TOP editoriale... de orice culoare, temă şi tendinţe!

Franz, dacă ai făcut "curăţenie" aici, de ce mai este actual subiectul "Azi e Ziua Regelui" ?

Voi modifica titlul acelui topic pentru ca el sa fie mereu in actualitate. De aceea nu l-am mutat. Monarhia trebuie sa aiba un subiect prezent permanent pe forum. Nu pot modifica istoria neamului.

Foarte bine gandit, Frantz!
Ziua Regelui va fi in fiecare an!

Moarte bună cf. L. 529/2009 art. 1 şi urm.
de Lelia MUNTEANU | 21 DECEMBRIE 2009

Are nouăzeci de ani bătuţi pe muche şi s-a hotărât să-şi facă un rost. Dincolo, dacă n-a putut aici.
Şi-a luat copârşeu, l-a probat, l-a urcat în pod.
Şi-a aşezat la îndemână costumul cel bun, şi-a omenit bocitoarele, a umplut beciul cu pomeni.
Respectele, lumânarea, icoana, ortul popii: toate la locul lor.
Mulţumit, s-a-ntins pe pat, cu mâinile pe piept.
Şi s-ar fi petrecut după rânduială, dacă nu venea poştaşul:
"Moşule, lasă-te de prostii, n-are rost să mori pripit. Abţine-te!
Ieşi de pe Animal Planet şi dă pe Actualităţi să vezi ce ţi-a pregătit senatul.
Ai trăit o viaţă ca pe la noi, în Năpustiţii de Pădure, ai acuma şansa s-o mierleşti europeneşte".
Şi poştaşul - om umblat; foarte citit - i-a povestit de legea cea mai proaspătă, 529 pe anul ăsta, a Înmormânării.

"N-ai cum să te săvârşeşti până nu intră în Monitoru Oficial. Şi, după ce intră, tre' s-aştepţi normele de aplicare.
Să nu zici că nu ţi-am zis: la loc comândarea! Ai aruncat banii pe fereastră.
Te iau ştiinţific: obiectul ăla de l-a botezat omu' cum a apucat - copârşeu, da' şi sicriu, sarcofag, pardesiu de scânduri, tron.
Te-am văzut când îl cărai. E greşit. Are grosime minim trei centimetri? Hai, că n-are.
Are epurator de aer? Mă faci să râd, că ştiu de unde l-ai luat...
Ai auzit de înmormântare ecologică? Îţi spun io, că ne-au prelucrat în sensul ăsta:
eşti biodegradabil şi ai datoria să te porţi cum cere Acordul de la Kyoto şi Neînţelegerea de la Copenhaga.
Aruncă bocancii ăia, i-ai lustruit degeaba. Îţi necesită pantofi de carton.
Bocitoarele se abrogă. Lasă-le-n durerea lor.
Şi nu te mai visa ţeapăn pe masa din camera bună, cu neamurile văitându-se la căpătâi, că n-o să ai parte.
Te iau, te-aruncă în autodricul omologat RAR şi te expediază la capelă. S-a dus vremea cailor mascaţi.
Te vaiţi că n-avem capelă? Reabilitează frigorific doamna ministru căminul cultural.
Urmăreşte-mă cu atenţie: te bagă direct în groapă, după ce se asigură că nu mai ieşi sub formă de strigoi să bântui comunitatea...
Normal, că fără priveghi. Asta nu-i distracţie europeană.
Dacă ai noroc şi mori de halouin, sărbătoare mare, te-ai putea dedulci la o acadelă, ceva.
Unde-ai văzut matale priveghi la Paris, parastas la Bruxelles şi colivă la Strasbourg?
Ai vrut în Europa, integrează-te până la capăt.
Auzi - ia mâinile alea de pe piept şi caută-te: cu ce plăteşti tot deranjul? Card ai?"...

:-?
http://www.ziare.com/articole/legea+529+2009
Potrivit normelor Uniunii Europene, din 2010,
romanii vor trebui sa-si ingroape mortii dupa reguli bine stabilite care nu mai au nici o legatura cu traditiile populare.

Adio carute in ceremoniile de la sat!
Sicrie cu grosimea minima de trei centimetri si epuratoare pentru filtrarea aerului
sunt numai cateva dintre reglementarile europene care urmeaza sa intre in vigoare incepand cu anul viitor si in tara noastra.

Senatul a adoptat de curand Legea inmormantarilor - 529/2009, care, dupa ce va fi publicata in Monitorul Oficial,
ii va lasa pe romani si fara bocitoare.
In plus, antreprenorii de pompe funebre vor fi nevoiti sa ofere clientelei numai inmormantari ecologice.

Astfel, hainele decedatului trebuie sa fie biodegradabile, pantofii din carton,
iar salteaua din sicriu musai trebuie sa fie absorbanta pentru a retine eventualele lichide
care ar putea polua panza freatica, relateaza Libertatea.

Transportul defunctului trebuie sa se faca in masini speciale, omologate, in nici un caz in carute,
asa cum se obisnuieste in zona rurala a Romaniei.
Priveghiul nu se va mai face in casa timp de trei zile, asa cum e traditia romaneasca,
ci mortul va fi depus la capela, iar bocitoarele vor fi interzise.

aurora a scris:

Potrivit normelor Uniunii Europene, din 2010,
romanii vor trebui sa-si ingroape mortii dupa reguli bine stabilite care nu mai au nici o legatura cu traditiile populare.

Adio carute in ceremoniile de la sat!
Sicrie cu grosimea minima de trei centimetri si epuratoare pentru filtrarea aerului
sunt numai cateva dintre reglementarile europene care urmeaza sa intre in vigoare incepand cu anul viitor si in tara noastra.

Senatul a adoptat de curand Legea inmormantarilor - 529/2009, care, dupa ce va fi publicata in Monitorul Oficial,
ii va lasa pe romani si fara bocitoare.
In plus, antreprenorii de pompe funebre vor fi nevoiti sa ofere clientelei numai inmormantari ecologice.

Astfel, hainele decedatului trebuie sa fie biodegradabile, pantofii din carton,
iar salteaua din sicriu musai trebuie sa fie absorbanta pentru a retine eventualele lichide
care ar putea polua panza freatica, relateaza Libertatea.

