iar în 1984 New School for Social Research (New York) i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Redactor-sef al cotidianului Gazeta Wyborcza. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut Scrisori din închisoare şi alte eseuri (1997) şi Restauraţia de catifea (2001), ambele epuizate.

http://noradamian.wordpress.com/

Si aceiasi polonezi, pregateau -prin 2009- amendarea unui articol din Codul lor Penal pentru a incrimina orice actiune de glorificare a comunismului, prin care va fi interzisa „producerea, distribuirea, vinzarea sau posesia de materiale tiparite, inregistrari sau in alt format care reprezinta simboluri comuniste”.

Jaroslaw Kaczynski a sustinut din plin initiativa : „Niciun simbol al comunismului nu mai trebuie sa existe in Polonia deoarece sunt simboluri ale unui sistem criminal ce ar trebui comparat cu nazismul”.

Asta la ei,dar ce sa faci Cristina cand la noi comunismul are reprezentanti de seama si culmea isi pregatesc si schimbul de maine!

Cred ca trebuie sa ne desprindem de trecutul intunecat; nu sa uitam, nu sa iertam, dar sa mergem mai departe, mai ales ca ceea ce a fost in practica , a fost departe de orice teorie. Asta a dovedit ca oamenii nu sint INCA pregatiti sa faca pasul cel mare catre o viata curata si plina de daruire catre ceilalti. Tratarea unui subiect atit de complex precum cei 50 de ani de sistem absolutist in mod simplist, cu ranchiuna, fara obiectivitate si fara a invata ceva din asta, cred ca nu ne onoreaza si nu ne ajuta la nimic. Parerea mea, a unei romance "fortate" sa se instraineze.

Angela,iti respect parerea si ader la ea.

CRUCIAT a scris:

Cred ca trebuie sa ne desprindem de trecutul intunecat;

Trebuia sa ne desprindem din dec.1989. Ori tocmai asta e problema: ca trecutul intunecat -cu mentalitati si fapte- a continuat inca 20 de ani si ne afecteaza inclusiv prezentul ...

CRUCIAT a scris:

nu sa uitam, nu sa iertam, dar sa mergem mai departe,

Putem ierta, dar nu avem voie sa uitam, tocmai pentru a nu repeta greselile trecutului.

CRUCIAT a scris:

mai ales ca ceea ce a fost in practica , a fost departe de orice teorie.

Nu exista tara comunista in care teoria frumoasa sa fi fost pusa in practica, cu succes.

CRUCIAT a scris:

Tratarea unui subiect atit de complex precum cei 50 de ani de sistem absolutist in mod simplist, cu ranchiuna, fara obiectivitate si fara a invata ceva din asta, cred ca nu ne onoreaza si nu ne ajuta la nimic.

Memorialul unei dureri, relatarea unor fapte istorice regretabile si a crimelor comunismului din Romania sunt -pentru tine- un "mod de tratare simplist"? Sanctionarea (macar morala a) celor responsabili de abuzurile si crimele pe criterii politice savirsite in perioada 1945-1989 este -pentru tine- un "mod de tratare fara obiectivitate"? Cautarea dreptatii de catre rudele celor ucisi de un sistem criminal este un "mod de tratare cu ranchiuna", pentru tine?
Spune asta fostilor detinuti politici sau persoanelor care au trecut prin centrele de ancheta ale mortii, prin torturile psihice si fizice ale inchisorilor politice comuniste, care au fost deportate fortat (si fara ghilimele) sau care au avut de suferit în timpul regimului comunist, sau sutelor de mii de victime nevinovate, draga mea. Victime care -si astazi- sunt in cautarea dreptatii, vazind cum multi dintre calai se dau -cu nerusinare- eroi ai revoltei anticomuniste din decembrie 89. Unii confunda iertarea cu uitarea, iar cei ce nu au invatat nimic din trecut sunt exact cei ce incearca -azi- sa uite si sa minimalizeze ororile comunismului, sub masca/scuza tolerantei si "onoarei".

CRUCIAT a scris:

Parerea mea, a unei romance "fortate" sa se instraineze.

Parerea mea, a unei romance fortate (fara ghilimele) sa traiasca intr-o inchisoare comunista numita Romania anilor 1945-1989.

