TOP editoriale... de orice culoare, temă şi tendinţe!

aurora a scris:

Mihaela a scris:

aurora a scris:

Mihaela a scris:

aurora a scris:

Cred ca normele legale prevad sa traga in cauciucuri, la picioare, nu in capul urmaritilor.

Pai am inteles ca in cauciucuri a tras, insa glontzul nu si nu...

Cam ciudat ricoseu, din cauciucuri in parbriz.

Eu cred ca e "mana criminala" a lui Basescu, e lucratura sigura si nesimtita

Fireşte, fireşte!

aurora a scris:

Cazul cu impuscatul poate sa denote ca politistii nu sunt suficient de bine pregatiti pentru folosirea armei,
ca armele cu care sunt dotati sunt proaste si periculoase.

Rămâi la prima parte a frazei: poliţaiul nu este pregătit. Armele, prin natura lor, sunt periculoase dar niciodată proaste. Prost este, eventual, doar cel care nu ştie să le mânuiască.

O completare. Când eram în armată ne verificam armele înainte să intrăm în gardă şi le mai verificam şi la intrarea în post. Bănuiesc că acelaşi lucru ar fi trebuit să-l facă şi Garcea.

aurora a scris:

Cam ciudat ricoseu, din cauciucuri in parbriz.

Iniţial şi eu am crezut că victima a fos omorâtă din ricoşet, pentru că am văzut o astfel de gaură în parbriz. Dar am înţeles că anchetatorii/experţii au ajuns la concluzia că poliţaiul a descărcat arma accidental direct în victimă.

Saptamana trecuta am citit despre "Miscarea de rezistenta" initiata de Marius Tuca. click aici
Personal nu am incredere in acest demers, mi se pare ca nu are credibilitate, este doar un fel de slogan fara fond iar asupra mea n-a avut impact.

Miscarea aceasta de rezistenta ar fi avut credibilitate daca Tuca nu ar apartine trustului care ridica la rang de vedeta toate nulitatile si scursurile societatii, sexybrailence si elevi/e porno. Insa dupa ce promoveaza toate aceste "talente" prin emisiuni precum Acces direct si Capatos show vin sa se planga cum ca olimpicii internationali nu sunt cunoscuti. Cine ii opreste pe distinsii jurnalisti sa promoveze oameni valorosi, autentici?? Poate ipocrizia ar trebui sa fie la cote mai joase.

Mihaela a scris:

Cine ii opreste pe distinsii jurnalisti sa promoveze oameni valorosi, autentici??

Felixutz cu paru' cretz,
Face legea in cotetz,
Si se jura ca nu fura,
Da' l-am prins cu Tuca-n gura !

Cristina a scris:

Felixutz cu paru' cretz,
Face legea in cotetz,
Si se jura ca nu fura,
Da' l-am prins cu Tuca-n gura !

Felixuţ cu paru' creţ,
Face legea în coteţ.
Tucă jura că nu fură,
Da' l-am prins c-o "pupătură"!

Anahoret a scris:

Cristina a scris:

Felixutz cu paru' cretz,
Face legea in cotetz,
Si se jura ca nu fura,
Da' l-am prins cu Tuca-n gura !

Felixuţ cu paru' creţ,
Face legea în coteţ.
Tucă jura că nu fură,
Da' l-am prins c-o "pupătură"!

Felixutz cu motzu' cretz,
Dă cu Fi(e)rea-n poponetz,
Si se jura ca nu fura,
Da' i-am prins cu motzu'n gura!

Noul Maglavit
de Cristian Tudor POPESCU | 05 OCTOMBRIE 2009

Dacă în 2004 Traian Băsescu a câştigat atacând o persoană uşor de urât, Adrian Năstase,
în care a concentrat imaginea sistemului ticăloşit al PSD-ului, acum vrea să câştige atacând tot ce nu e popor în România.
Justiţia nu e poporul, e o adunătură de corbi în robă, lacomi şi aroganţi,
presa nu e poporul, este scula mogulilor diabolici,
parlamentul trebuie retezat ca o rudă de salam, căci nici el nu e poporul,
guvernul a fost retezat deja, partidele, care vor să încalece statul, trebuie ţinute în cuşcă.
Toate aceste instituţii, uşor de urât, sunt duşmanii poporului.
Politicul, politica, de la polis, cu toate formalismele, complicaţiile şi chichiţele ei juridice, legislative,
e ori inutilă, ori păguboasă pentru popor.
Dl. preşedinte simplifică: Băsescu şi poporul.
Nu e mai bine aşa, fără toate angaralele astea democratice?

Sâmbătă, la Sânnicolau Mare, dl. Băsescu a închis cercul strategic pe care îl desenează în pregătirea campaniei electorale.
În vreme ce Mircea Geoană s-a lansat în cursa pentru preşedinţie printr-o festivitate gigantică în hala Romaero,
asociindu-şi la imagine ideea de partid, de politică, de politică roşie, precum şi pozele vorbitoare ale lui Ion Iliescu,
Adrian Năstase, Marian Vanghelie, venite din diferite straturi geologice ale Partidului Roşu, totul sub lozinca "Jos Băsescu!",
dl. preşedinte s-a lansat la Sânnicolau Mare singur cu poporul.
Vă mai amintiţi cine îi dădea imboldul lui Emil Constantinescu în 1996 să intre în luptă şi să învingă, in hoc signo vinces?
Călugărul Vasile, o viziune a d-sale din noaptea preelectorală.
"Călugărul" lui Băsescu e cât se poate de palpabil: un bătrân arătos, cărunt, dar spătos, cu trăsături regulate şi mustaţă bogată,
un soi de răzeş de reclamă la vinurile româneşti, e ales de dl. preşedinte pentru rolul lui Ioan Gură de Aur: "Candidaţi, d-le preşedinte!"
Casting perfect, are ochi de regizor dl. Băsescu: Doru Untilă din Lenauheim este poporul.
Are şi instinct actoricesc: "Vreau să fac o poză cu matale, dar stai acolo că vin eu la dumneata!", spune preşedintele
şi ia în piept valul băii de mulţime până la Untilă, omul care L-a văzut.
Secvenţa capătă un aer vizionar, mistic, revelatoriu, Sânnicolau Mare devine noul Maglavit al României.