Transportul defunctului trebuie sa se faca in masini speciale, omologate, in nici un caz in carute,
asa cum se obisnuieste in zona rurala a Romaniei.
Priveghiul nu se va mai face in casa timp de trei zile, asa cum e traditia romaneasca,
ci mortul va fi depus la capela, iar bocitoarele vor fi interzise.

Da' nevasta are voie să bocească? Măcar cu atâta distracţie să rămână şi ea!

Maine e 22 dec. De fapt peste cateva minute.

Intersectia 22

Ion ar zice asa:
Unde-ati fost pe 22?
Ca va-mpuscam, uite-asa: unu, doi, 1,2….
Mama voastra de limboi!

Gheorghe :
Kaghebistule ,de soi!
Nu ne inspaimanti pe noi!
Basta! Go la lada de gunoi!

Cornel :
Ioane, nu ne fa, ba, boi,
Nu improsca cu noroi,
Ca si tu ai fost ca noi.

Adrian:
Cum adica? Alt fel cum?
La o parte! Faceti drum!
Noi am fost si ieri si-acum,
Dupa noi, potop si scrum.

Se dadura jos toti patru,
Se pupara-n bot. Ce dracu!
Ne cunoastem de cand veacu,
Zise-atunci « Nelu Saracu ».

Iar Cornel :
Ete, cin’ ne face boi,
Kaghebistul de slugoi,
Parca el n-a fost ca noi,
Ia dati timpul inapoi!

Cand era cu UTC-u',
Nea Nelu era ca Zmeu'
.....................................

HORROSCOP 2010
de Lelia MUNTEANU, Adrian CERCELESCU | 04 IANUARIE 2010

Pentru că între analiştii politici nu mai avem loc.
Pentru că am încercat să prezentăm timpul probabil şi nu ne-a crezut nimeni.
Pentru că am băut până şi zaţul şi nu mai putem face predicţii economice.
Din toate motivele astea şi încă trei pe care nu le mărturisim ne-am reciclat în analişti astrali.
Sărim pe subiect, până când Luna nu intră în conjuncţie cu Bugetul pe 2010 şi ne bagă Electrica în eclipsă.
Berbec
Dragoste: tentaţii irezistibile. Locurile aglomerate vă stimulează senzualitatea.
Atenţie la mijloacele de transport în comun. Mergeţi pe propria mână şi nu veţi da greş.
Bani şi carieră: continuaţi să beţi, în speranţa că veţi nimeri sticla de un milion.
Sănătate: stricaţi un ecograf, dar acest lucru n-o să vă afecteze.
Personalităţi: A. Cercelescu şi A. Hitler

Taur
Sex: rupeţi lanţul, faceţi ravagii. Puţină decenţă nu strică, în special pentru cei care lucrează cu publicul.
Finanţe-contabilitate: ce nu vă iese la socoteală înseamnă că aţi cheltuit sau vi s-a executat silit.
În plan sanitar: uimiţi un doctor, vă despărţiţi cu greu de cinci asistente.

Gemeni
Instincte primare: vreţi dublu şi veţi obţine, în ciuda ciobanului care le păzeşte.
Afaceri: înainte să apucaţi s-o înscrieţi la registrul Comerţului, firma se prăbuşeşte,
ceea ce vă asigură un câştig neaşteptat.
Gripa: n-o luaţi, dar o daţi.

Rac
Pasiune: veţi fi omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit şi, fireşte, raţiunea vă va băga în marşarier.
Avere: risc major de îmbogăţire. O să vă salveze un faliment, în ultima clipă.
Afecţiune: puteţi conta pe o fractură rebelă sau un înec uşor.
Personalităţi: Lelia Munteanu şi soacra lui Mircea Geoană

Leu
Reproducere: în sfârşit, găsiţi sufletul-pereche, cu care vă veţi relaxa sălbatic.
Vânătoare: ai zice că s-a consumat un safari prin conturile dumneavoastră,
dar vă mai rămâne totuşi o halcă bună de care să trageţi în concediul fără plată.
Epizootie: Luaţi distanţă de haitele de prieteni.

Fecioara
Prietenie: aceleaşi orgii platonice.
Puşculiţă: visaţi cu ochii deschişi, dar încă nu v-aţi decis s-o spargeţi.
Pediatrie: dacă pojar aţi avut, înseamnă că sunt de la altceva, dar nu trebuie să vă alarmaţi.

Balanţa
68+1: mai trebuie puţin ca să atingeţi echilibrul dorit.
Taleri: în prima decadă, vă cad fisa, contul şi afacerea. Liniştiţi-vă, totul se va rezolva de la sine -
vă cade şi o moştenire de la o rudă sau un apropiat necunoscut.
Spital: cântăriţi bine cât îi daţi anestezistului, ca să nu vă treziţi cu o oră mai devreme.

Scorpion
Libido: până la sfârşitul anului, veţi înţepa în toate părţile. Schimbare fundamentală - divorţ/căsătorie sau invers.
Avans: dacă activaţi în domeniul fizicii cuantice, 2010 e un an bun pentru bacşişuri.
Medicină alternativă: un ceai de sunătoare o să vă trezească în fiecare dimineaţă.

Săgetător
Amor: punct ochit, punct lovit. Numai că opţiunea dumneavoastră sexuală s-ar putea să vă surprindă.
Bursă: ajutorul de şomaj vine salvator, dar prea târziu.
Smurd: notaţi-vă pe ceva 112, şi ţineţi-l la îndemână.

Capricorn
Capră: obositoare, dar plină de originalitate.
În august, la momentul potrivit, veţi schimba poziţia. Între dumneavoastră.
Mălai: din belşug, până când FMI-ul intră în careu cu Carul Mic Boc, vă ia varza şi vă dă lupul.
Asomare: păziţi-vă de curent, proiectile, obiecte ascuţite.

Vărsător
Fluide: daţi pe dinafară. În general, pe dinafara domiciliului.
Mărunţiş: fiscul se prinde că pică ceva de la dumneavoastră; nu vă temeţi, nu sărăciţi anul ăsta.
Greţuri: o intervenţie chirurgicală simplă vă scoate şeful de la ficat.

