MIRAJELE ALBASTRE 2008...noul volum al poetului Mihai LEONTE

TRECUTE ARHIVE

Părul de culoarea crinului alb,
În suflet ca muguri, viguros,
Dorinţe în inimă încă îţi ard,
Iar mersul îl vrei impetuos.

Din ale timpului trecute arhive,
Aduni rătăcită vreo scrisoare,
Amintirile renasc, desigur tardive,
Constituind ale vieţii sfinte altare.

Nu am folosit ca armă cuvântul,
Doar ca prieten m-a însoţit,
Căci mi L-a dăruit Prea Sfântul,
Să-l transform în Infinit.

PLÂNGI PĂMÂNTULE!

autor Mihai LEONTE

Plângi Pământule şi rabdă,
Nimeni nu te mai ascultă,
În picioare toţi te calcă,
Suporţi o suferinţă mută.

Îţi mai ieşi din balamale,
Te zbaţi şi te răzvrăteşti,
Strigându-ţi durerile tale,
Să schimbi ceva nu reuşeşti.

Dedicata Zilei Pamantului 22 aprilie

PRIN CODRII SECULARI

Mă pierd prin codrii seculari,
Ca gândurile să le împânzesc,
Mă alătur altor solitari,
Cum aş putea să mă opresc?

Cu toate că merg înspre tăcere,
Aş vrea să întrevăd infinitul,
Am o deosebită plăcere,
Să îndepărtez sfârşitul.

Îmi înfăşor un brâu de stele,
Preluate din Pajiştea Albastră,
Te numeri şi tu printre ele,
Frumoasă muşcată în fereastră.

DOR NEPOTOLIT

Cum eram de însetat,
Rătăceam să caut un izvor,
Iată astăzi am aflat,
Că mi s-a împlinit un dor.

Sete de iubire mi-a rămas,
Potolită doar din priviri,
Strălucirea unui ceas,
Care va naşte amintiri.

Ai plecat, aşa în grabă,
Nu te puteam reţine, bine ştii,
Sufletele încă se întreabă,
De ce-s iubirile târzii?

Poate, în timpul trecător,
Numărăm clipele pierdute,
Nu poate fi întâmplător,
Aceleaşi zile sunt trecute.

TE-AM CĂUTAT

Te-am căutat peste tot,
Prin visuri, prin stele,
Am obosit. Nu mai pot,
Stăpâni gânduri rebele.

Chiar aşa, fiind departe,
Te cuprind doar din priviri,
Ascult acele astrale şoapte,
Ce renasc doar amintiri.

De câte ori te voi chema,
Gândul să îmi luminezi,
Vei rămâne în inima mea,
Steaua la care visez.

SIMPLITATE

Pe faţa ta e cerul senin,
Părul tău e plin de stele,
Tu ai zâmbetul sublim,
Mâini simple, fără inele.

Tu nu ai avut mărgele albe,
În urechi nu ai avut cercei,
Gâtul iţi e frumos fără podoabe,
Ai fost şi eşti frumoasa, fără ei.

O brăţară simplă de argint,
Cu dragoste îţi strânge mâna,
Eşti divină pe acest pământ,
Ochi-ţi oglindesc lumina.

MANE, TEKEL, FARES!

Toamna se apropia,
Ploaia inunda,
Trupul biciuia,
Sufletul îmi fumega,
Doar ea dăinuia,
Şi nu şovăia,
EA, IUBIREA TA.

Eu nu cântăream,
Nici nu număram,
Nici nu împărţeam,
Să primesc întreagă,
A iubirii fragă,
Cu miros de crin,
Sub cerul senin.

Voi fi contrazis,
Că este un vis,
Mergem mai departe,
În realitate.

VISURI VIITOARE!

Cerul Senin surâzător,
Împarte peste tot lumină,
Spre ţeluri încrezător,
De iubirea ta divină.

Încerc să trec peste pârleaz,
În al grădinii tale parfum,
Întrezăresc sa fiu treaz,
Nu visător cum sunt acum.

Sclipirile din noapte, relative,
Mi le doresc conturate mai viu,
Visurile nu le vreau tardive,
Chiar dacă se nasc mai târziu.

În noapte mai bântuie vise,
Nu înseamnă că sunt visător,
Îmi vreau gândurile concise,
Ca ele să meargă spre viitor.

NU SUNT BANI!

extrase din cotidian!

Vezi un bloc, cu cinci nivele,
(Stă aşa de zeci de ani)
Fără cărămizi în ele,
Nimeni nu-l va termina,
Zice-se că; NU SUNT BANI!