În vreme ce adversarii săi îl atacă pe el ca individ, dl. Băsescu, pentru că simte că a trecut vremea când puteai să prosteşti lumea
arătând cu degetul pentru tot răul din ţară o singură persoană, dă cu poporul în întreaga clasă politică
şi astfel îi pocneşte şi pe d-nii Geoană şi Antonescu, distinşii reprezentanţi ai zisei clase. Foarte dibaci.

Nu cred că dl. Băsescu va juca mascarada candidaturii independente, ca EBA d-sale,
o dată ce a manevrat în văzul lumii pentru ca PD-L să guverneze singur.

Nu cred că dl. Băsescu va încerca să fraudeze alegerile la urnă: pur şi simplu nu i-ar plăcea să câştige aşa,
orgoliul său de manipulator al maselor e prea mare.

Dacă va câştiga, va câştiga votat de popor, de mulţi inşi fără orientare politică.
Eventuala sa victorie nu va însemna însă nimic altceva decât că atât zisul popor, cât şi clasa lui politică
s-au întors de unde au plecat acum 20 de ani, ba chiar mai jos decât atât.

ctp@gandul.info

Gogosile Gabrielei
26/09/2009
Gabriela Vrânceanu Firea s-a luat la trânta cu CNA dupa ce a fost sanctionata pentru ca nu a prezentat si un punct de vedere al Presedintiei sau al PDL într-o dezbatere în care Olteanu, Sandru si Andon au executat discursul lui Basescu si asumarea lui Boc (Mediafax: Antena3, amendata).

Firea se victimizeaza in studio în emisiunea Stirea Zilei din 22 septembrie, iar invitatii – Bogdan Niculescu Duvaz, Eugen Nicolaescu si sorin rosca stanescu, înghit cu pofta, pe nemestecate gogosile Gabrielei:

“Stirea zilei” a intrat in rândul lumii bune pentru emisiunea în care am analizat discursul presedintelui din 16 septembrie.

Ce m-a surprins e ca se spune ca în emisiune nu a existat niciun punct de vedere al Presedintiei. Domnul presedinte era la televizor, vorbea de la ora 19 si l-am difuzat înaintea emisiunii o ora, în timpul emisiunii un sfert de ora si permanent a fost pe ecran… mai preluând câte o frazadin când în când.

Care alt punct de vedere decât presedintele însusi care era pe post? Decât daca presedintele era ubicuu si putea fi si în platoul emisiunii si la Parlament.

Cum era sa fie si în cadrul emisiunii, si la Parlament, si în sincron, si la telefon, si la satelit?
Gabriela Vrânceanu Firea

Nicolaescu se sufoca de indignare:

E un abuz, faceti contestatie, nu-i lasati sa-si faca de cap.

Duvaz e mai practic:

(Doamna Firea) sa ne spuna noua sa nu-si faca de cap, ca pâna la urma CNA e numit de Parlament. Trebuie chemat în fata Parlamentului.

Niciunul nu remarca însa minciuna “victimei”.

Discursul lui Basescu a avut loc pe 15 septembrie, nu pe 16 septembrie asa cum sustine GVF, emisiunea demolatoare aflata in vizorul CNA fiind pe 16 decembrie, a doua zi dupa discurs. Observatiile privind ubicuitatea lui Basescu, imposibilitatea acestuia de a fi si în platoul Gabrielei si în Parlament în acelasi timp sunt, asadar, manipulari bazate pe o minciuna.

Stirea Zilei din 15 septembrie, din timpul discursului lui Basescu s-a numit Basescu, discurs de premier; invitati: Viorel Hrebenciuc (PSD), Florian Bichir si sorin rosca stanescu.
Stirea Zilei din 16 septembrie, sanctionata de CNA, s-a numit Basescu, alt Ceausescu?; invitati: Sergiu Andon (PC), Bogdan Olteanu (PNL), Lavinia Sandru (PIN).
Pe 17 septembrie Stirea Zilei s-a intitulat Se teme Basescu de Geoana?; invitat Mircea Geoana (am scris aici).
Pe 18 septembrie a fost emisiunea cu Crin Antonescu (proptit de Cristian Pârvulescu), Crin il provoaca pe Traian (am scris aici).
Sa recapitulam.
Intr-o saptamâna, GVF a avut ca invitati doi pesedisti – Mircea Geoana si Viorel Hrebenciuc, doi liberal – Crin Antonescu si Bogdan Olteanu, pe Sergiu Andon (PC) si Lavinia Sandru (PIN).