„Crimele celor de sus nu sunt egalate decât de ticăloșia celor de jos.” (N.D. Cocea)
Cei care au chinuit oameni, i-au omorât şi i-au aruncat in gropi comune vor sa fie si iertati, si uitati. Iertati si uitati de “duşmanii poporului” care erau urcaţi într-un tren, capăt de linie într-o prăpastie la munte de 800 de metri adâncime, apoi dinamitat muntele. Nu va săpa nimeni 500 de metri în pământ să-şi scoată “eroii”. Deci atenţie! Unii români s-au hotărât să nu uite!


Sistemul comunist nu a fost impus şi dirijat de fiinţe extraterestre. Instituţiile comuniste (partidul, securitatea internă şi externă, guvernul, cenzura, planificarea, ideologia, “sindicatele”, tribunalul suprem, tribunalele militare, armata cu a sa Direcţie Politică Superioară, UTC, UASCR, miliţia şi sectoriştii, ministerul agriculturii, al sănătăţii, Ministerul Învăţământului, Departamentul Cultelor) aveau conducători cu nume precise şi cu atribuţii clar definite în direcţia consolidării şi reproducerii regimului totalitar. Unii se ocupau cu intimidarea, deportările, arestările, temniţele, lichidările fizice. Alţii s-au specializat în întemniţarea (“prelucrarea”) minţilor. Secţiile CC (inclusiv ceea ce ani de zile a fost Secţia Administrativ-Politică, Secţia Gospodărie ori Secţia Internaţională) erau conduse de şefii de secţie, “indrumaţi” de secretarii CC. Care, la rândul lor, aveau adjuncţi. Urmau “rotiţele birocratice”, instructorii. La nivel judeţean, se reproducea structura aparatului central. Şi tot aşa, la nivel municipal, comunal etc. Un furnicar al supravegherii, îndoctrinării şi condiţionării represive. Comisia Controlului de Partid (devenită sub Ceauşescu Colegiul Central de Partid) a fost o instituţie terorizantă, cu preşedinţi, vicepreşedinţi, membri, activişti-anchetatori. Ziarul Scânteia a avut redactori-şefi şi redactori-şefi adjuncţi, secretari generali de redacţie şi şefi de secţii. La fel şi Lupta de clasă, “organul teoretic şi politic al CC”, devenită, în anii 70, Era socialistă. Şcoala de partid “Ştefan Gheorghiu” (pompos şi total inadecvat numită “Academie”) a avut rectori, prorectori, şefi de catedră. Toţi vegheau la “puritatea doctrinară” şi luptau împotriva oricărei umbre de independenţă a spiritului.

http://crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/

Pentru a putea fi iertat, trebuie mai intii sa-ti ceri iertare, sa-ti recunosti greseala si sa-ti asumi trecutul. Altfel, trecutul bagat sub pres se va razbuna și ne va imbolnavi, in continuare!

Totusi, trebuie facuta o precizare: nu sta in puterile noastre sa iertam pe cineva care a facut o crima, care a ucis pe cineva drag sau apropiat sau demn de stima si de respect. Numai Dumnezeu e capabil sa faca lucrul asta. Iertarea este importanta atunci cand tu esti cel care ierti, si-n felul acesta purificarea este pentru tine, nu pentru cel pe care l-ai iertat. Ca sa se purifice si el, ca sa-si sporeasca si el calitatile sufletului care trece dincolo, dupa ce noi ne lasam trupul aici, e nevoie sa ierte si el. Sufletul celui care iarta este castigat, iar calitatea de a ierta il mantuieste si trece cu el dincolo. Frumusetea iertarii e ca nu asteapta raspuns, desi prezenta lui implineste lucrurile in mod sublim. Poti sa ierti orice si pe oricine, dar daca el personal nu beneficiaza de ceva din aceasta iertare se datoreaza faptului ca el, la randul lui, nu iarta... Or, Rugaciunea Domneasca spune: "Si voi sa va iertati unul pe altul, asa cum eu v-am iubit pe voi, si-asa cum eu v-am iertat pe voi...".

Pe de alta parte, este foarte convenabil sa uiti, pentru a nu avea ce ierta !

Cristina a scris:

CRUCIAT a scris:

Cred ca trebuie sa ne desprindem de trecutul intunecat;

Trebuia sa ne desprindem din dec.1989. Ori tocmai asta e problema: ca trecutul intunecat -cu mentalitati si fapte- a continuat inca 20 de ani si ne afecteaza inclusiv prezentul ...

