Povesti din vacanta

In rest toate sint ok prin Ro si pe aici, poate singura ciudatenie pe care am remarcat-o in mica vacanta a fost starea ciudata de spirit a oamenilor de acolo, de pe strada: mi s-au parut anul asta de o mitocanie incredibila, vecina cu salbaticia. Si anul trecut mi se paruse ceva anormal, dar anul asta a devenit evident. Se pare ca saracia acuta a celor multi si, la polul opus, opulenta nemeritata a unora incepe sa isi spuna cuvintul si le modifica tuturor comportamentul.(Alin, 40 de ani)

Pe de o parte ma bucur ca ai observat si ai prins bine realitatea din tara, dar, pe de alta parte, imi pare rau ca aceasta realitate este asa de cruda.

N-avem ce face.
Am simtit si eu raceala si indiferenta vecinilor pe care eu ii salutam cu respect, parca vrand sa-i intreb ceva, dar ei nici ca realizau acest lucru.
Imi raspundeau la salut, treceau cu cafeluta, in niste pahare de plastic,in mana pe langa mine, ca pe langa un strain oarecare. Nici bine ati venit, nici ce mai faceti, nici ce mai e pe acolo.

M-am simtit strain si singur in tara mea.
Nu stiu daca merita sa mai sufar pentru tara mea.
Cineva, de pe acest forum, chiar ma sfatuia sa nu mai sufar atata pentru tara mea, ca nu merita.
Chiar asa!?......

Alte maruntisuri, despre una despre alta, urmeaza....
Ion

Ion a scris:

M-am simtit strain si singur in tara mea.

Nu esti primul pe care îl aud spunând asta, din păcate!
Mai rău este pentru cel ce trăieste acolo si simte la fel!!!

Citat :

Nu stiu daca merita sa mai sufar pentru tara mea.
Cineva, de pe acest forum, chiar ma sfatuia sa nu mai sufar atata pentru tara mea, ca nu merita.
Chiar asa!?......

Se pare că-i chiar asa - repet: din păcate!

Oricum, bine ai revenit acasă, vecine dragă!
Sper că ai adus si Primăvara cu tine.

Cat la suta din oamenii acesti tari, mai au sufletul romanesc? Judecand dupa rautatea cuibarita in noi, avem suflet cainesc (de ce aceasta comparatie, ca doar cainii, chiar sunt animale cu suflet nobil!), nu ne mai pasa de suferinta noastra, cu atat mai putin de a celor din jur!
Si cand spun suflet romanesc, ma gandesc in primul rand la oamenii de la tara, cei care intr-adevar aveau ceva deosebit in felul de a se purta si vorbi, specific romanilor si Romaniei.
Dupa industrializarea masiva, pornita de cretinul de Ceausescu si aducerea celor de la sate, ca mana de lucru in fabrici si uzine, ce au devenit acestia? Un hibrid hidos intre tarani si oraseni, preluand tot ce a fost mai rau si dezgustator la fiecare. Aceste clone, misuna in jurul nostru azi, dezgustandu-ne cu comportamentul lor mizerabil, cu limbajul lor de cea mai joasa speta. Misto-ul ieftin, injuraturile, flegmele improscate cu mandrie nationala, semintele scuipate cu sarg, vestmintele smintite, tunsorile extraterestre aplicate pe par vopsit papagaliceste, aparitia pe sticla a tot felul de avortoni agramati si plini de sine, masini hidoase conduse de pitipoance ce nici nu se vad la volan, sau de cocalari poleiti cu aur, etc., etc., sunt binefacerile "epocii de aur" si ai "democratiei originale". Si drept sa va spun, m-am cam saturat de astfel de indivizi, care se intersecteaza cu linia vietii mele si-mi creaza o stare de lehamite, de scarba imensa si, de revolta totodata! Suntem slabi, pentru ca ne lasam calcati in picioare de acesti indivizi, al caror loc e undeva, pe alta planeta!

dolion a scris:

Cat la suta din oamenii acesti tari, mai au sufletul romanesc? Judecand dupa rautatea cuibarita in noi, avem suflet cainesc (de ce aceasta comparatie, ca doar cainii, chiar sunt animale cu suflet nobil!), nu ne mai pasa de suferinta noastra, cu atat mai putin de a celor din jur!
Si cand spun suflet romanesc, ma gandesc in primul rand la oamenii de la tara, cei care intr-adevar aveau ceva deosebit in felul de a se purta si vorbi, specific romanilor si Romaniei.
Dupa industrializarea masiva, pornita de cretinul de Ceausescu si aducerea celor de la sate, ca mana de lucru in fabrici si uzine, ce au devenit acestia? Un hibrid hidos intre tarani si oraseni, preluand tot ce a fost mai rau si dezgustator la fiecare. Aceste clone, misuna in jurul nostru azi, dezgustandu-ne cu comportamentul lor mizerabil, cu limbajul lor de cea mai joasa speta. Misto-ul ieftin, injuraturile, flegmele improscate cu mandrie nationala, semintele scuipate cu sarg, vestmintele smintite, tunsorile extraterestre aplicate pe par vopsit papagaliceste, aparitia pe sticla a tot felul de avortoni agramati si plini de sine, masini hidoase conduse de pitipoance ce nici nu se vad la volan, sau de cocalari poleiti cu aur, etc., etc., sunt binefacerile "epocii de aur" si ai "democratiei originale". Si drept sa va spun, m-am cam saturat de astfel de indivizi, care se intersecteaza cu linia vietii mele si-mi creaza o stare de lehamite, de scarba imensa si, de revolta totodata! Suntem slabi, pentru ca ne lasam calcati in picioare de acesti indivizi, al caror loc e undeva, pe alta planeta!