Suficient pentru ca Gabriela Vrânceanu Firea sa ne proclame pe post profesiunea ei de credinta în ale jurnalismului la mogul:

Singurul partid la care adera un moderator este cel al ratingului, al publicului. Daca ei vor sa visese ca aderam si la alte partide le dorim vise placute.
Gabriela Vrânceanu Firea

Eu as spune ca GVF minte putin.

http://contramanipulare.wordpress.com/category/basescofobie/

Daca vreti sa vedeti realitatea unui nou mandat in viitorii ani in Romania cititi aici :

http://mihaibendeac.ro/index.php/2009/10/01/cum-ar-arata-programul-tvr-cu-vadim-presedinte-si-becali-prim-ministru/

aurora a scris:

Cristina a scris:

Gogosile Gabrielei
26/09/2009
...
Discursul lui Basescu a avut loc pe 15 septembrie, nu pe 16 septembrie asa cum sustine GVF,
emisiunea demolatoare aflata in vizorul CNA fiind pe 16 decembrie, a doua zi dupa discurs.
...

http://contramanipulare.wordpress.com/category/basescofobie/

Da, a gresit si a scris decembrie in loc de septembrie, care-i problema?! Fondul articolului nu se schimba ...

Elena are mere. Roberta are dude

de Lelia MUNTEANU | 08 OCTOMBRIE 2009

E toamnă. Sindicatele îşi numără salariaţii în stradă. Ce mulţi oameni mai au serviciu în România!
Crin are moţiune de cenzură. Ce faci cu moţiunea, Crin?
Vine Emil. El are o coasă. Să coseşti bine, Emile!
Bunicuţa e supărată. De ce eşti supărată, Bunicuţo?

Parlamentul are două camere. Ce multe camere are Parlamentul! Copii, voi ştiţi ce este un referendum?

Elena are mere. Merele sunt de aur.

Ce are Roberta? Roberta are microfon şi clopoţel. Microfonul i-l dă Elenei. Elena vorbeşte. Ce frumos vorbeşte Elena!
Trec patruzeci de minute. Parlamentarii se uită la ceas.
Ce Vacheron Constantin! Ce Apotheosis Temporis de la Blancpain! Ce Audemars Piguet! Ce Patek Philippe! Ce Girard-Perregaux!
Tic-tac.

Roberta sună din clopoţel. Clinc-clinc. Bravo Elena!
Ludovic mai face o comisie. Cum ne-a fost vorba, Ludovic?

Exerciţii. Singular: o dudă. Plural: două sau mai multe.

Requiem pentru PSD

Traian Băsescu joacă poker mai bine decât Viorel Hrebenciuc şi a anticipat probabil că PSD, prizonier al unei logici agresive, nu va accepta singura soluţie care l-ar fi menţinut la putere.

Ştiu că nu se râde la înmormântări, dar era foarte greu să nu te amuzi vineri 2 octombrie, la congresul PSD, când Mircea Geoană încerca să se relanseze pentru a treia oară, dar pe feţele tuturor liderilor partidului – inclusiv a sa şi a soţiei sale – se citea nu numai preocuparea, ci chiar panica. Atmosfera era de doliu, nu de încredere şi entuziasm, cum s-ar fi cuvenit la o lansare de candidatură. Cine compară exuberanţa lui Viorel Hrebenciuc de acum patru ani, când reuşise să-l impună pe Mircea Geoană în fruntea partidului în dauna lui Ion Iliescu, cu figura sa pământie de vineri poate evalua exact măsura dezastrului din partid după ieşirea de la guvernare. Aşezaţi cuminţi în rândul întâi, foştii miniştri PSD erau stane de piatră; abia dacă le-a reuşit un zâmbet forţat spre final. Nu ei erau însă motivul îngrijorării lui Mircea Geoană şi a colegilor săi – deşi supărarea lui Ilie Sârbu, forţat să abandoneze Ministerul Agriculturii, ar putea să coste partidul –, ci revolta din teritoriu, acolo unde primarii şi preşedinţii de CJ au rămas brusc fără fonduri de la buget, iar directorii de „deconcentrate“ urmează să fie măturaţi din posturile pe care abia le ocupaseră.

Disperarea PSD poate fi înţeleasă dacă facem un calcul simplu: dacă în alegerile parlamentare din 2008 PSD a obţinut 34% dintre voturi având la dispoziţie fonduri substanţiale acordate de Guvernul Tăriceanu în schimbul sprijinului parlamentar, ce va obţine partidul la prezidenţiale în lipsa acestor fonduri? Evident, nu foarte mult, mai ales cu un candidat situat deja în sondaje la 10-12% sub nivelul de popularitate a partidului. Adăugăm la aceste date demobilizarea activului din judeţe şi ne dăm seama cât de prost a început campania lui Mircea Geoană. De altfel, la congresul de relansare, numeroşi primari PSD şi-au exprimat deschis nemulţumirea în discuţiile cu ziariştii, ceea ce altădată nu s-ar fi întâmplat într-un partid care se lăuda cu o disciplină de fier şi cu o unitate de monolit. Imaginaţi-vă ce se va întâmpla cu acest partid, dependent de când se ştie de fonduri bugetare, dacă Traian Băsescu va câştiga alegerile prezidenţiale. Puţini dintre oamenii săi vor accepta cinci ani de opoziţie. Mai degrabă îşi vor descoperi brusc afinităţi cu PD-L şi o simpatie nebănuită pentru şeful statului. Forţându-i abil plecarea de la guvernare, Traian Băsescu pare să fi dat PSD lovitura de graţie, căci destructurarea partidului după alegeri nu mai este o perspectivă de neimaginat. Iar eliminarea pesediştilor din toate structurile în care îşi făcuseră culcuş se face acum cu duritate şi celeritate maxime, tocmai pentru a destabiliza partidul din interior şi a-l fezanda pentru negocierile de după alegeri.

