Povesti, povestioare

FABULA PAPAGALULUI

Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.

Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.

Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.

Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:
- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de... avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!

Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat...
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.

În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!

Balada fetelor de altădată

Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.

In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.

In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″

Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.

Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”

Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Dragii mosului, sa va spun o poveste? Pai va spun.
Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi 5. Asa, ca pentru voi, va spun, urasc hi5-ul. Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.

Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj' meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm x Sau: plshe&hi5 tau ast comm d la u plz.

Priveam tatonarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu "uof uof atat de nfs sometimes buah?!"
Stiu, sunt un batran decrepit ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca trăiţi in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca ţoalele de firma au luat locul cărţilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbăde au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate.
Si, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan.

Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu'... fara sa vada Bamboo-ul).
Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ce va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.

Povestea e adresata doar cocalarilor si pitipoancelor. NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR. Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumesc ca sunt aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar. Un pic.

Si acum povestea.

Kpra coo 3 iezi. ( adaptare )

Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
"3 yezi bulangii, fug akum la D&G,
Si va aduce mama voo okelari cu rama noua
Ktarama de metal, cat zabala de la cal,
Si trei blooze cu sclipici si adidasi cu "arici"
Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu'"
- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri prin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii, ma imbrak la D&G.
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea "D&G" la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky.
Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
- Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!
Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera.
Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?

[BFP says: ]
Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:
"Ticalosul si mangositul! Ei las' ca l-oi invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii la plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!"

Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.

Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup.. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele.

Asta in cazul in care povestile mai au un viitor ...

dolion a scris:

Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu "uof uof atat de nfs sometimes buah?!"

„Nemişcaţi, fata şi bărbatul stau faţă în faţă, ochi în ochi. N-au schimbat nici un singur cuvînt. Şi dacă îşi vorbesc, o fac pe altă cale decît cea a conştiinţei, unde intervin ideile şi cuvîntul - se înţeleg printr-un flux subteran, în adîncimi nepătrunse. De vorbit, sigur îşi vorbesc - altminteri cum de i-ar fi coborît linişte în suflet? Şi o încredere aproape senină - cînd pînă atunci se zbătuse, zbuciumată, luptînd cu deznădejdea?... dragostea adevărată, dragostea irezistibilă e o regăsire, nu-i decît reînnodarea iubirii dintr-o altă viaţă!"

Karl Gjellerup „Călători în eternitate"

Emil Condor a scris:

dolion a scris:

Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu "uof uof atat de nfs sometimes buah?!"

Abia acum am vazut de ce rizi, Emil ...

...uof uof atat de nfs sometimes buah, adica ai dreptate , Dolion . Citeodata si eu ma uit crucis la -sa le zicem- abrevierile astea, exagerat de mult utilizate de catre tineri .

Doua hoatze

Amelie (23 ani) - Ploiesti - 30.11.2004

Eram intr-un mall cu o prietena foarte buna, care m-a luat cu ea sa-si cumpere haine noi. Am intrat noi din magazin in magazin, pana am gasit unul pe placul ei. A inceput sa probeze o gramada de bluzite, fustite, etc.
Eu m-am oprit intr-un colt al magazinului unde erau expuse tot felul de bijuterii. Mi-a picat mie pe un inel superb, dar problema era ca nu aveam bani la mine. Cand am vazut ca vanzatoarele erau tocmai in coltul celalalt al magazinului, fara sa ma gandesc prea mult, l-am luat din postament si l-am bagat in buzunar. (Nu stiu nici acum de ce nu am rugat-o pe prietena mea sa-mi imprumute ceva bani, inelul fiind destul de ieftin) Cand a iesit prietena mea din cabina de proba nu am zis absolut nimic de fapta mea, de frica sa nu auda cineva. Ea tot mai cauta cate ceva prin magazin. Dupa vreo zece minute, i-am spus ca am furat un inel, in ideea sa se grabeasca. A facut o fata de parca vazuse o fantoma, si a inceput cu morala, in timp ce ne indreptam spre iesirea magazinului. Am iesit din magazin, am iesit si din mall, iar cand sa ne urcam in masina, am observat ca ea avea pe brat bluzitele si fustitele pe care le probase, plus doua perechi de ciorapi pe care ii luase cand a iesit din cabina. Avea de gand sa le cumpere, normal, dar am speriat-o atat de tare cand i-am divulgat marele meu secret, incat a si uitat ca le avea pe brat. Tot drumul spre casa am ras, mai ales ca nu tot ce probase ii placea, dar acum ca le furase fara sa vrea, doar nu le returna, nu???

