Povesti, povestioare

CEA MAI BUNA POVESTIRE A ANULUI
Charlotte, Carolina de Nord

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.
In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost distruse intr-o serie de "mici focuri".
Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca avocatul a fumat tigarile.
Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.
Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin "neserioasa". Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi "foc acceptabil", iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.
Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea tigarilor in "incendiu".

ACUM URMEAZA FAZA TARE

Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.
In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$

Aceasta este o povestire adevarata si a castigat Locul I la concursul "Recent Criminal Lawyers Award Contest"

Regele Prusiei, Frederic al II-lea, supranumit ”Cel mare”, a domnit în sec. XVIII și se considera un monarh trimis de divinitate. Odată a hotărât să viziteze închisoarea din oraș și însoțit de suita regala a trecut in revista celulele deținuților. Încarcerații, unul după altul cădeau în genunchi în fața regelui, povestind de ce au fost condamnați și desigur susținând că sunt pe deplin nevinovați. Doar unul din condamnați nu se plângea de nimic, nu protesta, ci pur și simplu stătea în genunchi liniștit. Acest lucru l-a intrigat pe rege:
- Ei, tu!
- Da, Măria Ta – spune el ridicând capul.
- De ce ai fost condamnat?
- Pentru jaf, Măria Ta.
- Recunoști vina?
- Desigur că recunosc. Am meritat din plin această pedeapsă.
Lovind cu sceptrul în podeau de piatră, regele spune comandantului închisorii:
- Imediat eliberați-l pe acest om. El nu trebuie ținut aici, pentru că ar putea avea o influență negativă asupra acestor cinstiți, buni și nevinovați condamnați…

Pe vremea comunismului, intr-un tren se urca un domn. Dupa ceva vreme un altul se aseaza langa el si incepe sa spuna bancuri despre securitate, Ceausescu, etc.
Primul zice:
-Auzi ma, dar tie nu-ti e frica de securitate? Astia sunt omniprezenti, ar putea sa ne asculte chair acum, serios vorbesc, poate e un microfon in scrumiera, sau ceva...
-Da pe naiba, nu ne asculta nimeni hai sa mai glumim...
Cateva minute cei doi mai spun bancuri, dupa care primul se scuza si merge la baie. In drumul sau, merge si la vagonul restaurant din tren si ii spune chelnerului:
-Peste exact 5 minute te rog sa imi aduci 2 cafele si 2 citro.
-Desigur.
Domnul se intoarce la prietenul sau si continua discutia:
-Pe bune, acum nu ar trebui sa mai facem bancuri, eu cred ca ne asculta cineva!
-Cine se asculte ai innebunit! Lasa prostiile, nu e nimeni in scrumiera.
-Te-am prins, eu sunt de la securitate. Daca nu ma crezi, uite, facem o proba. Domnul se apleaca spre scrumiera si zice:
-Aduceti va rog 2 cafele si 2 citro.
Nu trec nici 2 minute si chelnerul le aduce comanda. Celalatl albeste si incepe sa tremure de frica. La care primul zice:
-Am glumit, nu te speria, ti-am facut o farsa... (si ii povesteste cele intamplate)
Cei doi continua sa glumeasca si sa spuna bancuri. La statia la care coboara, politia il aresteaza pe al doilea barbat. Politistul zice:
-Esti arestat pentru ca ai spus bancuri despre Ceausescu.
-Dar pe mine de ce nu ma arestati, ca si eu am spus bancuri? Intreaba primul domn. La care politistul:
-Nu ma, pe tine nu te arestam, ca ne-a placut faza cu scrumiera...