CRUCIAT a scris:

nu sa uitam, nu sa iertam, dar sa mergem mai departe,

Putem ierta, dar nu avem voie sa uitam, tocmai pentru a nu repeta greselile trecutului.

CRUCIAT a scris:

mai ales ca ceea ce a fost in practica , a fost departe de orice teorie.

Nu exista tara comunista in care teoria frumoasa sa fi fost pusa in practica, cu succes.

CRUCIAT a scris:

Tratarea unui subiect atit de complex precum cei 50 de ani de sistem absolutist in mod simplist, cu ranchiuna, fara obiectivitate si fara a invata ceva din asta, cred ca nu ne onoreaza si nu ne ajuta la nimic.

Memorialul unei dureri, relatarea unor fapte istorice regretabile si a crimelor comunismului din Romania sunt -pentru tine- un "mod de tratare simplist"? Sanctionarea (macar morala a) celor responsabili de abuzurile si crimele pe criterii politice savirsite in perioada 1945-1989 este -pentru tine- un "mod de tratare fara obiectivitate"? Cautarea dreptatii de catre rudele celor ucisi de un sistem criminal este un "mod de tratare cu ranchiuna", pentru tine?
Spune asta fostilor detinuti politici sau persoanelor care au trecut prin centrele de ancheta ale mortii, prin torturile psihice si fizice ale inchisorilor politice comuniste, care au fost deportate fortat (si fara ghilimele) sau care au avut de suferit în timpul regimului comunist, sau sutelor de mii de victime nevinovate, draga mea. Victime care -si astazi- sunt in cautarea dreptatii, vazind cum multi dintre calai se dau -cu nerusinare- eroi ai revoltei anticomuniste din decembrie 89. Unii confunda iertarea cu uitarea, iar cei ce nu au invatat nimic din trecut sunt exact cei ce incearca -azi- sa uite si sa minimalizeze ororile comunismului, sub masca/scuza tolerantei si "onoarei".

CRUCIAT a scris:

Parerea mea, a unei romance "fortate" sa se instraineze.

Parerea mea, a unei romance fortate (fara ghilimele) sa traiasca intr-o inchisoare comunista numita Romania anilor 1945-1989.

Cristina, nu avem nimic de impartit, nu am afirmat ca tratezi simplist aceasta tema, am spus exact, sa nu se trateze, era indemn, nu critica.( nu am inteles chesti cu onoarea, poti detalia?)
Eu am parerea ca trebuie sa plateasca fiecare pentru greseli, nu sa fie iertat, pentru ca unele lucruri, cum sint cazurile de tortura fizica si mentala, nu pot fi iertate asa, in general. Trebuie plata, cum se zicea inainte: pentru fapta si rasplata. Pentru cei morti, pentru rudele lor asa este corect.
Tu te consideri condamnata sa traiesti in Romania in anii aceia, in sistemul acela. Eu ma consider fericita ca am trait in Romania, in anii in care oamenii mai erau oameni si nu se considera o virtute sa dai in capul celui de linga tine. Ghilimelele le-am pus pentru ca nu m-a dat nimeni afara din tara mea, unde poate ar fi trebuit sa raman , sa lupt pentru mai binele comun. Nu am facut-o, am folosit avantaje date de soarta, nu atit pentru mine, cit pentru copil, dar asta nu inseamna ca am dreptul sa ma consider alungata-fortata.EU am hotarat si am platit pretul, mare, pe care mi l-am impus. Sa stii ca traiesc intr-o tara in care au fost comunistii inchisi si torturati si deportati, s-a ajuns si la razboi civil; asta se intimpla cind nu este respectat cel de alaturi. Experienta lor cu razboiul civil este un indemn la gindire matura, la reflectie serioasa, inainte de a actiona.
De aceea ziceam ca cei ce pot, ce sint in tara, trebuie sa ..mearga mai departe. Nu uitind, dar nescriind istoria cu patima, ca se fac iar greseli. Daca cei ce au fost membri marcanti in PCR au devenit azi fooarte de dreapta, nu e vina mea sau a ta; cei ce au dat voie sa nu intre la puscarie cei ce trebuiau sa intre la puscarie au vina. Faptul ca proaspat imbogatitii si tiganii au averi pe care evident nu le pot justifica si oameni corecti, care nu au facut nici un rau in viata lor, nu au de o piine , metaforic sau nu vorbind, consider ca este vina celor in putere si care nu si-au folosit aceasta putere (a mintii si a pozitiei sociale) de a nimici faradelegea. Practica ne omoara pe noi romanii de azi, la vorbe sintem tari-deci avem scoala si minte. Ai spus si tu ce spuneam cu alte vorbe si eu: nicaieri nu a fost adevarat comunism si de asta nu e de vina doctrina, ci oamenii nepregatiti sa o puna in aplicare.
Ca sa lamurim lucrurile-nu am fost membru de partid si nu am regrete in acest sens, apar dreptul la democratie, ca fiecare sa poata crede ce considera drept, fara a-l cataloga cineva si fara a fi pus la zid. Practic, eu nu am suferit prea multe in sistemul acela, eram prea mica si am trait intr-un mediu care m-a ferit de greutatile zilnice. Am observat insa de cind ma stiu ce se intimpla in jur, poate fiind prea timida pentru a actiona. Sint observatiile mele si nu renunt la ele, iar tu, Cristina, imi placi pentru ardoarea cu care iti aperi punctul de vedere. Chiar daca avem pareri diferite, mod diferit de a reactiona, cred ca avem ceva in comun: ne pasa de ce s-a intimplat si ce se intimpla, sintem de buna- credinta. De aceea ma simt onorata sa am chiar si controverse cu tine, cu riscul de a te enerva.

