NOSTALGII...poezii de Mihai LEONTE

CARE-I MINUNEA?

Caut minunile în plante
Sau poate în inima ta.
Lumina pe piscurile înalte,
Minune este însăşi realitatea.

Minune este şi când tac
În faţa unei persoane feminine
Şi nu ştiu ce să mai fac?
Ne mai ştiind ce e cu mine. . .

Minune când privesc la stele,
Visând la aventuri astrale,
Văzându-te pe tine printre ele,
Conturându-te în linii ireale.

Dar nu-i minune când eşti
Lângă mine visată închipuire,
Îmi pari frumoasă ca-n poveşti
Şi sunt plin de fericire.

Câmpeni 1965

O NOTĂ DE EGOISM

Iradiind speranţe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează uşor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viaţă izvor,
Fără gânduri de moarte.

Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelaţii, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriţi şi pulberi fine.
Podoabe pentru voi!

Coborând din înălţimile astrale,
Din Lebăda şi până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situaţie mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În linişti abisale.

Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
Nici aripile rechinilor flămânzi,
Nici ochii unora perfizi,
Cu ei nu am ce face.

Baia de Arieş 25 Ianuarie 1965

LĂSAŢI-MĂ !

Nu mă căutaţi în sonore ipostaze
Nici pe culmea înaltelor gândiri
Nu mă pierd niciodată în miraje,
Doar câteodată în roze amintiri.

Nu aruncaţi spre mine violete raze,
Nici acele duioase, gingaşe priviri
Ce mi le-aţi da ca false suveniri.
Chiar fără ele încă multe se durează.

Deci, lăsaţi-mă să fiu cum sunt
Simplu în gândire, inimă şi port
Rămânând cu capul totuşi pe pământ.

Şi-ntotdeauna optimism am să export
Chiar şi dincolo de mormânt,
Vei rămâne universu-mi tot.

Baia de Arieş 30 Septembrie 1965

CONTEMPLAŢIE

Tu m-ai făcut ca printre aştri
Să-mi fie locuinţa,
Cu farmecul ochilor albaştri
Să-mi alin dorinţa.

Tu m-ai făcut să uit de toate
De griji şi de necazuri,
Să am clipe fericite
În cele mai diverse cazuri.

Tu eşti însăşi natura
Şi de la tine viaţa eu o cer
Dă-mi-o pentru totdeauna
Şi altceva n-o să prefer.

Tu eşti Soarele, Lumina
Spre care tind ca să revin
Întinde-mi o clipă mâna
Pentru a nu mai fi străin.

Eu sunt izvorul mic
Sub stânca dură şi enormă
Caut oricum să mă ridic
Într-o fâşie fuziformă.

Turda Iunie 1965

Frumoasa poezie:)

romantica:)

ostrovna a scris:

Frumoasa poezie:)

romantica:)

***
Multumesc distinsa colega.

Mihai LEONTE a scris:

...
Deci, lăsaţi-mă să fiu cum sunt
Simplu în gândire, inimă şi port
Rămânând cu capul totuşi pe pământ.

Şi-ntotdeauna optimism am să export
Chiar şi dincolo de mormânt,
...
Baia de Arieş 30 Septembrie 1965

DOMNULE LEONTE POET CU HAR,PLECACIUNE SI MULTA SANATATE SA PUTETI TRECE PRIN ANI.
EU SCRIU STINGACII NU AM SA MA RIDIC NICIODATA LA VALENTELE DUMNEAVOASTRA.


CU RESPECT GETA MOLNAR:)

URĂRI DE SFÂNTA MARIA

Voi Mării şi Mărioare,
De Sântă Măria Mare,
Veţi primi în dar o floare!

Eu v-aş da şi un buchet,
Sunt în criză, mai concret!

Fiţi mulţumite cu puţin,
Chiar si un pahar cu vin!

Închei cu o urare;
LA MULŢI ANI,
ŞI LA MAI MARE!
DE SÂNTĂ MARIA MARE…

E Ziua lui Vanghelie. Poporul român ce face? Nu-l sărbătoreste pe marele lider politic?!
Doamne, e plină tara de ei!