În zadar se plânge secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, că „a început Jihadul“ împotriva pesediştilor din ministere, agenţii guvernamentale şi administraţia locală: ceea ce se întâmplă nu este altceva decât consecinţa politicii susţinute de însuşi PSD de politizare a tuturor structurilor administrative, în dispreţul cerinţelor şi normelor europene. De altfel, PSD a procedat exact la fel când a venit la putere în 2000, concediindu-i, sub pretextul schimbării denumirii ministerelor, pe funcţionarii publici angajaţi prin concurs în timpul guvernării CDR. Aproape toţi au câştigat ulterior procesele intentate guvernului, dar daunele au fost plătite de guvernul următor, al Alianţei D.A. Desigur, domnul Dragnea îşi caută scuze pentru că are de dat socoteală în faţa oamenilor din teritoriu pentru greşeala monumentală de calcul pe care a girat-o împreună cu Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie şi alţi lideri ai partidului atunci când l-au subestimat pe Emil Boc, s-au lăsat păcăliţi de mica scenetă prezidenţială cu întârzierea semnării decretului de revocare a lui Dan Nica şi au crezut că pot juca la intimidare ameninţând cu demisia tuturor miniştrilor PSD. Refuzând să nominalizeze un alt pesedist la Interne, şi-au ratat şansa de a rămâne în guvern. Au jucat la cacealma şi au pierdut tot potul, ceea ce dovedeşte că Traian Băsescu joacă poker mai bine decât Viorel Hrebenciuc şi a anticipat probabil că PSD, prizonier al unei logici agresive, nu va accepta singura soluţie care l-ar fi menţinut la putere.

În zadar încearcă PSD să ne convingă că oricum ar fi ieşit de la guvernare, pentru a-i face o campanie mai eficientă lui Mircea Geoană: dacă era aşa, nu ar fi fost toţi atât de nefericiţi vineri, imediat după ce repurtaseră acest „succes“ strategic. În sfârşit, ca să toarne puţin gaz peste foc, sâmbătă, Ioan Rus a criticat decizia de a ieşi de la guvernare avertizând că „după 6 decembrie tot la negocieri ajung“. Cu alte cuvinte, domnul Rus crede că Traian Băsescu, nu Mircea Geoană, va câştiga alegerile. Altfel PSD nu ar avea de ce să mai negocieze cu PD-L. Nici Ion Iliescu nu era prea entuziast la congres, afirmând că domnul Geoană „nu e perfect“, dar este mai bun decât ceilalţi. Cu aşa prieteni, cine mai are nevoie de duşmani? [ ]

În sfârşit, Vasile Dâncu a încercat să le sugereze colegilor săi o ieşire din impas, îndemnându-i să valorifice intrarea în opoziţie prin promovarea unui „proiect de societate alternativ“. Bună idee, dar greu de aplicat de către liderii PSD, care nu au avut la congresul din 2 octombrie decât un discurs negativ, anti-Băsescu, copy-paste după discursul din 2004, şi al căror unic proiect politic este mituirea electoratului prin deturnarea banilor publici. După cum se vede, când ai un adversar mai inteligent decât tine şi la fel de cinic, un astfel de proiect îţi poate exploda în faţă. //

http://www.revista22.ro/requiem-pentru-psd-6703.html

Din Oceanu Pacific / A ieşit un poet mare
de Lelia MUNTEANU | 13 OCTOMBRIE 2009

Nu le am p-astea cu poezia. Am rămas la "Cum doreşte căprioara apa rece de izvor/ Tot aşa bea Băse-aghiazmă din pahar fără picior". Sau "Eşti o floare, eşti un Crin/ Eşti parfumul cel mai fin/ Şi participi la scrutin". Sau "Din Oceanul Pacific/ A ieşit un peşte mic/ Şi pe coada lui scria:/ Geoană, nu mai candida!". Sau "Când deschizi acest caiet/ Umblă, domne, mai încet/ Căci aici stă şi oftează/ Un om care te votează".

De mic copil mi-a plăcut poezia, da' n-am avut talent. Am încercat şi io ceva de suflet: "Astăzi pe la ora trei/ Am pus mâna pe condei/ Şi îţi spun de la distanţă:/ Te iubesc fără speranţă". Citeam, plângeam; şi invers. Asta nu m-a oprit să disec o broască cu foarfeca, să atârn o tinichea de coada câinelui şi să-i dau foc, să tai râmele pe din două ca să observ cum părţile se descurcă singure. Pe urmă, ca să evit măsurile de retorsiune, mă ascundeam în pod şi compuneam: "În deşertul din Sahara/ S-a deschis alimentara/ Şi pe firmă, sus, scria:/Te iubesc, nu mă uita!" (Sigur, versurile nu erau chiar ale mele, le văzusem într-un oracol şi m-au emoţionat profund. Pe atunci existau alimentare. Astăzi aş rescri-o: "În deşertul Atacama/ Unde nu-i nimic în jur/ (Poate-un cactus, poate-o lama) / S-a deschis un nou Carrefour/ Printre rafturi ai trecut/ Te-am văzut şi mi-ai plăcut".

