CAMERA DE WHISKY

O nouă fotografie de la Mişulică, prietenul meu din Quebec.
Recunosc, temperatura asta n-am prins-o în ultimii 56 de ani.

Şi mai e ceva, îmi povesteşte bătrînul meu, ce nu a făcut nici o putere şi de care nu s-a atins nici măcar Stalin. Legionarii s-au atins de moarte. Nimeni, niciodată, nu a îndrăznit să se atingă de felul în care ne plîngem sau ne îngropăm morţii, de ritualurile religioase şi ce om mai avea noi acolo. Indiferent de regim, indiferent de puterea politică, fiecare îşi îngropa şi îşi plîngea mortul aşa cum ştia el şi cum credea de cuviinţă. Moartea era un subiect tabu pentru putere. Era o zonă liberă pentru cel care îşi plîngea şi îşi îngropa mortul. Legionarii au încălcat această lege nescrisă şi au intervenit în ritualurile morţii. Ei au fost primii şi ultimii, pînă acum, care ne-au interzis să ne îngropăm morţii, pentru că noi eram atît de degradaţi în ochii lor, încît spurcam pînă şi pămîntul în care îi înmormîntam.

Anahoret a scris:

O nouă fotografie de la Mişulică, prietenul meu din Quebec.
Recunosc, temperatura asta n-am prins-o în ultimii 56 de ani.

Nici noi, aici in Long Island, nu am avut o asa temperatura scazuta de decenii.
Probabil, vine si la noi tot de la ei...

Despre marea foametea ce s-a instalat după cel de-al Doilea Război Mondial mi-a mai povetit câte ceva mama. Tata n-a prins-o, fiidcă era încă prizonier de război în URSS. Dar o descriere pe care o consider foarte apropiată de realitate am găsit-o în cartea lui Vasile Ernu. El scrie în câteva paragrafe despre foametea din Basarabia.

---

Nouă ne e foarte greu să vorbim azi despre foame. E aproape imposibil, pentru că avem o cu totul altă industrie alimentară, pentru că societatea s-a schimbat profund, pentru că foametea nu mai este ceva cotidian, cel puţin nu în zona noastră. Într-o zonă săracă însă, pentru o familie nevoiaşă, foametea vine întotdeauna brusc. Fiindcă mai întîi ţi se goleşte hambarul, care şi aşa e vai de el. După care se epuizează resursele şi posibilităţile de cumpărare. Atunci te întorci şi cauţi din nou în hambare şi drămuieşti ultimele resurse, ceea ce, de obicei, mai rezolvă problema hranei de pe o zi pe alta. Urmează vînzarea şi trocul cu bunuri contra hrană, pentru că întotdeauna în societate va exista cineva care dispune de mai mult. Apoi se instaurează liniştea foamei. O linişte care devine tot mai apăsătoare, un chin tot mai puternic.

Copiii sînt cei mai neajutoraţi, părinţii sînt cei mai dărîmaţi. Copiii cer de mîncare, fiindcă ei nu ştiu altceva, ei nu înţeleg restricţia, chiar dacă nu au cunoscut belşugul. Părinţii încep să caute soluţii disperaţi, dar ce soluţii îţi oferă o comunitate lihnită de foame care şi-a consumat ultimele boabe de grîu, porumb şi ovăz şi în care mămăliga devine un mare lux?

Dacă eşti norocos şi ai un animal mare, poţi spera că vei mai trăi cîteva luni. Că familia ta va avea ce să mănînce încă o scurtă perioadă şi că de undeva va veni salvarea. Tai calul sau vaca, dacă le ai. E bine să le tai din timp, căci altfel rişti să-ţi fie luate de noua putere sau să ţi le fure cineva din disperare. Regulile pe timp de foamete dispar treptat, pe măsură ce foamea creşte. Morala se dizolvă şi ea pe măsură ce foamea persistă şi nu apare nici o adiere de speranţă. Un om nemîncat, împins la o foamete extremă, nu mai poate respecta nici o regulă şi nu-şi mai poate permite luxul de a avea prea multe scrupule. Foametea este mai puternică decît toate legile şi toate postulatele morale.