E numai vina lor?

A nu ma lasa calcat in picioare nu inseamna sa ma cobor la nivelul lor. Fiecare unde ii e locul. Socrul imprumuta cu bani pe un vecin ca... i se face mila de copii. Si pe urma se tot vaieta ca nu ii da inapoi. Dar cand un copil a aruncat gunoi langa gardul nostru nu i-a zis nimic.

Cand vom putea sa plecam in concediu o saptamana - peste vreo doi ani, o sa plecam in alta tara. Si eu, si sotul, nu spunem ca ne-am saturat de ce-i pe aici, dar instinctiv simtim nevoia sa mai uitam un pic de ambianta "romaneasca", poate vom incepe sa credem ca asa e peste tot...

Of, Doamne!
Imi pare rau sa aud/sa citesc ceea ce spuneti/scrieti mai sus.
Da, dolion! Si mie mi-a venit in minte, vazand haitele de caini pe strazi, sa fac o comparatie
intre cei de la Putere si acele haite. Ei se separa numai pentru a ajunge la os. Pentru ca, apoi, sa se sfasie intre ei. Nenorocirea este ca-i imparte si pe oamenii de rand. Dar oamenii de rand nu sunt fara suflet. Ei sufera. Au invatat asta si stiu cum.

Printre picaturi am privit si la tv. Cand intrerupeau emisiunea pentru "Breaking news"( de ce in engleza?!), ca sa anunte divortul "columbenilor". Doamne, ce importanta nationala/sexuala avea aceasta stire ca sa intrerupa emisiunea! Bine a punctat, printr-un editorial intitulat
"Povestea copilului de 9 ani", Alin Teodorescu, referindu-se la colombeni.

Toate, aproape toate emisiunile, mi se pareau violente in ton, si in limbaj.
Unde este "dulcea limba romaneasca"?

CTP il acuza pe Basescu de intarziere in decizia cu Libia.
Nu numai el a luat decizie cu intarziere, dar si cel american e acuzat de opozitie de confuzie si intarziere.

CTP mai zicea ca Sadam, Mubarak, Gadafi, etc. sunt toti, fara exceptie, creatii americane.
Ma intrebam atunci, dar el, CTP, a cui creatie este?

Am mai vazut o emisiune despre talente romanesti. Nu e rau. Dar de ce atata nevoie de imitatie?

Desi Televiziunea merita mai multa atentie pentru a fi criticata, bineinteles, ma opresc aici.

Cainii poarta cipuri. Au fost sterilizati.
Ma intreb cum se inmultesc daca sunt sterilizati?!
La fel cum se intreba un epigramist despre homosexuali.
Sunt din ce in ce mai multi. Cum se inmultesc?

Am mai scris si cu alta ocazie. Pe scurt acum.
Pe strazi, pe sticla, peste tot, e o invazie de anglicisme.
De ce?
Eu as propune o lege. Cei care polueaza limba romana cu anglicisme sa fie amendati.
Sa plateasca o "taxa pentru poluarea limbii romane".

Am zugravit si retapitat mobila intr-un timp record, cu preturi record.
N-am primit niciun bon, nicio factura de la nimeni.
Mai pe larg, maine.

O zi buna tuturor!
Ion

Ion a scris:

Of, Doamne!
Imi pare rau sa aud/sa citesc ceea ce spuneti/scrieti mai sus.
Da, dolion! Si mie mi-a venit in minte, vazand haitele de caini pe strazi, sa fac o comparatie
intre cei de la Putere si acele haite. Ei se separa numai pentru a ajunge la os. Pentru ca, apoi, sa se sfasie intre ei. Nenorocirea este ca-i imparte si pe oamenii de rand. Dar oamenii de rand nu sunt fara suflet. Ei sufera. Au invatat asta si stiu cum.

Printre picaturi am privit si la tv. Cand intrerupeau emisiunea pentru "Breaking news"( de ce in engleza?!), ca sa anunte divortul "columbenilor". Doamne, ce importanta nationala/sexuala avea aceasta stire ca sa intrerupa emisiunea! Bine a punctat, printr-un editorial intitulat
"Povestea copilului de 9 ani", Alin Teodorescu, referindu-se la colombeni.

Toate, aproape toate emisiunile, mi se pareau violente in ton, si in limbaj.
Unde este "dulcea limba romaneasca"?

CTP il acuza pe Basescu de intarziere in decizia cu Libia.
Nu numai el a luat decizie cu intarziere, dar si cel american e acuzat de opozitie de confuzie si intarziere.

CTP mai zicea ca Sadam, Mubarak, Gadafi, etc. sunt toti, fara exceptie, creatii americane.
Ma intrebam atunci, dar el, CTP, a cui creatie este?

Am mai vazut o emisiune despre talente romanesti. Nu e rau. Dar de ce atata nevoie de imitatie?

Desi Televiziunea merita mai multa atentie pentru a fi criticata, bineinteles, ma opresc aici.

Cainii poarta cipuri. Au fost sterilizati.
Ma intreb cum se inmultesc daca sunt sterilizati?!
La fel cum se intreba un epigramist despre homosexuali.
Sunt din ce in ce mai multi. Cum se inmultesc?

Am mai scris si cu alta ocazie. Pe scurt acum.
Pe strazi, pe sticla, peste tot, e o invazie de anglicisme.
De ce?
Eu as propune o lege. Cei care polueaza limba romana cu anglicisme sa fie amendati.
Sa plateasca o "taxa pentru poluarea limbii romane".

Am zugravit si retapitat mobila intr-un timp record, cu preturi record.
N-am primit niciun bon, nicio factura de la nimeni.
Mai pe larg, maine.

