Educatia in scoala

yzzy a scris:

Anahoret a scris:

... Pentru că cel care îi este superior îşi asumă nişte responsabilităţi pe care el nu ar fi în stare să le ducă la capăt...

WOW!
Glumeam Anahoret!
Acuma serios, cum poţi saluta şi respecta un om care e pus într-o anumită funcţie de conducere pe baza relaţiilor sau şpăgii?
Că aşa e bine, copilul salută pe cel în vârstă, cel mai mic în grad îl salută pe şef, bărbatul salută femeia, aşa este, dar acum nu se mai ţine cont de asta! Din păcate, asta ţinea de cei 7 ani de-acasă, care nu ştiu de ce , dar nu mai există la tânăra generaţie!

Din punctul meu de vedere orice om are dreptul la respect. Poate pentru ca in primul rand eu nu stiu ce face el clipa de clipa si ce e in sufletul lui. Poate ca are calitati pe care eu nu le am... Orice demonstrare din partea persoanei proprii a lipsei de respect ne coboara pe noi din statutul de Homo Sapiens. Ceilalti... fiecare pasare pe limba ei piere.

dolion a scris:

Pentru cei care merg pe jos prin urbe, lipsa educatiei apare la fiecare colt de strada! Din mersul masinii e mai greu sa observi prost-crescutii, eventual ii vezi doar pe cei care participa la trafic si te incomodeaza. Problema prioritatii e acuta si in randul pietonilor; te intalnesti cu trei tineri care ocupa trotuarul si nici macar nu schiteaza gestul de a-ti face loc! Sunt mame cu copilul de mana, care la intersectarea cu alte persoane, nu trage copilul in fata ei pentru a-l proteja! Indivizi care parcheaza masinile in fata portii tale, pe zona verde, pe trotuar, etc.,etc.
Ce facem fratilor, inghitim la nesfarsit mojicia, sau actionam intr-un fel?

Si intr-un oras mic reusesti destul de bine sa te feresti de mojicie si sa nu ai de a face cu ea prea mult. Depinde de vecinii pe care ii ai... dar, in cazul nostru, e vorba de zgomotele pe care le auzim cand isi renoveaza casa, isi ridica o casa noua... trece... In rest, prea putin ne intersectam. Eu sunt mai "uituca", mai "neatenta". Sotul meu reactioneaza mai vehement, dar tot numai urechile mele il aud.
Cred ca cea mai buna metoda e sa nu dam dovada de mojicie, fara sa vrem, copiind inconstient unele atitudini. Sa nu ne pese de felul cum sunt interpretate actiunile noastre. Altadata, atitudinile nobile erau intelese asa cum erau. Acum sunt prea rare ca sa mai stie lumea cum sa le interpreteze.

yzzy a scris:

Acuma serios, cum poţi saluta şi respecta un om care e pus într-o anumită funcţie de conducere pe baza relaţiilor sau şpăgii?

Eu am pus în discuţie relaţia superior-inferior. Oricât ar deranja pe unii, trebuie să recunoaştem că nu suntem cu toţii egali. Sunt o mulţime de oameni care îmi sunt superiori (unii dintre ei şi ierarhic) şi sunt oameni care îmi sunt inferiori. Că în lumea reală şi, cu precădere la noi, asistăm la o răsturnare (în România grosolană) a valorilor... asta este altceva.

În contextul în care ai pus tu problema, ai perfectă dreptate: nu am nicio consideraţie pentru EBA, oricât de europarlamentar a făcut-o tat-su. Cu toate că, din punct de vedere social, ea este superiorul iar eu inferiorul.

Şi dacă asistăm la respectiva răsturnare de valori, înclin să cred că se datorează tot lipsei educaţiei în familie. Copilăria este tot mai mult instituţionalizată.

dolion a scris:

Indivizi care parcheaza masinile in fata portii tale, pe zona verde, pe trotuar, etc.,etc.
Ce facem fratilor, inghitim la nesfarsit mojicia, sau actionam intr-un fel?

Nu cred că soluţia ar fi o "bătaie generală". Ai dat exemplul cu tipa care a trecut de la coada vacii direct la BMW. Ai avut baftă: dacă era un purtător de lanţ la gât, poate te pocnea; şi să nu crezi că vreunul dintre pietonii de pe trotuar ţi-ar fi sărit în apărare.

