Casuta din padure (II)

Cant fara sa-mi pese ca-i cineva sa m-asculte
In jurul meu e-un gol imens ce-auditori inseamna.
Si primaria-i are-n stoc si-i numara intr-una
Aducandu-i cu pepeni dulci si struguri casti.

Am ragusit intr-un tarziu si –i las pe altii de mila
Tu arati durere, el arata sila.
Si in strada mare au iesit batranii
Sa intrebe iarasi de pretul tacerii.

Trecem peste altii prea grabiti, prea reci,
Canta Caracostas in veacul douazeci.
Lalaim in greaca si dansam in sala
Eu prefer tavanul, altii ies afara.

Nu-i loc pentru iubire pe pamant
Plutim in aer, ne iubim cantand.
Sa dam o sansa unor cantareti
Picam din aer intr-o sambata la pranz.

Si totusi e stare de veghe
Desi n-am dormit de zece zile
Gyozo ar vrea sa danseze fetele:
Trezeste-le tu c-un sarut!

„Pamant de flori, pamant de flori,
Pamant de flori!” striga poetul
Si l-acest glas sala se ridica
Da peste tavan, lesina de frica.

„Veniti si cumparati acest pamant de flori!”
Se face coada, se-ntocmesc tabele
Unii si-aduc sacose, rude si vecini
E Turnul Babel, zice unu’ si pleaca. Are pile.

„De doua mii de ani trecuti tot merg pe jos”
Traiasca Daciada si ca in piata inchisorii
Mergem in cerc, ne reculegem pentru daci
Tragem curiosi de harta Daciei si ramanem cu cea de acum.

Hai sa-ntindem hora mare, adu si lipici
Mai pe-aici si pe colea strangem de pe jos
Moldova e lipita-n vest, Ardealul pe aici.
Dar e complet si ni se pare mai frumos.

Au decazut placerile moderne
Ne mai ramane floarea de gutui
La sarbatoarea florilor de mar
Deci, haidem sa credem in flori!

De-ar fi sa nu mai am nici apa la chiuveta
Lasati-ma sa merg pe bicicleta
S-a deschis un magazin cu diverse sortimente
Ma bate pantoful si ajung la trotinete.

Paunescu, modest, isi ia ce-a ramas
Si pornim prin sala in trap sau la pas.
Cand primele ninsori or sa se cearna
Vreau o sanie si vreau un cal.

A venit toamna, acopera-mi trotineta cu ceva
Cu umbra uitarii sau, mai bine, cu masina ta.
Prin peretii salii va vad ca prin sita
Ce departe esti, scena mea iubita.

E posibil, e posibil, oare sa nu pot pleca
Sa va aud cantand chiar cand voi fi murit
Dar sa nu va suparati daca aplauzele vor fi mute
Cu un vag ecou de falange zdrobite.

Acum cand cade toamna pe pamant
Muscata sangeros si trist de luna
Acum sunt un om in amurg
Si pe scena toate curg.

Colegii temporari, spectatorii din sala
Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal
Te intreaba de stii pe vreun sef de spital
Specialisti in cucui de nota muzicala.

Trasura de nuc ne asteapta la scara
Nu va faceti probleme, birjarul e mort
Hai sa-ntindem hora mare
Ca doar moartea e eterna.

Ne napadeste brusc un mars nemtesc
O muzica de jazz si rock se-aude slab
Se tanguie-ntr-un coltz un grup arab
Si cel care mai canta se stinge incet.

Mi-e dor de-o liniste cu crengi silvane
Dar iata programul pare-a-nnebuni
Dau la sfarsit din lipsa de curaj
Noutati, vechituri, parodii, caricaturi.

Noi nu ne facem bine niciodata
Mereu vom suferi de-o boala grea
Simtindu-mi constiinta vinovata
Ca n-ascultasem demult pe tatal meu.

Tu iarta-ma de toate, parinte bun al meu
Latrau in departare si-n sangele meu caini
Si lacrimi de iertare imi siroiau pe maini
Tu iarta-ma de toate, frate mai mare al meu.

Puteam sa iau din alte parti cultura
Cenaclului insa i-am cedat toti nervii
Am acceptat sa stau inghesuit pe banci
Si el nu-mi da nici discurile lui.

Ce a fost a fost, uite c-a venit Ultima zi
Spectatorii ies: ba nu vad, ba n-aud
Ba fac pasii prea mici
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici.

Ca niste stafii ies la soare orbiti
Se uita la altii ca si cand s-ar ruga
Ca si cand le-ar lipsi un ajutor de undeva.
… Sa-i lasam sa-si revina, spusera unii.

Caci pe pamant aceste spectacole-n noapte
De mult prea multi sunt condamnate.
Judecand pe toti dupa fiecare din fapte
Ne-am cocosa de atatea pacate.

Aproape am ajuns sa ne mandrim
Ca mai rapid in acest veac se-nchide gura
Noi suntem fiii epocii bolnave
Unde intregul adevar e o naluca.

Epilog: Va renaste tot ce am iubit.

zaraza26 a scris:

Cant fara sa-mi pese ca-i cineva sa m-asculte...

Cântă, cântă dulce Zaraza, eu te voi asculta.

zaraza26 a scris:

"Cant fara sa-mi pese ca-i cineva sa m-asculte...."

Ba ne pasa, si... chiar....ne doare,
Si de cel ce canta, si de cel ce-asculta.
Mai canta, zaraza, iubirea nu-i muta,
Iubirea va renaste, niciodata nu moare!

Love to you zaraza
Ion

Ba ne pasa, si... chiar ne doare,
Si de cel ce canta, si de cel ce-asculta.
Mai canta, zaraza, iubirea nu-i muta,
Iubirea traieste, niciodata nu moare!

Iubire semeni, iubire rasare!

Ion

zaraza26 a scris:

Ca niste stafii ies la soare orbiti
Se uita la altii ca si cand s-ar ruga
Ca si cand le-ar lipsi un ajutor de undeva.
… Sa-i lasam sa-si revina, spusera unii.

Caci pe pamant aceste spectacole-n noapte
De mult prea multi sunt condamnate.
Judecand pe toti dupa fiecare din fapte
Ne-am cocosa de atatea pacate.

Aproape am ajuns sa ne mandrim
Ca mai rapid in acest veac se-nchide gura
Noi suntem fiii epocii bolnave
Unde intregul adevar e o naluca.

Epilog: Va renaste tot ce am iubit.

Cindva va renaste draga mea

Am venit sa citesc continuarea. Si am avut numai de castigat.

ostrovna a scris:

Cindva va renaste draga mea

A si renascut. Eu ma refeream la cenaclul Flacara, dar si la folk in general. Ca, vorba aia, nu puteam prevedea sub ce forma va renaste. Au renascut spectacolele de folk, inca de acum cativa ani, dupa o perioada mai saraca in folk.