Anuntul afisat in ziar spunea urmatorul lucru: ” De vanzare: vila langa mare cu 3 etaje, piscina si gradina. Pret - 1$ “.
- Ce prostie ! – a mormait boschetarul si a aruncat ziarul. Mergand mai departe in cautare de hrana, a vazut anuntul pe perete: “Vila de vanzare langa mare, 3 etaje, piscina si gradina. Pret - 1$ “. Probabil e o greseala...” – s-a gandit el si a mers mai departe.
A iesit pe bulevard, iar atentia i-a fost atrasa de un banner imens: “De vanzare vila langa mare, 3 etaje, piscina si gradina. Pret - 1$”.
Boschetarul a devenit foarte curios – oare ce prost a putut sa scrie aceste lucru? – si a decis sa cerceteze aceasta situatie. Nu avea nimic de pierdut, cu exceptia ultimului dolar din buzunar. Ajungand la adresa din anunt, a ramas cu gura cascata vazand acea vila. Timid, a sunat la usa. O femeie frumoasa a deschis usa.
- Imi cer scuze pentru deranj, am vazut anuntul dumneavoastra… Aceasta nu este o gluma?
- Nu, nu, doamne fereste! Totul e corect!
- Si costa 1$? Asa este?
- Da, 1$. Daca sunteti interesat, puteti vedea vila.
Incantat de ceea ce a vazut, a dat ultimul sau dolar si a devenit proprietarul vilei de lux. Dar totusi a vrut sa stie de ce vila are un asemenea pret.
La care femeia a zambit si a spus:
- Inainte sa moara, sotul meu a declarat in testament ca-si doreste sa vand vila, iar banii obtinuti din vanzarea ei, fie transferati in contul amantei sale. Nu pot sa nu-i indeplinesc ultima dorinta! Anuntul a fost dat acum sase luni, iar dumneavoastra sunteti singurul care a raspuns. Toate cele bune!, a mai spus femeia, apoi s-a intors si a plecat.

Morala 1: Toti primesc o sansa! Trebuie doar sa credem ca imposibilul e posibil.
Morala 2: Niciodata nu te pune cu o nevasta inventiva!

dolion a scris:

Anuntul afisat in ziar spunea urmatorul lucru: ” De vanzare: vila langa mare cu 3 etaje, piscina si gradina. Pret - 1$ “.
- Ce prostie ! – a mormait boschetarul si a aruncat ziarul. Mergand mai departe in cautare de hrana, a vazut anuntul pe perete: “Vila de vanzare langa mare, 3 etaje, piscina si gradina. Pret - 1$ “. Probabil e o greseala...” – s-a gandit el si a mers mai departe.
A iesit pe bulevard, iar atentia i-a fost atrasa de un banner imens: “De vanzare vila langa mare, 3 etaje, piscina si gradina. Pret - 1$”.
Boschetarul a devenit foarte curios – oare ce prost a putut sa scrie aceste lucru? – si a decis sa cerceteze aceasta situatie. Nu avea nimic de pierdut, cu exceptia ultimului dolar din buzunar. Ajungand la adresa din anunt, a ramas cu gura cascata vazand acea vila. Timid, a sunat la usa. O femeie frumoasa a deschis usa.
- Imi cer scuze pentru deranj, am vazut anuntul dumneavoastra… Aceasta nu este o gluma?
- Nu, nu, doamne fereste! Totul e corect!
- Si costa 1$? Asa este?
- Da, 1$. Daca sunteti interesat, puteti vedea vila.
Incantat de ceea ce a vazut, a dat ultimul sau dolar si a devenit proprietarul vilei de lux. Dar totusi a vrut sa stie de ce vila are un asemenea pret.
La care femeia a zambit si a spus:
- Inainte sa moara, sotul meu a declarat in testament ca-si doreste sa vand vila, iar banii obtinuti din vanzarea ei, fie transferati in contul amantei sale. Nu pot sa nu-i indeplinesc ultima dorinta! Anuntul a fost dat acum sase luni, iar dumneavoastra sunteti singurul care a raspuns. Toate cele bune!, a mai spus femeia, apoi s-a intors si a plecat.

Morala 1: Toti primesc o sansa! Trebuie doar sa credem ca imposibilul e posibil.
Morala 2: Niciodata nu te pune cu o nevasta inventiva!

câți fraieri racolezi (pentru secta din care faci parte) cu asemenea povești din categoria "Turnul de veghe"?

E o poveste plauzibila... daca avocatul lui urmareste respectarea ultimei dorinte, e singura solutie pentru ca amanta sa nu primeasca ce-ar fi dorit sotul...