Peşti
Icre: oferte multe, din păcate toate în perioada de prohibiţie.
Râme: muşcaţi din ce nu trebuie, dar vă prindeţi la timp.
Gută: vă zbateţi o vară pe uscat, apoi vă daţi la fund.

aurora a scris:

HORROSCOP 2010

interesant; incet, incet incepe sa-tzi fie scarba...

http://ziarero.realitatea.net/1262644000-Crestere_intelectuala_zero

De ce, pina acum - cind s-au tot bagat bani in educatie - a fost vreo "crestere" intelectuala-n tara asta, cumva?! Ce este rau in ideea ca, incepand cu 1 septembrie 2010, salariile profesorilor din invatamanul preuniversitar se fie alocate in functie de costurile per elev, metoda care se aplica deja in universitati, si nu in functie de numarul de posturi ocupate de cadrele didactice, ca pana acum?!
Eu am incredere in acest Funeriu (care a spus ca OUG 114/2009 va fi aplicata in functie de cifra de scolarizare) si in consilierii sai (precum Melania Mandas Vergu) .
"Spre exemplu, statul cheltuie cu fiecare elev de gimnaziu din mediul urban cate 2.857 de lei (680 euro) pe an, iar cu elevii din mediul rural - cate 3.494 de lei (830 euro) anual. Un procent de 83% din acest cost il reprezinta salariile profesorilor", a declarat pentru ZF Melania Vergu, consilier al ministrului educatiei Daniel Funeriu si purtator de cuvant in Ministerul Educatiei. Restul de bani, de 17% din costurile alocate de stat pentru fiecare elev, sunt folositi pentru achizitia de manuale, mobilier scolar, programe de tipul "Cornul si laptele" sau pentru acordarea de burse. "Se vor face o serie de analize pana la sfarsitul anului si se vor face ajustarile de bugete, care se vor transforma in ajustari de posturi. Asa s-a ajuns la cifra de 15.000 de disponibilizari in invatamant", a explicat Vergu.
Ea a mai precizat ca nu e vorba numai de concedieri de profesori, ci si de restul angajatilor din sistemul de invatamant. In prezent, in invatamantul preuniversitar romanesc exista peste 243.600 de profesori si 78.000 de angajati care reprezinta personal nedidactic sau cadre didactice auxiliare.

cactus a scris:

interesant; incet, incet incepe sa-tzi fie scarba...

http://ziarero.realitatea.net/1262644000-Crestere_intelectuala_zero

Am văzut astăzi pe Realitatea TV un invitat de la "Gândul" care dădea vârtos cu părerea-n problemă. Vorbea despre restructurarea programei şcolare -- ceea ce n-ar fi un lucru rău dacă ar fi una reală, pentru că, din 90 încoace, s-a dezvoltat precum fractalii -- şi reducerea numărului de dascăli pe metru pătrat de şcoală. Tipul zicea cam aşa: "De exemplu profesorii ăia care predau artele plastice. Şi nu cumva grafică pe calculator, ci pictura de pe vremea lui Tizian"...

Sfântă simplitate! Ce nevoie mai ai de Tizian? Grafică pe calculator neneacă! Din păcate ăştia sunt "formatorii" de opinie din presa actuală. Deh, cam greu să mai găseşti un ziarist de talia lui Eminescu...

Revin la "ilustra" judecată de valoare a stimabilului jurnalist -- al cărui nume, din fericire, nu l-am reţiunt -- şi să spun că, dacă am habar despre stilul doric, ionic şi corintic, ori prin ce se deosebeşte stilul roman de cel gotic ori introducerea perspectivei în pictură odată cu zorii Renaşterii şi alte asemenea se datorează orelor de educaţie plastică pe care le-am făcut în clasa a şasea.

Cinicii, probabil, îşi vor pune întrebarea: şi la ce ţi-a folosit?
Uite-aşa. Ca atunci când intru într-un muzeu, să nu mă uit ca viţelu'!
Dar am uitat: Preşedintele (fie-i numele lăudat! ) spunea că p-astea putem să le luăm de pe "Goagăl". Deci, dacă-l avem pe Goagăl... la ce ne mai trebuie profesori? Şi, oricum, avem nevoie de ospătari nu de muzeografi.

Anahoret a scris:

Vorbea despre restructurarea programei şcolare -- ceea ce n-ar fi un lucru rău dacă ar fi una reală, pentru că, din 90 încoace, s-a dezvoltat precum fractalii -- şi reducerea numărului de dascăli pe metru pătrat de şcoală.....

Părerea mea, din afară, nu mai am copil în preuniversitar de ani buni, e cam ca a ta...nu cred că ar strica o restructurare a programei şi a nr. de dascăli. O remarcă, dacă e nepricepută, asta e. Pe vremea noastră, cam la acelaşi nr de copii, nr profesorilor era mai mic şi învăţătura mai bună. Ca în orice domeniu din ţara asta, democraţia a fost înţeleasă prost.

BRAVO MONSIEUR FRANCOIS FILLON ! Bien dit ... !

Texte intégral Intéressant comme approche ...

Apprendre à vivre en paix et harmonie ...
Les musulmans qui veulent vivre selon la loi de la "Sharia Islamique"se sont fait dire tout récemment de quitter la France, dans le but de parer à d'éventuelles attaques terroristes,
> > > > le gouvernement ayant ciblé les radicaux.Apparemment, le Premier Ministre, Monsieur François Fillon a choqué quelques musulmans Français en déclarant ceci :

LES IMMIGRANTS, NON FRANÇAIS, DOIVENT S'ADAPTER.À prendre ou à laisser, je suis fatigué que cette nation s'inquiète de savoir si nous offensons certains individus ou leur culture.Notre culture s'est développée de luttes d'habileté en victoires par des millions d'hommes et de femmes qui ont recherché la liberté.
Notre langue officielle est le français, ni l'espagnol, ni le Libanais, ni l'Arabe, ni le Chinois, ni le Japonais, ou n'importe quelle autre langue.Par conséquent, si vous désirez faire partie de notre société, apprenez-en la langue !

