CAMERA DE WHISKY

Ion a scris:

Nu stiu de ce nu mai primesc iar emailuri de la forum. Ce e drept, nici eu nu am mai cautat.

Pentru ca nu s-a mai scris nimic. Dar si eu am mai patit ca nu primeam mailuri de anuntare si am renuntat sa ma iau dupa ele. Pur si simplu am scurtaturi pe chrome si intru de acolo cand vreau sa vad daca s-a mai scris. Din cand in cand observ ca mailurile se duc in spam.

Da, asa e: "nu s-a mai scris nimic". Mai exact/precis " nu am mai scris nimic."
Nici eu eu, nici ceilalti. E un fel "stare de urgenta" pe forumul acesta!?.
Circula vreun virus?

Glumesc, bineinteles. Ca sa ne mai treaca de necaz.
Ca tot romanul, cand nu stie ce are de facut in asemenea situatii.
Sau, chiar daca i se spune ce are de facut, gaseste el altceva "mai bun/bine".
Sau se lasa in voia sortii, spunand: Ce/cum o vrea Dumnezeu!

Să nu fi ajuns cumva în directorul Spam. Se mai întâmplă.

Dacă eu nu știu de ce nu mai scriu aici nimic, cu atât mai puțin știu despre voi, ceilalți! Nu știu ce se întâmplă... cei care țineau aprinsă flacăra s-au dus, alții nu au mai intrat de cel puțin doi ani!

Înainte eram mai mulţi forumişti şi avea cine să "bage lemne-n sobă". Discuţiile se întreţineau aproape singure. Acum... e ca şi cum aş sta la o terasă, cu o bere-n faţă, şi aş vorbi de unul singur. Nu merge.

Vremea forumurilor s-a dus... Facebook nu-mi place... nasol.

Ok! Hai să ținem flacăra aprinsă, frații mei dragi.

În ultimii ani am avut de toate (și mai bune și mai rele... vorba lui Păunescu),
doar voi mi-ați lipsit.

O îmbrățișare tuturor!

Emil Condor a scris:

Ok! Hai să ținem flacăra aprinsă, frații mei dragi.

În ultimii ani am avut de toate (și mai bune și mai rele... vorba lui Păunescu),
doar voi mi-ați lipsit.

O îmbrățișare tuturor!

Aşa cum am mai scris, până prin 2010 nu-mi închipuiam că voi citi vreodată cărţi din genul fantasy. Le consideram poveşti pentru adormit oameni mari. Cu altfel de zâne şi cu altfel de zmei. Cu SF-ul era altcevea.... era anticipaţie. Dar în fantasy ce poţi găsi în afară de pierderea timpului (chiar dacă într-un mod plăcut)?!

Tiptil-tiptil, am început să mă apropii şi de genul acesta. A fost ca fumatul: mai întâi o ţigaretă...

Aşa l-am descoperit pe Brandon Sanderson (la insistenţele lui fi-miu, recunosc) şi mi-a plăcut. Cât de mult mi-a plăcut am scris la Sala de lectură. Şi nu mă dezic... până când nu l-am citit pe Robert Jordan cu a sa Roată a timpului. Recunosc, tot fi-miu a fost de vină. Jordan este (după părerea mea) pentru genul fantasy ceea ce a fost Jules Verne pentru SF-ul secolului al XIX-lea şi Isaac Asimov pentru jumătatea secolului XX.

Deci din vară şi până-n toamnă mi-am petrecut timpul citindu-l pe Robert Jordan: în total paisprezece volume plus pilotul, dintre care opt traduse în limba română. Pe celelalte le-am citit în limba engleză cu ajutorul lui Google. Nu traduse în română, pentru că în cazul ăsta zici că-i traducere făcută de un ungur, ci traduse în franceză, unde translatorul lucrează mai decent. Jordan n-a apucat să termine de scris întreaga serie, pentru că a murit în 2007 de un cancer al inimii. Ultimele trei volume (12-14) au fost scrise de Brandon Sanderson, la solicitarea văduvei lui Jordan, după notiţele şi schemele acestuia.

