Povesti din vacanta

Ion a scris:

"Te iubesc asa cum esti!" -era un vers dintr-un cantec de muzica soara de pe vremuri.
Sunt convins ca toti ne iubim tara in care ne-am nascut si am crescut.

Oooo, desigur. Si eu sunt convinsa ca ne iubim toti tara, unii o iubesc interesat (de exemplu doar daca le da statul bani, casa si masa moka), altii o iubesc pentru ca se poarta, si mai exista cei care o iubesc, punct.

Ion a scris:

La intrare in Romania, vamesul roman nu-i raspunde sotiei la "bine v-am gasit!"
Atunci eu n-am mai zis nimic. Imbufnat a dat cu stampila cat a putut pe pasaportul american.

Cred ca era perioada cind vamesii faceau de garda pe la DNA ...

Ion a scris:

Cu Basescu, Crisitna ai dreptate. N-am scos intentionat fraza din context, ci nu mi-am adus aminte exact.
Dar si asa unui Presedinte nu-i sta sa raspunda cum a raspuns el.
"Un presedinte face ce trebuie sa faca, si nu ce ar vrea el sa faca", zicea un presedinte american aici.

Eh, n-a zis nimeni ca Basescu ar fi un presedinte perfect precum sunt cei americani...

Ion a scris:

O zi buna tuturor!

O zi buna si tie!

Ion a scris:

Eu as fi folosit fondurile europene altfel.
Pentru scoli, spitale, imbunatatirea arterelor de circulatie existente.

Fondurile europene sunt pe categorii. Asa au vrut aia de la UE. Nu putem lua toti bani sa ne facem toate spitalele, nu sunt bani alocati pentru toate spitalele.
Din ce-am vazut, ca am lucrat in perioada 2007-aprilie 2010 la primarie, a fost cam devreme pentru noi sa accesam fondurile europene, din cel putin doua motive: terenurile pe care/cu care se putea face ceva nu erau in proprietatea institutiilor care puteau face ceva acolo, iar schimbarea proprietarului cere foarte mult timp si nu mai apuci sa te inscrii cu proiectul respectiv. Doi - cine acceseaza fonduri europene nu poate accesa pentru drumuri unde deja sunt angajate fonduri nationale. Ca la drumuri am intalnit problema asta. Asa ca drumurile se modernizeaza dupa cum s-a stabilit inainte, iar alte fonduri nu se mai pot accesa pentru ele. Se modernizeaza sau, ma rog, ce prevede proiectul. Sa nu uitam ca eu ma refer la un oras mic. Care nu a putut accesa fonduri si pentru ca avea deja rate la banci ca sa plateasca alte lucrari deja in lucru. Iar proiectul pentru spital a fost amanat, deoarece proiectele sunt luate in ordinea depunerii lor. Proiectul nostru a fost valabil, dar celelalte proiecte deja depuse au consumat fondurile existente. Intarzierile au fost mai ales din cauza proiectantului. Proiectant pe care il cunoastem, cu care am mai lucrat, dar asta e meteahna lui - intarzie. Altii n-au atata experienta sau pur si simplu nu ii cunoastem suficient ca sa ne bazam pe ei.

Citat :

Dar, in Franta de ex., un locuitor s-a opus trecerii trenului pe langa casa lui, n-a vrut sa fie expropiat, si trenul nu trece pe acolo.

Omul ala a stiut din experienta ca are sanse sa reuseasca. Nouă, experienta ne spune altceva. Si in Franta etc, calea a fost netezita de altii dinainte care au incercat pentru prima data. Inca nu suntem copti pentru asta. Si bubele trebuie sa se coaca...

Eh, n-a zis nimeni ca Basescu ar fi un presedinte perfect precum sunt cei americani...

Nu, nu sunt nici ei perfecti. Dovada ca cel de acum a fost criticat de presa pentru intarziere si indecizie, la fel ca si Traian, in problema Libiei.

Exista insa experienta mai multa. Ei sunt la al 45-lea, iar noi numai la al 4-lea(inclusiv nea Nicu).


Ce e drept, zaraza26, eu nu prea stiu cum functioneaza problema cu fondurile europene.
De aceea am si zis "as fi facut....".
Da, tot experienta conteaza. De aceea trebuie sa tinem cont si sa invatam si din greselile altora.

Altii, daca vor cu-adevarat, pot, Emil. Problema este ca nu se vrea (decit din gura!) binele acestei tari, din pacate.
Da, Cristina! E mai usor de spus decat de facut. Asta e stiut demult.