La farmacie

Pisi (24 ani) - Pitesti - 12.12.2004

Intr-o calduroasa si frumoasa zi de vara, intru io intr-o farmacie prin centru sa-mi cumpar niste plasturi URGO pentru ca imi facusera niste rani sandalele cele noi.
Farmacia era cam aglomerata, dar asta nu m-a impiedicat sa ma asez la rand deoarece nu ma grabeam. Intr-un final ajung si io in fata si arat cu degetul (sic!) inspre standul de URGO spunand:
-Vreau si eu patru URGO, va rog. Rana mea era cam mare, asa ca o intreb pe farmacista:
-Nu va suparati, mai mari nu aveti? Farmacista, isi aranjeaza mai bine ochelarii pe nas (Ca sa ma vada mai bine!!!), si intreaba:
-MAI MARI ??? Io insist:
-Da, mai mari. Mi-ar trebui mai mari. Cam cat de mari sunt astea? Lumea din farmacie deja incepuse sa chicoteasca, dar mie nu-mi pasa, io vroiam mai mari (sic!) ! Farmacista, zambind, imi zise:
-Domnisoara, nu va inteleg, vreti mai mari??? Dar nu exista mai mari! Sunt marime universala! Io, bulversata, zic:
-Sunteti sigura? Pentru ca eu am cumparat de la o alta farmacie unele mai mari, dar erau alta marca, nu URGO. Farmacista, si mai bulversata ca mine, zice:
-Si...cam cat de mari erau?? Io ii arat femei cam cat de mari erau moment in care celelalte doua farmaciste si toata lumea din farmacie pufnesc in ras... Farmacista zise:
-Domnisoara, dumneavoastra ce vreti de fapt sa cumparati? Io, uimita de intrebare, raspund:
-Plasturi, bineinteles, ce altceva??? Dupa care ma anunta ca i-am aratat inspre standul de prezervative !!! Imaginati-va in ce fel m-am inrosit si cum radeau in hohote toti cei din farmacie!!!

Un cersetor dragut

TheMASK (21 ani) - Focsani - 15.06.2004

Intr-o seara am rugat un prieten care lucreaza la o firma de taxiuri sa ma duca pana intr-un loc anume sa ma intalnesc cu cineva. Cum am coborat din taxi am fost acostat de un balaur de vreo 10 ani care imi cere bani. I-am spus ca nu am si atunci s-a oferit sa imi dea el.
Dragut tipul, nu??

Puiu meu!

just_me (21 ani) - Oradea - 18.05.2004

Trebuia sa merg sa ma intalnesc cu prietena mea, dar a aparut o problema si nu ma puteam duce la intalnire. Am pus mana pe telefon si i-am scris urgent un sms, care suna asa: "Puiu' meu drag si scump. Oricat de dor mi-ar fi de tine si oricat te-as iubi nu pot ajunge. Promit ca o sa ma revanseez si o sa-ti ofer orgasme de zile mari. Al tau iubit".
Toate bune si frumoase, doar ca la 10 minute ma suna un bun amic casatorit. Din greseala i-am trmis lui sms-ul si l-a citit nevasta-sa. Imaginati-va cat de greu a fost sa o convingem ca a fost doar o greseala.

Cum e turcu'...

just_me (21 ani) - Oradea - 18.05.2004

Tatal meu e un tip super de treaba si super afemeiat. Cu toate ca umbla toata ziua dupa fuste ma inteleg bine cu el.
Ideea e ca intr-o seara la o discoteca am agatat o tipa. Era ceva mai in varsta ca mine, dar asta nu e o problema. Era experimentata, ma gandeam eu. Mergem acasa, ramane peste noapte la mine. Totul a decurs super misto, pana a doua zi dimineata cand ne-am trezit si mi-a vazut o poza cu mine si cu parintii mei pe birou. Era socata!!! Evident ca fusese si cu tatal meu. De atunci obisnuiesc sa le intreb pe toate daca il cunosc pe tata!!!
Baieti cu tati afemeiati, mare grija pe cine bagati in pat!!!

Ghiozdan naravas!

WENTEX YULY (13 ani) - BUCURESTI - 04.05.2004

De Craciun am primit un ghiozzdan cu cap maini shi picioare de catelus. Acest ciudat "ghiozdan" avea un mic obiect care piuie cand intri sau iesi dintr-un magazin. Tatal meu mi-a spus ca vanzatoarea i l-a dat asa si ca a spus ca nu este nici o problema.
Intr-o zi am plecat cu mama la Mall si in toate raioanele am fost oprita si controlata de toti gardienii. A fost o zi groaznica. Astazi nu mai port vestitul "ghiozzdan" decat la scoala. Parca si acum imi este frica!!!