Mihai, ne bucurăm să te revedem la Popas!

Metodă logică de vânat crocodili

Materiale necesare: Un şezlong, un volum de poezie contemporană, o lunetă, o pensetă şi o cutiuţă.
Mod de operare: Te duci pe malul Nilului, sau unde ştii tu că sunt crocodili, te întinzi pe şezlong, iei volumul de poezie tânără şi te apuci să citeşti. Fiind poezie tânără, adormi imediat. Crocodilul te vede şi-şi zice: “Hopa! Micul dejun”. Se apropie şi dă să te mănânce, moment în care observă volumul de poezie contemporană şi, curios, începe să-l răsfoiască. Fiind poezie tânără, adoarme imediat. Tu, care-ai adormit înaintea lui, logic, te şi trezeşti înaintea lui. Iei luneta, o ţii invers şi te uiţi la crocodil. Iei penseta şi-l pui în cutiuţă.

No offence, Mihai, dar n-am rezistat!

De Moş Nicolae,

Dragă moşule, mult drag,
Vino şi la mine-n prag,
Şi te rog daca se poate?
Să-mi aduci doar sănătate!

La cei mai cuminţi copii,
Dulciuri multe, jucării.
Pentru toţi prietenii mei,
Dă-le tot ce-şi doresc ei.

Te mai rog darnicule Moş,
Pentru toţi să laşi în coş,
Numai daruri minunate,
De la prieteni adunate.

Vă rog să fiţi mulţumiţi,
Pentru ceea ce primiţi.
Pentru că aţi fost cuminţi,
Să fiţi în viaţă fericiţi.

Mihai LEONTE a scris:

De Moş Nicolae,

Dragă moşule, mult drag,
Vino şi la mine-n prag,
Şi te rog daca se poate?
Să-mi aduci doar sănătate!

Asa să fie, Mihai!

TE VOI CÂNTA FEMEIE

Femeie, pentru a te cânta,
Nu avem destule instrumente,
Rămânem doar a te contempla,
Cu cele mai simple sentimente.

Femeie, lumea vine de la tine,
E în continuă, veşnică mişcare,
Adusă din ieri, plecată spre mâine,
Succesiune de vieţi viitoare.

Femeie, te iubim aşa cum eşti,
Plecăm din tine, fiindu-ne mamă,
Prin lume simplu călătoreşti,
Până veşnicia iar te cheamă.

RIDENS MORIAR

Chiar de va trebui să plâng
Nu cred ca voi putea s-o fac
Mă va stăpâni un tainic gând
Şi cred, va trebui să tac.

Mormântul rece, nicidecum
Nu mă va face să mă sperii
Aş vrea să merg pe acelaşi drum,
Prin Infern cu Dante Alighieri.

Nu. Nu-mi trebuie mie paradis
Tărâm incert de false plăsmuiri
În care mă voi pierde, am zis,
Să-mi fac tot felul de închipuiri.

Când va trebui să cobor în criptă
Tu, să-mi stai aproape lângă sicriu
Să nu te laşi de durere înfrântă
Căci vreau optimistă să te ştiu.

Să fii atentă la a feţei mimă,
Vei observa că zâmbetul înfloreşte
Iar când vor cădea bulgării de ţărână
Sufletu-mi în juru-ţi trăieşte.

Pe mormânt drept epitaf,
Vreau versuri amestecate, volume
Învechite, roase de vreme şi praf
Să simt mereu că sunt pe lume.

24 Mai 1965 Baia de Arieş

NIHIL NOVE.

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai oboseşti zadarnic,
În orele nopţii de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
Căci ştiu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

16 Noiembrie 1965 Baia de Arieş

VOR FACE-O EI.

Zeii se vor răzbuna
Din ceruri liniştite,
Totul se va spulbera,
Clipe fericite.

Inima-mi va bate tare,
Tunând dezlănţuită
Mai rezistă oare
Sau e obosită?

Creierul în mari probleme
Se va încurca,
În epigrame şi catrene
Se va scufunda.