În sat. Dimineața. Tatăl își trezește fiul:
- Scoală, hai la cosit.
- Tată, lasă cositul, azi e o zi nefavorabilă pentru asta.
- Cee?? Scoală mai repede și hai la cosit.
Bine, se gândește fiul, se trezește, se îmbracă, își ia coasa și hai pe deal la cosit. Ajungând pe câmp, îi spune el tatălui:
- Coasa mea nu taie, mă duc până acasă să o ascut.
- Dacă e așa, du-te.
Ajunge fiul acasă și-i spune mamei:
- Tata a zis să faci mămăligă cu tocană și să cumperi vin.
- Dacă a zis tata, chiar acum mă apuc de făcut.
Lasă fiul coasa în șopron și se duce pe deal:
- Tată, mama a făcut tocană cu mămăligă, a cumpărat vin și ne așteaptă la masă.
- Eeee… în așa caz, hai să mergem.
Se pornesc spre casă, în acest timp, mama gătind mâncarea, s-a dus la magazin după vin. Mâncarea gata, dar nici vin, nici mama nu-i. Neînțelegând nimic tatăl zice:
- Mama nu-i, vin nu-i… cum așa tocană fără vin?? Ține bani, fugi la Nea Mărin și cumpără niște vin.
Fiul se pornește la vecin:
- Nea Mărin, tata a aflat că tu și mama sunteți amanți și vrea să vă ucidă pe amandoi.
- Ține 3 litri de vin și încearcă să-l liniștești pe taică-tău – spune speriat vecinul.
- Bine – zice fiul. Ia vinul, se întoarce acasă și-i spune tatălui:
- Te roagă nea Mărin să te duci să-l ajuți la tăiat porcul.
- Dacă are nevoie de ajutor, mă duc să-l ajut – ia toporul și pleacă.
Vede vecinul pe fereastră că vine tatăl cu toporul ”Nu s-a liniștit” – s-a gândit el, sare pe fereastră și se ascunde în lanul cu porumb. Ajunge tatăl, vecinul nu-i, porcul aleargă prin ogradă, taie el porcul și se întoarce acasă. În acest răstimp, mama s-a întors de la magazin cu vinul, iar fiul îi spune:
- Mamă, tata a aflat că esti amanta cu vecinului, aluat toporul și aplecat…. Se uită mama pe geam și-și vede bărbatul, cum vine acasă, având în mână toporul însângerat. Sare pe geam și se ascunde în lanul cu porumb.
Ajunge tatăl acasă:
- Nu mai înțeleg nimic. Mama nu-i, vecinul nu-i, unde naiba s-au pierdut cu toții?
- Da ei se zbenguie prin lanul de porumb, zice fiul
- Cee? - strigă tatăl. Ia toporul și fuge în lanul cu porumb.
Fiul se așează la masă, își toarnă un pahar de vin, începe să mănânce și uitându-se pe geam spre lanul de porumb, filozofic zice:
”Eh, tată, tată, ți-am spus eu că azi e o zi nefavorabilă pentru cosit... ”

Odată în curtea mea a aparut un câine bătrân, foarte obosit. Uitându-mă mai atent, am văzut că are zgardă și este destul de grăsuț, așa că am înțeles că nu este un vagabond. Câinele s-a apropiat liniștit de mine, iar după ce l-am mângâiat a intrat după mine în casă. Fiindu-mi milă de el, nu l-am alungat. Mergând încet prin antreu, câinele s-a îndreptat spre un colț, a răsuflat greu și a adormit. S-a trezit aproximativ peste o oră și mi-a dat de înțeles că vrea să iasă din casă. Îi dau drumul să plece. A doua zi aud că cineva latră la ușă, deschid, același câine, îi dau drumul în casă, intră, iar doarme o oră după care pleacă. S-a repetat asta cam vre-o săptămână. Într-o zi îi agăț de zgardă un bilețel cu textul: ”Cine este stăpânul acestei minunate ființe și cunoaște el că de o săptămână vine la mine să doarmă?”. A două zi când vine câinele, văd că are la zgardă un bilețel: ”El trăiește într-o casă unde cresc 6 copii, doi dintre care nu au nici trei ani. Așa că încearcă să doarmă liniștit undeva. Se poate ca mâine să vin și eu la dvs?”

Un prieten m-a rugat, ca atunci când voi veni de la serviciu, să trec pe la atelierul de reparat ceasuri și să iau ceasul deșteptător pe care el l-a lăsat acolo cu vreo câteva zile înainte. Mă duc, iau ceasul și mă pornesc spre casă. Mergând pe drum, îmi aduc aminte că acasă nu am chibrituri, așa că intru în magazin să cumpăr, dar deoarece nu aveau cutii de chibrituri simple, am luat o cutie industrială (mare, de 1000 de chibrituri). Merg mai departe, pe drum un domn mă roagă să-i dau un foc, scot cutia, îi dau să aprindă țigara. S-a uitat omullung la mine, dar nu a zis nimic. După asta, mă întreabă cât e ora... nu am să uit niciodată privirea lui, când am scos din buzunar ceasul deșteptător...

