ALB-NEGRU...poezii de Mihai LEONTE

Aici veti putea citi poeziile cuprinse in placheta;
ALB-NEGRU, tiparita in anul 1999 la Moldova Noua.
De fapt prima lucrare tiparita a lui Mihai LEONTE

http://biblioteca-gratuita-online.com/about/mihai-leonte-%e2%80%9ealb-negru%e2%80%9c/

M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă

ZLATNA1958

LOCURI NATALE…

Prin umbra răchiţilor vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

Şi CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduieşte printre răchiţi.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiţi!

Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEŞ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.

TURDA 1963

COPIL FIIND

Aşa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

Moldova Veche 2002

DRAGOSTE PROFUNDĂ…

Caut adâncimea,
Ca pe o hrană necesară,
Iubesc adâncimea,
Ca pe o fată sprinţară.
În adâncime mi-am plasat,
Toate visurile mele,
Precum astronomul,
Îşi are visul la stele.
De ce? Mi-am pus întrebarea
Frumuseţea rocilor,
Ale acestor minuni
Obişnuite ale pământului,
Mă fac mereu şi intens,
Să îmi placă mai mult?
Fiindcă prin forţă,
Învingi tăria,
Blocului de stâncă imens.
Dar nu numai atât,
Ci alte şi alte probleme,
Mereu îţi ridică,
De fiecare dată,
În fiecare zi , tăria din stâncă.
Eu, tu, în general minerii,
Nu au teamă de piatră,
De tot ce-I colosal. AŞA ESTE.
NU-I FENOMENAL?

1963

Profond amour…

Traducere Flory & Lelia

Je cherche la profounder,
Comme une nourirture necessaire
J’amie la profondeur
Comme une fille sprintere,
En profondeur je ai me place’,
Totues mes reves,
Come l’astronome,
A le reve en etoles.
Porquoi? J’ai me pu le demonde
La beaute des roches
Des ces miracles
Habituellement du Terre.
Me fait souvent et intense,
Me plait plus?
Parce que par la force,
Triomphe la force,
Du bloc de recife immense
Mais, non seulement a tel point
Mais autres et autres problems,
Toujours se levent
Chaque fois,
En chaque jour, la force de roche
Moi, toi, en general les mineurs,
N’ont pas peure de Pierre,
De tout se qu’re est colossal. Ca y est.
N’est pas fenomenal?

AMINTIRI ANTICE

Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiţii în descrieri celebre,
Când totul era la început.

Te mişcă teama pentru zei,
A cântăreţului elen HOMER,
La SOFOCLE destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.

La toţi anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?

Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe ANTIGONA,
SOFOCLE? Unde oare a-nvăţat?

Ce studii literare stau la baza,
Acelei POETICA a lui ARISTOTEL?
Şi unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui ARHIMEDE şi DEMOSTEN?

15 octombrie 1965

FĂRĂ COMENTARII…

Chiar dacă toamna rece,
Pare monotonă, tristă,
Nu înseamnă că deacuma,
Să-mi ţin nasul în batistă.

Sau să-mi iau din cui paltonul,
Pentru a nu-ngheţa de frig,
Nu vreau ca să-i ţin isonul,
Dispoziţia să-mi stric.

Lasă-mi bată ea în strună,
Iată vara caldă trece,
Eu îmi zic mai mult în glumă,
Chiar se face timpul rece.

Dar păstrez considerentul,
Şi concluziile tale,
Mă îmbrac tot în cămaşă,
În picioare-mi iau sandale.

Nu ţin cont nici dimineaţa,
Când văd bruma pe pervaz,
Nici când aerul cam rece,
Mă-nroşeşte în obraz.

1963

ARTIST ÎN MINERIT…

Bat găuri douăzeci şi două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta înţeleg eu minerit!

Dar iată şutul a trecut
Şi luna este la sfârşit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depăşit.

În urma ta betonul se aşterne
În drepte şi curbe nesfârşit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Şi-n colţul gurii, un zâmbet ţi-a-nflorit.

Din nou eşti sus cu colivia
Şi soarele îţi spune: Bun sosit!
Ţi-e tot mai dragă meseria
Căci eşti artist în minerit!

