Niste raspunsuri ...muzicale si nu numai :)

azi stiu ca doar drumul este cel ce conteaza .. si nu-i un cantec fara rost / atat timp cat timp stii sa iei/ frumosul din ce-a fost

Din pacate nu pot posta linku-uri,geta posteaza te rog in numele meu-Directia 5-Ai un loc...

Special pentru voi!

Ma rascoleste sensibilitatea acordurilor...

Eu ascult cand sunt cu sufletul trist,muzica peruana.Ma deconecteaza,uit de toate-cele.

fulga a scris:

Viata asa cum este ea! Ciudatica...

Omul - ciudătenia principală a vietii, nu?

Faine versurile din cântecul lui Bob Marley!

fulga a scris:

Viata asa cum este ea! Ciudatica...

Trebuie separat, pentru un moment macar, sentimentul de obiectul iubirii.

Daca ploua cu galeata, oricat ai iubi ploaia, tot te ascunzi sub umbrela.
Nemaivorbind ca, in caz de potop, nu stii unde sa te mai ascunzi.

La fel cand e soare dogoritor, sau taifun.

Cum e cu iubirea intre doi iubiti?
Cu umbrela, fara umbrela, la umbra, sau in plin soare, la adapost, sau cu pletele in vant?

Exista iubire furtunoasa, apriga, dradoste cu nabadaii, etc...

Dar iubirea nemarturisita este cea cea mai puternica, cea mai adevarata.
Astfel scapi de interpretarea din textul destul de frumos dealtfel, postat de fulga.

O zi plina de iubire adevarata!
Ion

"Dar viaţa nu se împlineşte prin uitarea suferinţei,ci prin zilnica transformare a mâhnirii în înţelegere,a cruzimii în tandreţe şi
a amărăciunii în dulceaţă."

Neputinta vs Resemnare


Neputinta e o doamna tare cocheta si persistenta. De ce am ales sa fie o doamna si nu un domn? In fond si la urma urmei, poate fi oricum…..numai armasar cu trei picioare nu e. E o canalie fantastica, sora cu o specie de capusa inca neomologata.. Cert e ca exista in fiecare din noi, doar pentru simplul motiv ca suntem oameni. E ca promotie, la pachet. Isi alege cu indemanare persoanele pe care sa le paraziteze. Se camufleaza si se instaleaza comod in cel mai elegant si mai bun/cald locsor al vietii tale. Un loc rezervat marilor Oameni care si-au lasat amprenta prin viata ta. L-ai cladit si aranjat in ani: in colt la un pret promotional sade sufletul, de altfel mandru din calea afara, inconjurat de licariri blande pline de speranta si inconstienta.
Si dansa, NEPUTINTA vine, pardon se strecoara cu discretie,atunci cand comunicarea s-a uschit strengareste pe geam sau mai stiu pe unde. Cand ai mai fi avut atatea sa spui dar n-ai avut nici cand, nici cum, nici de ce. Nu poti deschide gura in astfel de momente, mai ales daca obisnuiai sa o deschizi exclusiv pentru a face curent sau zgomot. ori atmosfera. Si atunci te asezi si incerci sa scrii. Iar dupa ce termini realizezi ca scriind te-ai ajutat mult pe tine. Si ATAT. Iar cand te recitesti gasesti de toate: melancolie, fericire, tristete, bucurie, durere, amaraciune, speranta, dragoste, ura, frustrare, voiosie, inconstienta…ce mai,toate gramada. Iar peste toate acestea troneaza sfidator NEPUTINTA TA. I-ai zambi,asa cum o faceai pana acum tuturor acelora carora verbal, nu mai aveai sa le transmiti mai nimic(au ales ei sa zica si pentru ei , si pentru tine, si pentru toti).Dar iti dai seama ca este inutil, mai ales ca in situatia in care tocmai te afli acum ai nevoie de toata energia de care dispui. Ai face bine sa te gandesti de unde mai imprumuti, fura, cumpara etc.