Pe mine mă copleşeşte lirismul bardului de la Cotroceni. Dac-ar fi şi ceilalţi candidaţi la fel de sensibili, campania ar fi un poem. Tot nu mai e nimic de promis. Vedea-i-aş duelându-se în versuri. Oprescu zice duios: "'Raţi ai dracu' de molâi/ Că vă fac din turu-ntâi". Băsescu zice cu elan: "Găozari şi păsărici/ Oligarhi, moguli, popor/ Mă găsiţi cu toţi aici/ Şi la anu viitor". Geoană zice cu drag: "Ceasul ne arată timpul/ Calendarul - anotimpul/ Iar Băsescu cel urât/ Ne-arată minciuni decât". Crin zice cu foc: "Afară bate vântul şi rupe trandafirii/ Ne ducem toţi la urne, căci asta-i legea firii/ Dar când s-o pune, albă, zăpada pe coceni/ Să-mi faceţi loc de-acuma, că vin la Cotroceni"...

Stânjenei şi viorele, eu îmi iau la revedere.

Poetul simbolist Radu Vasile, despre încercările literare ale lui Băsescu: „E mai tare ca Păunescu”.

Nu vi se pare o stare maladiva, sa scrie cineva asa, despre mama lui, care este in viata?
Si sa recite aceste versuri, la o emisiune de divertisment, cu cateva zile inainte doar ca mama, in varsta astazi de 80 de ani, sa sufere o complicata operatie?

... o profundă tristeţe şi în lacrimile preşedintelui:

"Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră
Întors din nou pe ţărmul tău iubit
Ai alergat grăbit spre casă
Să vezi iar chipul mamei fericit

Casa era pustie şi cernită
Şi am plecat în cer (?!), spre cimitir
Ca să aşez în ţăr'na încă proaspăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut."

aurora a scris:

"Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră
Întors din nou pe ţărmul tău iubit
Ai alergat grăbit spre casă
Să vezi iar chipul mamei fericit

Casa era pustie şi cernită
Şi am plecat în cer (?!), spre cimitir
Ca să aşez în ţăr'na încă proaspăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut."

De fapt este încet.
PS. E posibil ca aceste versuri să fie scrise în tinereţe, pe mare, legat, poate de drama altui coleg de cart, sau navă, sau cum şi-or fi zicând pe-acolo?

yzzy a scris:

aurora a scris:

"Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră
Întors din nou pe ţărmul tău iubit
Ai alergat grăbit spre casă
Să vezi iar chipul mamei fericit

Casa era pustie şi cernită
Şi am plecat în cer (?!), spre cimitir
Ca să aşez în ţăr'na încă proaspăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut."

De fapt este încet.
PS. E posibil ca aceste versuri să fie scrise în tinereţe, pe mare, legat, poate de drama altui coleg de cart, sau navă, sau cum şi-or fi zicând pe-acolo?

Ar fi povestit el daca ar fi fost asa!

Joaca politică la români
olitica şi, mai rău, administraţia românească s-au feudalizat. Practic, în toate formaţiunile politice importante legea o fac baronii locali care, adesea, acţionează concertat în plan local, chiar dacă partidele lor se războiesc la Bucureşti.

Starea definitorie astăzi pentru politica românească este confuzia. Şi nu e vorba doar de evenimentele în curs: demisia guvernului sau demiterea prin moţiune de cenzură, ce tip de interimat vom avea până la terminarea prezidenţialelor? E mai mult de atât. Întregul peisaj politic e nebulos şi imprevizibil şi nu sunt deloc semne că această stare de fapt se va schimba în perioada următoare. Cum arată raportul de forţe dintre grupurile care îşi dispută puterea în interiorul PSD? Pe cine susţine cu adevărat tabăra patronată de Ion Iliescu în cursa prezidenţială: pe Mircea Geoană sau pe Sorin Oprescu? Pentru că e greu de crezut că Octav Cozmâncă s-a desprins formal de PSD pentru a-l susţine pe „doctor“ doar aşa, din grijă pentru ţară. Deja şi la centru, dar, foarte important, şi în ţară, o serie de lideri politici social-democraţi dau de înţeles că îl vor susţine, neoficial, pe Sorin Oprescu, dirijând către el voturile din mediul rural, unde funcţionează o cu totul altă logică electorală.

Multe semne de întrebare şi la liberali. Cât mai contează în luarea deciziilor Călin Popescu-Tăriceanu? În culise se spune deja că manevrele sale cu titlu individual pentru plasarea lui Bogdan Olteanu în funcţia de viceguvernator al BNR au iritat multă lume din conducere. Şi mai ales cât de mare este cu adevărat influenţa lui Dinu Patriciu? Dacă agenda sa politică e oarecum previzibilă, capacitatea sa de a-şi impune strategia la vârful partidului e încă greu de evaluat. În plus, omul de afaceri acţionează adesea emoţional. A dovedit-o recent prin atacul virulent pe care l-a lansat la adresa lui Bogdan Olteanu. Nu a fost nimic altceva decât o reglare de conturi. La fel cum d-l Patriciu vrea să-şi regleze conturile şi cu Traian Băsescu, lucru pe care îl recunoaşte, de altfel, deschis. Aşa că multe dintre gesturile şi declaraţiile sale publice sunt subordonate acestui scop primordial. În ultimă instanţă, omeneşte, lucrurile pot fi, dacă nu aprobate ca linie de conduită, măcar înţelese. Ce ne facem însă dacă un partid de dimensiunea PNL acţionează după aceeaşi logică?