CRUCIAT a scris:

Cristina, nu avem nimic de impartit, nu am afirmat ca tratezi simplist aceasta tema, am spus exact, sa nu se trateze, era indemn, nu critica.

Angela, probabil ca tu nu imparti nimic (desi nu cred ) , eu insa imi impart -cu voi toti- experienta, dilemele, gindurile si opiniile, ca doar de-aceea sunt aici. In plus, am un mare defect: imi place sa clarific unele ... "indemnuri", (chiar facute in general, adica tuturor si nimanui), avind in vedere ca -mai devreme- ai "crezut" ca sunt "o minte deschisa" atunci cind vine vorba despre "referirea" mea "permanenta la comunisti" si "parca peiorativa" .

CRUCIAT a scris:

( nu am inteles chesti cu onoarea, poti detalia?)

Daca nu ai inteles, repet, la fel de clar: cei ce nu au invatat nimic din trecut sunt exact cei ce incearca -azi- sa uite si sa minimalizeze ororile comunismului, sub masca/scuza tolerantei si "onoarei": cei care regreta "epoca de aur" si pe Ceausescu, cei pentru care fericirea insemna doar umplerea stomacului si ciolanul aruncat de Ceausescu si slugile lui, cei oportunisti, spagari si demagogi care au profitat si-atunci (care profita si azi), cei care si-au turnat colegii ca ascultau "Europa Libera" si vecinii ca vorbesc cu strainii, cei care jubilau (inclusiv azi) cind murea capra vecinului, cei care (si-)au furat caciula (singuri) - ca deh, avutia era nationala, a tuturor si a nimanui- / bref, cei care vor sa uite -de fapt- propriul lor trecut gaunos si care se supara foc daca se gasesc unii ca mine ce le-aduce aminte de el. Ce mai este de detaliat aici?

CRUCIAT a scris:

Tu te consideri condamnata sa traiesti in Romania in anii aceia, in sistemul acela

Draga mea, in acest caz, eu nu fac decit sa privesc mai departe de patratelul meu si sa ma consider solidara cu milioanele de romani nevinovati, ucisi de un regim comunist criminal. Aici nu vorbim despre putinii oameni care mai erau oameni, si care erau incatusati printr-un sistem diabolic, bine pus la punct. Si nu vorbim nici despre cei fericiti, care au avut sansa sa traiasca departe de ororile indurate de cei ramasi acasa.

