CAMERA DE WHISKY

Superb

De ascultat după miezul nopţii, în linişte, de preferat cu-n pahar de tărie-n faţă.

Anahoret a scris:

Mi-a plăcut !

A dat prima ninsoare în Ploieşti!

O băutură despre care am auzit, dar din care până acum n-am băut: samahoanca moldovenească.

Am găsit un articol despre samagonul rusesc şi, ştiind că samahoanca se face din sfeclă, m-am întrebat dacă cele două băuturi nu sunt cumva rude, dincolo de numele asemănătoare

Dar în articol nu este vorba numai despre samagon, autorul începe cu istoria votcii. Interesant, mie mi-a plăcut.

Articolul cu pricina ›› Samagonul: băutura secretă a soldaţilor sovietici în al Doilea Război Mondial

"Şi aşa, la ideea lui Stalin şi alimentată cu samagon, Armata Roşie a reuşit să cucerească Berlinul."

Nemtii ar trebui sa-i dea in judecata pe rusi, ca au castigat razboiul sub influenta alcoolului...

dolion a scris:

"Şi aşa, la ideea lui Stalin şi alimentată cu samagon, Armata Roşie a reuşit să cucerească Berlinul."

Nemtii ar trebui sa-i dea in judecata pe rusi, ca au castigat razboiul sub influenta alcoolului...

Curat penal, coane Fănică! Auzi, să conduci tancul în stare de ebrietate...

Va asteptam cu drag !!!
Valentin Cernei
Diasporei, cu drag

Iubiţi zidari şi dragi bucătărese,
Îngrijitori de babe şi bătrâni,
Vă mulţumesc că sunteţi buni români
Şi a-nceput de ţară să vă pese.

Voi cei care trimiteţi euroi
În ţara asta plină de prostie
Să o scăpaţi de crunta sărăcie,
Veniţi să vă luaţi ţara înapoi!

Acum e minunat şi câinii toţi
Îşi poartă-n cozi în linişte covrigul,
A dispărut şi foamea, dar şi frigul
Şi nu mai vezi picior de mafioţi.

Aveţi motive clare de mândrie:
Din hobby, munca s-a făcut servici,
Lucrează oamenii parcă-s furnici,
E libertate şi democraţie.

Sistemul sanitar s-a transformat –
Nu mai există nicio boală gravă,
Mâncarea-i toată bio, nu otravă
Precum era atunci când aţi plecat.

V-aşteaptă ţara să o ridicaţi
La rang de societate-occidentală,
Că ştiţi că ne-aţi lăsat în pielea goală...
Veniţi acum să ne şi îmbrăcaţi!

Veniţi să faceţi noul paradis,
Fără chineji şi ruşi, doar cu germanii,
Noi punem ţara, voi veniţi cu banii
Şi reînfiinţăm micul Paris.

Aşa că luaţi-vă din timp bilete,
Să nu vă-nghesuiţi precum la vot
Şi-apoi să credeţi iar că-i vreun complot,
Deci, cătinel, poftiţi pe îndelete!

V-aşteaptă înapoi întreaga ţară,
E minunată-acum, cum v-aţi dorit,
O să aveţi un trai preafericit,
Veniţi, vă rog..., că mergem noi afară!

Acest nene din Республика Молдова începe mincinos această scriere când spune „cu drag”.
Apoi scrie ca si cum ar fi din România!!! Tara lui este Moldova pentru care a votat partidul socialist, un partid ce nu vrea să audă de România.
El nu are dreptul să se adreseze în acest mod poporului român din care... NU face parte.

Ne place sau nu, este şi el român. Şi cum nouă ne pasă de Basarabia, i-o păsa şi lui de România...

Oricum, ai un punct de la mine, ca să zic aşa: eu nu verificasem să văd de unde-i acest Ciornei!

Emil Condor a scris:

Acest nene din Республика Молдова începe mincinos această scriere când spune „cu drag”.
Apoi scrie ca si cum ar fi din România!!! Tara lui este Moldova pentru care a votat partidul socialist, un partid ce nu vrea să audă de România.
El nu are dreptul să se adreseze în acest mod poporului român din care... NU face parte.