După ce consumi tot ce se poate consuma dintre alimentele cu care eşti obişnuit şi după ce ai vîndut tot ce se poate vinde, liniştea foamei devine apăsătoare. Rămîi doar tu cu familia ta şi cu trupul care nu mai ascultă de nimic. Nu se mai supune, ci plînge permanent. Plînge şi-ţi cere de mîncare. Vrea orice, doar să mănînce. Stomacul vrea să mănînce trupul în care se află, fiindcă altfel moare. Iar tu vezi totul prin această imagine de autodevorare.

Vezi cum corpul tău se autodevorează în chinul foamei, într-o moarte liniştită, dar cumplită. E o linişte a disperării. Părinţii caută soluţii. Corpul intră încet-încet într-o stare de amorţeală, cu zvîcniri disperate din cînd în cînd, iar după ce se zbate puţin, oboseşte, sleit de energie, şi revine într-o letargie neputincioasă. Copiii nu mai pot plînge, doar oftează, îi vezi cum încep să ia forme tot mai monstruoase. Corpurile lor micuţe scot în relief scheletul. Prin pielea străvezie le vezi fiecare os, fiecare coastă. Le vezi pomeţii şi ochii afundaţi în orbite. După care, brusc, feţele încep să se umfle şi să le acopere lumina ochilor. Copiii intră în beznă, iar ca să vadă pe unde merg, sînt nevoiţi să-şi ţină pleoapele cu degetele. Merg prin casă ca nişte cadavre vii, cu capul şi burta umflate. Nu mai pot plînge.

Devin hrană tulpinile ultimelor plante, se macină ultimele rădăcini de orice şi se fac din de turte care se coc. Se mănîncă ceea ce imaginaţia noastră nici nu poate cuprinde. Sau mai degrabă se mestecă şi se înghite tot. În jur încep să rămînă doar liniştea şi moartea. Nu mai ştii dacă copilul pe care-l ţii în braţe e viu sau mort. Îl ţii în braţe în speranţa că trupul tău de părinte vlăguit şi neputincios îi va mai da un pic de căldură şi un strop de viaţă. Moartea cuprinde totul. Mori încet, disperat şi nu poţi să faci nimic în privinţa asta. La unii mai apare un sentiment de speranţă iraţională. Oare să-ţi mănînci copilul ca să mai trăieşti puţin sau să mori alături de el? Asta e ultima dilemă morală a foametei. Vezi cea mai mare grozăvie. Vezi cum îţi mor copiii de foame. Dacă reuşeşti să nu-ţi mănînci copilul, ai învins.

Amu... dacă tot vorbim despre frig, să vă postez un banc mai vechi.

---

+20°C – Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc).
+18°C – Hawaiienii se acoperă cu a 2-a pătură.
+15°C – Cei din Hawaii pornesc caloriferele (dacă le au).

+10°C – Americanii tremură, ruşii seamănă porumbul.
+5 °C – Îţi poţi vedea respiraţia. Canadienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.
+2°C – Maşinile italiene nu pornesc...
0°C – Apa îngheaţă în America, în Rusia doar se întăreşte.

-5°C – Maşinile franceze nu mai pornesc.
-10°C – Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia .

-15°C – Pisica insistă să doarmă în patul tău. Canadienii îmbracă puloverele.
-18°C – Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.

-20°C – Maşinile americane nu mai pornesc. Canadienii încep să poarte mâneci lungi.
-25°C – Maşinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawai sunt morţi.

-30°C – Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.
-35°C – Prea frig pentru a mai gândi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.
-40°C – Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămâni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.

-42°C – Transporturile sunt oprite în Europa. Canadienii mănâncă îngheţată pe stradă.
-45°C – Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.