După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpână pe jumătate
din ţările Europei, Stalin - atotputernicul lider comunist - a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor răsăritene, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor.
Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă.
Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor.
La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.
Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.
După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte.
Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro neluând seama de stăpânii lor.
Singură gâsca lui Stalin a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte.
În această situaţie Stalin a tras concluzia: "Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate... nu vă mai recunosc.
Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă.
La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele, dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme."

Numai cei fara minte nu se pregatesc

A fost odata un om ce avea o sluga cam fara minte. De foarte multe ori stapanul ajungea la exasperare, din cauza stangaciei si a neindemanarii cu care sluga isi implinea slujba. In mijlocul acestor multe frustrari, intr-o zi sluga a facut unul din cele mai neintelepte lucruri posibile. In acel moment stapanul s-a maniat pe acel slujitor si i-a zis:
"Esti un om fara minte si nu am intalnit altul ca tine pana acum. Nu mai meriti sa ma slujesti!"
De aceea stapanul l-a concediat si ca semn al faptului ca lucrase fara intelepciune, i-a dat o esarfa, spunandu-i:
" Leaga-ti esarfa asta de gat, ca sa-ti amintesti todeauna ca esti fara minte! Sa porti aceasta esarfa todeauna si numai daca vei intalni vreun om cu mai putina minte decat tine sa i-o daruiesti!"
Sluga si-a legat esarfa in jurul gatului si a plecat prin lume. A trecut prin multe orase si a vazut in piata oameni care lucrau fara minte, dar n-a fost sigur ca acestia sunt mai fara minte decat el, de aceea a pastrat esarfa.
Anii au trecut si sluga n-a gasit pe nimeni caruia sa-i daruiasca esarfa...
Intr-o zi insa s-a gandit sa-l viziteze pe fostul sau stapan. A mers la castel si l-a gasit foarte bolnav. Stapanul zacea la pat, vegheat de membrii familiei. In timpul conversatiei pe care au avut-o impreuna, stapanul i-a spus ca urmeaza sa plece intr-o calatorie foarte lunga. Surprins de ceea ce-a auzit, sluga l-a intrebat:
"Cand ai de gand sa pleci?"
"Aceasta-i o calatorie pe care nu stiu cand o voi incepe si din care nici nu ma voi mai intoarce!" - i-a raspuns fostul stapan.
"Daca-i o calatorie asa de lunga, ai facut toate pregatirile, stapane?" - l-a intrebat din nou sluga .
"Am avut de gind sa ma pregatesc"- i-a raspuns vechiul stapin - dar n-am avut timp. Am fost ocupat toata viata cu problemele mele si cu toate celelalte lucruri, de aceea inca n-am reusit sa ma pregatesc si sa fiu gata pentru aceasta calatorie !"
Auzindu-i raspunsul, sluga i-a zis :
"Stapane... pleci intr-o calatorie din care spui ca nu te vei mai intoarce si nu te-ai pregatit pentru aceasta? Este cel mai stupid lucru pe care l-am auzit! Meriti sa primesti esarfa pe care am purtat-o eu pana acum, pentru ca in sfarsit am gasit un om mai neintelept decat mine!"

Clădirea unei biserici protestante dintr-un mic orășel, era foarte avariată și au hotărât enoriașii să construiască alta în loc. Colectorii de fonduri, fără să-și dea seama, intră la magazinul lui Gherșelman. Acesta, fiind în impas, își scarpină chelia. Pe de o parte, colectorii – erau clienții lui fideli și avea să-i piardă dacă-i refuza, pe de altă parte, el un evreu sadea, cum să dea bani pentru construcția unei biserici creștine!
Și iată că are o revelație:
- Voi trebuie mai întâi să demolați vechea biserică?
- Desigur.
- Păi asta tot necesită careva cheltuieli?
- Da, trei sute de dolari.
- Bine, poftiți atunci din partea mea 300 de dolari.

