Citate mai mult sau mai putin citate

zaraza26 a scris:

"Omul trebuie sa invete ca iritarea, insuficienta autocenzurare a pulsiunilor primare..."

Interesant! Ştii ce am citit cândva? Că, pentru a ne încrunta, folosim aproape toţi muşchii feţei. În timp ce, pentru a zâmbi, folosim numai jumătate. Ca atare, este mult mai odihnitor să fii o persoană veselă!

Privesc la postările lui Zaraza si îmi amintesc că aveam tot felul de afirmatii, ale tuturor oamenilor faimosi din lume. Cele mai multe citate erau semnate de cel cu al cărui nume am fost botezat de colegii de scoală si a murit ca un câine undeva prin zona unde locuieste Anahoret. Sunt convins că nu mai trebuie să-i spun numele - îl stiti.

Anahoret a scris:

zaraza26 a scris:

"Omul trebuie sa invete ca iritarea, insuficienta autocenzurare a pulsiunilor primare..."

Interesant! Ştii ce am citit cândva? Că, pentru a ne încrunta, folosim aproape toţi muşchii feţei. În timp ce, pentru a zâmbi, folosim numai jumătate. Ca atare, este mult mai odihnitor să fii o persoană veselă!

Citatul asta e de foarte mare actualitate. Eu mi l-am notat undeva intre 1985-1989.

Pe de alta parte, daca zambesti mai mult, asta se vede si pe expresia fetzei.

"Pendularea intre rationalism si lirism, intre entuziasm si indoiala, aceasta bipolaritate, inseamna, pentru mine cel putin, modul superior de a fi al unui om adevarat. [...] Acel care reuseste sa obtina o sinteza intre cele doua contrarii care, ca insasi viata, este intr-un permanent flux si reflux, imi ofera portretul ideal de om.[...] De la autorul Adelei (Garabet Ibraileanu) am retinut ca fara o directie etica, sistemele filosofice, cultura, totalitatea noastra ca oameni, sunt sterile."

"Dorinta spre absolut ar fi sa traim in totalitate, sa concepem viata asa cum o intelegeau oamenii Renasterii.[...] Noi, modernii, traim in clipa."

Constantin Ciopraga, interviu, 1971

Si de acum intram in era mea crestina si totodata dupa revolutie. Trec peste citate legate de credinta...nu e locul lor aici.

"Asa ca esentialul in lumanare nu este ceara care lasa urme, ci lumina." Antoine de Saint-Exupery

"A retrai cu ajutorul memoriei din tinerete - inseamna a vizita niste ruine la lumina unor faclii." Julien Green, Jurnal

zaraza26 a scris:

"Asa ca esentialul in lumanare nu este ceara care lasa urme, ci lumina." Antoine de Saint-Exupery

Citatul ăsta îl am şi eu!

zaraza26 a scris:

Trec peste citate legate de credinta...nu e locul lor aici.

Chiar tu spuneai că nimic nu este off topic!
Este sezătoarea ta, Zaraza - lasă discutiile să curgă liber.

Emil Condor a scris:

zaraza26 a scris:

Trec peste citate legate de credinta...nu e locul lor aici.

Chiar tu spuneai că nimic nu este off topic!
Este sezătoarea ta, Zaraza - lasă discutiile să curgă liber.

Ehei!
Religia e un subiect pe care stii cand il incepi, dar nu stii cum va continua. Deocamdata am terminat caietul, ca trecusem acolo tot felul de chestii, de exemplu denumirea fiecarei slujbe ce avea loc pe parcursul a 24 de ore in manastirea din Numele trandafirului si cuvinte necunoscute explicate. Mai luasem din cutii doua caiete, dar cand a fost sa preiau ceva de acolo, n-am avut ce! In ambele incepusem un jurnal atunci cand simteam ca ma prabusesc (sunt o fire sensibila, asa ca motivele nu erau prea solide). Si mai erau extrase din legi de cand dadusem examen pentru diferite locuri de munca. Dar mai am de facut sapaturi...

Şi eu fac săpături de mai mult timp, Zaraza, şi uite cum am ajuns!