NEPUTINTA insa,nu se va clinti de acolo: ai spune ca-ti este o extensie binecuvantata. Daca pentru dusmanii tai ai fi putut sa le urzesti urari de toate cele bune, chiar sa-I ajuti sa le mearga exceptional, doar doar or avea si ei altceva in vizor, inafara de minuscule ta activitate. Te anunt ca pentru neputinta nu exista solutie de urnire. Si te uiti la ea si nu mai ai decat o singura sansa: sa te impaci cu ideea ca sunteti de nedespartit si ar fi bine sa gasesti o cale sa te imprietesti cu ea, sau macar sa convietuiti decent,cat sa nu va calcati pe bataturi.

Si totusi, dupa toate astea nu-ti mai ramane decat resemnarea. Si incepi sa cotrobai disperat dupa ea prin toate cotloanele vietii tale. Poti crea s-un uragan eventual. Resemnarea e ca domn. pe la 16-25 de ani care e ca argintul viu, de cum il zaresti, n-apuci sa clipesti ca a si disparut. Si cum sa te resemnezi cand prin tine inca mai curge sange?! Cand inca stii ca mai poti lupta chiar si pentru o armata dar altminteri pentru doi, sau trei?! Unde sa o cauti, cum sa o cauti, in ce fel sa o chemi la tine cand tu stii ca se mai poate, chiar daca doar altfel…macar se poate. Si te asezi intr-un colt meschin si te bucuri pentru toti cei care n-au observat-o pe neputinta si te bucuri enorm pentru cei care inca se mai preocupa strengareste cum “sa ti-o traga”,vanandu-ti momentele de oboseala ori neatentie si ai vrea sa te ridici sa te bucuri pentru ei, sa le spui sa se bucure mai mult cat inca mai pot de aceste momente pentru ca sunt atat de trecatoare. Ai face-o daca ai sti ca gestul tau nu le-ar distrage atentia si nu I-ar trezi cumva la realitate. Si razi sub mustata ori de cate ori descoperi fericitii sortii care isi mai trag singurei inca una cu stangul in dreptul ori de cate ori in graba lor “sa te faca”, se impiedica de ciotul din tine. Si ei cred ca tu ii sfidezi, le pare imposibil si ireal ca tu poti sa te bucuri pt ca “ti-ai luat-o” de la ei, cica. Cu stickerele care ti-au fost lipite grabit,dea lungul vietii , ai putea sa-ti deschizi o afacere si sa nu mai trebuiasca sa muncesti nici o secunda. Cat despre multimea de carne din frigider nu mai zici nimic, nici de coada imensa care s-a format cu cei care ti-au oferit dedicatii. Nici de momentele cand iti e distrasa atentia pt nimicuri ori mici rautati. Ai vrea sa ai puterea sa te ridici sa le strangi PE BUNE mana, pt serviciul pe care ti-l ofera insa iti aduci aminte ca nu e bine sa-I intrerupi, in fond iti furnizeaza mici bucurii astfel amanand
constientizarea momentului pe care tu tocmai il traiesti. Oricat de mult ti-ai dori sa ripostezi, stiind ce simti acum nu poti sa-I intrerupi pt nimic in lume. Oricum va dura atat de putin.

Ai fi putut si tu sa le spui ceva asemanator alora care te felicita strident(btw, stridenta nu e doar vocea mea….cand a ajuns stridenta inseamna ca intai a aparut ceva asemanator prin fata mea… o, da! De la tine!). Ai fi putut si tu sa le spui de ce tipi in majoritatea timpului cand li te adresezi (ca doar n-o fi aparand asa din senin mai mereu, fara motiv) dar asta le-ar aduce mult mai mult rau decat sunt ei capabili sa duca. Si atunci te retragi si savurezi bucuria lor, fie chiar si temporara. Le memorezi chipul si expresiile atunci cand ei cred ca sunt invingatori, perfecti si mai buni ca tine pt ca in viitor vei avea amarnic nevoie de aceste amintiri. Sa vezi tu cand o sa descoperi privirile lor cand or da nas in nas cu neputinta proprie, o sa ai nevoie de toata puterea de care dispui pentru ca va fi mai greu de suportat decat atunci cand ai dat tu nas in nas cu a ta. Macar tu nu-ti puteai vedea acea privire.
Intr-o zi ii va vizita si ei neputinta asta si nu stiu daca orgoliul lor le va permite macar sa refuleze doar printr-un tipat continuu asa cum mi se intampla mie. Ai sechestra-o la tine pe NEPUTINTA asta nemernica, pentru ca plamani slava domnului ai de unde,insa viata isi va cere drepturile.