La Nastratin Hogea, vine un om care nu stia sa citeasca, tinand o scrisoare in mana:
- Te rog, Hoge Nastratin, citeste-mi si mie scrisoarea asta!
Se uita Hogea si vede ca autorul avea un scris absolut indescifrabil.
- Nu pot citi asa ceva!
- Ce, nu poti citi scrisoarea asta? Tocmai tu, Nastratin? Atunci la ce mai porti turbanul de hoge pe capul tau?
Auzind asta, Nastratin isi ia turbanul de pe cap si-l pune pe capul omului:
- Poftim, acum citeste-ti scrisoarea!

Doi buni prieteni avocati, pasionati de schi, merg pe cel mai inalt munte, cu cel mai mare grad de dificultate...
La un moment dat ii surprinde o mare furtuna de zapada, urmata de o avalansa. Cu chiu cu vai se tarasc prin zapada si cand pierdusera orice speranta, ajung in fata unui mare castel cocotat in varful muntelui.
Fericiti bat la poarta, striga si intr-un sfarsit apare stapana castelului, in persoana unei blonde superbe.
- Ce vreti? ii intreaba aceasta.
- Gazduire peste noapte... raspund ei.
- Stiti nu se poate... sotul meu, Baronul a murit abia de doua saptamani si nu se poate ca eu, femeie singura, sa primesc in toiul noptii doi barbati singuri...
- Dar doamna, nu va ganditi ca ne condamnati la moarte, zic ei... Suntem la 50 km de cea mai apropiata asezare, afara se innopteaza si mai este si furtuna... Va rugam...
- Ok... zice blonda... ar exista o solutie... dormiti in grajd...
- Vai, va multumim... ne-ati salvat viata. Va promitem ca maine la prima ora plecam fara sa va mai deranjam...
Zis si facut... cei doi de culca in garajd...
In timpul noptii unul din ei se ridica si zice ca trebuie sa mearga sa se usureze...
A doua zi cei doi prieteni pleca de dimineata fara sa mai deranjeze pe stapana casei.
La noua luni dupa incident, la biroul de avocatura al celor doi soseste un curier care inmaneaza o scrisoare unuia dintre ei... Acesta citeste scrisoarea si intra in biroul celuilalt in mare viteza...
- Mai... acum noua luni cand am innoptat la castelul blondei si tu ai iesit noaptea sa te duci la buda, nu cumva ai intrat in casa, la gazda?
- Ba da...
- Si nu cumva a-ti facut...
- Ba da... Na... Ce vrei, ea tanara vaduva, ai vazut si tu cum arata... om sunt...
- Aaaa... si nu cumva te-ai recomandat cu numele meu?
- Ba da... ce sa fac? Stii ca eu sunt insurat... tu esti burlac... era mai simplu asa. De ce? Ce s-a intamplat?
- Nimic... nimic....
- Zi, omule, nu ma mai fierbe... am dat de necaz... nu?!
- Nu, boule... Sa-mi fie de bine... Cucoana a murit luna trecuta si pentru ca alaturi de "mine", a trait cea mai pasionala noapte, m-a trecut in testament ca unic mostenitor al averii ei de 50.000.000 $...

In ultimele pagini am gasit trei povestioare foarte frumoase si le-am trimis prietenilor!

Sunt sigur ca se vor intoarce la noi prin E-mail...

In noaptea aia s-a oprit curentul... si pentru ca au fost multe cazuri de urgenta, la chemarea facuta la 911, a venit un singur paramedic. Casa era in totala bezna cind paramedicul i-a cerut fetitei de 3 ani Kathleen, sa tina in mina lanterna deasupra mamei ei, ca sa aiba suficienta lumina sa poata sa o ajute pe mama ei sa dea nastere micului ei fratior. Cu multa sirguinta, Kathleen a facut tot ce i s-a cerut. Si in scurt timp s-a nascut fratiorul ei Connor. Paramedicul l-a ridicat de picioruse si i-a dat o palma micutului sa-l faca sa plinga si sa-si curete astfel plamanii. Si imediat Connor a inceput sa tipe. Apoi paramedicul i-a multumit fetitei pentru ajutorul ei si a intrebat-o din curiozitate si cu o oarecare grija pentru psihicul fetitei… ce crede ea despre ceea ce s-a intimplat? Kathleen a raspuns prompt si cu atitudine:
- N-ar fi trebuit sa se bage acolo de la bun inceput! … Merita sa mai capete inca o palma zdravana!!!