O zi buna tuturor!
Ion

Nu mai astept mare lucru de la televiziunile particulare. Poate ar trebui sa le lasam deoparte. Nici in occident nu mai este mare lucru de capul lor. Pe ce baze s-ar putea in Romania obtine televiziuni mai bune in conditiile actuale?! La televiziunea nationala nu ma prea uit. Sotul e cu telecomanda si el alege. Eu, cand am telecomanda, verific postul cu filme sf, apoi caut alte filme.

Altadata era invazia francofoniei si nu a murit nimeni din asta. Trebuie sa decelam intre necesar, evitabil, gunoi, si sa ne pastram drumul nostru in final. Nu e prea placut sa vii in Romania si sa ii iei pulsul. Asta e! Sper ca sub toate gunoaiele de care ne impiedicam inca mai pulseaza Romania profunda.

Avem politicieni slabi, iar ziaristii, oamenii de presa, incearca si ei sa faca fatza asaltului mediocritatii. Nu putem avea politicieni mai buni ca astia, e in firea lucrurilor dupa anii de comunism. Uitam oare ca elita romaneasca a fost decimata sau a plecat de nevoie peste granita? Nu mai avem modele, in zilele noastre e foarte usor sa arunci cu noroi, informatia ajunge rapid peste tot, la fel si informatiile false. E o debusolare extinsa. Lumea se schimba rapid si romanii nu sunt poporul care sa imbratiseze era consumismului si sa se adapteze. Avem parte de dezechilibre peste tot.

Dulcea limba romaneasca s-a retras acolo unde e apreciata. In unele carti, la unii scriitori, profesori, elevi, familii, reviste, la radio Romania - aici cu mici exceptii (dar eu cu sotul suntem foarte duri critici) etc.

Dragilor, fiti mai optimisti ca nu e nici necuratu' chiar atit de negru si nici nu se poate spune ca unele lucruri nu s-au imbunatatit in tara asta. Desigur, e trist ceea ce spuneti voi si cred ca este adevarat (ca doar 60 de ani de mentalitati paguboase nu dispar peste noapte), dar nici nu ne putem pierde nadejdea, mai ales ca nici prin alte parti ale lumii nu umbla ciinii cu covrigi in coada.

Ion, spui ca nu ai primit nici bon si nici factura... Nu e ok, este evident.
Dar tu le-ai cerut aceste acte?! Sa nu te superi, dar te intreb pentru ca eu am cunostinte care au preferat sa plateasca mai putin si preturi "record" cum spui tu, adica sa nu plateasca TVA-ul de exemplu, evident platind munca la negru, fara bon si fara factura. Si nu e nici asta ok.

Ca o paranteza, le-am spus-o franc in fata ca nu e ok nici ca ei sa nu ceara bonul sau sa incurajeze munca la negru si s-au suparat de mama focului...Asta este - la teorie suntem buni, practica ne omoara. Iar daca indraznesti sa le arati cum contribuie si ei la nereguli , iese cu suparare si tot eu sunt aia rea ... Ei nestiind ca ma cunosc mai bine decit pretind ei .

Nu, Cristina, n-am cerut nici eu.
Sunt, ma simt mai vinovat eu decat ei.

Am cerut bonuri de casa in schimb la unele materiale pe care le-am cumparat eu.
La insistenta mea, mi-au dat unii niste bonuri de mana.
Stampilate de nu se vedea nimic.

Evident, daca beneficiarul/clientul ar fi intransigent, ar disparea aceasta munca la negru.

Eu am o scuza: criza de timp.
Am intrebat cunostintele, prietenii, rudele.
Cel mai simplu, mi-au zis toti, anunturile din ziar.
Primul apelat, primul angajat.

Munca a fost platita dublu pentru scurtatrea timpului, dar si pentru ca au aflat,
fara prea multa greutate, de unde vin.
Nu-mi pare rau ca am platit cat nu facea, ci imi pare rau ca am incurajat astfel
munca la negru si nu numai.

Oricum am contribuit si eu, cu o suma modesta, venita dinafara, la economia tarii.
Fie ea si subterana. Dar unde nu exista asa ceva?
Daca fiecare roman, care vine pe acasa, ar cheltui, sau ar aduce ceva bani in tara, sunt convins ca s-ar mai astupa cate o gropita in asfaltul tarii.

Nu am spus si nu povestesc cu rautate cele petrecute in vacanta in tara.
Sau pentru a arata cat de negru este dracu la noi.

Nu acesta este scopul povestilor.

Exista, cum e si normal, si lucruri bune.
Care nu pot fi anulate de cele rele, oricat de rele ar fi acestea.

Abia am asteptat sa ajung la fratele meu cel mare la tara.

E ultimul, cred eu, din familia noastra care mai munceste cu bratele lui pamantul.
Acel pamant sfant cu ale carui roade ne-am hranit. Am crescut, am invatat carte, am plecat la oras. L-am parasit.

Am mancat mamaliga din malai macinat la moara, din porumb nemodificat genetic.
Sau, cum spunea fratele meu, glumind bineinteles, nemodificat "genital".
Ce gust! Cu varza acrita in putina de lemn, calita in cratita smaltuita, pusa la cuptorul,
incalzit cu lemne.
Carne si carnati de porc scosi din borcanul cu untura. Porcul crescut in curte, si taiat crestineste dupa noaptea de Ignat.

Am baut si un paharel de vin facut tot in casa din bruma de vie care le-a mai ramas.

Simtind faptul ca nu avem unde gati, si nici timp sa ne aprovizionam, ne-au invitat toti
tot timpul la masa. N-am mai tinut seama de colesterol sau de altele.
Sa vedem acum cum va reactiona organismul neobisnuit cu mancaruri bune, naturale....