Si incet, te apuci si construiesti ceva, orice pe care mai tarziu sa-l poti redenumi: resemnare. Desi uneori e mult prea departe de ceea ce inseamna resemnarea. Si asta tot datorita neputintei tale. Iar pentru ca ai vrea sa nu te mai doara atat, incepi sa-ti infierezi cu stoicism acest mesaj:

“Nu poti lupta pentru cineva care a decis de prea mult timp sa NU mai lupte pentru el insusi. Fa proasto: ai uitat cat de anemica ai ajuns, de numai vocea ti-o mai ramas?!“

Trebe neaparat sa scriu ceva mai vesel. Vin totusi sarbatorile iar romanii nostri sunt incredibil de creduli si naivi, indiferent ca ei locuiesc in Romania sau oriunde in lume. Am pus semn. Au trecut 4 luni, gizas. Oalei....nu-i ghini diloc.

ce multe litere!

lutra vulgaris a scris:

Neputinta vs Resemnare


Neputinta e o doamna tare cocheta si persistenta. De ce am ales sa fie o doamna si nu un domn? In fond si la urma urmei, poate fi oricum…..numai armasar cu trei picioare nu e. E o canalie fantastica, sora cu o specie de capusa inca neomologata.. Cert e ca exista in fiecare din noi, doar pentru simplul motiv ca suntem oameni. E ca promotie, la pachet. Isi alege cu indemanare persoanele pe care sa le paraziteze. Se camufleaza si se instaleaza comod in cel mai elegant si mai bun/cald locsor al vietii tale. Un loc rezervat marilor Oameni care si-au lasat amprenta prin viata ta. L-ai cladit si aranjat in ani: in colt la un pret promotional sade sufletul, de altfel mandru din calea afara, inconjurat de licariri blande pline de speranta si inconstienta.
Si dansa, NEPUTINTA vine, pardon se strecoara cu discretie,atunci cand comunicarea s-a uschit strengareste pe geam sau mai stiu pe unde. Cand ai mai fi avut atatea sa spui dar n-ai avut nici cand, nici cum, nici de ce. Nu poti deschide gura in astfel de momente, mai ales daca obisnuiai sa o deschizi exclusiv pentru a face curent sau zgomot. ori atmosfera. Si atunci te asezi si incerci sa scrii. Iar dupa ce termini realizezi ca scriind te-ai ajutat mult pe tine. Si ATAT. Iar cand te recitesti gasesti de toate: melancolie, fericire, tristete, bucurie, durere, amaraciune, speranta, dragoste, ura, frustrare, voiosie, inconstienta…ce mai,toate gramada. Iar peste toate acestea troneaza sfidator NEPUTINTA TA. I-ai zambi,asa cum o faceai pana acum tuturor acelora carora verbal, nu mai aveai sa le transmiti mai nimic(au ales ei sa zica si pentru ei , si pentru tine, si pentru toti).Dar iti dai seama ca este inutil, mai ales ca in situatia in care tocmai te afli acum ai nevoie de toata energia de care dispui. Ai face bine sa te gandesti de unde mai imprumuti, fura, cumpara etc.

NEPUTINTA insa,nu se va clinti de acolo: ai spune ca-ti este o extensie binecuvantata. Daca pentru dusmanii tai ai fi putut sa le urzesti urari de toate cele bune, chiar sa-I ajuti sa le mearga exceptional, doar doar or avea si ei altceva in vizor, inafara de minuscule ta activitate. Te anunt ca pentru neputinta nu exista solutie de urnire. Si te uiti la ea si nu mai ai decat o singura sansa: sa te impaci cu ideea ca sunteti de nedespartit si ar fi bine sa gasesti o cale sa te imprietesti cu ea, sau macar sa convietuiti decent,cat sa nu va calcati pe bataturi.