-50°C – Genele încep să ţi se lipească atunci când clipeşti.
-60°C – Urşii albi încep să migreze spre sud.
-70°C – Iadul îngheaţă.

-73°C – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.
-80°C – Avocaţii bagă mâinile în propriile buzunare.

-114°C – Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.
-273°C – Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.

-295°C – 90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.

Anahoret a scris:

Amu... dacă tot vorbim despre frig, să vă postez un banc mai vechi.

---

+20°C – Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc).
+18°C – Hawaiienii se acoperă cu a 2-a pătură.
+15°C – Cei din Hawaii pornesc caloriferele (dacă le au).

+10°C – Americanii tremură, ruşii seamănă porumbul.
+5 °C – Îţi poţi vedea respiraţia. Canadienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.
+2°C – Maşinile italiene nu pornesc...
0°C – Apa îngheaţă în America, în Rusia doar se întăreşte.

-5°C – Maşinile franceze nu mai pornesc.
-10°C – Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia .

-15°C – Pisica insistă să doarmă în patul tău. Canadienii îmbracă puloverele.
-18°C – Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.

-20°C – Maşinile americane nu mai pornesc. Canadienii încep să poarte mâneci lungi.
-25°C – Maşinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawai sunt morţi.

-30°C – Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.
-35°C – Prea frig pentru a mai gândi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.
-40°C – Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămâni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.

-42°C – Transporturile sunt oprite în Europa. Canadienii mănâncă îngheţată pe stradă.
-45°C – Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.

-50°C – Genele încep să ţi se lipească atunci când clipeşti.
-60°C – Urşii albi încep să migreze spre sud.
-70°C – Iadul îngheaţă.

-73°C – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.
-80°C – Avocaţii bagă mâinile în propriile buzunare.

-114°C – Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.
-273°C  – Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.

-295°C – 90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.

Toate astea pe fondul "incalzirii globale"???!!!....

Ce înseamnă să nu bei alcool, când eşti pe teritoriul Maicii Rusii.  

---

Să revenim însă la molocani şi la laptele lor. Băutura este foarte importantă în toată această poveste, un indiciu şi o marcă puternică ale comunităţii noastre, mai ales dacă ţinem cont de contextul cultural şi social în care trăiam. În Imperiul Rus, după cum am mai spus, ţi se poate ierta orice. Rusul are suflet larg, cuprinzător şi iartă uşor multe. Ţi se pot ierta uşor furtul, minciuna, beţia, injuria, orice. Ţi se pot ierta pînă şi păcatele de moarte. Pînă şi crima. Un lucru nu poate ierta însă rusul tipic din imperiu: să refuzi să bei. A nu bea este poate cel mai mare păcat care se poate comite în lumea rusă, pe sfîntul pămînt rusesc. În Basarabia şi în mod special în sudul ei, în Bugeac, acest reflex, acest tip de gîndire a fost preluat şi amplificat. Ba chiar a fost dus la extrem.

Imaginaţi-vă că în acest context apare o comunitate care nu bea. Ce poate fi mai condamnabil? Ce poate fi mai rău, ce poate fi mai spurcat în această lume decît omul care nu bea? Lipsa băuturii produce o diferenţă care nu poate fi acceptată. Refuzul de a bea indică o diferenţă radicală. Doar străinul nu bea, cel care este diferit, cel cu care nu poţi trăi alături, cel în care nu poţi avea încredere, cu care nu poţi împărţi necazul şi bucuria, binecuvîntarea şi păcatul. Cînd nu poţi împărţi poate cel mai de preţ dar al omului, alcoolul, atunci totul se năruie în jur. Dacă paharul nu poate fi împărţit, atunci nimic nu poate fi împărţit. Despre ce Dumnezeu mai putem vorbi? Paharul este elementul cel mai stabil al solidarităţii, liantul acestei societăţi. Cînd acesta se rupe, totul e pierdut. Cine încalcă acest principiu sacru al solidarităţii devine „izgoi”, cel mai străin personaj. Şi el trebuie exclus definitiv din comunitate.