Una peste alta, ne-am intors obositi.
Acest lucru era insa necesar, cum au zis toti.
Cand vom merge, data viitoare, vom avea timp si de altele si de altii.

Sunt convins ca se vor supara multi cand vor afla ca am fost pe acasa.

Mai am o nedumerire pe care am sa v-o spun si voua.

Am vazut la toti ai mei, si la prieteni chiar, frigidere mari, ticsite cu alimente.
Am vazut supermarketurile pline de cumparatori.
Am tras cu ochiul si la nota de plata.

Preturile, unele sunt ca aici sau mai mari.
Veniturile sunt mult mai mici ca aici.

Am fost la banca sa-mi reactualizeze conturile.
Si mi-am exprimat nedumerirea fata de functionarul bancii.

Mi-a explicat cum ca multi dintre romani sunt datori vanduti la banci.
Cu atat mai mult, zic eu, n-ar trebui sa aiba atatia bani pentru
produsele alimentare asa de scumpe din supermaketuri.
Care, in opinia mea, ar trebui sa se cam inchida.
Dimpotriva. Se deschid mereu altele.

Benzina e dublu ca aici, dar nu ai loc de masini. Nici pe strada, nici pe trotuare.
Vile peste vile, care mai de care mai urat colorate, masini luxoase, apartamente
cu modificari interioare, etc, etc...

De unde vin banii atunci?
De la munca la negru?...

Ba o lucrare, ba o meditatie, ba un bacsis, etc...
Ca sa nu mai vorbim de spaga, de comisioane.
Acolo sunt mai putini care au acces.
Si totusi...

Unul e Severin. Oare ce credea D-l Severin ca in PE e ca in PRO?
Nu stiu daca e vinovat cu ceva. Dar, daca justitia il gaseste vinovat, va
fi pedepsit cu siguranta. nu va avea scapare.

Mi-a trecut pe sub ochi o fraza rostita de Basescu. Prin care ameninta ca
"va da drumul dosarului lui Nastase".
Cum adica? Presedintele Romaniei detine dosare carora le da drumul cand vrea el?
Nu inteleg. Unde e separarea puterilor in stat?
Justitia judeca decat daca Presedintele ii da dosarul?

Sper sa fie o greseala a celor din presa. Sau o gluma proasta.
Dar ,asa ceva, seamana a dictatura, domnilor!
Iar, la dosarul Presedintelui, daca ar avea un dosar, ar fi imposibil de ajuns atunci, nu?

Lumea e imbracata bine. Nu prea vezi blugi, sau adidasi. Eu asa am fost imbracat mai tot timpul. Poate si de aceea, vecinii mei pensionari nu prea se uitau la mine.
Nu inspiram respect, probabil...
Se respecta. Pensionarii sunt pensionari.
I-am zis unei rude sa caute ceva de lucru, pentru ca n-avea bani.
Aici, cine vrea bani, i-am zis eu, ingrijeste in weekend de batrani, le plimba cainele, etc.

Dar eu sunt pensionar, mi-a raspuns scurt.
Pensionat la 50 de ani, cu o pensie mica, sta toata ziua acasa. dar se vaieta ca n-are bani.

Nu mai vorbesc de copii. Care, in vacante, aici, se angajeaza pe la supermarketuri.

Inca o data. Povestile mele, sper sa ma intelegeti, nu sunt spuse cu nici cea mai mica rautate.
Iar, daca simtiti asa ceva, pe undeva, va rog sa-mi spuneti, ca nu ma supar.

Si, cu toate cele spuse mai sus, si bune si mai ales rele, eu m-am simtit bine "acasa".
Numai acolo ma simt "acasa".
Si voi reveni mereu, in Tara in care m-am nascut, am crescut si am locuit candva.

Sa ne ajute Dumnezeu sa fim si sa ne vedem sanatosi!

Ion

Cristina a scris:

Dragilor, fiti mai optimisti

De ce nu realisti?

Ion a scris:

Nu am spus si nu povestesc cu rautate cele petrecute in vacanta in tara.
Sau pentru a arata cat de negru este dracu la noi.

Nu acesta este scopul povestilor.

Adevărul înainte de toate, Ion.
Numai cel ce urăste adevărul (chiar si dureros fiind), ar eticheta povestirile tale drept răutate.
Asa că, te rog să continui fără rezerve - este vorba despre vacanta ta cu bune si cu rele, noi nu putem să te corectăm asupra momentelor pe care le-ai trăit acolo si multi dintre noi le cunosc (mai mult sau mai putin), deja.

Multumim pentru povestiri!

Multumesc,Cristina, multumesc Emil, pentru comentari!
Nu, nu e vorba de a spune adevarul.
Pentru ca acesta e greu de spus.
Este vorba, pur si simplu, de niste momente petrecute in tara, la interval de un an.
Nu stiu daca aceste momente pot reflecta intr-o oarecare masura un adevar sau realitatea
din tara.

Aceste momente sunt povestite ca fiind traite.
Ele nu pot spune decat o parte din adevar.
Mai ales ca e destul de posibil sa fii un pic mai mult sentimental.
Si, atunci adevarul spus pare exagerat, intr-un sens sau altul.

In comuna unde m-am nascut, Isalnita( unde a fost acel Combinat chimic, acum ruina),
am vizitat noul local al Scolii.

Cladirea respectiva, cu pereti de aproape un metru, a apartinut Elizei Opran, o mosiereasa
pe acea vreme.

Apoi a fost puscarie, scoala de corectie.
Acum i-au dat aceasta destinatie de scoala.