Problema cu religia – cel puţin aşa am constatat eu – este că fiecare are dreptate! Şi nu numai că fiecare are dreptate, dar şi este unicul deţinător al adevărului abslolut. Mai mult, cu unii Dumnezeu obişnuieşte să iasă, din când în când, la o pizza.

Naşpa rău, nene!

Anahoret a scris:

Problema cu religia – cel puţin aşa am constatat eu – este că fiecare are dreptate! Şi nu numai că fiecare are dreptate, dar şi este unicul deţinător al adevărului abslolut.

Esti foarte flexibil. Eu nu pot avea atâta întelegere pentru unele doctrine fără sens. Nu pot si gata!

As spune în loc de "fiecare are dreptate", fiecare crede că are dreptate. Asta pentru că stim că adevărul nu poate fi în 2000 de tabere opuse!!! Face sens?
Stiu că unii vor spune (au si spus-o în trecut) că fiecare poate avea o fărâmă din adevăr. Da, dar aceea nu înseamnă că are adevărul. Asa văd eu...

Cu Adevărul, Emile, este într-adevăr o problemă!
De la filosofii Greciei Antice încoace ne tot scremem să vedem cum stă treaba dar nu ne ies decât zgomote! În schimb, putem vedea fiecare porţiunea sa de adevăr şi porţiunea sa de existenţă. Partea proastă este că nu suntem în stare să le punem unele lângă celelalte fiindcă ne certăm... de la Turnul Babel încoace cam aşa se întâmplă.

P.S.
_________________________________
Nu am pus întâmplător emoticonul acela.
Biblia spune că Dumnezeu a luat hotărârea să încurce limbile oamenilor.
Părerea mea este că, într-adevăr, hotărârea a luat-o Dumnezeu, dar ideea i-a dat-o Dracul!

Ai perfectă dreptate în afirmatiile de mai sus.

Stii, as fi mult mai maleabil în privinta învătăturilor religioase dacă acestea ar fi undeva mai aproape una de cealaltă, nu cum avem atâtea, total opuse. Este normal că nimeni dintre oameni nu o să înteleagă perfect acel Adevăr dar împreună putem să pătrundem mai adânc în el.
Ce cred eu: întelegem partea de adevăr care o trăim, cealaltă parte (din auzite sau citite) doar o presupunem - nimic concret. Si ca întrebare: cine este acela dintre oameni ce trăieste întregul adevăr?! Răspunsul e usor de dat... NIMENI!

Adevărul n-ai cum să-l vezi. Ca să poţi vedea întregul trebuie să fii într-o poziţie care să-ţi ofere perspectiva ansamblului. Poziţia aceea este un punct de perspectivă iar un punct nu poate avea mai mulţi locatari în acelaşi timp... Ceea ce încercăm noi, oamenii, prin gândirea noastră, prin deducţiile noastre, este să ne apropiem asimptotic de acel punct. De ce asimptotic? Pentru că acolo este Dumnezeu iar noi nu putem fi decât în apropierea Sa, nu în locul Lui.

Un user de pe un alt forum, care-şi alesese pseudonimul CatalinInsusi, avea o viziune foarte interesantă asupra existenţei. Compara lumea cu un pahar şi chiar pusese întrebarea dacă respectivul obiect este concav sau convex. Dăduse, la vremea respectivă, şi o explicaţie interesantă. Cu atât mai interesantă (pentru mine) cu cât este plasată într-un punct diametral opus punctului meu de vedere. Pentru că, spre deosebire de mine, care încerc să mă îndepărtez de "obiect" pentru a-l privi în ansamblu, el încerca să se plaseze în miezul său şi astfel să-i găsească toate detaliile.

Si pentru că suntem la discutii despre adevăr iar eu sunt pe Site-ul poetului meu favorit, mai postez ceva despre marele talent ce s-a stins atât de tânăr, Niculutză Labis:

Sunt douăzeci de ani...

Sunt douăzeci de ani si încă unul...
N-as vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toti spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu stiu un lucru care-i tinta vietii:
Să tii un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul rosu-al meu si-al dimineţii.

E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.

Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Si cerul se întunecă-n frumos
Însângerat si vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

Uneori îmi vine să spun că Labiş a fost Esenin al nostru!