Nici la PD-L lucrurile nu sunt în întregime clare. La suprafaţă, partidul pare aliniat în spatele lui Traian Băsescu. Realitatea e însă mult mai nuanţată. Cel puţin din punctul de vedere al unor lideri influenţi, e mai degrabă o aliniere de nevoie. Pentru că singura şansă a partidului de a rămâne la putere e ca actualul şef al statului să câştige un nou mandat. Sprijinul real pentru unele figuri promovate de preşedinte, precum Monica Macovei de exemplu, a fost, în cel mai bun caz, firav. În plus, chiar dacă nu o recunosc deschis, aceiaşi lideri sunt deranjaţi de izolarea formaţiunii lor pe scena politică autohtonă de care îl fac responsabil pe Traian Băsescu. Dacă acesta rămâne în continuare la Cotroceni, astfel de consideraţii vor deveni puţin relevante. În caz contrar, lucrurile se complică şi e greu de prevăzut ce se va întâmpla cu PD-L în viitor, pentru că se operează cu multe necunoscute, printre care un element important îl reprezintă relaţiile nu tocmai armonioase dintre grupul PLD, construit în jurul lui Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, şi nucleul activului PD, care domină categoric, cu câteva excepţii, mai ales în Moldova, structurile partidului. Pentru PD-L rezultatul de la prezidenţiale e crucial.

Acum, partidul se află încă la putere, are la dispoziţie un număr consistent de parlamentari şi controlează în ţară un număr semnificativ de structuri administrative, consilii judeţene şi primării. Ce va rămâne însă din toate acestea dacă dispare Traian Băsescu? E încă greu de evaluat, dar unele estimări pesimiste spun că partidul ar putea reveni la cota sa tradiţională de 12-13 procente, ceea ce l-ar transforma într-un jucător de plan secund în politica românească.

În ansamblu, întregul peisaj politic e dominat de improvizaţie, de decizii conjuncturale şi de mare confuzie ideologică. De aceea, partidele nici nu au ancore electorale solide care să le protejeze nucleele dure de susţinere pe termen lung. E adevărat că PSD continuă să fie mai bine structurat şi mai bine organizat în teritoriu, în raport cu contracandidaţii săi, dar bătălia dintre Mircea Geoană şi Sorin Oprescu va lăsa urme adânci, iar efectele pot fi imprevizibile. Dacă din acest punct de vedere există atâtea semne de întrebare, trebuie să luăm act de o certitudine. Nu una plăcută, din păcate. Politica şi, mai rău, administraţia românească s-au feudalizat. Practic, în toate formaţiunile politice importante, chiar şi în PD-L, în bună măsură, legea o fac baronii locali care, adesea, acţionează concertat în plan local, chiar dacă partidele lor se războiesc la Bucureşti. Acest mixaj subminează din temelii structurile instituţionale ale statului, în condiţiile în care raporturile ar fi de dorit să fie exact invers, aşa cum se întâmplă în cazul democraţiilor occidentale, unde, în ciuda jocurilor politice, administraţia publică e în mare decuplată de politic şi gestionează relativ eficient treburile curente.

Iar asta se întâmplă într-un moment în care România are nevoie vitală tocmai de un management performant al statului pentru a depăşi actuala criză economică şi pentru a utiliza inteligent resursele financiare disponibile prin fondurile europene. După cum mai are nevoie imperioasă şi de stabilirea unui set de priorităţi naţionale în planul politicii externe şi de securitate. Ultimul aspect este, de regulă, trecut cu vederea. Nu ar trebui să fie însă aşa, cel puţin din două motive: 1) intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona va impulsiona coagularea unor alianţe de interese în interiorul Uniunii Europene; 2) dezangajarea vizibilă a Statelor Unite din Europa, inclusiv în plan militar, şi agresivitatea în creştere a Rusiei alterează semnificativ ecuaţia tradiţională de securitate la nivelul continentului. Dar cine să mai aibă grijă de astfel de detalii printre atâtea moţiuni, aranjamente subterane în parlament şi crâncene bătălii interne de partid? //

http://www.revista22.ro/articol-6749.html

Si comentariul lui Liviu din Timisoara:
Stimate domn, cam cat ii pasa lui Vantu " managementul performant al statului "? Singurul om care le tulbura lor somnul este Basescu. Sper ca lumea sa mearga la vot, atata tot! Sa nu mai inghita gogosile "Felix" vandute de Mircea Badea, "cum ca toti sunt la fel, nu merita votul meu ". Nu, nu sunt toti la fel ! I-am vazut pe procurorii de la Agentia Nationala de Integritate, niste baieti tineri care spera intr-o Romanie corecta. Bravo lor si transmiteti-le ca ne apara noua interesele. Si celor de la DNA, felicitari ca pun gheara pe spagangii. Sa-si bage putin nasul si in modul in care decurg Bac-ul sau examenele din facultatile de medicina...poate o sa le tremure si alora nadragii.

La Sibiu, câinele de paza al democratiei a atipit!

O analiza publicata în primava de Cotidianul, Moguli de provincie: baronii conduc judeţele cu telecomanda în mână, mentiona linistea din presa locala de la Sibiu, un subiect despre care s-a mai pomenit dar care nu stiu sa fi fost investigat în amanunt. Chiar si fragmentul din Cotidianul era vag…

Sibiu – land săsesc
Presa sibiană e dominată de prezenţa primarului oraşului, Klaus Johannis. Liderul Forumului Democrat al Germanilor nu este implicat în afaceri privind media locale, însă acestea în majoritate nu l-au deranjat niciodată cu vreun articol critic în ultimii ani. Explicaţia e simplă: o parte dintre patronii de media locali deţin societăţi care derulează contracte importante cu primăria.