Opriti autobuzul...

VERMISORU (20 ani) - BUCURESTI - 29.04.2004

M-am trezit intr-o dimineata si ma grabeam sa merg la scoala ca intarziam. Am asteptat autobuzul de mi-a venit rau. Vine, in sfarsit, autobuzul si opreste putin in panta cu motorul pornit. Soferul era jos vorbind cu cineva, statea cu spatele cand, la un moment dat, vad autobuzul ca o ia la vale si incep sa strig cat ma tinea gura:
-Opriti autobuzul... frana de mana... opriti...
Cand colo, autobuzul face o manevra si intoarce cu tot cu sofer la volan. Cand o fi urcat la volan, nu stiu. Asta e, eram inca adormita. Ce or fi zis oamenii din statie in gandul lor? "Saraca fata, e cam dusa..."

In caz de incendiu!

Mike (33 ani) - Bucuresti - 22.10.2003

Intru in clasa si vad un bilet pe catedra. "In caz de incendiu, intoarce foaia!". Rupt de curiozitate, intorc biletul, dupa ce ma asigur ca nu ma vede nimeni. Pe spatele biletului scrie, "In caz de incendiu, boule, nu acum!".

Surdu' si prostu'

Mike (33 ani) - Bucuresti - 22.10.2003

Stau intr-o zi la discutii cu vara-mea. Ca sa mai inveselesc atmosfera, o intreb:
- Stii bancul cu surdu' si prostu'?
- Nu, zice ea.
- A?, ma fac eu ca nu aud.
Vara-mea rade cu pofta, desi este victima bancului. Bancul ii place asa de mult incat ia mobilul si il suna pe prietenul ei.
Lundu-si un aer de superioritate, il intreaba:
- Auzi draga, tu stii bancu' cu proasta si surdu'?

dolion a scris:

Balada fetelor de altădată

Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.

In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.

In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″

Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.

Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”

Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Asa e dolion.
Pe vremea noastra era altfel.
Iata cum:

CANTEC IUBIRII

Iubito, gandul meu la tine zboara-acuma,
Intr-o clipa-as vrea sa fiu acolo numa’,
Sa te vad sa-ti spun ca te iubesc intr-una,
Ca un nebun romantic cand rasare luna!

Ca un nebun romantic cand rasare luna

Sa ne-ntalnim in locul nostru drag de la fantana,
Sa ne plimbam strangandu-ne frumos de mana,
Sa-ti spun povesti, sa-ti cant, un cantec, un cantec de amor,
Iubita mea, de tine, mi-a fost, atat, atat de dor.

Iubito, draga mea, de tine mi-a fost atat, de dor

Si sa privim in apa limpede-a fantanii
Cum se reflecta chipu’ nostru la lumina lunii.
Sa te privesc in apa limpede-a fantanii
Cum ochii-ti stralucesc, cum iti tresalta sanii.

Cum ochii-ti stralucesc, cum iti respira sanii.

Sa te ridic, sa te ridic, de subtiori,
Sa te privesc, sa te privesc in ochisori
Sa te sarut pe frunte, pe gura si pe obrajori,
De-atatea ori, de mii de ori, de-atatea ori!

De-atata-amor, iubita mea, de-atata-amor,ma trec fiori!



Cand ochii mei pe-ai tai ii intalnesc,
Cu dulceata-n glas atunci eu iti soptesc :
Iubito, draga mea, sa stii ca tare, tare te iubesc!
Iubita mea, sa stii ca foarte, foarte te iubesc!

Iubita mea, sa stii ca foarte, foarte te iubesc!


Cand ochisorii tai pe-ai mei ii intalnesti,
Cu zambetul pe buze, atunci tu imi soptesti :
Iubitul meu, eu stiu demult, demult cat ma doresti!
Iubitul meu, eu stiu demult, demult ca ma iubesti!

Eu stiu de mult, iubitul meu, demult ca ma iubesti!