Publicată în ziarul ,,Turda Nouă''
Mihai LEONTE, miner la Baia de Arieş,
Membru al cenaclului literar
,,Pavel Dan'' Turda 4 iunie 1963

SUPREMAŢIE

OMUL? UN ATOM!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Şi zboară spre lună.

Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viaţă mai lungă, din noapte,
El face o nesfârşită zi,
Căile din spaţii astrale,
Enigme nu vor mai fi.

Şi pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.

Viaţa ne va fi fericire,
Eternă cum s-a visat,
Mereu în veşnică-nflorire,
Şi-n veşnic asalt.

CRISTOS A ÎNVIAT!

A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, CRISTOS a Înviat!

Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, CRISTOS a Înviat!

Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, CRISTOS a Înviat!

Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât CRISTOS a Înviat!

http://blogulmeu.ro/gigiuzv/files/2007/03/cristos-a-inviat.swf

15 aprilie 2001
Paştele tuturor crestinilor

abbilbal a scris:

Hristos a înviat!

***
Adevarat a Inviat.
Deci e primavara!

Da, e primăvară plină,
căci şi Armindenul trecu.
Încet şi lin pe drumul lui
neobservat se strecură
ducându-se tăcut.
Se duse ca şi umbra.
Mânat de vântul trecător
se hârjoni un pic pe un răzor
şi coloră covor multicolor
dar soarele-l decoloră
lăsând în locu-i nostalgia sobră
Colorată-n alb şi nefru.

SONET MINIER

Sclipitoare în lumină,
Rocile ce mă-nconjoară,
În contrast cu timpul de afară,
Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,
Mulţumirea ţi-e deplină,
Când în roca cristalină,
Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,
Muşchii se încoardă şi prefer,
Să simt că aş munci mai greu.

Şi orice piatră mi se pare giuvaer,
Căci simt adânc în pieptul meu,
Pulsând o inimă adevărată de miner.


19 Octombrie 1963

ESTIVALĂ…

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
DIN APĂ.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
SUB STÂNCĂ.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
ÎN APĂ.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
VÂND APĂ.

Toată lumea trage la ştrand,
În foarte mare grabă,
Fug toţi de soarele cald,
LA APĂ:

TURDA BĂI
August 1963

IARMAROC DE SÂNT ILIE

Vine iarmarocu-n târg,
Când sunt perele în pârg.

Va fi veselie mare,
Ca la orice sărbătoare.

Cu iujuri mari,
şi iujuri mici,
Cu trupele de pitici!

Gură cască, scamatori,
Fel de fel de dansatori.

Cântă iar marea fanfară,
De-i zice, a lui Jumară!

Copiii vor îngheţată,
Băieţi plimbă câte o fată!

Te plimbi din loc în loc,
Că doar este…iarmaroc!

Măi să fie, măi să fie!
Iarmaroc de Sânt Ilie!

CONSTATARE

Ce frumos vă şade vouă,
Suflete indiferente,
Chiar de ninge sau de plouă,
Voi rămâneţi tot latente.

Nu simţiţi mişcări vioaie,
Nemişcate-n sentimente,
Fie viscol, fie ploaie,
Voi rămâneţi tot latente.

De dureri nici nu vă pasă,
Chiar de zilele-s incerte.
Zi urâtă sau frumoasă,
Voi rămâneţi tot latente.

De iubire nici poveste,
Alte gânduri mai concrete,
De a-ţi vrea să se ateste,
Voi rămâneţi tot latente.

18 Mai 1965

DRAGOSTE ETERNĂ…

Dragostea mea , de atâţia ani,
Lângă tine sunt mereu şi voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.
Tunetul puşcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinţi,
Cu trosnete, din încheieturile,
ARMĂTURILOR.
Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbeşti,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
De aur care sclipesc în LUMINA,
Lămpii de carbid,
La tine totul e splendid.

Eşti frumoasă ca o zână,
Iar eu te iubesc aşa cum eşti,
Eşti iubită frumoasă mină.
În pieptul tău bat mii de inimi,
De oameni, de perforatoare,
Sau de diferite motoare.
Totul pulsează cu o frecvenţă
Regulată, care ne face, ca noi toţi,
Să te IUBIM mai mult,
Iar tu să fii mai atrăgătoare,
Să ne laşi să scoatem,
De la sânul tău comorile,
Ce stau ascunse de veacuri.