Am dat peste un paragraf care, parcă, este rupt din "Fahrenheit 451" al lui Ray Bradbury. Vi-l propun mai întâi pe Bradbury:

Acesta a fost o selecţie de la sfârşitul romanului. Era un grup de rezistenţă împotriva pompierilor care nu aveau misiunea de a stinge incendii, ci de a arde cărţile. Rezistenţă prin memorare. Cât de mult seamănă cu ce am găsit în cartea lui Ernu! Aproape că pare neverosimil să fi existat astfel de vremuri!

---

O chestie oltenească made in Basarabia.

---

Pe la 60 de ani [unchiul Vania] a anunţat că e timpul să facă sicrie. Avea şi atelier de tîmplărie şi chiar a practicat o perioadă această meserie. O altă pasiune secundară. — Maria Vasilevna, te rog să-l iei pe Andrei Ivanovici şi diseară vă aşteptăm la noi, că avem o surpriză. Aşa începea discuţia cînd unchiul era binedispus. Nimic nu-i strica însă buna dispoziţie vreodată. — Ce-ai mai pus la cale, Ionică? Întreba mama, ştiind că surprizele şi căile fratelui ei mai mic sînt nebănuite. Îl iubea foarte mult pentru că îl crescuse de mic şi avusese grijă de el o bună perioadă, cît bunica fusese bolnavă. Mama l-a luat pe tata după orele de serviciu şi a plecat „în deal” să vadă surpriza. Ajunse la casa fratelui mai mic, casa copilăriei lor, intră şi nu găsi pe nimeni prin curte. Pe uşă, un bileţel pe care scria cu litere mari: MĂ GĂSIŢI ÎN LEMNĂRIE. Merg ai mei în lemnărie, atelierul lui, şi acolo văd o imagine care le taie răsuflarea. Mama spune că s-a speriat de moarte. Căci despre moarte era vorba. Pe masă stăteau doua sicrie noi. În unul stătea fratele ei mai mic, aranjat frumos, dichisit ca un mort adevărat. — Nu te speria, Maria Vasilevna, n-am murit încă, şopti unchiul meu, fără să deschidă ochii şi fără să se mişte. V-am chemat ca să mă consult cu voi. Cum îmi stă? Totul e bine? Cum vi se pare sicriul? Merge? — Măi, Ionică, tu vrei să ne bagi în mormînt înainte de timp? Păi, era să-mi stea inima în loc de spaimă... — Ei, Maria Vasilevna, nu te duci tu aşa repede. Uite, dacă vă place sicriul, vă fac şi vouă săptămîna viitoare cîte unul. Ce zici, Andrei Ivanovici...

Ernu Vasile, Mică trilogie a marginalilor. Sectanţii, Editura Polirom, Iaşi, 2015, pp. 258-259.

Cred că într-o ediţie de-acum vreo 20 de ani de la Teleenciclopedia, un geolog spunea că era glaciară nu s-a instalat în urma unor veri reci, ci după o serie de ierni lungi ale căror gheţuri nu mai puteau fi topite de căldura verilor.

Numai că acum 150.000 de ani (ultima glaciaţiune) nu se punea problema efectului de seră. Nici măcar în perioada anilor 1350-1850, denumiţi "mini era glaciară" nu se punea problema efectului de seră. Că le place lui Trump şi chinezilor ori nu, fenomenul este real şi consecinţele se resimt.

Pe de altă parte, previziunile meteorologice pe termen lung se bazează pe statisticile multianuale. Or, ţinând seama că observaţiile meteorologice ştiinţifice sunt relativ recente, de numai 150 de ani,... este cam greu să faci previziuni pentru două decenii. Dacă mă ţin balamalele... s-ar putea să prind şi eu ceva din acea "mini eră glaciară"... dacă o fi.