Eu am cam terminat de zis. Desi ar fi mai multe de zis.
Ca de facut, inca o data, nu e usor.

De aceea, eu ma opresc aici.
Va multumesc tuturor pentru participare la acest topic.

O zi buna!
Ion

Te-ai oprit repede, Ion!
Eu speram să continue la nesfârsit...

N-avea cum... vacanta nu a fost la nesfarsit! Atat cat a fost, topicul acesta a adus un val de aer proaspat in forum. Mi-a placut!

Cind eram inca in tara si veneau rudele sotului in vizita, faceam niste eforturi imense sa avem sa le oferim ceea ce stiam noi ca e mai bun la noi; eram profund dezamagita ca ii vedeam privind cu condescententa in jur.Chiar si cei care erau binevoitori, tot aveau ceva de comentat.Asta era pina in revolutie.
Apoi am plecat noi "afara". La prima intoarcere, nu o sa uit pina la moarte, cind ne-am oprit la intrarea pe pod la Giurgiu, ca sa incepem trecerea, mi s-au umplut ochii de lacrimi si nu puteam sa-mi opresc suspinele. Verdele parca era mai verde ca pina atunci, Dunarea mai mare si mai frumoasa...
Vraja s-a rupt imediat dupa trecere, asteptind la o coada de 8 ore !! in vama, pentru a intra pe teritoriul romanesc. Nu asteptarea a fost cea care ne-a socat( nu uitasem cozile inca..), ci...niste copii care erau soldati graniceri. Au inceput sa faca turul masinilor de la coada si, in simplitatea lor, crezind ca vorbesc unor straini, au inceput..circul. Cerseau de fapt, dar cu un vocabular violent, tigari. Mi-au trecut fiorii nostalgiei si , interzisa, am continuat sa-i ascult pina a sosit si rindul nostru sa ne "vamuiasca"; atunci am avut una dintre putinele reactii violente din viata mea. M-am simtit jignita , ca romanca, de impresia pe care o lasau strainilor cunoscatori de romana( dar nu era nevoie nici macar de asta, pentru ca erau foarte expresivi..),
De atunci, acasa sau in strainatate am avut mereu de infruntat acest sentiment de jena creat de unii dintre concetatenii mei.
La un moment dat, vazind cum reactioneaza ceilalti straini in fata unor astfel de "reprezentanti" de ai lor, am luat hotararea sa-i imit: nu eu sint de vina ca exista hoti, curve, potlogari printre romani, asa cum exista si printre ceilalti.Doar ca mie, ca romanca, mi se ascutea simtul de observatie cind era vorba de ai mei.
Am inceput sa contrabalansez acest sentiment cu acela de mandrie si admiratie fata de ceilalti reprezentanti ai nostri, mult mai numerosi.Si asa mi-am gasit, in sfarsit un echilibru.
De fiecare data imi propun sa nu mai dau atentie mitocanilor romani si sa-i vad doar pe romanii de valoare, de la cel mai simplu om, pina cel cel mai vestit artist sau om de stiinta.

Referitor la prima intrare în România după Lovitura de Stat: am intrat pe la Nădlac si norocul nostru a fost că acea granită era monitorizată de UE, acolo fiind doi austrieci prezenti la fata locului, iar din cauza aceea nu am avut niciun fel de probleme la trecere. Altfel, cine stie ce ne mai cereau...
Dar experienta altora, personal îmi ajunge pentru a întelege ce lucruri se întâmplau când aveai de a face cu niste vamesi corupti, pusi pe căpătuială cu orice pret.

Important este sa reactionam si sa nu-i lasam sa devina un fenomen de masa.
Zaraza explica undeva ca exista explicatie la apatia noastra vinovata: istoria!
Pot intelege o astfel de justificare, nu sint de acord; asa, dacii ii pedepseau foarte aspru pe hoti si mincinosi, de ce nu ii imitam?

Daca m-am oprit eu, asta nu inseamna ca nu se poate continua.
"Ce e mult nu bun." Dar si ce e putin, nu e de ajuns.

In fine!
Ma bucur ca mai sunt printre noi si altii care au cate ceva de spus.