CRUCIAT a scris:

Sa stii ca traiesc intr-o tara in care au fost comunistii inchisi

Sa stii ca (1) in ceea ce priveste comunismul, exista diferente esentiale intre cele doua tari: in Romania influenta sovietica era de 90%, iar influenta anglo-americana de 10 %; in Grecia 90% influienta anglo-americana contra 10% influenta sovietica. Celebrul procentaj stabilit de Churchill pe un petec de hirtie la Yalta a fost acceptat cu bucurie de catre Stalin. Iar (2) pe mine ma doare infinit mai mult ce s-a-ntimplat in Romania, decit in alte tari gen Grecia. Rana mea deschisa este si a multor romani ce au datoria de a nu uita si de a aduce aminte -mereu- acestui popor ca este de neinteles cum s-a putut trai in asemenea hal timp de peste 50 de ani. Iar rana adinca se cicatrizeaza greu, in timp, si a inceput cu momentul istoric al condamnarii crimelor comunismului, de la cel mai inalt nivel.

Cristina a scris:

CRUCIAT a scris:

Cristina, nu avem nimic de impartit, nu am afirmat ca tratezi simplist aceasta tema, am spus exact, sa nu se trateze, era indemn, nu critica.

Angela, probabil ca tu nu imparti nimic (desi nu cred ) , eu insa imi impart -cu voi toti- experienta, dilemele, gindurile si opiniile, ca doar de-aceea sunt aici. In plus, am un mare defect: imi place sa clarific unele ... "indemnuri", (chiar facute in general, adica tuturor si nimanui), avind in vedere ca -mai devreme- ai "crezut" ca sunt "o minte deschisa" atunci cind vine vorba despre "referirea" mea "permanenta la comunisti" si "parca peiorativa" .

CRUCIAT a scris:

( nu am inteles chesti cu onoarea, poti detalia?)

Daca nu ai inteles, repet, la fel de clar: cei ce nu au invatat nimic din trecut sunt exact cei ce incearca -azi- sa uite si sa minimalizeze ororile comunismului, sub masca/scuza tolerantei si "onoarei": cei care regreta "epoca de aur" si pe Ceausescu, cei pentru care fericirea insemna doar umplerea stomacului si ciolanul aruncat de Ceausescu si slugile lui, cei oportunisti, spagari si demagogi care au profitat si-atunci (care profita si azi), cei care si-au turnat colegii ca ascultau "Europa Libera" si vecinii ca vorbesc cu strainii, cei care jubilau (inclusiv azi) cind murea capra vecinului, cei care (si-)au furat caciula (singuri) - ca deh, avutia era nationala, a tuturor si a nimanui- / bref, cei care vor sa uite -de fapt- propriul lor trecut gaunos si care se supara foc daca se gasesc unii ca mine ce le-aduce aminte de el. Ce mai este de detaliat aici?

CRUCIAT a scris:

Tu te consideri condamnata sa traiesti in Romania in anii aceia, in sistemul acela

Draga mea, in acest caz, eu nu fac decit sa privesc mai departe de patratelul meu si sa ma consider solidara cu milioanele de romani nevinovati, ucisi de un regim comunist criminal. Aici nu vorbim despre putinii oameni care mai erau oameni, si care erau incatusati printr-un sistem diabolic, bine pus la punct. Si nu vorbim nici despre cei fericiti, care au avut sansa sa traiasca departe de ororile indurate de cei ramasi acasa.

CRUCIAT a scris:

Sa stii ca traiesc intr-o tara in care au fost comunistii inchisi

Sa stii ca (1) in ceea ce priveste comunismul, exista diferente esentiale intre cele doua tari: in Romania influenta sovietica era de 90%, iar influenta anglo-americana de 10 %; in Grecia 90% influienta anglo-americana contra 10% influenta sovietica. Celebrul procentaj stabilit de Churchill pe un petec de hirtie la Yalta a fost acceptat cu bucurie de catre Stalin. Iar (2) pe mine ma doare infinit mai mult ce s-a-ntimplat in Romania, decit in alte tari gen Grecia. Rana mea deschisa este si a multor romani ce au datoria de a nu uita si de a aduce aminte -mereu- acestui popor ca este de neinteles cum s-a putut trai in asemenea hal timp de peste 50 de ani. Iar rana adinca se cicatrizeaza greu, in timp, si a inceput cu momentul istoric al condamnarii crimelor comunismului, de la cel mai inalt nivel.