Au facut modificari interioare pentru sali de clasa spatioase.
Cand au trebuit sa sparga ziduri cu picamerul.

Exteriorul nu e atins decat de tencuiala si de vopseaua noua.
Am fost acolo din curiozitate.
Cu ani in urma, am fost si profesor si directorul scolii din sat pentru scurt timp.
Cand am facut o fantana si am plantat ciresi in curtea scolii.

Directorul scolii este tot un fiu al satului.
Tanar si inimos.

M-am bucurat sa vad ca elevii satului meu au conditii minunate de a invata.
Incalzire centrala iarna, iar vara, imi zicea directorul ca e racoare ca de la aer conditionat in cladire, datorita zidurilor foarte groase. Teren de sport, de tenis, o baza sportiva in toata regula.

Cand eu eram elev, si eram de serviciu, prin anii 48-55, ma trezeam la ora 5 si veneam la scoala sa ajut omul de serviciu sa sparga lemne si sa facem focul in clase.

Asa era atunci, cand invatam la lampa cu gaz, si ne incalzeam la soba.
Asa este acum, cand in clase am gasit calculatoare....
Iar in comuna s-a facut canalizare si s-au introdus si gaze in case...
Nu la toti ca nu au bani.
Pe fratele meu cel mare l-am ajutat eu acum pentru "a baga" gaze...
M-am bucurat mult ca am putut face acest bine.

Sara buna, vecine!
Noapte buna, romane!
Ion

Ion a scris:

Aceste momente sunt povestite ca fiind traite.

Asta e cel mai important, Ion. Deci tot la adevăr se ajunge, adevărul trăit de tine în vacantă.

Eu mă simt adânc miscat de povestirile tale si promit că le voi citi pas cu pas, fără să omit niciuna.
Chiar dacă uneori nu voi comenta asupra celor spuse de tine, voi fi acolo în miezul povestirilor, trăind clipele acelea alături de tine.

Citat :

Sara buna, vecine!

O seară plăcută si tie, Ion!

Foarte interesant topicul, si ma bucur Ion ca l-ai deschis
si ca pe lânga povestile/trairile tale pe meleaguri natale,
mai facem o radiografie a starii natiunii românesti.
Fara a mai da quote, îmi spun si eu parerea la cele scrise de voi.
Şi îmi cer scuze dacă sar de la o idee la alta, dar îmi trec prea
multe prin cap.
Pe lânga mitocania oamenilor, vizibila e si tristetea oamenilor
care trec pe lânga tine.
Iar referitor la asta, pot spune că am uitat să ne bucurăm.
Într-adevăr nu avem multe din ceea ce alţii au, dar românii
mai nou, au un scop, ei nu mănâncă ca să trăiască, ei trăiesc
ca să mănânce.
Ion te-ai simţit singur în ţara ta, aşa mă simt şi eu, văzând ceea
ce e în oraşul meu, în ţara mea, la teveurile de la noi.
Poate de aceea mă retrag pe net, unde caut filme, caut cântece,
caut ceva ce să nu aibe legătură cu jaful/prostituţia politicienilor
, sindicaliştilor care ne conduc pe noi, sau a ziariştilor care ar
trebui să ne informeze corect.
Zaraza, spui de un român care a plecat dinţară. Asta e. Ne ducem la
alţii unde ne arătăm putinţa şi talentul. Ţara noastră nu ne vrea,
nu ne apreciază.
Dolion ai făcut o radiografie foarte corectă a societăţii româneşti.
Comportamentul oamenilor din jurul meu cu care am contact prin natura
serviciului, mă înrăieşte şi pe mine.
Şi foarte des mă trezesc spunând lucruri care nu mă reprezintă,
şi îmi revin, şi îmi spun, că eu nu sunt aşa, că trebuie să las
lucrurile rele pe lângă mine, din păcate nu le pot schimba, şi decât
să mă schimbe ele pe mine, mai bine nu le bag în seamă. Poate nu e cel
mai corect lucru, am observat asta şi la alţii, dar am mai intervenit
în unele discuţii, încercând să iau apărarea cuiva, sau să reproşez cuiva
modul de comportament/limbaj , dar fără nici un folos. Şi probabil aşa
au făcut şi alţii, au văzut că nu au nici o şansă, ei sunt mai mulţi
şi mai vocali.
Referitor la sărăcia unora, nu ştiu să se întindă atât cât le e plapuma.
Au telefoane scumpe, au televizoare măcar pe LCD dacă pe plasmă
nu s-a putut.
Da, sunt mulţi pensionari/asistaţi social care aşteaptă de la stat
mai mulţi bani. Ieri treceam pe stradă şi am fost agasată de o femeie
care cerşea. Nu era ţigancă. Alături era un local care avea un afiş că
făcea angajări. Probabil nu ar fi angajat-o, dar sunt convinsă că nici nu a
încercat.
Aşa e şi cu copii. În străinătate deja muncesc de pe la 16 ani, aici nu se
nagajează nici după ce termină liceul/facultatea.
Sunt multe de scris de societatea noastră şi nu foarte bune toate.

Felicitari pentru tema, Ion. Din cele citite reiese un suflu tineresc si daca nu spuneai ceva la un moment dat , legat de anii cind mergeai la scoala, as fi ramas cu impresia unui tinar plecat nu foarte de mult la lucru in strainatate.
Tristetea si mitocania-doua noi racile si care ne amarasc sufletul; sotul meu imi tot zice ca ele existau si inainte, dar noi nu le vedeam, pentru ca nu traiam in acest mediu si pentru ca exista inca o teama de manifestare in public fara jena. Exista modestia si aprecierea valorii, cultivate cumva mai intens acasa si in societate; ce rusine , sa te fi atentionat cineva ca nu te comporti civilizat!?! Acum, pentru ca sufera in primul rind familiile, rezultatele se rasfring mai ales asupra tinerilor.
Revin, tema este foarte interesanta.