La plupart des Français croient en Dieu.Il ne s'agit pas d'obligation chrétienne, d'influence de la droite ou de pression politique, mais c'est un fait, parce que des hommes et des femmes ont fondé cette nation sur des principes chrétiens, et cela est officiellement enseigné.
Il est parfaitement approprié de les afficher sur les murs de nos écoles.Si Dieu vous offense, je vous suggère alors d'envisager une autre partie du monde comme votre pays d'accueil, car Dieu fait partie de notre culture.

Nous accepterons vos croyances sans poser de question.
Tout ce que nous vous demandons c'est d'accepter les nôtres, et de vivre en harmonie pacifique avec nous.

Ici c'est NOTRE PAYS, NOTRE TERRE, et NOTRE STYLE DE VIE.
Et nous vous offrons l'opportunité de profiter de tout cela.Mais si vous en avez assez de notre drapeau, de notre engagement, de nos croyances chrétiennes, ou de notre style de vie, je vous encourage fortement à profiter d'une autre grande liberté française, LE DROIT DE PARTIR.

Si vous n'êtes pas heureux ici, alors PARTEZ.
Nous ne vous avons pas forcés à venir ici.
Vous avez demandé à être ici.Alors, acceptez le pays que VOUS avez choisi !

(Peut-être que si nous faisions circuler ceci parmi nous, les États-Unis, les Canadiens, les Européens et tous les citoyens du monde trouveraient le moyen de se tenir debout et commenceraient à parler et à répandre les mêmes vérités)Si vous êtes d'accord, s'il vous plaît : FAITES SUIVRE CE MESSAGE

Mi se pare corect ceea ce scrie în articol. Dacă vii la mine acasă, te porţi conform regulilor mele. Nu te apuci să te speli pe picioare în chiuveta de la bucătărie pentru că aşa faci tu acasă la tine.

Ca să fiu mai concret. Dacă te duci în Iran sau în alt stat arab şi nu te conformezi regulilor islamice faci pârnaie, eşti biciuit sau chiar condamnat la moarte. Deci ei te obligă să te comporţi regulilor lor. În schimb când vin ca emigranţi într-un stat vestic fac caz că li se interzice să poarte burka. Adică el vrea să-şi impună şi în casa altuia propriile reguli. Asta mi se pare inacceptabil!

Il est parfaitement approprié de les afficher sur les murs de nos écoles. Si Dieu vous offense, je vous suggère alors d'envisager une autre partie du monde comme votre pays d'accueil, car Dieu fait partie de notre culture.

Asta mi se pare o remarcă de bun simţ!

Lasand la o parte un pic pe Francois Fillon, sa zic si eu cateva vorbe despre invatamant.
Nu de altceva, dar asta am facut toata viata, pana am iesit la pensie.
As putea spune ca "scaoala a fost viata mea". Pentru ca, dupa ce am terminat cu scoala ca elev si student, am revenit tot in scoala, dar ca profesor.

Invatamantul e cartea de vizita a unei natiuni.
Un francez spunea, nu mai stiu cine, ca sa se desfiinteze puscariile. Si in locul lor sa se faca scoli.

Perioada de criza, prin care trece societatea romaneasca, si nu numai, nu putea sa nu atinga cea mai fragila parte a societatii:invatamantul.

De felul in care alesii poporului vor sti sa gestioneze criza, va depinde si soarta colii romanesti.
Nimeni nu zice ca acest sector, atat de important, atat de prioritar, nu trebuie sa fraca eforturi, inclusiv materiale, pentru a iesi din criza. Eu as zice, fara sa exagerez, ca tocmai invatamntul, prin faptul ca acolo sunt oameni educati si educatori, in acelasi timp, ar trebui sa inteleaga cel mai bine acest lucru. Si sa puna umarul sa-i ajute si pe cei care nu vor sa inteleaga ca, fara educatie un popor, o natiune e sortita pieirii.

Culmea este ca tocmai aceia care sunt beneficiarii acestui sistem de invatamant, in primul rand alesii, care se bat cu pumnul in piept cu diplomele luate-pe drept sau pe nedrept- inteleg cel mai greu.

Sunt multi neaveniti care-si dau cu parerea despre invatamant. Dar, in afara de zidurile scolii, care le-au luminat mintea, daca au avut sau nu, nu au cunoscut alte sisteme de invatamant, alte societati, ale caror sisteme de educatie sunt in top.

Pana la urma, un sistem de invatamant e bun daca functioneaza si corespunde cerintelor actuale si viitoare ale societatii pe care o pregateste.

Invatamant , inclusiv modern, se poate face, asa cum ziceam odata pe vremea comunistilor,
referindu-ma la matematica, cu tabla, creta si, pe deasupra, cap.
Dar si cu motivatie din partea elevului.

Nu stiu ce motivatie aveau elevii mei de la Azrou, Maroc, un orasel cu 30.000 de locuitori, ca erau cei mai buni la matematica din tot Marocul. Procentul la bacalaureat era de peste 80% la acest liceu, in comparatie cu numai 20% in rest.

Ce ii motiva pe acesti elevi, am vazut si inteles,mai tarziu, cand i-am intalnit profesori de matematica in Franta, colegi cu mine.

Asa incat, eu as indemna pe toti elevii scolii romanesti sa nu se uite la conditiile pe care le au. Si profesorii sa dea cat pot mai mult, chiar daca salariile sunt mici.
Copiii, in special cei saraci, nu au nicio vina. Nu le ratati viitorul!

V-o spune unul care a mers la scoala primara desculti. Care facea de serviciu sa faca focul in scoala la ora 5 dimineata cu omul de serviciu. Si, care spala blanele cu motorina, o data pe saptamana, in clasa in care invatam.

Iar profesorii nu erau cine stie ce platiti, nici atunci.

"Reforma" este un cuvant spus intotdeauna cand nu stii ce ai de facut.
Daca stii ce ai de facut, ti-ai stabilit un scop, atunci aceasta este cea mai buna reforma.

Scopul principal este sa inveti pe copil carte.
Metodele vin sa ajute pe profesor si pe elev sa-si atinga acest scop.
Ce e asa de complicat?
Toate reformele pe care le-au facut pana acum au, mai mult, caracter administrativ.
Instructiv-educativ, in afara de niste denumiri noi, aproape netraduse din alte limbi, nimic nu e nou.