Eu am trecut de cateva ori prin vama Romaniei si inainte de '89.
Da, Cruciat! Asa era.
Dar nu erau vinovati soldateii. Ci sistemul din care faceam parte cu totii.
La fel era si la vama bulgareasca, sarbeasca, ceha, nemteasca(democrata).
Dar ce credeti ca in Benelux nu mi-au cerut Snaps?

Venind spre tara, intr-un sat, am depasit viteza de 30 la ora intr-o curba.
Ma opreste in varful curbei un politist.
Aveam o Dacie dar inregistrata in Maroc.
Mi-a zis ceva de amenda, dar eu aveam pregatite tigarile si cafeaua.
Cand le-a vazut, ii straluceau ochii. Si mi-a zis sa merg undeva, mai departe, sa nu-l vada ceilalti colegi. Asta a fost amenda.
Tigarile Kent si cafeaua erau valuta forte pe vremea aceea.

Eu cred acum ca eram cel putin la fel de vinovat ca si politistul care nu mi-a cerut, dar eu i-am dat, chiar mai mult decat facea amenda.

Nenorocirea este ca acum se continua cu obiceiuri tot proaste.

Parcarea de la Otopeni e platita.
De ce nu intra in pret si apararea de caini si de cersetori?
Macar la intrare sa ai putina liniste.

Revin la articloul lui Alin Teodorescu "Povestea copilului de 9 ani".
Oare ce ne lipseste noua, romanilor, sa avem si noi un copil de 9 ani?
Da, am raspunde: Noi nu suntem japonezi. Sau: Noi nu suntem nemti.

Da, dar suntem si noi tot fiinte rationale, ca si nemtii, ca si japonezii etc..

De ce? De ce? De ce?

Unde gresim noi, cred, ca schimband un regim cu altul, e suficient ca sa o ducem mai bine si sa fim altfel.
Nu, fratilor! E necesar, ar zice un matematician, sa schimbi un regim cu altul mai bun.
Dar nu e si suficient, ar completa tot matematicianul.
Ar trebui sa ne schimbam si noi. Sa ne schimbam mentalitatile.
Sa ajungem si noi sa fim ca acel copil de 9 ani, japonez.

Cred ca o stiti povestea respectiva?
Daca nu, in Gazeta de Sud, www.gds.ro, cautati-l pe Alin Teodorescu la "Opinii".
Ultimul edit., publicat de AT in GdS, cred ca este cel mentionat de mine mai sus.

Si mai putem continua tot asa cu "Povesti din Vacanta", dar nu neaparat in Romania si despre Romania.

Haideti cu Povestile!...

Un weekend placut in continuare tuturor!
Io

Ion a scris:

Daca m-am oprit eu, asta nu inseamna ca nu se poate continua.

Categoric e asa cum spui, Ion!
Uite si Nicu vrea să intre în hora povestirilor de-acasă: unele triste, altele mai putin triste, că asa e viata.

Povestile mele, trebuie sa le mai asteptati, pana ma intorc din vacanta din august si asta numai daca voi pleca undeva! Daca raman la "Cabana Plapumioara", nu prea voi avea ce spune.

Ion a scris:

Se respecta. Pensionarii sunt pensionari.
I-am zis unei rude sa caute ceva de lucru, pentru ca n-avea bani.
Aici, cine vrea bani, i-am zis eu, ingrijeste in weekend de batrani, le plimba cainele, etc.

Dar eu sunt pensionar, mi-a raspuns scurt.
Pensionat la 50 de ani, cu o pensie mica, sta toata ziua acasa.

Da. Pesionarii sunt pensionari de la 50 de ani. Sunt ei de vină că stăpânul nu le mai dă de lucru? Şi ce ar putea să facă la noi, în România? Să lucreze! Dar unde? Păi, la negru că albu are destui şomeri tineri de unde să aleagă. Iar negru e negru şi îşi permite ca după ce pensioanrul i-a lucrat timp de o lună să-i dea drumul pe motiv că nu face faţă uitând să-l plătească, deşi pensionarul a făcut tot ce i-a cerut negrul fără să stea să-şi frece pantalonii de scaun.
Să îngrijească nişte copii mici? Păi pentru asta este musai să ştie engleza şi cum el pe vremea şcolii făcu rusa, nu corespunde.
Să plimbe maidanezii? Dar asta o poate face numai dacă este prieten cu stăpânul lor şi cum prietenii se ajută pe gratis, ce rost are să umble cu cânii după el?
Şi uite aşa, pensionarii ajung să frece laviţa de la poartă şi să fie arătaţi cu degetul că stau şi nu fac nimic.
Norocul meu că IO am găsit de lucru. Plimb apartul de fotografiat pe marginea Mureşului.