Atât modul tău de a vizualiza ceva, cât si cel al lui Cătălin sunt cât se poate de corecte si interesante. Ele pot fi aplicate de acelasi individ - depinde doar de posibilitatea ce o are individul si depinde mult de puterea de pătrundere a respectivului în miezul problemei.
Este mai simplu si fără riscuri să aplici metoda ta, oricum! Stii tu ce alegi!

Anahoret a scris:

Uneori îmi vine să spun că Labiş a fost Esenin al nostru!

Asemănare este în multe, chiar si în faptul că unul s-a sinucis cum a făcut-o Serghei, iar celălalt "s-a sinucis" prin consum exagerat de alcool.
Acestea sunt versurile care au fost dictate unui prieten când era pe patul mortii în uema unei căzături din tramvai:

Pasărea cu clont de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,
Pasărea cu clont de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clont de rubin,
Ciugulind prin tărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labis
Care va rămâne o amintire frumoasă...


Si tie îti place poezia curată a lui Labis? Un mare talent (eu l-am văzut mai mare decât al lui Eminescu) care a trăit prea putin pentru a-si exprima tot talentul din el.
Ce, era încă un copil când a murit!!

Aşa e, era un copil!
Există şi varianta că mai mult a fost "sinucis" decât că l-ar fi "sinucis" alcoolul. Un "sinucigaş" din domeniul etilicului a fost Nichita Stănescu. Şi nici Marin Preda nu era prea departe...

Iar cu userul acela... chiar ştia filosofie! I-am citit cu plăcere argumentările.
Pornea de la ideea că paharul include cele două dimensiuni în sine, ca obiect. Depinde din ce parte îl priveşti. Dar, dacă te aşezi pe fundul paharului, acolo cele două proprietăţi (concavitatea şi convexitatea) se întâlnesc şi devin o proprietate unică şi complexă. Aşa că, dacă reuşeşti să te plasezi acolo, ai viziunea obiectului ca întreg. M-a amuzat ideea şi am spus, la vremea respectivă, că ar fi ca într-un punct Lagrange filosofic; acolo unde forţele se anulează una pe cealaltă şi stai în impoderabilitate simţindu-le, practic, pe amîndouă!

Da, era interesant tipul. Sper să mai posteze acolo!

Da, am citit toate declaratiile despre posibila "sinucidere" programată de altii!
Îmi imaginez că moartea lui o să rămână vesnic un mister. Speculatiile vor curge râuri-râuri...

Fericit e sufletul care are mintea si trupul curate:)

Am primit un film in genul lui "The Secret", care incearca sa impulsioneze sufletul omenesc, sa ii ofere o alta perspectiva asupra vietii.
Are doua parti si in a doua parte am gasit afirmatii care pe unii i-ar pune pe ganduri... Si poate pe mai multi, daca le luam separat si le analizam. De exemplu despre libertate. Dar o sa le iau in ordinea in care apar in film si o sa ajungem si la definitia libertatii. Nu c-ar fi adevarata, ca doar fiecare are alt mod de a vedea adevarul, dar se poate discuta...

Filmul se numeste "Conversation with God" - Conversatii cu Dumnezeu.
Un om care a avut o viata bogata in realizari, director al unor institutii si cultivat, ajunge in urma unui accident de masina fara serviciu. Dupa o perioada in care traieste la limita cea mai de jos, intr-un loc unde niste boschetari isi incropisera niste corturi, isi gaseste un serviciu, firma da apoi faliment, iar intr-o seara "aude o voce", dupa care scrie dupa dictare carti intregi si sustine conferinte cu audienta din ce in ce mai numeroasa. Desigur ca multi veti spune ca e un film "din alea gen carti motivationale", dar am extras din el afirmatii interesante. In fond americanii au un stil de a prezenta ideile intr-un mod greu digerabil pentru europeni.

http://www.cinemarx.ro/filme/Conversations-with-God-Conversations-with-God-112021.html

(actorul Henry Czerny e nascut in... Toronto.)

Pe wikipedia apar cartile respective, dar site-ul e in engleza. http://en.wikipedia.org/wiki/Conversations_with_God

Si acum primul citat:

"Voi ati proiectat asupra lui Dumnezeu rolul pãrintelui si astfel v-ati ales cu un Dumnezeu care judecã si rãsplãteste sau pedepseste.
Ati creat în jurul iubirii o realitate bazatã pe fricã. Iar aceastã dragoste bazatã pe fricã dominã felul în care simtiti dragostea.
De fapt, chiar asta o creeazã.
Aveti nevoie de fricã pentru a fi sau a face ceea ce este în mod natural bine ?
Trebuie sã fiti amenintati,
pentru a fi buni ?"