@Ion
Cu multa placere.

Eram convinsa ca ai si amintiri placute din vacanta petrecuta in tara ta, le asteptam cu nerabdare. Si apreciez mult pe romanii care -desi plecati pe alte meleguri- gasesc cite un mic diamant chiar si-n noroiul si praful de pe ulita romaneasca. Eram convinsa ca au fost doar citeva momente razlete in care te-ai simtit singur in tara ta, avind in vedere ca ii aveai -tot timpul- pe cei dragi alaturi de tine. Eram convinsa ca mitocania intilnita de tine pe alocuri nu putea reflecta un adevar generalizat la nivelul unei natiuni intregi ce se lupta cu proprii demoni -dar nu numai. Mai am doar speranta ca romanii plecati pe alte meleguri vor fi mai uniti si mai buni, tocmai pentru ca vad la altii, in alte tari se poate. Dar nu stiu de ce, am senzatia ca romanii sunt chiar mai dezbinati in strainatate decit in tara, din pacate...

Si apoi, daca romanii din tara se zbat sa fie optimisti, voi -cei plecati si care, desi acum aveti libertatea de a va intoarce in tara voastra, nu o faceti din diverse motive- ati putea sa ne incurajati mai mult si sa nu ne tot luati speranta de mai bine, aratindu-ne mai mult sau doar ce este negru, adica ceea ce oricum noi stim deja, ca doar traim aici, nu pe Luna. Poate ca gresesc, dar asta cred eu. Sincer(a), ca-ntotdeauna, deh...

Cit despre "dictatura" lui Basescu, sa nu dam apa la moara extremistilor/anarhistilor si sa nu scoatem cuvintele din context, totusi. Replica a fost: "Nu ma faceti sa dau drumul la aceste dosare in public". In respectiva discutie, Basescu se referea strict la publicarea dosarului lui Nastase, avind in vedere ca membrii psd si-au facut dosare intre ei si ca plingerile penale impotriva lui Nastase erau facute chiar de colegii sai de partid. Asta in timp ce pesedeaua si uslasii tzipa toata ziua isteric pe la antenele securiste ineptii cum ca ar fi dosare politice facute de Basescu si neamu' lui. Si nu trebuie sa te mire ca Basescu are acces la dosare sau ca are aceste informatii, pentru ca fiind vorba despre dosarele unui membru al parlamentului, decizia parlamentului -impreuna cu dosarele- ajung la presedinte pentru avizare, deci in final presedintele este cel ce le avizeaza pentru inceperea urmaririi penale.

@Emil Condor
care a scris:De ce nu realisti? atunci cind Cristina a scris:Dragilor, fiti mai optimisti

Pentru mine, optimismul e si real(ist), iar din pacate asta pare ca nu e acelasi lucru si pentru tine ... Eu imi doresc si ma gindesc ca va fi bine in tara mea, astfel incit, intr-un fel, incerc sa si atrag acest lucru.

Ion a scris:

Nu am spus si nu povestesc cu rautate cele petrecute in vacanta in tara.
Sau pentru a arata cat de negru este dracu la noi.

Nu acesta este scopul povestilor.

Exista, cum e si normal, si lucruri bune.
Care nu pot fi anulate de cele rele, oricat de rele ar fi acestea.

Ah, acum inteleg mai bine cuvintele tale! Uneori in virtual nu prea intelegem cum trebuie ce spune celalalt, dar exista rabdare si dorinta de a intelege cat mai bine pe celalalt. Intr-un comentariu mai sus Emil spunea ca te intelege si ca il misca foarte mult ce spui. E firesc, cata vreme e departe de Romania ca si tine. Eu am nevoie de un pic de ajutor...

Munca la negru – cand statul iti fixeaza salarii mici si constati ca nu poti gasi altfel alte venituri, recurgi la munca la negru. Din pacate altfel nici noi nu puteam trimite fata la facultate. In zona noastra sunt putine firme particulare. Cati gasesc locuri bine platite la ei?

De ce spui ca produsele din supermarketuri sunt scumpe? Comparativ cu cele din piata? Din pacate eu am din nou program fix la serviciu si nu mai pot sa merg sa cumpar de la tarani decat sambata. Daca am timp si daca gasesc ce vreau. Aici e mica varietatea de marfuri de la tarani. Cred ca sambata nu gasesc castraveti murati (cei pe care i-am avut eu s-au stricat repede pentru ca a fost foarte cald cand i-am pus la murat).
Sau sunt scumpe pentru salariile noastre? Cine cumpara de la supermarket avea multe marfuri sau scumpe ? Ca sunt marfuri scumpe si marfuri ieftine, si la supermarket...

yzzy a scris:

Zaraza, spui de un român care a plecat din ţară. Asta e. Ne ducem la
alţii unde ne arătăm putinţa şi talentul. Ţara noastră nu ne vrea,
nu ne apreciază.