OK,
Eu nu impart ( pentru ca evident unii pot avea altele decit mine) , ci fac schimb de idei cu voi aici pe forum si fac indemnuri pe care insa nu este numeni obligat sa le urmeze sau sa le citeasca, decit daca vrea. Pentru ca nu va cunosc personal si pe forum am intrat de putin timp, nu pot face inca niste imbolduri concrete, personalizate si oricum, nu in ceea ce priveste niste teme atit de importante ca aceasta dezbatuta aici.
Imi mentin parerea formata asupra ta si anume ca ai mintea deschisa.
Eram mai la inceputul schimburilor de idei dintre noi doua si nu intelesesem cit de sensibila esti la acest subiect, de aceea am remarcat referirea deasa la comunism si comunisti; acum incep sa inteleg si nu ma mai mira, de altfel, nu era repros sau observatie chestia cu peiorativ-era doar o exprimare sincera si uimita.
La subiectul onoare...mi-ai explicat ce gindesti tu, eu intrebam doar ce legatura vedeai tu cu cele scrise de mine. Ciolan, spagari si suparari pentru aduceri aminte..cred ca nu la asta ma gindeam cind am postat ce am postat, pentru ca nu am facut legatura asta.
Nu cred ca ai putea intelege ce a fost prin Grecia, legat de comunism, dar nu asta era ideea. Evident ca pe amandoua ne doare ce se intimpla in Romania. Cred insa ca vazind greseli facute in tarile de resedinta, putem invata cite ceva si legat de greselile de la noi si, eventual, evitarea unor noi greseli. Lumea aceasta este diversa, ceea ce dupa mine este o binecuvintare. Asa e Germania fata de Romania si de Grecia, asa sintem tu fata de mine. Asta nu inseamna ca ar trebui sa fim la fel si ca nu e bine ca sintem diferite. Cum ziceai undeva, ar fi chiar plicticos..
Simt ca am acaparat nepermis aceasta tema, mai ales ca nu sint expert in domeniu ci pur si simplu afirmam parerile mele, asa ca las , de acum, si pe ceilalti sa spuna parerile lor.

Cristina a scris:

CRUCIAT a scris:

Cristina, nu avem nimic de impartit, nu am afirmat ca tratezi simplist aceasta tema, am spus exact, sa nu se trateze, era indemn, nu critica.

Angela, probabil ca tu nu imparti nimic (desi nu cred ) , eu insa imi impart -cu voi toti- experienta, dilemele, gindurile si opiniile

Fiecare din noi are ceva de împărtit cu ceilalti!

Cristina, hai să facem legătura cu discutiile din trecut si să vedem cum îi categoriseam pe cei cu „obsesia Băsescu” - crezi că „obsesia comunism” e diferită? Nu!
Au fost si lucruri bune în comunism - am trăit 27 de ani în acel sistem si lucruri rele sunt si în capitalismul în care trăiesc de 25 de ani.
Generalizarea nu este nicicând corectă.

Cristina, nu vreau să cred că atunci când cineva din diaspora sustine guvernul preferat de tine, respectivul este corect, are o viziune sănătoasă despre tară si politica de acolo, dar dacă aceeasi persoană sustine un lucru bun despre rivalii guvernului actual, respectivul nu mai stie cum e viata în tară, e desprins de realitătile românesti! Consider că e gresit să vedem asa.

Eu sunt în măsură să accept si părtile bune ale comunismului chiar dacă mi-am riscat viata să scap de el.

PS. La Popas nu suntem rivali politici, ci doar participanti la dialogul comun: uneori avem dreptate, alteori suntem gresiti, trebuie să încercăm a vedea si punctul de vedere al celui de lângă noi, chiar dacă ni se pare eronat - în final ar putea să fie real, iar cel propriu să fie, de fapt cel gresit...

Emil Condor a scris:

Cristina, hai să facem legătura cu discutiile din trecut si să vedem cum îi categoriseam pe cei cu „obsesia Băsescu” - crezi că „obsesia comunism” e diferită? Nu!

Poftim?! Cum poti compara un regim criminal cu un regim democratic, anume regimul Basescu? Cum poti compara ideile fixe ale unor televiziuni manipulatoare cu fapte istorice si acte criminale?

Emil Condor a scris:

Au fost si lucruri bune în comunism - am trăit 27 de ani în acel sistem si lucruri rele sunt si în capitalismul în care trăiesc de 25 de ani.
Generalizarea nu este nicicând corectă.

Si care ar fi argumentul conform caruia generalizarea nu este corecta in cazul unui regim in care abuzul, spaga, coruptia, oportunismul ieftin, tortura si crima erau generalizate?