+1 si like

Sătul de sărăcie si de cenzura care îi cam respingea cupletele, uneori mai deocheate, Pribeagu s-a decis emigreze în Israel. Cum de câteva ori i se respinsese cererea de emigrare, s-a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Iată scrisoarea​:

Am depus actele toate
şi bilet de sănătate,
şi fotografii recente, cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin
Că n-am fost supus străin,
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naştere-al lui tata,
De la fisc pe cinci ani plata.

Anexez aici chitanţa
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovada de la "Sacra"
C-am trăit bine cu soacra,
Că n-am bloc, că n-am moşie,
Că n-am stat la puşcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort.

Am şi act de cununie
Şi-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Paşaport.

Acesta s-a amuzat când a citit-o, în şedinţa Biroului Politic al Partidului. Toţi se prăpădeau de râs. Şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol, numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară.
— Mă, tu de ce nu râzi?, l-a întrebat Dej.
— E un duşman al ţării, acest Pribeagu, a răspuns Chişinevschi.
— Mă, ce fel de ovrei eşti când n-ai pic de umor? s-a amuzat Dej.
Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.

Astăzi de dimineaţă am ascultat în maşină "The Sound of Silence" cu Simon şi Garfunkel.

Am ales clipul de mai jos pentru calitatea înregistrării şi pentru faptul că are versurile şi un scurt istoric.
Ehei... adolescenţă, ce te-ai dus...

O poezie pe care am pescuit-o din internet:

Afară-i frig şi înnorat
Şi strada e pustie
Căţeaua tocmai s-a culcat
Vecina stă să vie.

Că m-a rugat s-o împrumut
Cu zahăr de o ceaşcă
Pentru cafeaua cu năut
Că vrea s-o îndulcească

Şi a venit ea repejor
Cu "ceaşca" din dotare
Că singură nu-i e uşor,
N-ar mai avea savoare.

Aşa cu mine discutând
Cu o ţigare-n gură,
Un zambet, chiar niţel flirtând
E ca şi-o aventură.

Cafeaua a ramas uitată,
Ţigarea arsă în scrumieră.
Ea a plecat îmbujoarată
După "discuţia" pe somieră.

„Ceașca” vecinei, mereu inspiratia poetilor!

Anahoret a scris:

O poezie pe care am pescuit-o din internet:

Afară-i frig şi înnorat
Şi strada e pustie
Căţeaua tocmai s-a culcat
Vecina stă să vie.

Că m-a rugat s-o împrumut
Cu zahăr de o ceaşcă
Pentru cafeaua cu năut
Că vrea s-o îndulcească

Şi a venit ea repejor
Cu "ceaşca" din dotare
Că singură nu-i e uşor,
N-ar mai avea savoare.

Aşa cu mine discutând
Cu o ţigare-n gură,
Un zambet, chiar niţel flirtând
E ca şi-o aventură.

Cafeaua a ramas uitată,
Ţigarea arsă în scrumieră.
Ea a plecat îmbujoarată
După "discuţia" pe somieră.

Discutia a avut loc in "Camera de Whisky"?

Ion a scris:

Discutia a avut loc in "Camera de Whisky"?

Mi-ar fi plăcut mie...

Acu... dacă tot a ieşit herr Iohannis preşedinte... am zis că n-ar fi rău să învăţ o boabă de germană. Asta mai ales după ce am citit un articol încurajator pe care l-am "pescuit" – de unde din altă parte? – din internet.

Germana este simplă. O persoană cunoscătoare a limbii latine şi obişnuită cu declinările o învaţă fără mari dificultăţi. Profesorii de germană spun acest lucru la începutul fiecărui ciclu de studii. Se trece, apoi la iniţierea în der, die, das, den, des, dem etc. şi din nou se reaminteşte că tot restul este de o logică elementară.

Ca să ilustrăm aceste afirmaţii, să luăm un exemplu practic. Pentru început, să deschidem Manualul de Limba Germană. Este un volum minunat, cu coperţi cartonate, publicat la Dortmund şi care povesteşte despre obiceiurile hotentoţilor (în germană: Hottentotten – observaţi cât e de simplu!).