Daca iti iubesti elevul si meseria de dascal, scopul e atins, iar reusita este de 100%.

Speranta si Credinta
Cu sinceritate,
Ion

Uite ce publică destabilizatorii ăia de la "Gândul"!
"Cum scade crescând bugetul Preşedinţiei: spor pentru condiţii de muncă +117%, încălzire +86%, lubrifianţi +61%" Eu cred că este o făcătură! Ziariştii ăia sunt rău intenţionaţi. Într-un an de criză, când primul-ministru ne îndeamnă la post şi rugăciuni, Administraţia Prezidenţială să mănânce de dulce? Nu... este o greşeală! Nu se poate aşa ceva!

http://www.gandul.info/news/cum-scade-crescand-bugetul-presedintiei-spor-pentru-conditii-de-munca-117-incalzire-86-lubrifianti-61-5267221

Ion a scris:

Invatamantul e cartea de vizita a unei natiuni.
Un francez spunea, nu mai stiu cine, ca sa se desfiinteze puscariile. Si in locul lor sa se faca scoli.

Ştii ce-a spus săptămâna trecută o româncă? Doamna Ecaterina Andronescu? "Cu cât mai puţini bani o să dăm la Educaţie, cu atât mai mulţi o să dăm pentru puşcării". I-o fi zicând lumea Abramburica (inclusiv eu i-am zis ) dar aici a avut dreptate 1000%!

Din punctul meu de vedere -- ca beneficiar al sistemului de învăţământ -- două lucruri au cauzat declinul învâţământului românesc.
1. Faptul că părinţilor li s-au acordat mai multe drepturi decât era necesar. Pe vremea mea ce zicea profesorul era sfânt. Nu venea orice cucoană opărită cu jalba-n proţap la director să schimbe profesorul. Aşa ceva s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Ploieşti -- instituţie cu pretenţia de a fi în elita învăţământului prahovean -- când o profesoară de franceză a fost destituită pentru că le dădea oablelor note prea mici. La vremea respectivă a fost dat şi la TV la Antena1.

2. Tâmpenia manualelor alternative şi a opţionalelor. Nu contest neapărat necesitatea cât modul defectuos -- ca să nu zic iresponsabil -- în care au fost aplicate.

Ion a scris:

Lasand la o parte un pic pe Francois Fillon, sa zic si eu cateva vorbe despre invatamant.
Nu de altceva, dar asta am facut toata viata, pana am iesit la pensie.
As putea spune ca "scaoala a fost viata mea". Pentru ca, dupa ce am terminat cu scoala ca elev si student, am revenit tot in scoala, dar ca profesor....

Daca iti iubesti elevul si meseria de dascal, scopul e atins, iar reusita este de 100%.

Speranta si Credinta
Cu sinceritate,
Ion

Nu pot decât să mă înclin. La tot ceea ce ai scris. Sincer.

E limpede că reducerile cu cheltuielile în stil contabilicesc, făcute de funcţionari din birou, vor afecta serios procesul educaţional.

Presupun că lucrul acesta este bine înţeles şi de tânărul ministru, Daniel Funeriu, a cărui numire în fruntea ministerului pare a sugera că guvernul Boc şi preşedintele Băsescu doresc totuşi reformarea sistemului educaţional. În acest caz, măsurile de reducere a posturilor (şi implicit şi a personalului) trebuie neapărat conectate la un program major de restructurare curriculară a planurilor de învăţământ şi a programelor. Pe scurt, copiii trebuie să stea mai puţine ore la şcoală, materia să fie mai aerisită, dar mai interesantă, să se tocească mai puţin şi să se gândească mai mult. Nu-i simplu, dar nu-i imposibil. Şi, pornind de aici, s-ar putea să rezulte într-adevăr şi economii de norme şi posturi.

Există însă, în calea reformei, un obstacol major: noua Lege a educaţiei a fost, cum se ştie, respinsă de Curtea Constituţională, care nu numai că a barat anumite articole ale legii, dar a considerat neconstituţională procedura de adoptare a sa prin asumarea răspunderii. Legea va trebui rediscutată de la zero în parlament – ceea ce înseamnă luni de discuţii complicate şi, mă tem, de modificări profunde, care s-ar putea să reducă la foarte puţin conţinutul reformist al legii. Căci sunt mulţi inamici potenţiali ai legii printre parlamentari, iar guvernul are o majoritate extrem de strânsă. Or, fără noua lege, restructurarea sistemului educaţional pare greu, dacă nu imposibil de pus în aplicare. Aşa că s-ar putea să revenim în toamnă de unde am plecat: se vor tăia posturi, pentru a se face economii de criză, dar fără a se reforma sistemul. Rezultatul: un triplu eşec – social, politic şi educaţional. Doar contabilii se vor culca având conştiinţa datoriei împlinite. Cam puţin...

http://www.revista22.ro/m259suri-pentru-lini351tea-contabililor-7380.html

Nevoia disperată de elite - interviu cu Ana Blandiana

Care ar fi în linii generale bilanţul României după 20 de ani de la căderea regimului comunist?
...în timp ce întreaga Europă sărbătoreşte cu seriozitate, fantezie şi exuberanţă cei 20 de ani de la căderea Zidului (ceea ce, oarecum eufemistic, poate fi considerat şi momentul teoretic al sfârşitului comunismului), în România vacarmul electoral maschează de fapt o tăcere jenantă pe această temă. Pentru că România nu aniversează doar 20 de ani de la revoluţia care „a fost sau n-a fost?“, ci şi 20 de ani de când nu a vrut şi nu a fost în stare să răspundă la această întrebare şi nici să lămurească vreuna dintre problemele pe care ea le-a ridicat.