Iese multă lume-n stradă,
Tare-s mulţi, îs fără număr,
Oameni mici, şi oameni mari,
Vor de muncă, vor salarii,
Guvernanţii? NU AU BANI!

Este linişte în clasă,
Tac în frig micii şcolari,
N-au nici cărţi şi nici caiete,
Căci părinţii: NU AU BANI!

Primăria este plină,
Mulţi bătrâni pensionari,
Ei vor banii pe căldură,
Dar Primarul? N-ARE BANI!

Trenul se opreşte brusc,
In câmpia nesfârşită,
Iar în jur numai jandarmi,
Călătorii n-au bilete,
Şi se scuză că: N-AU BANI!

Birturi multe, cafe-baruri,
Goale chiar la zile mari,
Nu-s clienţi ca altădată,
Nu mai beau, că; NU AU BANI!

In uşă la magazine,
Cerşetori mai mici, mai mari,
Stau cu mâinile întinse,
Să adune ceva bani!

Iată! Parlamentul Mare!
Vin aleşii noştri dragi,
În luxoase limuzine,
Au cojoace îmblănite,
Şi căciuli din astrahani,
Cu mâinile în buzunare,
Ei n-au grija! EI AU BANI!

Adunate de Zake din Gura Târgului

VEŞNIC VISĂTOR

Iată-mă, în curgerea de timp,
Merg încet, nu mă grăbesc,
Printre stele chiar mă plimb,
Viaţa cu iubire-mi împletesc.

Mă lupt şi azi pentru idealuri,
Voi rămâne veşnic visător,
Trec prin ale vieţii valuri,
Să fiu mereu învingător.

Nu am motive ca să plâng,
De la viaţă totul am luat,
În continuare zile strâng,
Să clădesc din ele un palat.

Când va veni Ziua Plecării,
Acolo, undeva în Infinit,
Mă voi supune Închinării,
Ca fiind Ultimul Venit.

Iată-mă, iubiţi amici,
Vin acuma, din departe,
Ca să fiu cu voi aici,
Pe treapta şaizecişişapte!

VIAŢĂ SCULPTATĂ ÎN CUVINTE!

În cuvinte îmi sculptez viaţa,
Va dăinui mai mult ca-n piatră,
Renasc din cenuşă dimineaţa,
Cu inima tânără ca şi altădată.

Roţile îmi scârţâie pe osii vechi,
Cu nimic nu le mai pot unge,
La faruri mi-am pus perechi,
Lumina să-mi poată ajunge.

Capul pe umeri, un simplu bostan,
Norocul lui că mai gândeşte,
Că va mai trece încă un an,
Şi zidul nu se prăbuşeşte.

MAI MULTE VIEŢI!

Aş fi vrut mai multe vieţi,
Dar cum am primit doar una,
Sunt aşa cum mă vedeţi,
Am învins mereu furtuna.

Am cules cu pasiune,
Fragilii stropi de fericire,
Am pregătit incursiune,
Prin câmpiile iubirii.

Am sădit frumoase flori,
Ce mereu m-au însoţit,
Încântat de a lor culori,
Mă simt tot mai fericit.

După anii care-i port,
Nu mă sperie nimic,
Toate relele suport,
De când eram mai mic.

COPILĂRIE

Mi-am trăit copilăria,
Umblând prin câmp deschis,
Atunci credeam că veşnicia,
E a mea, că aşa mi-e scris!

Îmi spălam picioarele desculţe,
Prin roua ierbilor nevinovate,
Prindeam şi greieri în mânuţe,
S-ascult cântecele fermecate!

Mă culcam obosit pe spate,
Să călătoresc în rând cu norii,
Şi plecam cu ei departe,
Însoţindu-mă în zbor cocorii!

Mihai LEONTE a scris:

MAI MULTE VIEŢI!

Aş fi vrut mai multe vieţi,
Dar cum am primit doar una,
Sunt aşa cum mă vedeţi,
Am învins mereu furtuna.

Am cules cu pasiune,
Fragilii stropi de fericire,
Am pregătit incursiune,
Prin câmpiile iubirii.

Am sădit frumoase flori,
Ce mereu m-au însoţit,
Încântat de a lor culori,
Mă simt tot mai fericit.

După anii care-i port,
Nu mă sperie nimic,
Toate relele suport,
De când eram mai mic.

CUGETĂRI

Un filosof spunea cândva,
Că viaţa e o piramidă,
Dacă ar trăi l-aş întreba;
Din ce fel de cărămidă?