În carte se relatează cum cangurii (Beutelratten) sunt prinşi şi închişi în cuşti (Kotter), acoperite cu o ţesătură (Lattengitter) care să-i ferească de ploi. Aceste cuşti se numesc în germană "cuşti acoperite cu pânză" (Lattengitterkotter) şi, atunci când conţin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.

Într-o zi, hotentoţii au arestat un asasin (Attentater) , acuzat că ar fi omorât o mamă (Mutter) hotentotă (Hottentottenmutter), având un fiu cam prostuţ şi bâlbâit (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeşte, în germană, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.

Poliţia îl prinde pe asasin şi îl închide provizoriu într-o cuşcă pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter). Dar captivul evadează. Imediat, toţi pleacă în căutarea fugarului şi, deodată, un războinic hotentot se întoarce strigând:

RĂZBOINICUL HOTENTOT: Am prins asasinul (Attentater)!
ŞEFUL DE TRIB: Da? Care?
RĂZBOINICUL: Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, răspunde războinicul.
ŞEFUL DE TRIB: Cum adică, asasinul din cuşca de canguri acoperită cu pânza?
RĂZBOINICUL HOTENTOT: Păi, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater (asasinul mamei hotentote a copilului prostuţ şi bâlbâit).
ŞEFUL DE TRIB: A, da! Puteai să zici de la început că l-ai prins pe Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeuterattentater.
QED: După cum vedeţi, limba germană este o limbă extrem de simplă!

Ca atare, vă propun "Ora de germană" cu formaţia Voltaj:

Voltaj - Ora de germana
 

Nu stiu daca acest cuvant
Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeuterattentater,
este cel mai lung cuvant nemtesc. Acesta fiind fabricat s-ar putea sa fie altul cel mai lung, dar si folosit.

Cert este faptul ca germana e criticata tocmai din cauza lungimii cuvintelor.
Englezii, insa, sunt atat de lenesi incat si un cuvant de doua silabe il pronunta rupandu-l in doua, pe silabe.
Cealalata extrema a germanei, cum s-ar spune...

Unii mai spun despre germana ca parca ar latra.
Ascultati-i pe engelzi si comparati-i cu americanii. Si sa vedeti atunci diferenta de ''latrat''....


Ce e bun la germana e precizia in scris si pronuntie.
Putine reguli de scriere si de pronuntie, gramatica cu reguli precise si cu putine exceptii.

Pentru mine limba germana a fost a doua limba straina, inceputa la liceu, timp de 4 ani.

Au fost doua clase alese pentru germana, cu copii in majoritate de la tara, fara pile, dar
destul de inteligenti ca sa suporte o limba atat de ''dura'' si de grea, asa cum spuneau
cei simandicosi, care faceau franceza.

Daca ascult un pic pe cineva si incep o conversatie, as putea sa vorbesc, in scurt timp, chiar fluent.
Asta daca as fi si cointeresat. Hai sa zicem "Consilier pe probleme pentru probleme care nu sunt
in fisa postului celorlalti", la Presedintie... Cum ar fi: "Limba germana in diaspora romana...." De ce nu?

Eu am făcut, ca majoritatea elevilor din generaţia mea, franceza şi rusa.
Este un fenomen ciudat: franceză am făcut din clasa a V-a până într-a XII-a, rusă dintr-a VI-a până într-a XII-a.
Franceza o ştiu şi acum (este mai greu cu scrisul şi cu vorbitul, din lipsă de exerciţiu) însă rusa am uitat-o de parcă n-aş fi învăţat-o!
Teoretic, ar fi trebuit să le ştiu la fel de bine pe amândouă.

Hora staccato, compoziţia lui Grigoraş Dinicu: original şi versiunea Isao Tomita.

Grigoras Dinicu, un tigan foarte talentat!
Unii îl consideră un violonist mai talentat decât Paganini.
Nu stiu ce să zic în privinta asta, dar mie, Paganini mi-a încântat tineretea.
Chiar si acum citesc viata si opera lui Paganini în engleză.
Am citit cartea în limba română si a fost una din cărtile ce mi-au plăcut enorm - aveam doar 20 de ani pe vremea aceea.