Cert este ca s-au creat doua tabere, care-si bazeaza opiniile pe neputinta stiintei de a face previziuni cat de cat corecte. Politicienii vor sa traga profit politic, manipuland lumea, unii cu incalzirea, altii cu racirea.
Ca de suferit vom suferii cu totii, asta e alta poveste....
Cei care vor prinde epocile respective, bineinteles.

Vorba poetului:
"Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi."

Parafrazand un pic, eu as zic asa:

De e frig, de e caldura,
Viata noastra e tot dura...

Pai meniurile din lagarele naziste si din puscariile comuniste erau toate "cusher", nu?
Astfel se explica numarul mare de longevivi, printre evreii supravietitori ai holocaustului si  puscariasii politici, din timpul comunismului.

A  trebuit sa se faca experimente pe ei in puscarii, pentru ca, ironie a sortii(!), "sa beneficieze" de rezultatele acestor experimente chiar ei insisi, dar  si locuitorii din New York-ul de azi!!!...

Se vind aici, azi,  foarte multe alimente scumpe, facute de evrei, pentru evrei si nu numai, pe care sta scris "kosher"....
E adevarat ca nu prea au gust, dar sunt atractive pentru faptul ca nu contin ingrediente, precum coloranti si altele asemanatoare...

Nu stiu daca in tara exista, spre ex.,

Matzo
Matzo, matza or matzah (Yiddish: מצה‎ matsah, Hebrew: מַצָּה‬ matsa; plural matzot; matzos of Ashkenazi Hebrew dialect) is an unleavened flatbread that is part of Jewish cuisine and forms an integral element of the Passover festival, during which chametz (leaven and five grains that, per Jewish Law, can be leavened) is forbidden.

Fac atat de mult Matzo, incat, dupa sarbatoarea respectiva,se vinde chiar la 75% off.

https://en.wikipedia.org/wiki/Kosher_foods

Ion a scris:

Pai meniurile din lagarele naziste si din puscariile comuniste erau toate "cusher", nu?
Astfel se explica numarul mare de longevivi, printre evreii supravietitori ai holocaustului si  puscariasii politici, din timpul comunismului.

A  trebuit sa se faca experimente pe ei in puscarii, pentru ca, ironie a sortii(!), "sa beneficieze" de rezultatele acestor experimente chiar ei insisi, dar  si locuitorii din New York-ul de azi!!!...

Se vind aici, azi,  foarte multe alimente scumpe, facute de evrei, pentru evrei si nu numai, pe care sta scris "kosher"....
E adevarat ca nu prea au gust, dar sunt atractive pentru faptul ca nu contin ingrediente, precum coloranti si altele asemanatoare...

Nu stiu daca in tara exista, spre ex.,

Matzo
Matzo, matza or matzah (Yiddish: מצה‎ matsah, Hebrew: מַצָּה‬ matsa; plural matzot; matzos of Ashkenazi Hebrew dialect) is an unleavened flatbread that is part of Jewish cuisine and forms an integral element of the Passover festival, during which chametz (leaven and five grains that, per Jewish Law, can be leavened) is forbidden.

Fac atat de mult Matzo, incat, dupa sarbatoarea respectiva,se vinde chiar la 75% off.

https://en.wikipedia.org/wiki/Kosher_foods

In Romania gasesti ingredientele necesare ca sa-ti faci mancare cusher. De aceea nu ar fi necesar sa cumperi mancare cusher de la magazin. La americani se gasesc multe semi-preparate, dar nu si ingredientele de baza, fara adaosuri. Si banuiesc, de fapt sunt aproape sigura, mancarea cusher in Romania ar fi mult mai gustoasa. In S.U.A. mancarea bio e foarte scumpa. Asa e?