O scrisoare ce nu s-a pierdut

DAN MIHAESCU, celebrul autor al schetch-urilor "periculoase" de pe vremea Teatrului Tanase, a lasat o scrisoare de adio, nainte de a pleca dintre noi, anul acesta.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

Stimate nene Iancule,

Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre,
poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate.
Eşti mărunt, neicuşorule!
Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!
Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.
Suntem o ţară penală, meştere!
De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii, sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează
căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"
Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân".
Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?
Ei, aş!
Unde este Rică Venturiano cu al lui "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.
Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste, care va sa zica.
Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă.
În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...
Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este
"Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă".
Bravos naţiune!
Egzistă nişte unii care zice că suntem " Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum.
Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel.
Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.
În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi că o să murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

"Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"

Invinge ce?
Tot prostia, nu?
Pentru ca, daca ceilalti cu care se lupta ar fi destepti, atunci, in mod natural, acei ceilalti ar trebui sa invinga, nu-i asa?

Concluzia ar fi cam trista:
Nu exista decat prosti?

Daca seful meu e prost si-i spun ca e prost, cine crezi ca are de pierdut?
Daca am colegi tampiti si le spun ca sunt tampiti, cine are de suferit?
Asa ca, impotriva prostilor, nu poti lupta... si nu vad rostul!

Poate ai dreptate si tu, dolion. Dar pana la un punct.

Daca un prost ajunge sef si ma si conduce prost si eu il ascult, asta inseamna ca e mai destept decat mine???!!!!....
Daca cineva imi e sef, eu nu trebuie sa execut orbeste ceea ce imi zice el.
Nu, Doamne , fereste!
Decat in armata, poate. Executi si raportezi.
In civilie nu cred ca e asa.

Desi, asa cum spui tu, te poate costa orice opozitie contra sefului.
Dar nu ai nimic de pierdut daca te da afara. Scapi de un prost, nu?
Problema este ca depinde cum scapi.
Si ce sanse ai sa dai peste altul mai bun.
Mai mici, probabil.

N-avem, insa, de ales.
Mai ales cand sefii sunt numiti.
Dar, si cand e vorba de a alege, tot asa se intampla.

Cum se face ca, mai intotdeauna, tot ei, prostii, ies.
O singura explicatie logica ar fi:
Pentru ca sunt mai multi si se aleg intre ei.
Si, cu acest raspuns, m-am linistit.

Ion a scris:

Poate ai dreptate si tu, dolion. Dar pana la un punct.

Daca un prost ajunge sef si ma si conduce prost si eu il ascult, asta inseamna ca e mai destept decat mine???!!!!....
Daca cineva imi e sef, eu nu trebuie sa execut orbeste ceea ce imi zice el.
Nu, Doamne , fereste!
Decat in armata, poate. Executi si raportezi.
In civilie nu cred ca e asa.

Desi, asa cum spui tu, te poate costa orice opozitie contra sefului.
Dar nu ai nimic de pierdut daca te da afara. Scapi de un prost, nu?
Problema este ca depinde cum scapi.
Si ce sanse ai sa dai peste altul mai bun.
Mai mici, probabil.

N-avem, insa, de ales.
Mai ales cand sefii sunt numiti.
Dar, si cand e vorba de a alege, tot asa se intampla.

Cum se face ca, mai intotdeauna, tot ei, prostii, ies.
O singura explicatie logica ar fi:
Pentru ca sunt mai multi si se aleg intre ei.
Si, cu acest raspuns, m-am linistit.

Parerea mea e ca un om destept isi da seama ca functiile nu iti asigura decat bataie de cap si o viata agitata. De aceea ei se dau la o parte ca sa se duca... prostii, adica aceia ahtiati dupa functii, marire, betia puterii. A trai nu inseamna sa ai putere... in felul acesta. Pentru a avea adevarata putere, e necesar sa recunosti ca nu stii nimic. Si atunci Dumnezeu te va umple de har, putere, iubire. Cum arata un om ahtiat dupa putere cand o pierde? El se simte pierdut, manios, tot raul din lume incape in sufletul lui...