Love to you all!
Ion

POT SA IMPRUMUT 25 $ ?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
- Tati, cati bani castigi pe ora?
- Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.
- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
- Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
- Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat,
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o...
- Dormi? a intrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal.. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$
Micutul a sarit, zambind.
- Multumesc tati, a strigat de bucurie. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre... Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma, o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor.

dolion a scris:

Balada fetelor de altădată

Ion a scris:

CANTEC IUBIRII

Frumoase poeziile .

dolion a scris:

Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Sunt linga noi, nu s-au dus nicaieri... Doar ca trec neobservate . Poate si pentru ca nici baietii nu mai sunt cei de altadata...

Cristina a scris:

Poate si pentru ca nici baietii nu mai sunt cei de altadata...

Bine totuși că fetele au rămas la fel și nu-i totul pierdut.

Cristina a scris:

dolion a scris:

Balada fetelor de altădată

Ion a scris:

CANTEC IUBIRII

Frumoase poeziile .

dolion a scris:

Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Sunt linga noi, nu s-au dus nicaieri... Doar ca trec neobservate . Poate si pentru ca nici baietii nu mai sunt cei de altadata...

Multumesc, Cristina!
Poeziile n-ar fi frumoase daca n-ar fi si fetele la fel.
Cum zice cantecul:"De n-ai fi tu sa le-ntelegi"...
Da, ai dreptate! Baietii ar trebui sa rupa cercul.
Sa inceapa sa fie ei, mai intai, ca "altadata".
Si, poate, poate.....

Asa a fost si mereu va fi "un altadata".
Altfel cuvantul "regret" nu ar fi fost creat.

O zi buna!
Ion

Cristina a scris:

dolion a scris:

Balada fetelor de altădată

Ion a scris:

CANTEC IUBIRII

Frumoase poeziile .

dolion a scris:

Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

Sunt linga noi, nu s-au dus nicaieri... Doar ca trec neobservate . Poate si pentru ca nici baietii nu mai sunt cei de altadata...

Multumesc, Cristina!
Poeziile n-ar fi frumoase daca n-ar fi si fetele la fel.
Cum zice cantecul:"De n-ai fi tu sa le-ntelegi"...
Da, ai dreptate! Baietii ar trebui sa rupa cercul.
Sa inceapa sa fie ei, mai intai, ca "altadata".
Si, poate, poate.....

Asa a fost si mereu va fi "un altadata".
Altfel cuvantul "regret" nu ar fi fost creat.

O zi buna!
Ion

Ion, baietii, cat si fetele, nu mai sunt deloc selectivi in alegerea partenerului (de-o noapte!!!). Si daca stai stramb si judeci drept, nu mai ai de unde sa selectezi, toti sunt o apa si-un pamant! Navigatul pe net, e adevarat ca te pune in contact cu multe lucruri interesante, dar omul uita 80% din ce a citit, vazut si auzit intr-o zi!(pe net). Cu totul altfel ar fi daca ar pune mana pe o carte, creierul ar fi pus la munca, sa-si imagineze tot ce citeste si asta ar fi un exercitiu benefic pentru el. Discutiile s-ar purta in jurul subiectului unei carti, nu a NET-ului, ce are si el hibele lui; nu tot ce zboara, se mananca!
Gandeste-te la carti citite in tinerete - le-ai uitat? Eu nu! Am citit o singura data, "20.000 de leghe sub mari", in vacanta dintre clasa I-a si a II-a si nu am uitat-o nici acum! Am in casa cartile a trei generatii, peste 2000 de volume, nu voi renunta la ele decat la moarte. Nu mai citesc asa mult, imi obosesc ochii, dar nu trebuie dacat sa spicuiesc, pentru a-mi reaminti actiunea cartii. Stau intins in pat, inchid ochii si continui naratiunea, iar cand ma poticnesc, deschid cartea la momentul cu pricina si totul intra pe fagas. Mi-a placut mult sa citesc, nu aveam timp nici sa mananc, imi puneam ceva pe pita si continuam infrigurat devorarea cartii, concomitent cu bucata de paine! Vremuri...de mult apuse...

dolion a scris:

Ion, baietii, cat si fetele, nu mai sunt deloc selectivi in alegerea partenerului (de-o noapte!!!). Si daca stai stramb si judeci drept, nu mai ai de unde sa selectezi, toti sunt o apa si-un pamant! Navigatul pe net, e adevarat ca te pune in contact cu multe lucruri interesante, dar omul uita 80% din ce a citit, vazut si auzit intr-o zi!(pe net). Cu totul altfel ar fi daca ar pune mana pe o carte, creierul ar fi pus la munca, sa-si imagineze tot ce citeste si asta ar fi un exercitiu benefic pentru el. Discutiile s-ar purta in jurul subiectului unei carti, nu a NET-ului, ce are si el hibele lui; nu tot ce zboara, se mananca!
Gandeste-te la carti citite in tinerete - le-ai uitat? Eu nu! Am citit o singura data, "20.000 de leghe sub mari", in vacanta dintre clasa I-a si a II-a si nu am uitat-o nici acum! Am in casa cartile a trei generatii, peste 2000 de volume, nu voi renunta la ele decat la moarte. Nu mai citesc asa mult, imi obosesc ochii, dar nu trebuie dacat sa spicuiesc, pentru a-mi reaminti actiunea cartii. Stau intins in pat, inchid ochii si continui naratiunea, iar cand ma poticnesc, deschid cartea la momentul cu pricina si totul intra pe fagas. Mi-a placut mult sa citesc, nu aveam timp nici sa mananc, imi puneam ceva pe pita si continuam infrigurat devorarea cartii, concomitent cu bucata de paine! Vremuri...de mult apuse...

Esti de invidiat, dolion!
Trebuie sa fii tare "bogat". Spiritual, vreau sa zic.
Eu nu ma pot lauda ca tine. N-am avut in familie o asemenea traditie.
Nu pot sa spun mai mult(e) aici ca ar insemna sa scriu aici......

CARTEA VIETII MELE
-Incercare-

Prefata sau Introducere

Intotdeauna am vrut sa scriu o carte. O carte pe care n-a mai scris-o nimeni.
E greu asa ceva. Mai intai ca ar trebui sa le citesti pe toate celelalte ca sa fii sigur ca a ta nu a mai fost scrisa pana acum.
Totusi e posibil, am zis eu, intr-o zi. Chiar fara sa citesti, nu pe toate cele scrise pana azi. Ci chiar fara sa citesti niciuna.

Recunosc. Nu am citit prea multe carti. Poate n-am citit niciuna.

Citesc acum la una, pe care n-am terminat-o inca.
Pentru ca n-am terminat-o nici de scris. Scriu zilnic le ea. Numai cate o fila.
Cum trece ziua, cum dau fila.
Unii ar spune ca nu poti sa scrii decat daca ai citit inainte ceva carti. Daca esti citit
E ok ! Eu scriu una pe care o citesc tot eu.

Pentru ca, degeaba citesti km de carti, daca nu le intelegi.
Pe aceasta, pe care eu o scriu, cred ca o si inteleg. Mai bine decat altii, in orice caz.
Asta pentru ca o si traiesc. Pentru ca e viata mea insasi.
E Ť Cartea vietii mele ť.


Iata cum :
Viata ta nu este identica cu a nimanui. Poate unele asemanari sa existe.
Asadar eu am decis sa scriu cartea pe care eu Ť am citit-o ť déjŕ. Fila cu fila.
Cate una pe fiecare zi, de-alungul intregii mele vieti.

Respir usurat acum. Ceea ce a fost mai greu a trecut. Sa ma pun bine cu cititorul.
Adica, mai intai, cu mine insumi. Eu fiind primul si, poate, unicul cititor
adevarat al acestei carti.

Va invit deci si pe dvs., dragi cititori, sa ma ajutati, sa parcurgem impreuna
randurile acestei carti. Randurile vietii mele. Care, la un loc punandu-le,
vor da Ť Cartea vietii mele ť.

Ca s-o intelegeti mai usor, si sa nu va plictisiti, imaginati-va mereu ca e viata dvs., ignorand continuu tot ceea ce voi scrie eu in aceasta carte. Astfel vom réusi sa scriem impreuna, numai citind, viata fiecaruia dintre noi. Cu urcusurile si coborasurile ei.
Caci : Ť Trebuie sa traiesti viata ce ti-e data pentru a merita moartea. ť
( Adrian Runceanu)

Cuprinsul

Il cunoaste fiecare cititor dinainte.
N-are decat sa se aseze in fata bibliotecii si sa priveasca in ea Ť Cartea vietii mele ť. In fiecare zi sa dea cate o fila. E adevarat ca e cam voluminoasa. Sa zicem 70-80 de volume a cate 365-366 de file. Dar se citeste usor. E adevarat, de asemenea, ca unele zile(file) trec mai greu.
Despre primele zile nu prea poti sa zici nimic tu de la tine. Ci de la cei care ti-au spus si tu mai tii minte cate ceva. Multe dintre ele sunt asemanatoare. Asa incat totul se poate reduce, pana la urma, intr-un volum, cu cateva capitole, si cu povestioare si momente mai importante, mai atractive, mai personale.