Multumesc pentru pasajele din Vasile Ernu! Incet-incet m-au prins si le-am citit pe cele de pe aceasta pagina.

zaraza26 a scris:

Ion a scris:

Pai meniurile din lagarele naziste si din puscariile comuniste erau toate "cusher", nu?
Astfel se explica numarul mare de longevivi, printre evreii supravietitori ai holocaustului si  puscariasii politici, din timpul comunismului.

A  trebuit sa se faca experimente pe ei in puscarii, pentru ca, ironie a sortii(!), "sa beneficieze" de rezultatele acestor experimente chiar ei insisi, dar  si locuitorii din New York-ul de azi!!!...

Se vind aici, azi,  foarte multe alimente scumpe, facute de evrei, pentru evrei si nu numai, pe care sta scris "kosher"....
E adevarat ca nu prea au gust, dar sunt atractive pentru faptul ca nu contin ingrediente, precum coloranti si altele asemanatoare...

Nu stiu daca in tara exista, spre ex.,

Matzo
Matzo, matza or matzah (Yiddish: מצה‎ matsah, Hebrew: מַצָּה‬ matsa; plural matzot; matzos of Ashkenazi Hebrew dialect) is an unleavened flatbread that is part of Jewish cuisine and forms an integral element of the Passover festival, during which chametz (leaven and five grains that, per Jewish Law, can be leavened) is forbidden.

Fac atat de mult Matzo, incat, dupa sarbatoarea respectiva,se vinde chiar la 75% off.

https://en.wikipedia.org/wiki/Kosher_foods

In Romania gasesti ingredientele necesare ca sa-ti faci mancare cusher. De aceea nu ar fi necesar sa cumperi mancare cusher de la magazin. La americani se gasesc multe semi-preparate, dar nu si ingredientele de baza, fara adaosuri. Si banuiesc, de fapt sunt aproape sigura, mancarea cusher in Romania ar fi mult mai gustoasa. In S.U.A. mancarea bio e foarte scumpa. Asa e?

Produsele cu sare sau cu zahar mult pun la socoteala, banuiesc, si contravaloarea acestor ingrediente.
Cele mai putin sarate sau fara sare, ca si cele neindulcite deloc sau cu inlocuitori, sunt mai scumpe decat cele cu sare si zahar din belsug, pentru ca, chipurile, fac cantitati mai mici si nici nu se vand.
Cum ai da-o, tot consumatorul e cel care plateste diferenta.

Produsele bio sunt intr-adevar foarte scumpe aici.
Materiile prime, ca faina, de ex., sunht greu de gasit fara adaosuri de vitamine si altele....
Sunt intr-adevar foarte scumpe. Omul de rand nu le poate cumpara.

Ma gandesc, insa, ca acei ce nu pot cumpara bio sau organic se adapteaza precum detinutii
despre care am vorbit in postarea anterioara.
Si vor trai mult si bine, fara stress. Sa-i vezi cum pun in carucior, fara sa se uite nici la data
expirare. Nu le pasa ca e sarat, ca dulce, ca e expirat, ca nu e organic.
Ci numai gustul, dari, mai ales, pretul sa fie accesibil si, eventual, redus pana la 90%.

Cei care consuma organic, bio sau natural se streseaza foarte tare, incat ajung sa se imbonaveasca de grija de
a nu manca ce nu trebuie. Boala respectiva se numeste, daca nu gresesc, ortorexie.

Ascultam o emisiune la televizor (eu sunt mai mult cu calculatorul şi, aşa cum este aşezat, stau cu spatele la televizor, d-aia îl ascult ) în care un "expert" spunea că tot răul are şi binele său. Faptul că suntem săraci şi că avem terenurile argicole fărâmiţate, nu permite o agricultură chimizată, deci tot ce găsim în pieţe, este bio...

Nu ştiu dacă a ajuns şi pe la voi ştirea. Cehii au porit-o, apoi s-a raliat toată Europa de Est împotriva produselor de mâna a doua pe care firmele cu ştaif din vest ni le livrează. Adică brandul unui sortiment de cafea, să zicem, are un gust în Germania şi un cu totul alt gust în România (cred că am mai discutat tangenţial despre fenomen).