Emil Condor a scris:

Cristina, nu vreau să cred că atunci când cineva din diaspora sustine guvernul preferat de tine, respectivul este corect, are o viziune sănătoasă despre tară si politica de acolo, dar dacă aceeasi persoană sustine un lucru bun despre rivalii guvernului actual, respectivul nu mai stie cum e viata în tară, e desprins de realitătile românesti! Consider că e gresit să vedem asa.

Emil, eu am notiunea termenilor, iar atunci cind afirm ceva, ma bazez pe argumente. Iar acestea pot fi chiar afirmatiile celor in cauza. Iar da, cei care sustin -cu argumente pertinente!- guvernul "preferat de mine" sunt corecti si au o viziune sanatoasa, care -intimplator- este si a mea. Ar fi inconsistent si total ipocrit sa o consider a fi "nesanatoasa".

Emil Condor a scris:

Eu sunt în măsură să accept si părtile bune ale comunismului chiar dacă mi-am riscat viata să scap de el.

Una este sa accepti partile bune ce le poti numara pe degete (de unde ai dedus ca eu nu le-as accepta?) si alta este sa fii judecat -in cel mai inadecvat mod- pentru ca nu poti uita un cosmar trait, se pare, doar de unii.

Emil Condor a scris:

PS. La Popas nu suntem rivali politici, ci doar participanti la dialogul comun:

Adica...mai nou sunt considerata rival "politic" al cuiva?! De ce, din cauza "ardorii" mele?

In fine, am inteles ce era de inteles, chiar daca unii cred ca am ... "obsesii".

Somn usor!

Cristina a scris:

Emil Condor a scris:

Cristina, hai să facem legătura cu discutiile din trecut si să vedem cum îi categoriseam pe cei cu „obsesia Băsescu” - crezi că „obsesia comunism” e diferită? Nu!

Poftim?! Cum poti compara un regim criminal cu un regim democratic, anume regimul Basescu? Cum poti compara ideile fixe ale unor televiziuni manipulatoare cu fapte istorice si acte criminale?

EU mă refeream doar la dialoguri principiale sau nu...

Citat :

Emil Condor a scris:

Au fost si lucruri bune în comunism - am trăit 27 de ani în acel sistem si lucruri rele sunt si în capitalismul în care trăiesc de 25 de ani.
Generalizarea nu este nicicând corectă.

Si care ar fi argumentul conform caruia generalizarea nu este corecta in cazul unui regim in care abuzul, spaga, coruptia, oportunismul ieftin, tortura si crima erau generalizate?

Astea sunt peste tot!

Citat :

Emil Condor a scris:

Eu sunt în măsură să accept si părtile bune ale comunismului chiar dacă mi-am riscat viata să scap de el.

Una este sa accepti partile bune ce le poti numara pe degete (de unde ai dedus ca eu nu le-as accepta?) si alta este sa fii judecat -in cel mai inadecvat mod- pentru ca nu poti uita un cosmar trait, se pare, doar de unii.

De acord!

Citat :

Emil Condor a scris:

PS. La Popas nu suntem rivali politici, ci doar participanti la dialogul comun:

Adica...mai nou sunt considerata rival "politic" al cuiva?! De ce, din cauza "ardorii" mele?

De ce aluneci pe „panta” dramatică? Nimeni nu ti-a spus asa ceva. Eu vorbeam despre discutii, în general: să nu devenim rivali politici. Nu interpreta ce nu este, Cristina dragă!

Citat :

In fine, am inteles ce era de inteles, chiar daca unii cred ca am ... "obsesii".

Nu ai înteles.

Dragi prieteni,lasati-l naibii de comunism,stim cu totii ce a fost[desi volens nolens acceptam ca a a vut unele parti desi micute,bune] Partea proasta este ca la noi in tara nu putem sa stim exact ce fel de regim este! Da,Cristina depune multa ardoare in ce spune,dar nu inseamna ca spune rau!Cred ca fiecare gandim acelasi lucru doar ca il expunem in moduri diferite!!!

VOTAN a scris:

Dragi prieteni,lasati-l naibii de comunism...

Exact! A căzut de mult timp... Odihnească-se în pace!
Ce trebuie acum este să încercăm a face ceva bun în tara noastră după cei peste 40 de ani „luminosi”!