Noa serbus. La noi nu este ca la voi Ioane.

abbilbal a scris:

Ion a scris:

Se respecta. Pensionarii sunt pensionari.
I-am zis unei rude sa caute ceva de lucru, pentru ca n-avea bani.
Aici, cine vrea bani, i-am zis eu, ingrijeste in weekend de batrani, le plimba cainele, etc.

Dar eu sunt pensionar, mi-a raspuns scurt.
Pensionat la 50 de ani, cu o pensie mica, sta toata ziua acasa.

Da. Pesionarii sunt pensionari de la 50 de ani. Sunt ei de vină că stăpânul nu le mai dă de lucru? Şi ce ar putea să facă la noi, în România? Să lucreze! Dar unde? Păi, la negru că albu are destui şomeri tineri de unde să aleagă. Iar negru e negru şi îşi permite ca după ce pensioanrul i-a lucrat timp de o lună să-i dea drumul pe motiv că nu face faţă uitând să-l plătească, deşi pensionarul a făcut tot ce i-a cerut negrul fără să stea să-şi frece pantalonii de scaun.
Să îngrijească nişte copii mici? Păi pentru asta este musai să ştie engleza şi cum el pe vremea şcolii făcu rusa, nu corespunde.
Să plimbe maidanezii? Dar asta o poate face numai dacă este prieten cu stăpânul lor şi cum prietenii se ajută pe gratis, ce rost are să umble cu cânii după el?
Şi uite aşa, pensionarii ajung să frece laviţa de la poartă şi să fie arătaţi cu degetul că stau şi nu fac nimic.
Norocul meu că IO am găsit de lucru. Plimb apartul de fotografiat pe marginea Mureşului.

Noa serbus. La noi nu este ca la voi Ioane.

Noa serbus. La noi nu este ca la voi Ioane.


Corect!!!!si subscriu

Eu n-am zis ca este, sau ca ar trebui sa fie ca "aici".
Unde sunt eu acum, nu e "la mine".
La mine este acolo unde am petrecut dintr-un an, fie si numai 2 saptamani.

Nu am zis-o cu rautate, bade!
Chiar daca este cum zici tu si cu Geta.

Dar...
Este intotdeauna un dar.

Iata-l: Fratele meu cel mare, ultimul care isi munceste cu bratele pamantul
mostenit de la parintii nostri, mai cheama, chiar si duminica, pe copiii lui sa-l ajute
la unele munci ale pamantului. Ca el, e deja in varsta( are 76!), si nu mai are atata
putere fizica sa le faca pe toate.

Tatal nostru a muncit pana in ziua cand a plecat.

Copiii lui, are trei sa-i traiasca!, vin si il ajuta, daca vor sa aiba de unde sa le dea tata.
Ruda aceea, despre care va vorbeam, si-a vandut pamantul.
Mare greseala! Si acum sta intr-o pensioara mica, de la varsta de 50 de ani, si se vaieta ca
nu-i ajunge.

Eu sunt convins ca, daca acum nu se gaseste cate ceva de facut, nu mai e mult si se
va gasi pentru toti cate ceva.

Chiar si pe degeaba, si tot e bine sa faci ceva. Sa nu stai deloc. Decat daca esti bolnav.
Lucrurile se vor mai aseza.

Nici aici nu e usor sa gasesti de lucru.
Si, mai ales, ce vai vrea tu. Bine platit, munca nu prea, si toate avantajele.

Bine, pentru mine, felul de a fi al pensionarilor, vecinii mei, mi s-a parut un pic curios.
Fara sa iau in consideratie, cu mai multa atentie, care e situatia reala de la noi din tara.
Poate am exagerat eu, judecandu-i prea aspru.

Ar fi fost bine sa dau si solutii, nu numai critica.
Ca asta e usor, nu?

Problema cu stapanul, acum, ar trebui vazuta altfel.

Cine e stapanul acum?
Nu mai e statul in totalitate, ca altadata.
Iar omul, acum, e complet liber sa caute, sa aleaga, sa alerge, sa plece, pana
gaseste ceva.

Urez succes tuturor!
Sanatate si curaj!
Negrul se va mai albi cu siguranta.
Ion

abbilbal a scris:

La noi nu este ca la voi...

Da, stim, în România e ca... niciunde!