Nu cred ca exemplul cizmarului e cel mai potrivit pentru a sublinia ca tara nu ne vrea. Ma gandesc si la alti straini care au venit la noi si se simt bine. Chiar si in aceasta perioada. Barbatul la care ma refer a fost nevoit sa plece cand au luat rusii partea de nord a Bucovinei. A lucrat in Suceava intr-o fabrica unde lucra si pe partea de creatie. Nu reiesea ca s-a simtit rau, ca a fost alungat, ci a fost alegerea lui. La radio actualitati se gaseste inregistrarea audio a intregii emisiuni. E vorba de "Semnaturi celebre". Pe el il cheama George Jitaru, am ascultat acum primele 12 minute din emisiune ca sa va spun exact ce si cum. Nu precizeaza decat ca a plecat din Cernauti - orasul natal, cand avea 11 ani, impreuna cu familia. Cand l-a intrebat daca nu s-a gandit sa se intoarca, el a spus ca ii e foarte dor de Bucovina, dar aici ii merge foarte bine. La 47 de ani a plecat din Suceava si s-a stabilit in Germania, in Ulm. Cand i se face tare dor, se urca in masina si merge la Cernauti unde are doua case in picioare. Una este locuita de ucraineni, a vizitat-o, niciuna nu-i mai apartine.
Un tanar din Anglia a ajuns in Romania pentru ca nu-si permitea sa plateasca studiile de muzica pe care ar fi vrut sa le faca. Acum canta in trupa care participa anul acesta la Eurovision. Aici nu a facut studii, a ajuns mai intai ca voluntar. Asa ca viata mai degraba ne duce, nu neaparat ne simtim alungati.

Buna, drajii mei!
Cum ar zice Abbie. Pe unde esti, de nu zici nimica?

Va multumesc tuturor pentru comentarii. Ma bucur ca putem discuta frumos si civilizat.
Despre noi, despre tara noastra de acum.

"Te iubesc asa cum esti!" -era un vers dintr-un cantec de muzica soara de pe vremuri.
Sunt convins ca toti ne iubim tara in care ne-am nascut si am crescut.

Vrem mai bine. Si la noi, ca la altii.
Si eu sunt convins ca va fi. Sunt destui care vor si pot face schimbari.
Printre ei suntem toti cei de pe acest forum.

Zambind vamesul american, la intoarcee, m-a certat de ce am lasat-o pe sotie singura la ghiseu.
Aveam declaratia de intrare impreuna. Nu ai voie sa aduci seminte, mancare, etc.
Pentru asta trebuie sa faci o declaratie.

La intrare in Romania, vamesul roman nu-i raspunde sotiei la "bine v-am gasit!"
Atunci eu n-am mai zis nimic. Imbufnat a dat cu stampila cat a putut pe pasaportul american.

In parcare, langa masina, ma astepta o cersetoare cu copilul in brate.
I-am dat 3 lei. Adica un dolar. N-a fost multumita.
Am urcat repede in masina. Maidanezii venisera si ei.

Plecand cu masina, era seara pe la 6, mi s-a parut in aer ceva ceata. Desi era soare si placut. Am realizat apoi ca era praf. Cu tonele se ridica praful in aer,in Bucuresti, zicea un comentator tv.

Da, in Bucuresti sau Craiova praf, iti intra in plamani, iar aici umezeala iti intra in oase.

Daca pentru praf mai exista posibilitatea de a strange noroiul, am vazut asta la Craiova, cu umezeala n-ai ce-i face.

Cu Basescu, Crisitna ai dreptate. N-am scos intentionat fraza din context, ci nu mi-am adus aminte exact.
Dar si asa unui Presedinte nu-i sta sa raspunda cum a raspuns el.
"Un presedinte face ce trebuie sa faca, si nu ce ar vrea el sa faca", zicea un presedinte american aici.

Acum plec iar la lucru. Ca nu-mi da nimeni bani nici de chirie, nici de mancare.
Asta am invatat de cand am inceput sa merg. Si asta fac: muncesc.

O zi buna tuturor!
Ion

In Capitala Olteniei, CRAIOVA, au inceput din 19 martie lucrarile la un pasaj aerian.
Ce se va costrui in 14 luni. Oare?
Motivul este fluidizarea circulatiei in oras.
La orele de varf e imposibil sa te misti cu autoturismul personal.
Dar nici cu taxiul sau mijolacele de transport in comun.

Pasajul respectiv va trece la nivelul etajului intai al blocurilor din vecinatate.

Adica masinile vor trece pe sub ferestele sau balcoanele de la acest etaj.
Plus zgomot, plus poluare...
Asta numai pentru a fluidiza circulatia in oras.

Inainte, cand se faceau asemenea constructii, se avea in vedere un motiv economic.
Transportarea rapida la locul de munca a sute de muncitori, la ora fixa.

Acum acest motiv nu mai exista. Pentru ca in directiile ce se vor lega au disparut
si Combinatul Chimic Isalnita si Electroputere Craiova.

Ramane numai transportul locuitorilor de acasa la magazin si invers, si a lucratorilor
in aceste magazine sau institutii ale orasului.

Ce e drept, e greu sa vii cu plasele in mana de la distanta pana acasa.
Distantele sunt aproximativ aceleasi ca pe vremuri.
Cu deosebirea ca unele supermarketuri sunt si inafara orasului vechi, sa zicem.

Distantele sunt relativ mici.
Cand eram student, traversam pe jos orasul, in 35 de min.
Desi era autobuz. Nu aveam insa bani. Nu era scump, dar efectiv, faceam economie si
din acest punct de vedere. Ce e drept ca pingeleam mai des incaltamintea.
Dar era si sanatos si frumos sa mergi pe jos.
Acum am cam uitat mersul pe jos. Si elevii vin la scoala cu masina sau cu taxiul.
Si nu sunt bani....

Eu as fi folosit fondurile europene altfel.
Pentru scoli, spitale, imbunatatirea arterelor de circulatie existente.
Nu invatam nimic din greselile altora.
Nu va inchipuiti cat de greu o sa fie cu un asemenea pasaj ce trece prin inima orasului.

Dar, daca au americanii Zgarie- Nori, noi de ce sa nu avem pasaje aeriene, subterane, etc...