Incheiere sau Sfarsit

Nu are cartea. Pentru ca nimeni nu-si cunoaste propriul sfarsit.
Ramane pentru cei de dupa sa o completeze.

Asa incat, acum, inainte de sfarsit, autorul, inainte de a da ultima fila,
Va ureaza tuturor
Lectura placuta ! mai exact :Viata placuta !

Autorul
Scris azi 20 oct.2009

ps:

Pentru cititori
Va dau un sfat. Cititi numai introducerea.
Cuprinsul il cunoasteti. E o viata de om. Obisnuit. Ca a oricarui altui om.
Cu urcusuri, cu coborasuri. Cu bune, cu rele. Cu bucurii, cu tristeti.
Incheiere sau sfarsit nu are. Pentru ca nimeni nu-si cunoaste propriul sfarsit.
Vedeti ! Ce usor e sa citesti o carte ? Mai greu de scris. De trait vreau sa zic.
Cum am trait-o eu veti descoperi, daca veti indrazni sa treceti de prima fila.

Nu, nu va speriati de numarul volumelor. Pot fi condensate intr-unul singur.
Care are loc in buzunarul din piept. Da, din piept, nu cel de la piept. Are si
sunet. Ia ascultati :tic-tac-tic-tac!…..
Nu, nu va plictisiti. Fiecare sunet e la fel, dar secunda e alta. E urmatoarea.
Nu e niciodata ca precedenta. Pentru simplu fapt ca nu se poate repeta.
E alta. E urmatoarea....

Cu prietenie,
Ion

O zi buna!
Era sa zic:

Inca o fila!
Ion

De am avea talent la scris, fiecare ar putea scrie romanul vietii lui si sunt convins ca nu ar fi plictisitor. Interesant de citit, poate ca al unor persoane ar fi chiar foarte interesant! Viata mea ar putea interesa numai pe cei ce ma cunosc, copiii mei, de exemplu. Le-am povestit eu, dar selectiv si subiectiv. Cand erau mici trebuia sa fiu exemplu, nu-i asa? Acum ar putea s-o cunoasca in intregime, nu mi-e rusine cu ce am facut, mi-e rusine cu ce n-am facut, dar am gandit, dar asta nu se pune, nu-i asa?

dolion a scris:

De am avea talent la scris, fiecare ar putea scrie romanul vietii lui si sunt convins ca nu ar fi plictisitor. Interesant de citit, poate ca al unor persoane ar fi chiar foarte interesant! Viata mea ar putea interesa numai pe cei ce ma cunosc, copiii mei, de exemplu. Le-am povestit eu, dar selectiv si subiectiv. Cand erau mici trebuia sa fiu exemplu, nu-i asa? Acum ar putea s-o cunoasca in intregime, nu mi-e rusine cu ce am facut, mi-e rusine cu ce n-am facut, dar am gandit, dar asta nu se pune, nu-i asa?

Enescu spunea ca 70% e munca si restul talent.
Asta pe de o parte.
Pe de alta parte, sunt multe cazuri in care autenticul bate taentul.
Nu o spun eu, ci specialistii.

Mai mult. De ce crezi ca viata unui om simplu, de exemplu, n-ar interesa pe nimeni?

Cand multe dintre operele literare au ca personaje principale tocmai oameni simpli.
Simpli de tot. Ca: "Ion", ca "Moromete", etc...
Eu, daca as avea telent( iar talentul, bata-l vina!), i-as ridica o statuie "Omului Simplu".

Dar nu cred ca ar fi bine. Pentru ca atunci l-as imortaliza. Ar sta nemiscat. Ca o statuie!
Or, Omul Simplu, nu-i statuie. E ceva atat de simplu, incat e greu sa-l prinzi.
In sculpturi, in picturi, in opere literare.
Pentru ca tocmai acestea, cu mijloacele artistice specifice ii strica "alira".
Ii micsoreaza, in ciuda mijloacelor de amplificare, unele din "dimensiunile" sale reale.

Probabil, ar fi mai multe de scris, de spus aici despre acest lucru.
Cum insa nu sunt un specialist, ma opresc aici. Ii las pe specialisti "sa strice" ei totul.
Ei au scuze cand gresesc.
Ceilalti sa stea acasa. Asa incat, pana la urma, sunt si eu de acord cu tine.
Imi vad de treburile mele. Si-mi "citesc" singur cartea in continuare.

Numai bine, dolIon!
Ion