Un învăţat a spus demult,
Că viaţa este o luptă,
Să te prinzi tu în tumult,
Cu energie cât de multă!

Timpul, prieten şi duşman,
De ce vrei să-l neglijezi?
La trecerea de peste an,
Te-ndeamnă să meditezi!

Omul e un lucru sfânt
Zicem noi, pe acest pământ!
Omul este ca o floare,
Firavă şi trecătoare!

ALB

Presăraţi alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeţi alb imaculat
Trimiteţi albul curat
Priviţi alb neîncetat.
---
Puneţi alb
În tot ce aveţi,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
Să nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

TRECUTUL CA...PREZENT!

Când călătoreşti prin gânduri,
Te întorci la început,
Amintiri aşterni în rânduri,
Să nu uiţi ce ai făcut.

Azi când încă eşti în viaţă,
Ar vrea unii ca să mori,
Tu le mai arunci în faţă,
Cu buchetele de flori.

Pe mulţi nu îi bagi în seamă,
Pe acei ce îţi vor rău,
Nu le dai apă la moară,
Şi îţi vezi de drumul tău.

MERGEM ÎN...VACANŢĂ!

dedicată iubitorilor de versuri albe

Iubito, ia-ţi catrafusele,
Plecăm în vacanţa mare.
Nu ne mai întoarcem,
Rămânem acolo, departe,
În Grădinile Edenului.

Casa? Casa rămâne
Pe mâini bune.
Avem Băiatul,
Avem Nora,
Avem Nepotul.
Au ei grijă,
De Lumină şi Apă.

Fata e departe.
Va avea grijă de noi,
Să ne telefoneze,
Să ne trimită emailuri,
Căci vom avea cu noi,
Laptopul sufletului.

15 august 2006 Moldova Nouă

Mihai LEONTE a scris:

Pe mulţi nu îi bagi în seamă,
Pe acei ce îţi vor rău,
Nu le dai apă la moară,
Şi îţi vezi de drumul tău.

uite ca ai scris si tu ceva inteligent, chiar daca oricum deja arhicunoscut
as fi vrut sa ma interesez cand ai fatat genialele strofe, dar ma gandeam la eventualitatea ca va fi catalogata drept ofensatoare expresia referitoare la nastere...

apocalyptica a scris:

Mihai LEONTE a scris:

Pe mulţi nu îi bagi în seamă,
Pe acei ce îţi vor rău,
Nu le dai apă la moară,
Şi îţi vezi de drumul tău.

uite ca ai scris si tu ceva inteligent, chiar daca oricum deja arhicunoscut
as fi vrut sa ma interesez cand ai fatat genialele strofe, dar ma gandeam la eventualitatea ca va fi catalogata drept ofensatoare expresia referitoare la nastere...

***
Comentarii rautacioase.
Consideram ca aici suntem doar persoane de bun simt si o educatie adecvata.
Observ ca exista si abateri de la regulile normale!

Mihai dragă, de astfel de oameni nu putem fugi, dar îi punem la locul lor... si o vom face.
Scuze pentru atacurile ce a trebuit să le suporti si am speranta că nu se va mai întâmpla.
Dacă totusi respectivul utilizator nu se potoleste, nu este altă variantă decât eliminarea lui.
Sorry!

Emil Condor a scris:

Mihai dragă, de astfel de oameni nu putem fugi, dar îi punem la locul lor... si o vom face.
Scuze pentru atacurile ce a trebuit să le suporti si am speranta că nu se va mai întâmpla.
Dacă totusi respectivul utilizator nu se potoleste, nu este altă variantă decât eliminarea lui.
Sorry!

***
Multumesc draga Emil Condor pentru aceste scuze si pentru sustinerea acestui site.
Despre oameni? Ii lasam sa se autodistruga singuri.
Unei persoane ii poti da orisice, mai putin INTELEPCIUNE.

VINE PRIMĂVARA

Totul eu un giulgiu alb de flori,
În mod concret, vine primăvara,
Au rămas în urmă a iernii vâltori,
De acum mai târziu vine seara.

Renaşte viaţa pe largi câmpii,
Îmi spui simplu că va fi frumos,
Verde peste tot ca la Florii,
Înainte de a învia Cristos.

PLÂNGI PĂMÂNTULE!

Plângi Pământule şi rabdă,
Nimeni nu te mai ascultă,
În picioare toţi te calcă,
Suporţi o suferinţă mută.

Îţi mai ieşi din balamale,
Te zbaţi şi te răzvrăteşti,
Strigându-ţi durerile tale,
Să schimbi ceva nu reuşeşti.