Producătorii au dat-o pe lanţurile de supermarket, că aşa li se cere, aşa livrează.
Patronii noştri s-au spălat pe mâini că asta este cererea consumatorului.

Până la un punct, patronii au dreptate. Şi la noi, lumea se uită mai întâi (sau numai) la preţ. Puterea de cumpărare a românilor este mică în raport cu vestul şi, chiar dacă firmele ar livra produsul original, ar fi relativ puţini clienţi care l-ar cumpăra.

Am spus "până la un punct" pentru că patronilor le convine situaţia. Iau produsul de mâna a doua cu un preţ, iar aici în vând la dublu (ajunge uneori mai mare decât preţul cu care se vinde "originalul" în occident) şi fac profit de numa-numa!

Chestia este că, cel puţin la noi, nimeni nu face nimic: nici OPC nici cei de la concurenţă. Şi cred că nici n-ar avea ce să le facă mare lucru. Eventual să fie obligaţi să le ecticheteze "Produse pentru Europa de Est". Măcar să ştim din start că luăm gunoi!
Dar nici asta nu cred că se poate face.

zaraza26 a scris:

Multumesc pentru pasajele din Vasile Ernu! Incet-incet m-au prins si le-am citit pe cele de pe aceasta pagina.

Tocmai am termintat-o de citit. Mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că eu nu ştiu prea multe despre toate cultele creştine. Din creştinism, ştiu cîte ceva despre cultul ortodox şi catolic, ce-am învăţat la filosofia religiilor. Dar şi aia cât să trec un examen, n-am aprofundat prea mult.

Încerc să transform cartea în format e-book şi pdf, după care am s-o pun pe un site de unde să poată fi descărcată în particular. Intrăm într-un fel de samizdat, pentru că pe website-urile publice n-am voie s-o pun. Nu mă lasă Legea 8/1996.

Anahoret a scris:

Ascultam o emisiune la televizor (eu sunt mai mult cu calculatorul şi, aşa cum este aşezat, stau cu spatele la televizor, d-aia îl ascult ) în care un "expert" spunea că tot răul are şi binele său. Faptul că suntem săraci şi că avem terenurile argicole fărâmiţate, nu permite o agricultură chimizată, deci tot ce găsim în pieţe, este bio...

Nu ştiu dacă a ajuns şi pe la voi ştirea. Cehii au porit-o, apoi s-a raliat toată Europa de Est împotriva produselor de mâna a doua pe care firmele cu ştaif din vest ni le livrează. Adică brandul unui sortiment de cafea, să zicem, are un gust în Germania şi un cu totul alt gust în România (cred că am mai discutat tangenţial despre fenomen).

Producătorii au dat-o pe lanţurile de supermarket, că aşa li se cere, aşa livrează.
Patronii noştri s-au spălat pe mâini că asta este cererea consumatorului.

Până la un punct, patronii au dreptate. Şi la noi, lumea se uită mai întâi (sau numai) la preţ. Puterea de cumpărare a românilor este mică în raport cu vestul şi, chiar dacă firmele ar livra produsul original, ar fi relativ puţini clienţi care l-ar cumpăra.

Am spus "până la un punct" pentru că patronilor le convine situaţia. Iau produsul de mâna a doua cu un preţ, iar aici în vând la dublu (ajunge uneori mai mare decât preţul cu care se vinde "originalul" în occident) şi fac profit de numa-numa!

Chestia este că, cel puţin la noi, nimeni nu face nimic: nici OPC nici cei de la concurenţă. Şi cred că nici n-ar avea ce să le facă mare lucru. Eventual să fie obligaţi să le ecticheteze "Produse pentru Europa de Est". Măcar să ştim din start că luăm gunoi!
Dar nici asta nu cred că se poate face.