Părerea mea este că dacă Jordan ar mai fi trăit, seria ar fi avut 20 de volume. În plus, dacă înainte să citesc Roata timpului îl consideram pe Sanderson un scriitor genial pentru fantasy la sfârşitul ultimei cărţi citite din serie, Sanderson părea un elev silitor cu compuneri frumoase pe lângă un scriitor de geniu.

În cursul anului acestuia o să postez în Sala de lectură întreaga serie.

În noiembrie 2020 a apărut şi traducera volumului 9 din Roata Timpului, pe care, bineînţeles, l-am cumpărat. În afară de mania colecţionarului, eram curios să văd dacă traducerea mea din frangleză bate cu traducerea unui profesionist. N-a fost rău nici ce-am tradus eu!

Anahoret a scris:

Aşa cum am mai scris, până prin 2010 nu-mi închipuiam că voi citi vreodată cărţi din genul fantasy. Le consideram poveşti pentru adormit oameni mari. Cu altfel de zâne şi cu altfel de zmei. Cu SF-ul era altcevea.... era anticipaţie. Dar în fantasy ce poţi găsi în afară de pierderea timpului (chiar dacă într-un mod plăcut)?!

Tiptil-tiptil, am început să mă apropii şi de genul acesta. A fost ca fumatul: mai întâi o ţigaretă...

Aşa l-am descoperit pe Brandon Sanderson (la insistenţele lui fi-miu, recunosc) şi mi-a plăcut. Cât de mult mi-a plăcut am scris la Sala de lectură. Şi nu mă dezic... până când nu l-am citit pe Robert Jordan cu a sa Roată a timpului. Recunosc, tot fi-miu a fost de vină. Jordan este (după părerea mea) pentru genul fantasy ceea ce a fost Jules Verne pentru SF-ul secolului al XIX-lea şi Isaac Asimov pentru jumătatea secolului XX.

Deci din vară şi până-n toamnă mi-am petrecut timpul citindu-l pe Robert Jordan: în total paisprezece volume plus pilotul, dintre care opt traduse în limba română. Pe celelalte le-am citit în limba engleză cu ajutorul lui Google. Nu traduse în română, pentru că în cazul ăsta zici că-i traducere făcută de un ungur, ci traduse în franceză, unde translatorul lucrează mai decent. Jordan n-a apucat să termine de scris întreaga serie, pentru că a murit în 2007 de un cancer al inimii. Ultimele trei volume (12-14) au fost scrise de Brandon Sanderson, la solicitarea văduvei lui Jordan, după notiţele şi schemele acestuia.

Părerea mea este că dacă Jordan ar mai fi trăit, seria ar fi avut 20 de volume. În plus, dacă înainte să citesc Roata timpului îl consideram pe Sanderson un scriitor genial pentru fantasy la sfârşitul ultimei cărţi citite din serie, Sanderson părea un elev silitor cu compuneri frumoase pe lângă un scriitor de geniu.

În cursul anului acestuia o să postez în Sala de lectură întreaga serie.

În noiembrie 2020 a apărut şi traducera volumului 9 din Roata Timpului, pe care, bineînţeles, l-am cumpărat. În afară de mania colecţionarului, eram curios să văd dacă traducerea mea din frangleză bate cu traducerea unui profesionist. N-a fost rău nici ce-am tradus eu!

Mmmm... Interesant!

Anahoret. sunt convins că, atunci când la mijloc e o pasiune, memoria lucrează selectiv... și pe mine mă uimește memoria mea, câteodată, când țin minte amănunte nesemnificative pentru ceilalți și cred că la toți se manifestă așa!

Și am uitat să amintesc că trebuie să ai logică... altfel nu se „pupă” ce-ți amintești, cu ce-a fost cu adevărat!

Logică, Dolion, dar şi pasiune. Trebuie să-ţi placă, altfel 'geaba memorie... oricât de cutat ţi-ar fi cortxul!