„Cine a tras în noi, după 22?“
Cea mai importantă urmare a violenţei nu a fost, însă, doar preluarea puterii de echipa care a organizat-o, ci şi faptul că această echipă nu-şi mai putea permite – chiar dacă ar fi vrut – să părăsească băncile puterii, pentru că ar fi trebuit să treacă direct pe băncile acuzării. Au fost obligaţi, deci, să inventeze mereu forme noi de rămânere la putere. Şi au rămas. Au rămas chiar şi atunci când, formal, nu au câştigat alegerile, organizaţi într-o reţea de putere subterană distribuită în toate partidele politice şi de acordul căreia depinde ascensiunea oricui în orice domeniu. „Mogulii“ şi „oligarhii“ nu sunt decât nodurile mai proeminente şi mai lipsite de discreţie ale acestei plase dese care acoperă întreaga ţară şi asigură României locul întâi în clasamentele comunitare privitoare la corupţie. De fapt, poate corupţie este un cuvânt prea slab pentru grozăvia procesului prin care s-au devalizat toate bogăţiile ţării, de la marile uzine la bogăţiile subsolului, de la flotă la sistemul de irigaţii, împărţindu-se între nişte indivizi care se află la pupitrele de conducere sau în spatele celor pe care i-au pus la pupitrele de conducere şi care, printr-un indigest amestec de economic şi politic, folosesc prerogativele puterii exclusiv în interes personal. Pentru că această corupţie nu este doar de natură economică: nu numai bogăţiile, ci şi adevărurile sunt manipulate de aceşti adevăraţi profesionişti, cu o experienţă de o jumătate de secol în materie de crimă, minciună şi rapt (de la stat). Din păcate, integrarea euroatlantică, de departe cea mai importantă şi pozitivă realizare a celor 20 de ani, nu a schimbat prea multe în această privinţă. Am fost integraţi cu seninătate cu securişti cu tot, nu numai din indiferenţă şi nu pentru că morala n-ar avea legătură nici cu banii, nici cu puterea, ci şi pentru că vechii colaboratori ai terorismului puteau deveni utili specialişti în lupta împotriva terorismului.

Cum comentaţi „reconcilierea naţională“ propusă de Radu Sârbu şi Ciuhandu la Timişoara şi încercarea de a urca în balconul Operei a lui Geoană şi Antonescu, de la 1 decembrie 2009?
Ca pe o operaţie contra naturii.

Care dintre personalităţile vieţii politice v-au confirmat aşteptările şi care v-au dezamăgit?
Cei în care am crezut m-au dezamăgit, cei împotriva cărora am fost au confirmat tot răul la care m-am aşteptat de la ei.

La 20 de ani de la căderea comunismului, credeţi că mai este nevoie de intelectuali angajaţi în spaţiul public?
Este nevoie - o nevoie stringentă, disperată – de elite. De elite politice în stare să gândească în mod intelectual, de elite culturale, artistice, ştiinţifice în stare să-şi asume interesul public într-un mod civic. Nu implicarea propriu-zisă în politică a acestora contează, ci autenticitatea şi greutatea valorii lor, capacitatea lor de a fi modele, importanţa lor în societate, nu prin locul pe care îl ocupă în structurile de putere, ci prin respectarea publică, inclusiv de către acestea. Din păcate, în primele decenii de după război, aceste elite au fost exterminate, apoi a venit contraselecţia anilor ‘80, apoi, mai târziu, înlocuirea de către mass-media a elitei cu show-biz-ul.

Sloganul „Jos comunismul!“ mai este astăzi valabil?
În 1989, sloganul oficial a fost „Jos Ceauşescu!“. „Jos comunismul!“ s-a auzit abia în tăcerea de după bilanţul morţilor, rostit de cei care încercau să continue revoluţia din mintea celor ce au murit. „Jos comunismul!“ este valabil atâta timp cât reziduurile comunismului împiedică construcţia şi funcţionare statului de drept. Dacă vă îndoiţi de actualitatea lui, aduceţi-vă aminte cum arăta sala Parlamentului României în 18 decembrie 2006.

Ar mai fi de actualitate o Lege a lustraţiei?
Da, sunt convinsă. Ar fi destul să treceţi în revistă membrii parlamentului, ai Curţii Constituţionale, ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai înaltelor ierarhii ale principalelor instituţii ale statului, ca să descoperiţi ce ridicat este încă procentajul celor ce ar cădea sub incidenţa ei. Dar aşa cum sunt convinsă că o Lege a lustraţiei este încă necesară, sunt convinsă şi că ea nu va fi niciodată votată la noi. Lustrarea, purificarea, care în Roma antică avea loc din cinci în cinci ani (grecii o numeau catharsis), nu s-a petrecut la timp şi nu se va petrece în România. Tot ceea ce trăim – de la dramatic până la ridicol – vine din această neputinţă de a elimina reziduurile otrăvitoare.

Memorialul Sighet, cel mai important proiect de recuperare a memoriei, a fost admirat, contestat, sprijinit, blocat. Ce planuri de viitor mai aveţi pentru Memorial?
Memorialul Sighet se apropie de sfârşitul realizării lui, care a durat 17 ani. Când sunt la Sighet îmi place să privesc valul de vizitatori care intră şi care ies transfiguraţi, ca şi cum ar fi trăit o experienţă existenţială, personală, şi nu-mi vine să cred că noi am fost cei care am reuşit să înfrângem toate adversităţile, toate prejudecăţile, toate greutăţile materiale, toată reaua credinţă şi chiar toată ura care încercau să ne oprească.

Cum apreciaţi bilanţul condamnării comunismului făcută de preşedintele Băsescu, în parlament, la 18 decembrie 2006?
Cred că singurul câştig concret al condamnării comunismului în faţa Camerelor reunite a fost reacţia sălii, care a dovedit fără dubiu că nu este vorba de condamnarea a ceva trecut, încheiat, aparţinând istoriei, ci a unei realităţi încă vii şi ameninţătoare. Dacă înainte de acel spectacol înfricoşător exista cineva – şi existau mulţi – care considera că a mai vorbi despre comunism este o exagerare şi o formă de încremenire în proiect, după, nimeni nu a mai putut nega evidenţa.

Care-i secretul acestei formidabile echipe pe care o faceţi cu Romulus Rusan?
Faptul că fiecare îl iubeşte pe celălalt mai mult decât se iubeşte pe sine însuşi şi faptul că nu suntem asemănători, ci complementari.