Imediat dupa "revolutie", socrul meu s-a oferit sa ne puna la dispozitie parterul casei, pentru a porni o afacere... dupa ce am discutat cu sotia, am ajuns la concluzia ca nu suntem facuti pentru asa ceva... eu cel putin sunt un tip care, seara, cand pun capul pe perna, vreau sa dorm linistit, nu cu grija "afacerii"...

dolion a scris:

Imediat dupa "revolutie", socrul meu s-a oferit sa ne puna la dispozitie parterul casei, pentru a porni o afacere... dupa ce am discutat cu sotia, am ajuns la concluzia ca nu suntem facuti pentru asa ceva... eu cel putin sunt un tip care, seara, cand pun capul pe perna, vreau sa dorm linistit, nu cu grija "afacerii"...

Dupa revolutie ma tenta sa fac covorase si orice alte chestii pe un suport de lemn pe care l-am vazut la o ruda de a socrilor. Era un fel de razboi de tesut rudimentar, folosit pentru a crea pulovere unicat, pentru fondul plastic. Bineinteles ca nu am insistat, nu puteam garanta pentru viitorul activitatii, dar daca eram lasata libera as fi reusit, cu siguranta. In vremea aceea investitia ar fi fost minima, la mercerie era materie prima foarte ieftina, iar socrul se pricepe la mesterit lemnul. Apoi socrii s-au apucat de facut pufuleti cu care n-am castigat nimic.

Binele, daca-l faci, pana si necuvantatoarele il inteleg si apreciaza... Trebuie sa fii mai mult decat bun, pentru a fi deajuns de bun.

Sunt mai sensibili si mai respectuosi decat noi si nu au nevoie de telefon mobil pentru a comunica.

Lawrence Anthony, o legendă în Africa de Sud și autor a trei cărți, inclusiv bestsellerul Elefantul Whisperer, a salvat cu curaj fauna contra atrocităților salbatice ale omului, s-a implicat inclusiv in operatiunile curajoase de salvare a animalelor din grădinile zoologice din Bagdad, atunci când a fost invazia SUA în 2003 și a reabilitat elefanții in intreaga lume.

In 07 martie 2012 Lawrence Anthony a murit, parasind aceasta lume, soția, cei doi fii și doi nepoți si numerosi elefanți.

La două zile după moartea sa, elefanții sălbatici s-au prezentat la el acasă in două mari grupuri. Alte turme sălbatice au sosit separat pentru a spune la revedere prietenului lor uman iubit.
Un total de 31 de elefanti au mers cu răbdare mai mult de 20 km pentru a ajunge la casa lui în Africa de Sud.
Martori la acest spectacol, oamenii au fost evident surprinsi, nu numai de inteligenta suprema si exactitatea momentului in care acesti elefanti au realizat moartea lui Lawrence, dar mai ales prin aceasta manifestare de profunda emotie, pe care animalele iubite au aratat-o si au evocat-o intr-un mod organizat:
Un mars lent din zona habitatului lor, pana la casa lui Lawrence, timp de cateva zile, in sir indian, dand o nota solemna. Cum au stiut de moartea lui Anthony acesti elefanti din rezervatie, care traiau intr-o zona indepartata a parcului ?

"Un om bun a murit subit ", a declarat Leila Gal Berner rabinul, Ph.D.," și la multi kilometri distanta, doua turme de elefanți, care au descoperit că au pierdut un prieten drag, au început să se miște ca într-o procesiune solemnă, aproape "înmormântare", pana la casa persoanei decedate pentru a arata respect familiei sale.

"Dacă am putea avea o dovadă a interdependenței minunate a tuturor ființelor vii, cum ar fi cu elefanții din rezervatia Thula Thuja. Inima unui om se oprește și inima a sute de elefanți este în doliu. Inima acestui om a oferit vindecarea acestor elefanți, iar acum au venit să aducă un omagiu afectuos prietenului lor.

Soția lui Lawrence, Francoise, a fost deosebit de afectata, știind că elefanții nu s-au mai întors acasă de peste 3 ani! Dar totuși, ei știau unde merg. Elefantii, evident, au vrut să arate respectul lor profund și sa-si onoreze prietenul care le-a salvat viața, ramanand acolo, in fata casei timp de 2 zile și 2 nopți fără să mănânce nimic. Apoi, într-o dimineață, au plecat.

Adam (Ady) Popescu, Real Estate Broker
Century 21 Max-Immo, Montreal, Quebec, Canada.
Cell: 514-796-ADAM (2326)
E-mail: adam@popescu.org
E-mail: adampopescu@bell.blackberry.net Internet site: http://www.popescu.org