Monitorul de Sibiu scria luna trecuta despre “Cenzura la Primarie” si despre patru purtatori de cuvânt platiti sa apere imaginea edilului sef. La reactiile de la acest articol, un cititor taxeaza însa atitudinea ziarului, care ar fi fost partas în trecut la campania de stiri pozitive: “De citi ani este primar Johanis numai acuma ati observat ca se spune si se scrie numai de bine de primar? Ba chiar ziarul dvs. a contribuit la asta scriind de mai multe ori despre aceleasi “realizari”. Toata presa locala si o buna parte din cea centrala ii cinta in struna orice ar face.”

http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/cenzura_la_primarie_73303.html
http://contramanipulare.wordpress.com/2009/10/15/la-sibiu-cainele-de-paza-al-democratiei-a-atipit/

Carasul d-lui Băsescu
de Cristian Tudor POPESCU | 16 OCTOMBRIE 2009

"Se poate ajunge la desthrămahrea hRumâniei!" hârâia N. Ceauşescu ca ultim argument al menţinerii sale la putere,
după ce tunase şi fulgerase împotriva "huliganilor de la Timişoara", şi "agenturilor străine".
Înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din 1996, I. Iliescu răcnea:
"Aveţi grijă ce faceţi! Vin ungurii! Vin moşierii!"
Nu pot să alătur decât aceste imagini zicerii lui T. Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor către români:
"Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!"
Când a emis-o, dl. Băsescu a înghiţit în sec şi s-a schimbat la faţă:
ştia foarte bine cu ce foc se joacă şi totuşi a jucat, cu sângele rece pe care i-l ştim.
Să ameninţi, să şantajezi o întreagă naţiune, numai dl. Băsescu e în stare de aşa ceva.
A mizat pe faptul că populaţia, auzind că nu-i mai vin banii de la stat,
se va speria de moarte şi va trece la alegeri de partea marelui şef.
Că oamenii nu vor gândi următoarele:
că situaţia neplăţii salariilor şi pensiilor a fost creată de guvernul Boc pus de dl. Băsescu, nu de duhul sfânt.
Că această situaţie nu e de azi, de ieri, că datează cel puţin din august, când s-a discutat prima dată cu FMI despre asta.
Că dl. Băsescu n-a suflat o vorbă până acum, adică până când opoziţia adunată într-o majoritate
l-a propus ca premier pe dl. Klaus Iohannis.
Încă o dată dl. preşedinte dovedeşte că vrea votul săracilor cu duhul şi slabilor de înger din ţara asta.

Acum ştim şi opţiunea sa pentru postul de premier.
A sa şi numai a sa, pentru că PD-L şi-a dorit un candidat politic, din rândurile sale,
propunându-l înainte de a fi "lămurit" de dl. Băsescu într-un limbaj la care nu vreţi să vă gândiţi, pe dl. Emil Boc.
Argumentul suprem al d-lui preşedinte este: "Îl cunosc eu pe dom' Mitică", adică pe dl. Lucian Croitoru.
Cine este dl. Croitoru? O păpuşă de cârpă care poate fi manipulată de politicieni după bunul plac: un tehnocrat, după definiţia dată cu scârbă, cu 24 de ore înainte de dl. Băsescu. A, acum înţeleg! tehnocraţii sunt cârpe când sunt manevraţi de ceilalţi,
dacă îi manevrez eu sunt minunaţi.

Dl. Croitoru îndeplineşte cerinţele de ultimă oră ale d-lui Băsescu:
pregătire economico-financiară, experienţă în relaţiile cu FMI.
Premierul Boc, pus de dl. Băsescu a funcţionat aproape un an de zile fără să se apropie nici pe departe de aceste cerinţe:
este profesor de drept, nu negociase nimic cu FMI.
Dar măcar era primarul Clujului şi preşedinte de partid, deci conducea oameni.
Pentru funcţia de premier, prima calitate este să ai experienţă în conducerea de colective.
Dl. Croitoru n-a condus nimic, niciodată până la vârsta de 52 de ani: a fost consilier la MF şi BNR şi expert financiar internaţional.
O altă calitate primordială a unui premier: să aibă capacitatea şi experienţa de a lua decizii.
Consilierii şi experţii, ca dl. Croitoru, nu iau decizii, ei oferă doar consultanţă, opinii profesionale.
Dl. Iohannis, candidatul opoziţiei, îndeplinea aceste două cerinţe: de 10 ani administrează un oraş şi ia decizii, nu întâmplător bune.
Dl. Băsescu nici nu l-a invitat la Cotroceni pentru o discuţie pe dl. Iohannis, pe care, de altfel, zice că-l apreciază.
Aşa mi s-ar fi părut firesc, după discuţie, dl. preşedinte ieşea şi ne argumenta de ce nu îl acceptă pe dl. Iohannis.
Nu ne anunţa că defectul lui este că e profesor, ca şi dl. Boc.
Cum, de asemenea, majoritatea PSD-PNL-UDMR nu trebuia să refuze din start opţiunea la care preşedintele are dreptul:
sesizarea Curţii Constituţionale mi se pare o eroare, CC nu poate decât s-o respingă.
Liberalii l-au vârât pe politrucul tupeist B. Olteanu în conducerea BNR,
dl. Băsescu îl extrage pe dl. Croitoru de acolo pentru a se folosi de el în pokerul său politic.
Ăsta e nivelul actual al civilizaţiei politice în România.