De ce v-aţi întors la masa de scris? Regretaţi timpul consumat în şedinţele furtunoase ale Alianţei Civice, ale CDR, timp în care aţi fi putut scrie alte cărţi?
Da, îl regret, uneori până la lacrimi, ceea ce nu înseamnă că, dacă ar trebui să o iau de la capăt, nu aş face la fel. E destul să-mi aduc aminte că majoritatea condiţiilor cerute ulterior de Uniunea Europeană se cuprindeau încă de la începutul anilor ’90 în documentele Alianţei Civice; că fără Alianţa Civică nu ar fi existat alternanţa la putere, iar fără alternanţa la putere n-ar fi fost posibilă integrarea. Dar faptul că sacrificiul a fost util nu îl face mai puţin dureros. Ceea ce în plan public era un câştig, pentru destinul nostru a fost aproape o catastrofă. În tot acest timp n-am visat decât să mă pot întoarce cu totul la scris, iar faptul că Dumnezeu m-a ajutat să am încă puterea să o fac este un noroc fără margini. În anul care vine voi publica probabil un nou volum de versuri şi voi termina cartea la care lucrez de mai mulţi ani care se va intitula Fals tratat de manipulare.

Cum comentaţi decernarea Premiului Nobel pentru literatură Herthei Müller? S-a spus că este o nouă palmă pe obrazul Securităţii.
În acest an, în care s-a aniversat cu atâta emoţie în întreaga Europă căderea Zidului Berlinului, premierea Herthei Müller a fost inspirată şi profund simbolică pentru legătura dintre cele două Europe. Cărţile ei se petrec în România anilor ’50-’80 ai secolului trecut, când Securitatea era nu numai o instituţie atotstăpânitoare, ci şi o obsesie colectivă. Această obsesie este tema centrală a paginilor ei stranii şi radicale, iar reflectoarele Premiului Nobel o decupează din indiferenţă şi obligă Occidentul să ia cunoştinţă de ea.

De altfel, în ultimele zile – ca urmare a acestei sensibilizări, dar şi a diverselor descoperiri făcute în dosarele CNSAS şi de alţi scriitori germani originari din România –, presa germană este plină de dezbateri despre metodele de lucru ale Securităţii. E ciudat cum presa românească, compromisă de scandalurile campaniei electorale, nu se oboseşte măcar să informeze, dacă nu e în stare să intre în dezbatere.


http://www.revista22.ro/nevoia-disperat259-de-elite-7381.html

Cine are ochi, sa vada, cine are urechi, s-auda! Cine nu, oricum nu va vedea/auzi ...
ps: Revista 22 a fost si este printre putinele reviste saptaminale independente (si de bun simt!) postdecembriste din Romania. Motivul: unul din ele este prezenta gindurilor acestei distinse scriitoare, Ana Blandiana .

Citat :

Daca iti iubesti elevul si meseria de dascal, scopul e atins, iar reusita este de 100%.

In orice conditii materiale? (suntem in anul de (diz)grație 2010!)
Poate fi iubirea de elev, o iubire neconditionata?
In contextul in care dascalul, pe langa pasiunea si harul pentru meserie,
este si el om, cu nevoile lui omenesti, este si el familist si parinte, cu aceleasi nevoi,
poate chiar mai mari decat ale altuia, pentru ca are in permanenta nevoi suplimentare
de instruire continua, daca vrem dascali competitivi pentru copiii nostri,
si pana la urma, PENTRU SOCIETATE!!!

Nu înţeleg de ce actualul guvern nu respectă legea privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor pe care au votat-o cu atâta frenezie! A... am uitat: este criză. Criză care a apărut fix după campania electorală pentru parlamentare.

De la seceră şi ciocan la amoeba laptop
de Cristian Tudor POPESCU | 12 IANUARIE 2010

Epoca de Aur

Apar primele televiziuni private: SOTI, Antena 1, Canal 31, Tele 7 abc.
Aceasta din urmă deschide epoca talk-showurilor, sesizând că lumea se uită unde vede oameni discutând, şi mai ales în contradictoriu.
Sunt emisiuni, de ex. "Linia întâi", care aduc public destul şi, deci, publicitate pe măsură, cu cheltuieli mici de producţie.
O adevărată revoluţie se produce în televiziunea românească odată cu transformarea Canal 31, în decembrie 1995, în PRO TV.
Noul post beneficiază de o reţetă americană de producţie în toată regula, de la culorile de pe ecran şi până la vestimentaţia ştiriştilor.
Formulele de împachetare noi, marketingul agresiv, autopromovarea, colecţia impresionantă de vedete media
în frunte cu "ancora" Andreea Esca, aerul general de televiziune occidentală dau o lovitură mortală mastodontului sătul TVR.
Noua configuraţie mediatică are un rol important în determinarea rezultatului final al alegerilor din 1996.
PRO TV, Evenimentul zilei şi România liberă sunt de partea Convenţiei Democrate,
Adevărul se situează pe o poziţie de imparţialitate activă, criticând dur CDR, cât şi pe Emil Constantinescu,
dar şi PSD şi pe Ion Iliescu, ceea ce însemna o modificare decisivă de atitudine faţă de 1990 şi 1992.
În ciuda avantajului acoperirii întregului teritoriu naţional, TVR nu îl poate salva pe Ion Iliescu.
Un editorial apărut între cele două tururi de scrutin prezidenţiale în Adevărul sub titlul "Rictusul bolşevic" dă semnalul sfârşitului.
În 1997, Emil Constantinescu şi premierul Victor Ciorbea au parte de un sprijin cvasigeneral din partea presei.
Odată însă cu pierderea controlului asupra coaliţiei de guvernare, în care PD face opinie separată,
preşedintele Constantinescu scade în încrederea populaţiei şi a presei.
Însă perioada 1996-2000 poate fi numită Epoca de Aur a presei româneşti postdecembriste.
Talk-showurile şi scheciul politic cunosc o dezvoltare explozivă.
La Antena 1 Marius Tucă lansează talk-showul care va deveni pentru câţiva ani o adevărată instituţie naţională.
PRO TV se bazează pe entertainerul Florin Călinescu, care, cu "Chestiunea zilei", satirizează la zi viaţa politică.
Totodată, sunt invitate regulat pe post personalităţi media şi literare ca Octavian Paler, Nicolae Manolescu,
Eugen Simion, Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu.
Politologul Silviu Brucan realizează o emisiune de succes povestind cu tânărul Lucian Mândruţă.
Mihai Tatulici pune în scenă întâlniri populare, cu un număr mare de participanţi şi abordând probleme sociale de actualitate.
Dezbaterea politică are un rol important în presa scrisă.
Editorialele politice sunt în medie mai lungi de trei file şi au un grad mare de citire.
Aşa cum în 1990 au crezut că prin simpla introducere în urnă a buletinului de vot vor veni preţuri mici, salarii mari,
servicii administrative impecabile, o infrastructură, o sănătate şi o educaţie demne de Europa,
tot aşa, la sfârşit de mileniu, românii credeau că, dacă se critică dur la televizor sau apar articole incendiare în ziar,
a doua zi lucrurile se şi schimbă. Presa este învestită de public cu nişte puteri pe care nu le are.
Ziarul cu cel mai mare tiraj, peste 200.000 exemplare, redevine Adevărul, ziar quality, sobru, neataşat politic,
cu componentă tabloidă practic zero.
Jurnalismul e văzut ca o meserie deosebită, nobilă.
Ziaristul are panache etic, e considerat un justiţiar, o putere în stat, poate prima.