Despre dragoste si frica am discutat pe aici zilele trecute. Nu e prima data cand ideile mele se continua in realitate sau cand realitatea imi provoaca idei. Cand am inceput sa frecventez biserica, si era vorba de biserica romano-catolica, preotul discuta in predica exact problemele ce ma framantau pe mine. Atunci, in 1988 si imediat dupa revolutie, mergeam la ortodocsi dimineata, dar stateam putin, doar la prefacerea painii si a vinului (nu la predica) si la romano-catolici duminica dupa-masa, intreaga liturghie, care dura o ora. Apoi a venit un preot greco-catolic si la noi in oras. Tot in perioada mea de inceput ne intalneam cu un preot greco-catolic in clandestinitate, cu care aveam rar niste discutii. Mai degraba erau intalniri cand sufletele se intalneau, decat sa ii fi cerut lamuriri. Acest preot a plecat in Italia dupa 1990.

Faptul ca ideile se impletesc firesc din realitate in minte si invers, imi demonstreaza ca realitatea e asa cum ne-o cream noi. ( de ce oare gasim mereu argumente in sprijinul ideilor noastre? fiecare gaseste...) Exista o realitate obiectiva, dar pe care fiecare o percepe altfel. Cel care e lovit de soarta, va avea cu siguranta o alta perceptie fatza de cel protejat de soarta. Si totusi, amandoi ar trebui sa aiba aceeasi viziune asupra lumii, una detasata, nici sa se bucure cel protejat, nici sa se supere cel lovit. Continuati sa fiti optimisti si loviturile vor inceta...invatati din ce patesc altii, si veti fi in continuare protejat.

"Vã spun ceva:
voi vã faceti singuri regulile.
Voi stabiliti principiile. Dragostea e tot ce conteazã.

Dar în momente în care ai necazuri, îti faci griji, te îndoiesti sau ti-e fricã, tu alegi sã uiti asta. Ceea ce trebuie sã faci e sã rãspunzi la o întrebare simplã: ce ar face dragostea acum ?"

"Sã-ti trãiesti viata fãrã sã ai asteptãri, fãrã sã ai nevoie de vreun rezultat, asta este libertate."

"Tine minte: în fiecare moment te afli în procesul de a te crea pe tine însuti. În fiecare clipa, tu decizi cine si ce esti. Tu decizi asta în mare parte prin alegerile pe care le faci în legãturã cu persoana sau lucrul care îti stârneste pasiune."

La o mini-conferinta ce a avut loc intr-o librarie, o doamna foarte intristata a venit sa ii povesteasca cum a lovit-o soarta, fiind deci suparata pe Dumnezeu. Ea a infiat un baietel, caruia la 14 ani i-a spus ca a fost infiat. El a reactionat foarte rau, s-a schimbat total, suparat si pe mama lui adevarata si pe mama sa adoptiva care il iubea. Atunci, mama sa adoptiva i-a promis ca atunci cand va implini 18 ani o vor gasi pe mama lui adevarata. Din pacate, in ziua cand implinea 18 ani, a murit din cauza unui accident unde a fost implicat un sofer beat.

Si atunci, acest personaj din film, Neale, a trebuit sa ii dea un raspuns. Aici a folosit sfatul dat in conversatiile sale cu Dumnezeu:

"Îti amintesti de întrebarea: ce ar face dragostea acum ?
- Sigur.
- Rãspunde la acea întrebare, Neale, si eu voi fi acolo. Întotdeauna. În toate modurile. Suferinta nu are nicio legãtura cu evenimentele, ci cu reactia în fata evenimentelor. Ce se întâmplã este doar ce se întâmplã. Ce simti despre asta e cu totul altceva."

Si i-a raspuns acelei mame indurerate ca baiatul s-a intalnit in ultima lui zi din viata cu mama lui adevarata, care era moarta de cativa ani. Astfel ea si-a putut tine promisiunea.