Însă dincolo de politicăreala sinistră care animă ambele părţi aflate în conflict,
nu pot să nu observ că PSD-PNL-UMDR oferă o soluţie colectivă, majoritară şi, până acum, consecventă.
Dl. Băsescu oferă o soluţie strict personală, autoritară, prea puţin justificată şi contradictorie.
Dl. preşedinte încearcă performanţa remarcabilă de a câştiga voturi susţinând simultan şi alba, şi neagra.
Toţi politicienii îi iau pe alegători drept proşti, dar dl. Băsescu merge chiar mai departe:
poporul este pentru d-sa aidoma carasului auriu. Acesta înoată în acvariu şi se loveşte cu botul de peretele de sticlă.
Îl doare şi înoată în partea cealaltă. Până când se loveşte cu botul de geamul opus şi îl doare din nou, trec trei secunde.
Memoria carasului auriu e mai scurtă de trei secunde.
El nu face legătura între cele două senzaţii de durere şi are impresia că trăieşte în ocean.

Aşa încât, după 20 de ani de viaţă în libertate, poporul român va avea de ales peste câteva săptămâni, în mod crud şi primitiv,
între o dictatură personală şi o democraţie coruptibilă şi coruptă, complicată, scumpă şi enervantă. Vai de capul nostru.

ctp@gandul.info

aurora a scris:

"Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!" Când a emis-o, dl. Băsescu a înghiţit în sec şi s-a schimbat la faţă:
ştia foarte bine cu ce foc se joacă şi totuşi a jucat, cu sângele rece pe care i-l ştim.
Să ameninţi, să şantajezi o întreagă naţiune, numai dl. Băsescu e în stare de aşa ceva.

NU este santaj si nici o amenintare gratuita: este un fapt si este stipulat prin acordul cu FMI, aprobat de Parlamentul Romaniei (dovada ca si-au aminat vizita TOCMAI pentru ca asteapta sa discute cu un guvern aprobat de parlament). Mingea este la parlament, acum!

aurora a scris:

A mizat pe faptul că populaţia, auzind că nu-i mai vin banii de la stat, se va speria de moarte şi va trece la alegeri de partea marelui şef.

NU: a mizat pe responsabilitatea parlamentului .

aurora a scris:

Încă o dată dl. preşedinte dovedeşte că vrea votul săracilor cu duhul şi slabilor de înger din ţara asta.

CTP nu mai are -de mult- proprietatea termenilor, iar acest fapt nu mai mira pe nimeni.

aurora a scris:

Acum ştim şi opţiunea sa pentru postul de premier.
A sa şi numai a sa,

A sa si a milioanelor de alegatori care l-au votat si-l vor vota in continuare! Dar CTP se face ca "uita"...

aurora a scris:

Dl. Croitoru îndeplineşte cerinţele de ultimă oră ale d-lui Băsescu:
pregătire economico-financiară, experienţă în relaţiile cu FMI.

Corect, dar mai indeplineste inclusiv o cerinta a opozitiei, aceea de tehnocrat . Dar CTP "uita" inclusiv acest lucru...

aurora a scris:

Dl. Croitoru n-a condus nimic, niciodată până la vârsta de 52 de ani: a fost consilier la MF şi BNR şi expert financiar internaţional.

Dl. Croitoru este Presedintele Institului Roman de Politici Economice, printre altele. Dar CTP are memoria scurta. Si "uita" inclusiv faptul ca multe decizii au fost luate in urma consultarii acestui specialist de marca...

aurora a scris:

Cum, de asemenea, majoritatea PSD-PNL-UDMR nu trebuia să refuze din start opţiunea la care preşedintele are dreptul

Corect !

aurora a scris:

sesizarea Curţii Constituţionale mi se pare o eroare, CC nu poate decât s-o respingă.

Corect!

aurora a scris:

Liberalii l-au vârât pe politrucul tupeist B. Olteanu în conducerea BNR,

Corect!

aurora a scris:

Însă dincolo de politicăreala sinistră care animă ambele părţi aflate în conflict, nu pot să nu observ că PSD-PNL-UMDR oferă o soluţie colectivă, majoritară şi, până acum, consecventă.

Da, dar o "solutie" luata la Grivco, fieful mogulului antenelor securiste. CTP are memoria scurta...

aurora a scris:

Dl. Băsescu oferă o soluţie strict personală, autoritară, prea puţin justificată şi contradictorie.

Basescu ofera o solutie strict in numele milioanelor de alegatori, o solutie justificata de Constitutia Romaniei, o solutie de bun-simt si responsabila.
CTP se contrazice: mai sus spunea ca Basescu are dreptul la acesta optiune!!!

aurora a scris:

Aşa încât, după 20 de ani de viaţă în libertate, poporul român va avea de ales peste câteva săptămâni, în mod crud şi primitiv, între o dictatură personală...

Un drept constitutional al presedintelui nu inseamna dictatura (decit in capul ametit al acestui CTP). In rest, bla-bla-bla...

aurora a scris:

....şi o democraţie coruptibilă şi coruptă, complicată, scumpă şi enervantă.

Adica democratia originala propusa de cloaca lui iliescu!