Articol apărut în
"Index on Censorship",
London, September 2009.
Urmarea în numărul de mâine.

Ce mikiki shite iru Vlădescu?
de Lelia MUNTEANU | 12 IANUARIE 2010

Kita tsuki ga. Mikiki shite iru Ihori kana. Adică: Ciocănitoarea. Contemplă gânditoare. Acoperişul casei mele.
Aşa sună şi declaraţiile ministrului Finanţelor. Ca nişte haikuuri.
Simt că le zice adânc, că bate departe, mai departe chiar decât Kobayashi Issa: Lip-lip-lip.
Cine-i cel ce se-apropie prin ceaţă? Micul melc. Încet-încet, urcă muntele Fuji... Cu alte cuvinte:
"România nu a ieşit din criză, există muguri, există speranţă, însă mai avem până ce această criză să înceteze":
Pentru că: "Ne-a fost un pic prea bine pentru cât ne permitem şi de aceea poate acum ne va fi un pic mai rău".
Sâmbătă s-a discutat Bugetul în Parlament.
L-au prins ziariştii între uşi: Aveţi măsuri anti-criză? Avem, zice Vlădescu, da' nu vi le spun.
Hopa! înseamnă că vrea să ne ia prin surprindere. Mai bine.
De ce să intre populaţia în panică, să dea năvală în magazine, să se creeze busculadă, doar ca să-şi facă unii stocuri de funie şi săpun?
Absurd. Deocamdată, din cât l-am citit pe ministru printre rânduri, cuvântul de ordine e: refugiaţi-vă în conturi!
Care le aveţi. Care nu - n-aveţi nici bătăi de cap.
Cât a fost ministru în guvernul Harley-Davidson (2005-2007) se autodenunţa graţios:
"În general, nu sunt un om cumpătat, sunt un plezirist, un epicurian, îmi place să trăiesc". Asta a fost atunci.
Acum, premierul cu cureaua lată zice că trebuie să strângem din dinţi.
Dar de ce cred că la vreme de criză un plezirist n-ar fi cum nu se poate mai potrivit? Doar fiindcă l-am avut pe Pogea? Nici vorbă.
Tot înţelepciunea japoneză ne învaţă: "Nu zice Kekko, până n-ai văzut Nikko"- Ce e Kekko, ce e Nikko - ce mai contează?
Ideea principală rămâne: trăieşte clipa. Şi nu uita (tot din înţelepciunea japoneză): Tărăgănând, situaţia poate fi salvată!
Sau, pe înţeles: Dacă eşti grăbit, fă un ocol.
Nu mă îndoiesc că Sebastian Vlădescu are măsuri de criză.
Chiar mai multe decât s-ar putea aplica până intrăm în colaps.
Are însă vreun rost să ni le înşire de pe-acuma? Să ne strice cheful?

care s-au devalizat toate bogăţiile ţării, de la marile uzine la bogăţiile subsolului, de la flotă la sistemul de irigaţii, împărţindu-se între nişte indivizi care se află la pupitrele de conducere

Din interviul Anei Blandiana, reise, cum se vede mai sus, ca Tara a fost devalizata.
Numai o Tara bogata poate fi devalizata de "bogatiile" ei, nu?

Va intreb pe toti, ma intreb pe mine, si te intreb Cristina, cum a putut fi acuzat Ceausescu de "subminarea economiei nationale", daca urmasii lui tot fura de 20 de ani si nu mai termina?

Am putea trage concluzia fireasca, fara sa exageram, ca el a lasat o Tara bogata,
fara datorii externe, cu flota, cu sistem de irigatii, etc, etc....
......................................................................................................................

Cine are ochi, sa vada, cine are urechi, s-auda! Cine nu, oricum nu va vedea/auzi

Profesorul meu de matematica, nu stiu daca gresea sau zicea intentionat, dar spunea asa:
"Cine are urechi sa vaza!"
Probabil voia sa spuna ca trebuie sa auzi si cu ochii in acelasi timp cu urechile, ca sa intelegi ce ne tot explica el la matematica atunci.

Nevoia de elite a exprimat-o foarte bine un profesor univ., al carui nume nu-mi vine in minte acum.
Citez din memorie:
"Un popor traieste prin multime, dar respira prin elite."

Cand elitele intra in politica, dupa opinia mea, nu mai e nicio speranta.
Atunci devin, mai degraba, "elite politice". Ceea ce e cu totul altceva.

Lustrarea, purificarea, care în Roma antică avea loc din cinci în cinci ani (grecii o numeau catharsis), nu s-a petrecut la timp şi nu se va petrece în România.

Am scris peste tot, am publicat unde am putut, sustinand limitarea numarului mde mandate a tuturor alesilor la orice nivel. Inclusiv lui Basescu. Nimeni nu a imbratisat ideea.
Cum sa reusesti atunci "purificarea"? Am sa postez mai jos un articol publicat in tara, la craiova, cu ceva ani in urma, in legatura cu "purificarea" clasei politice.

In rest, nu ne ramane decat Speranta si Credinta.
Si sunt convins ca, impreuna, vom reusi.
Ion