Si totusi, dupa toate astea nu-ti mai ramane decat resemnarea. Si incepi sa cotrobai disperat dupa ea prin toate cotloanele vietii tale. Poti crea s-un uragan eventual. Resemnarea e ca domn. pe la 16-25 de ani care e ca argintul viu, de cum il zaresti, n-apuci sa clipesti ca a si disparut. Si cum sa te resemnezi cand prin tine inca mai curge sange?! Cand inca stii ca mai poti lupta chiar si pentru o armata dar altminteri pentru doi, sau trei?! Unde sa o cauti, cum sa o cauti, in ce fel sa o chemi la tine cand tu stii ca se mai poate, chiar daca doar altfel…macar se poate. Si te asezi intr-un colt meschin si te bucuri pentru toti cei care n-au observat-o pe neputinta si te bucuri enorm pentru cei care inca se mai preocupa strengareste cum “sa ti-o traga”,vanandu-ti momentele de oboseala ori neatentie si ai vrea sa te ridici sa te bucuri pentru ei, sa le spui sa se bucure mai mult cat inca mai pot de aceste momente pentru ca sunt atat de trecatoare. Ai face-o daca ai sti ca gestul tau nu le-ar distrage atentia si nu I-ar trezi cumva la realitate. Si razi sub mustata ori de cate ori descoperi fericitii sortii care isi mai trag singurei inca una cu stangul in dreptul ori de cate ori in graba lor “sa te faca”, se impiedica de ciotul din tine. Si ei cred ca tu ii sfidezi, le pare imposibil si ireal ca tu poti sa te bucuri pt ca “ti-ai luat-o” de la ei, cica. Cu stickerele care ti-au fost lipite grabit,dea lungul vietii , ai putea sa-ti deschizi o afacere si sa nu mai trebuiasca sa muncesti nici o secunda. Cat despre multimea de carne din frigider nu mai zici nimic, nici de coada imensa care s-a format cu cei care ti-au oferit dedicatii. Nici de momentele cand iti e distrasa atentia pt nimicuri ori mici rautati. Ai vrea sa ai puterea sa te ridici sa le strangi PE BUNE mana, pt serviciul pe care ti-l ofera insa iti aduci aminte ca nu e bine sa-I intrerupi, in fond iti furnizeaza mici bucurii astfel amanand
constientizarea momentului pe care tu tocmai il traiesti. Oricat de mult ti-ai dori sa ripostezi, stiind ce simti acum nu poti sa-I intrerupi pt nimic in lume. Oricum va dura atat de putin.

Ai fi putut si tu sa le spui ceva asemanator alora care te felicita strident(btw, stridenta nu e doar vocea mea….cand a ajuns stridenta inseamna ca intai a aparut ceva asemanator prin fata mea… o, da! De la tine!). Ai fi putut si tu sa le spui de ce tipi in majoritatea timpului cand li te adresezi (ca doar n-o fi aparand asa din senin mai mereu, fara motiv) dar asta le-ar aduce mult mai mult rau decat sunt ei capabili sa duca. Si atunci te retragi si savurezi bucuria lor, fie chiar si temporara. Le memorezi chipul si expresiile atunci cand ei cred ca sunt invingatori, perfecti si mai buni ca tine pt ca in viitor vei avea amarnic nevoie de aceste amintiri. Sa vezi tu cand o sa descoperi privirile lor cand or da nas in nas cu neputinta proprie, o sa ai nevoie de toata puterea de care dispui pentru ca va fi mai greu de suportat decat atunci cand ai dat tu nas in nas cu a ta. Macar tu nu-ti puteai vedea acea privire.
Intr-o zi ii va vizita si ei neputinta asta si nu stiu daca orgoliul lor le va permite macar sa refuleze doar printr-un tipat continuu asa cum mi se intampla mie. Ai sechestra-o la tine pe NEPUTINTA asta nemernica, pentru ca plamani slava domnului ai de unde,insa viata isi va cere drepturile.