''spunea că tot răul are şi binele său''. asa se spunea si la noi, la tara, in anumite situatii.
Daca nu avem autostrazi, eu zic ca nu e asa de rau, daca vedem si binele din spatele acestui "rau", si anume:
-mai putina poluare,
-mai putine accidente...

In plus, eu zic ca modul de comparare cu alte state, e gresit, atunci cand numarul de km de autostrada se raporteaza la numarul de locuitori sau la suprafata tarii.
In sensul ca ar trebui tinut cont (si) de numarul de masini pe kmp, spre ex.
In 1982-84, in Maroc fiind, am citit ca in Casablanca suprafata pe care ar acoperi-o masinile din acest oras ar fi mai mare decat suprafata orasului. Si ca, daca prin absurd, s-ar pune in miscare toate, in acelasi timp, atunci
s-ar bloca totul.

Asa incat la noi eu cred ca numarul de masini prea mare cere marirea suprafetei carosabile din tara.

In alta ordine de idei, ca sa facem un pic haz de necaz, a propos de zicala, se spune ca la noi e multa hotie. Ca nu ne intrece nimeni.
Daca, prin absurd, ar veni cineva sa ne ocupe cu gandul de a ne fura, eu zic ca n-ar reusi.
Cand e vorba de prostie, insa, nu stiu daca ne-ar prinde bine sa fim mai prosti decat altii.
Atunci zicala nu ne-ar mai avantaja deloc. Dimpotriva.
Si atunci e bine sa deschidem ochii la "etichete", dar si la pret.
Chimizarea agriculturii nu mai poate fi oprita, decat atunci cand se va gasi o alta solutie pentru a hrani populatia globului.
Pentru energie au gasit o noua sursa alternativa la cea nucleara.
Singura problema ramane oprirea centralelor nucleare existente, care e mai costisitoare decat daca raman in functiune. Acest cerc vicios se va sparge in momentul in care siguranta lor va scadea prea mult, iar epricolul explziilor va fi iminent. Fuziunea nucleara, sursa noua de energie, e mai putin poluanta decat fisiunea nucleara folosita in actualele centrale nucleare.
La fel trebuie facut si cu agricultura: fara chimizare. Care ar trebui inlocuita cu altceva, care sa faca mai putin rau omului.

Anahoret a scris:

zaraza26 a scris:

Multumesc pentru pasajele din Vasile Ernu! Incet-incet m-au prins si le-am citit pe cele de pe aceasta pagina.

Tocmai am termintat-o de citit. Mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că eu nu ştiu prea multe despre toate cultele creştine. Din creştinism, ştiu cîte ceva despre cultul ortodox şi catolic, ce-am învăţat la filosofia religiilor. Dar şi aia cât să trec un examen, n-am aprofundat prea mult.

Încerc să transform cartea în format e-book şi pdf, după care am s-o pun pe un site de unde să poată fi descărcată în particular. Intrăm într-un fel de samizdat, pentru că pe website-urile publice n-am voie s-o pun. Nu mă lasă Legea 8/1996.

Abia astept linkul. Multumesc!

Articolul de mai jos poate fi o continuare a citatelor din cartea lui Vasile Ernu.

Timp de 40 de ani, o familie a trăit izolată în sălbăticie, nefiind conştientă de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial

În 1978, căpitanul unui elicopter care zbura pentru a găsi un loc sigur în care să lase o echipă de geologi a observat o zonă de peste un metru fără arbori sau tufe. Căpitanul a survolat zona şi a observat în cele din urmă că este locuită. Descoperirea era remarcabilă deoarece singurul sat se afla la o distanţă de peste 200 de kilometri de bucata curată de pământ.

În 1978, geologii sovietici care căutau minereuri în taigaua siberiană au descoperit o familie compusă din şase membri care locuia izolată de peste 40 de ani, relatează Smithsonian Magazine.

ARTICOLUL INTEGRAL »» https://tinyurl.com/yd8rpc8a