Sufletul ce-i însăşi viaţa
Va fi mai naiv,
La deşteptare dimineaţa
Va fi mai pasiv.

Ochii ce privesc o dată
Chipul zvelt al tău,
Cu zâmbire-nseninată
Va zâmbi şi ochiul meu.

Buzele aprinse ard
Chiar ca şi atunci,
Dacă în genunchi îţi cad
De ce mă alungi?

17 Noiembrie 1965
Baia de Arieş

PĂCĂLICI

Care sunteţi pe aici,
În ziua de Păcălici?

Spune-mi tu când ne zici,
Bancuri bune cu urzici,
Cu scumpe ace de arici
Să tot râzi până ce pici!

Lasă jocul să nu-l strici,
Când te plesneşte un bici!
Mergi la harnice furnici
Sau la bluze cu arnici!

E o zi de primăvară,
Cu soare plin prin ţară,
Dacă-mi tragi o păcăleală,
Voi ţine la tăvăleală!

Haide nu mai fi copil,
Când este întâi Aprilie!

URĂRI ANTICIPATE

Când ceasul va bate aspru-n noapte
Trezind spirite, prelungind clipe,
Ascultă văzduhul, ale lui şoapte
Încunună-te toată-n tulipe,

Vei fi frumoasă cu roşu carmin,
Înfăşurată în astfel de culoare,
Chipul îţi va fi şi mai senin,
Luând valenţe mult superioare.

Când în mari saloane de baluri
Se va aşterne supremă tăcerea,
Mă voi plimba sub a norilor voaluri
Aşteptând a noului an Învierea.

Îmbătat de aerul de sărbătoare
Care va pluti în jurul meu,
Voi aştepta în ziua următoare
Să apară chipul drag al tău.

23 Decembrie 1965
Baia de Arieş

NU ÎNVINS!

Acrostih

Lungi şiruri nesfârşite-n spaţii
Eterne clipe de visare unde sunt?
Oare s-au pierdut în vaste constelaţii?
Nu le voi găsi tot pe Pământ?

Torn în forme nedecise, evazive,
Elocvente fantezii ne demonstrate,
Măsurându-mi gânduri corosive
Încerc să fie cât mai conturate.

Hula durerilor puţin mă impresionează
Activă inima se luptă să nu cadă,
Iar valurile negre cu mine dansează
Lacome, cerându-mă drept pradă.

Decembrie 1965 Baia de Arieş

Emil Condor a scris:

Mai adaugă un „zero” la cele două din dreapta lui „5”.
Asteptăm cu răbdare.

***
Multumesc Emil Condor pentru felicitari.
Daca Divinul Creator imi va da putere si zile, este posibil sa ajung acolo unde ma indemni...

UNDE SUNT?

Câte vise împreună am ţesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut
La ora asta unde sunt?

Câte mărunţişuri am discutat?
Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat
La ora asta unde sunt?

Câte şoapte secrete ţi-am spus
Şi toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ţi-am adus
La ora asta unde sunt?

Câte imaginare căi întrevedeam
Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând
Dar toate speranţele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?

Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus
Versuri, melodii şi şoapte sublime
Din inimă oare s-au dus ?

20 Ianuarie 1966 Baia de Arieş

O SPUN DESCHIS

Te aştept să vii cu mersul graţios,
Spre mine zâmbitoare şi splendidă,
Totul mi se pare enorm de grandios,
Fiinţă de gheaţă ce rămâi candidă.

Te ascult în nopţile târzii de insomnie
Spunându-mi cuvinte dulci, de miere,
Reintru pentru clipe în farmec şi în reverie
Iar gândul mai aproape mi te cere.

Te văd întruchipată în tot ce e frumos,
În fulgi de nea, în mari poeme,
Iar sângele în vene tresaltă furtunos,
Când oare gândul va înceta ca să te cheme?

Nimic nu se va pierde din tot ce-a fost,
Doar tu ai fi putut să schimbi ceva.
Dar nu văd vreun oarecare rost
Şi nici motive pentru a te îndepărta

20 Ianuarie 1966
Baia de Arieş