Si incet, te apuci si construiesti ceva, orice pe care mai tarziu sa-l poti redenumi: resemnare. Desi uneori e mult prea departe de ceea ce inseamna resemnarea. Si asta tot datorita neputintei tale. Iar pentru ca ai vrea sa nu te mai doara atat, incepi sa-ti infierezi cu stoicism acest mesaj:

“Nu poti lupta pentru cineva care a decis de prea mult timp sa NU mai lupte pentru el insusi. Fa proasto: ai uitat cat de anemica ai ajuns, de numai vocea ti-o mai ramas?!“

OOOO n-am remarcat ca ma vezi o ladie. Creca o lada mai degraba dar hai treaca de la mine. Noroc ca am vrut sa postez un text, care nu e al meu...nu stiu al cui, insa sigur e al cuiva cu mult simt al umorului. L-am gasit textul la un internaut pe care il fregventez. Creca or sa invete mai toti sa-si faca facebook, toti adica mana aia de oameni de imi placeau mie pe taclale si or sa se duca dreacu cu forumul lor de fandosite si fandositi, frustrati sa detina controlul si sa aibe doar pupatori in cururi. Ok dar textul ca e mortal:

Citat :

De criză, de dor şi de fiţe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ţară.
Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuţit cuţitele pe gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor, uitaţi de un vecin în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele şi, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulţi!
Eu cred că toţi nebunii au fugit din lume şi s-au ascuns pe internet!
Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioşi că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de ce.
Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de simpatie, toleranţă şi înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut.
Cum să omori un animal şi să-l manînci, aşa, ca un barbar?
Eh, cînd am văzut eu că ăştia sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în amănunt operaţiunile specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui şi mai ales a borîndăului.
N-am ştiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, şi tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu degajat , că pentru caltaboş se foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu căştile pe urechi, dar se alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la orice discuţie.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Eu zic că au scăpat ieftin totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii şi parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.

lutra vulgaris a scris:

OOOO n-am remarcat ca ma vezi o ladie. Creca o lada mai degraba dar hai treaca de la mine. Noroc ca am vrut sa postez un text, care nu e al meu...nu stiu al cui, insa sigur e al cuiva cu mult simt al umorului. L-am gasit textul la un internaut pe care il fregventez. Creca or sa invete mai toti sa-si faca facebook, toti adica mana aia de oameni de imi placeau mie pe taclale si or sa se duca dreacu cu forumul lor de fandosite si fandositi, frustrati sa detina controlul si sa aibe doar pupatori in cururi. Ok dar textul ca e mortal:

Citat :

De criză, de dor şi de fiţe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ţară.
Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuţit cuţitele pe gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor, uitaţi de un vecin în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele şi, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulţi!
Eu cred că toţi nebunii au fugit din lume şi s-au ascuns pe internet!
Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioşi că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de ce.
Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de simpatie, toleranţă şi înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut.
Cum să omori un animal şi să-l manînci, aşa, ca un barbar?
Eh, cînd am văzut eu că ăştia sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în amănunt operaţiunile specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui şi mai ales a borîndăului.
N-am ştiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, şi tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu degajat , că pentru caltaboş se foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu căştile pe urechi, dar se alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la orice discuţie.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Eu zic că au scăpat ieftin totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii şi parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.

E foarte misto textul.

AAA si mai e ceva ce am realizat zilele trecute. Reusii sa ajung si pe politie sa-mi fac dreacului buletinul ca umblam bleambura......si mi-am dat seama ca am fata care in mai putin de un an va avea si ea buletin. Ptiu naiba, refuz sa cred ca au trecut atatia ani.
















Sper doar sa-mi fi mostenit atitudinea. Ptiu e al naibii de greu sa ramai doar o femeie pi timpurile istea.

Crescuta fiind numai de tine, nu are atitudinea cui s-o exerseze, neavand alt model! Chiar daca nu ti-a mostenit calitatile, sa zicem, o formezi dupa chipul si asemanarea ta...

Pt ca am ajuns la profesionalism:

de aia iubesc facebook-ul, ca am buton de subscribe si unsubscribe. ca pot sa citesc si sa comunic cu cine vrea muschii mei iar altii nici sa stie ca exist, pt ca atunci ii pun EU pe lista MEA neagra, nu e chip sa ma urmareasca, nu ma pot citi, nu-mi stiu activitatea.