Trebuie chiar de nu vrei.
Noi vom învinge duritatea
Rocilor şi vom scoate la
Lumină, comorile tale,
TEZAURIZATE.

Baia de Aries 13 Iulie 1965

***

Mihai LEONTE este un prieten şi colaborator al ziarului ,,TIMPUL''. Personal, apreciez vivacitatea acestui ,,BĂTRÂN” plin încă de tinereţe.

,,TIMPUL” 8 Octombrie 1998
Mircea CAVADIA scriitor Resita

ACEASTA MI-A FOST URSITA!

Cum pot să caracterizez zodia mea?
Voi nu ştiţi? Născut sunt în plin rezbel!
În mijlocul iernii mi-am început viaţa!
Ascuns după al Ursitelor secret crenel!

Când paşii au început să-mi curgă,
Să facă mamei mele multă bucurie,
Ştia că viaţa ei începea să se scurgă,
Pentru plecarea departe, în veşnicie.

Ştia prea bine că mă aşteaptă necazuri,
Se ruga Divinului să o ţină în viaţă,
Să mă vadă plutind pe a lumii talazuri,
Cu zâmbet plin, în fiecare dimineaţă.

Când carul cu boi o ducea la mormânt,
Avea pe faţă o mimică interesantă,
Faţa îi era zâmbitoare, dar ochii plângând,
Drumul ducea spre lumea cealaltă!

Eu am rămas să merg pe acest Pământ,
Fără să înţeleg ce se întâmpla!
Până la urmă am uitat să plâng,
Continuând ce mi-a hărăzit Ursita!

Moldova Nouă 17 ianuarie 2010
***
Dedicata tuturor prietenilor...

Noa sara bună vecine Mihai. Nu pleca înainte de a intra şi pe la divertisment. Scotoceşte şi vei afla.

UITĂ…

Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.

Uită lungi poveşti din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.

Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăşi teafăr voi ieşi.

Uită totul. Fără amintiri,
Din minte mă şterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.

Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanţe dure?

Uită ultimul sărut,
Şi pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.

Uită gingaşe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ţine toate minte,
Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,
Ochii mei saşii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai ştii?

Uită şi treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Şi îţi spun, doar UITĂ!

16 Noiembrie 1965

ÎNDEMNURI

Zburaţi cocori sub cerul nesfârşit,
Aripile voastre largi stindarde,
Nu vă limitaţi în infinit,
Iar tu nu înceta, creează barde.

Alergaţi miei pe câmpul de smarald
Dansaţi fără nici o regulă precisă,
Ascundeţi-vă în al vântului fald,
Da pruncule, calea ţi-e deschisă.

Curgi râule în plină libertate,
Nu te opri în cale-ţi sfios,
În unde e atâta puritate,
Şi-n fiecare val un cântec sănătos.

Creşti mugur de stejar,
Avântă-te semeţ spre cer,
Desfă-ţi coroana hoinar,
Şi fii al codrului străjer.

Urcaţi pe stâncile albastre,
Zburdalnici cerbi şi căprioare,
Apropiaţi-vă mai mult de astre,
Beţi apă din a cerului izvoare.

1966

MOŞ CRĂCIUN

A plecat o ştire-n lume,
Ca şi altele pe drum,
Prin cuvinte mi se spune,
Va să vie Moş Crăciun!

Ştiţi voi cine? Moşul care,
Ne aduce câte un dar,
Bucurând pe fiecare,
Acum la sfârşit de an.

Moşule am să te rog,
Asta numai de se poate,
Adu-mi şi puţin noroc,
Dar mai multă sănătate!

Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Tu eşti darnic şi eşti bun,
Să-mi aduci, dacă se poate,
Mai mulţi saci cu sănătate!

Şi la prietenii mei buni,
Să vină mai mulţi Crăciuni,
Plini de daruri, cu de toate,
Cu ani plini de bunătate…

Mihai LEONTE vă doreşte un CRĂCIUN FERICIT în sănătate şi împliniri

Mihai LEONTE a scris:

Mihai LEONTE vă doreşte un CRĂCIUN FERICIT în sănătate şi împliniri

Asa să fie, Mihai!
Binecuvântările Cerului să coboare si peste tine si casa ta!