Românii dau opt milioane de euro pentru vacanţe pe vase de lux. VEZI cea mai scumpă croazieră

Cu toate că suntem în plină criză financiară, câteva mii de turişti români au găsit resurse financiare importante pentru excursii pe vase de croazieră de lux.

Reprezentanţii agenţiilor spun că peste 9.000 de români au optat pentru vacanţe mai scumpe anul acesta şi vor plăti pentru ele peste opt milioane de euro. Cifrele sunt în creştere faţă de anul trecut, când 8.000 de turişti au cheltuit 6,5 milioane de euro.

Cea mai scumpă vacanţă vândută anul trecut a fost o combinaţie de trei croaziere cumpărată de un cuplu. Excursia a durat două luni şi a costat 60.000 de euro.
Ce super!

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/romanii-dau-opt-milioane-de-euro-pentru-vacante-pe-vase-de-lux-vezi-cea-mai-scumpa-croaziera_858588.html#ixzz1TxfdJrBw

Un român a reuşit, în trei săptămâni, să vadă Lacul Titicaca, Deşertul Atacama - cel mai arid din lume - şi Insula Paştelui - cel mai izolat loc populat de pe Glob, căruia localnicii îi spun “Buricul Pământului”.
Octavian Pică ne-a împărtăşit câteva impresii din fascinanta călătorie în America de Sud.

Situată la aproximativ 3.500 km de cel mai apropiat ţărm, Insula Paştelui e cel mai izolat loc populat de pe Pământ. “Zborul din Santiago de Chile până în «Buricul Pământului», cum îi spun indigenii, durează vreo cinci ore. Pe insulă, turiştii sunt întâmpinaţi de gazde cu ghirlande de flori. Populaţia, care vorbeşte spaniola şi limba locală Rapa Nui, cam 4.000 la număr, este primitoare, liniştită şi ospitalieră. Pe întreaga insulă e extrem de curat. Nu am văzut nicăieri nici măcar o cutie, o hârtie sau o pungă pe jos”, ne-a declarat Octavian, care a stat trei zile pe insulă.
Faimoasă pentru misterioasele statui Moai, nişte coloşi sculptaţi în rocă vulcanică şi aliniaţi pe ţărm, Insula Paştelui primeşte circa 50.000 de vizitatori anual. Se spune că statuile ar fi fost sculptate de-a lungul a 500 de ani, de triburile indigene şi că ar simboliza strămoşii zeificaţi ai locuitorilor insulei. Aceste statui din rocă vulcanică au fost realizate de primii locuitori ai insulei, masa lor poate ajunge la sute de tone şi specialiştii încă se mai întreabă cum au fost transportate pe coastele insulei. Legendele spun că statuile Moai (deşi nu au picioare!) au mers singure până la marginea oceanului. Ciudat e faptul că, în limba locală, există un verb care înseamnă “a merge fără picioare”!
Multe dintre statui sunt ori distruse, ori dărâmate, nu din cauza vremii care a trecut peste ele, ci a triburilor care se luptau între ele, cu sute de ani în urmă, pe acest petic de pământ pierdut în imensitatea Pacificului.

Trăiesc în satele plutitoare pe lacul Titicaca

După Insula Paştelui, a urmat vizita la insulele plutitoare locuite de pe lacul Titicaca, situat pe graniţa dintre Peru şi Bolivia, la 3.821 m altitudine. Plaurii au fost construiţi de populaţia Uro ca mijloc de apărare împotriva incaşilor. Azi, după mai mult de 500 de ani, insulele au devenit unele dintre principalele atracţii turistice din America de Sud. Sunt făcute din rădăcini şi acoperite cu tulpini de stuf, iar pe ele sunt construite satele localnicilor. Deşi trăiesc fără curent electric, oamenii care îşi duc viaţa pe insulele plutitoare au şcoală, spital, chiar şi biserică.

Cu placa pe nisipul din Deşertul Atacama

Deşertul Atacama este cel mai arid loc de pe planetă. Pe lângă peisajele inedite, întinderile imense de nisip şi văile adânci, deşertul Atacama, le oferă turiştilor posibilitatea de a practica un sport destul de rar: sandboardingul. E la fel ca snowboardingul, doar că “acţiunea” se desfăşoară pe dunele de nisip.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/octavian-pica-roman-bBuric-pamant-377347.html

Folli Follie prefera INSULA SPTESTES pentru vacanta 2012.