Nu neg necesitatea fluidizarii circulatiei in marile orase ale tarii noastre.
Cred insa ca exista alte solutii pentru asta.

Altii au pastrat orasul vechi intact. La noi, distrugem si ce e mai nou.
Nu stiu daca am fost prea clar cu ceea ce am spus mai sus.

Dar, in Franta de ex., un locuitor s-a opus trecerii trenului pe langa casa lui, n-a vrut sa fie expropiat, si trenul nu trece pe acolo.

Aici, la noi, or fi fost intrebati locatarii blocurilor pe unde trece pasajul?
Nu cred.
Astept si parerea voastra. Poate gresesc eu.
Ion

yzzy a scris:

...vizibila e tristetea oamenilor
care trec pe lânga tine.
Iar referitor la asta, pot spune că am uitat să ne bucurăm.

Când am făcut ultima vizită în România, am remarcat imediat trei lucruri ce ieseau usor în evidentă:
- gropi peste tot în asfalt
- orase pline de câini vagabonzi
- tristetea de pe fetele românilor.

Sunt adevăruri peste care nu poti trece usor cu vederea.

Cristina a scris:

Pentru mine, optimismul e si real(ist), iar din pacate asta pare ca nu e acelasi lucru si pentru tine ... Eu imi doresc si ma gindesc ca va fi bine in tara mea, astfel incit, intr-un fel, incerc sa si atrag acest lucru.

O atitudine pozitivă e totdeauna bine venită în mijlocul societătii. Felicitări!

Optimismul tău e o realitate pentru tine, dar altii nu-l pot avea - realitatea lor e alta, Cristina.

Ion a scris:

Sunt convins ca toti ne iubim tara in care ne-am nascut si am crescut.

zaraza26 a scris:

Intr-un comentariu mai sus Emil spunea ca te intelege si ca il misca foarte mult ce spui. E firesc, cata vreme e departe de Romania ca si tine. Eu am nevoie de un pic de ajutor...

Păi, hai să-ti găsim un sponsor!

Viata la bloc am invatat-o de pe vremea comunistilor.

Acum insa lumea e libera si face ce vrea si ce nu vrea la bloc cu blocul.
Balcoanele inchise si colorate cum vrea fiecare. Portiuni din pereti egale cu apartamentele
tencuite, izolate si colorate ca un papagal.

Doamne, ce imagini! Iti vine sa inchizi ochii, or sa fugi.

Interioarele au fost distruse. Chiar ziduri de sustinere daramate.
Ma rog, fiecare cu gustul lui in interior.

Usile de la intrare larg deschise, pazite de maidanezi.
Si unde au mai fost interfoane au disparut, sau s-au stricat.
Altii nu pot pune din lipsa de bani.

Scarile nezugravite de peste 20 de ani, arata mai rau ca dupa cutremur.
Multi acuza lipsa de bani, sunt datori la asociatie, dar au cate 2 masini.

Uscatoriile sunt pline cu vrei si ce nu vrei.

Apa calda vine foarte greu si cu zgomot mare.

Dar viata continua. Mereu batranii imbatranesc si pleaca.
Cei tineri nu-i prea vezi nici pe ei.

Peisajul de mai sus, ar putea explica tristetea multora.

Gropi in asfalt, nori de praf, caini, cersetori, masini luxoase, supermaketuri abundente, cumparatori multi, trotuare ocupate de masini parcate ca niste sardele...

Pe unde mai e un pic de loc, grupuri de tineri il ocupa si nu se dau la o parte sa-ti faca loc.
Vorbesc tare si urat.

Reclame numai in engleza, televiziuni violente. Presa scrisa la fel.

Am lucrat in Maroc ca profesor. Acolo puteai sa vezi pe aceeasi strada circuland
magarul si mercedesul.
Se spunea ca este tara contradictiilor.

Atunci, cum am putea-o numi pe a noastra?

Imi pare rau sa constat cele de mai sus.
Cu atat mai mult ca in suflet pastrez alta imagine a tarii mele.

Imaginea parintilor mei care m-au adus pe lume, au muncit ca robii sa ne creasca si sa ne dea drumul in viata capabili sa ne descurcam singuri.

Erau saraci, dar muncitori. Vrednici.
Ca ei erau majoritatea oamenilor de la tara. Daca nu chiar toti.

Pastrez in memorie campia plina de holde.
Pamantul era ceva sfant. El ne hranea daca il munceam.

Aveam palmele batatorite de coada sapei. Piciorele, umblam descult,
pline de rani, de bataturi...

Dar eram veseli. Tot timpul se auzea in camp cate o haulita.
Tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, canta frumos.
Rasunau vaile cand zicea asa:
"Iauzi cum rasuna valea,
Si mandruta-mi tine calea"...

Acum sunt alte timpuri....
Despre care vor fi vorbind, poate ca si mine acum, tinerii de azi, dar peste
ani...

Noapte buna, romane!
Oriunde ai fi acuma.

Ion

Emil Condor a scris:

Cristina a scris:

Pentru mine, optimismul e si real(ist), iar din pacate asta pare ca nu e acelasi lucru si pentru tine ... Eu imi doresc si ma gindesc ca va fi bine in tara mea, astfel incit, intr-un fel, incerc sa si atrag acest lucru.

O atitudine pozitivă e totdeauna bine venită în mijlocul societătii. Felicitări!

Optimismul tău e o realitate pentru tine, dar altii nu-l pot avea - realitatea lor e alta, Cristina.

Altii, daca vor cu-adevarat, pot, Emil. Problema este ca nu se vrea (decit din gura!) binele acestei tari, din pacate.