În schimb mi se pare mult mai productiv să facem cumva să obligăm autorităţie să-şi facă datoria: adică cel care parchează pe spaţiul verde, pe trotuar sau în alte locuri interzise să fie amendat şi să fie obligat să îşi plătească amenda. Lipsa locurilor de parcare – ca să iau în discuţie acest caz particular – nu este o scuză şi asta o spune un şofer (eu fiind şi şofer). Dacă ştiu că nu pot parca într-un loc, nu mă duc cu maşina până acolo: o parchez unde se poate şi până la locul faptei merg pe jos. Dar aşa-i românul (şi, mai ales, bucureşteanul): vrea să se dea jos din maşină direct în uşa magazinului.

zaraza26 a scris:

[....][Dar pe cine sa salute? Sau sa nu ne salutam deloc? De-aia cred eu ca religia, credinta, sunt necesare pentru a ne aduce aminte ca nu suntem buricul universului. Fiecare sa-si vada lungul nasului si sa lase si pe ceilalti sa aiba un loc sub soare. Trebuie sa ne respectam reciproc, indiferent ca e vorba de cineva mai in varsta sau superior. Totusi e de preferat sa salute intai cel mai tanar si inferiorul, iar celalalt, tot din bun simt, e obligat sa raspunda.

de ce e neaparat nevoie de salut? Im tarile dezvoltate de exemplu, salutul nu este o obligatie cum este la noi si mai mult, el reprezinta o atitudine de egalitate .
Salutul isi are originea pe vremea sclavagismului roman, cand sclavii erau obligati sa spuna servus stapanilor, adica sunt sclavul tau . Cu timpul acest obicei s-a pastrat, dar semnificatia a ramas aceeasi, chiar daca interpretarile politice si religioase au ramas aceleasi . Faptul ca inferiorul este obligat sa salute superiorul, iar acesta poate raspunde sau nu dupa cum are chef, fara ca acest lucru sa fie considerat lipsa de bun simt , arata ca salutul nu reprezinta de fapt respect (o relatie de egalitate), ci supunere, iar astfel de atitudini sunt incurajate atat de religie ("Domnului capetele sa le plecam!") cat si de politica (legile restrictive facute mai ales pentru prostime, ca autoritatile (Domnii) au imunitate)

Anahoret a scris:

[....]să facem cumva să obligăm autorităţie să-şi facă datoria[.....]

autoritatilor prea putin le pasa deoarece ele sunt "mai egali " decat ceilalti cetateni, avand imunitate la legi

Constitutia Romaniei a scris:

Art. 16: Egalitatea in drepturi

(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

]

res a scris:

de ce e neaparat nevoie de salut? Rolling Eyes Im tarile dezvoltate de exemplu, salutul nu este o obligatie cum este la noi si mai mult, el reprezinta o atitudine de egalitate .

Res, presupune că ne cunoaştem şi ne întâlnim pe stradă iar eu nu te salut. Probabil că ai gândi: "Ce are ăsta cu mine de nu mă salută?". Salutul nu este neapărat dovadă de servilism, este şi o dovadă că cel/cea cu care te întâlneşti este o persoană pe care o respecţi; sau, cel puţin, nu îţi este indiferentă. Dimpotrivă, atunci când te întâlneşti cu un cunoscut şi nu-l saluţi, înseamnă că-l desconsideri.

Al doilea aspect pe care vreau să-l aduc în discuţie este răspunsul la salut. Tatăl meu (care nu a avut decât cele patru clase primare) mi-a spus aşa: "Să saluţi pe cineva este un semn de de bună creştere. Să răspunzi la salut este o obligaţie".

Acum, Res, tu poţi să faci cum vrei. Nu-ţi fac eu educaţie la vârsta asta.

Intalnind mereu aceleasi persoane in drum spre serviciu, am ajuns sa ne salutam, sobru, dar ne salutam, fara a ne cunoaste!

Anahoret a scris:

res a scris:

de ce e neaparat nevoie de salut? Rolling Eyes Im tarile dezvoltate de exemplu, salutul nu este o obligatie cum este la noi si mai mult, el reprezinta o atitudine de egalitate .

Res, presupune că ne cunoaştem şi ne întâlnim pe stradă iar eu nu te salut. Probabil că ai gândi: "Ce are ăsta cu mine de nu mă salută?". Salutul nu este neapărat dovadă de servilism, este şi o dovadă că cel/cea cu care te întâlneşti este o persoană pe care o respecţi; sau, cel puţin, nu îţi este indiferentă. Dimpotrivă, atunci când te întâlneşti cu un cunoscut şi nu-l saluţi, înseamnă că-l desconsideri.[....]

de obicei cand merg pe strada ma gandesc la problemele mele si nu ma prea intereseaza cune este in jurul meu, asa ca de multe ori mi se intampla sa nu salut nici pe cei de care intradevar m-ar bucura ca ii intalnesc Primesc destul de multe reprosuri in acest sens, dar ma scuz sincer ca ma gandeam la ceva. Multi ma inteleg, dar sunt multi care nu ma inteleg si considera ca fac asta special ca "sa ma dau mare" . Eu nu consider salutul o prioritate a relatiilor inter umane si nu ma deranjaza daca la randul meu nu sunt salutat de cineva . Consider totusi ca salutul este un obicei cu radacini in sclavagism si de obicei cand se mai intampla sa salut evit sa folosesc formulele standard ca: servus, buna ziua, respecte, ....., ci alte forme de a-mi exprima respectul, ca sa n-aiba vreo tangenta cu supunerea

PS. De Ce consideri ca salutul este un semn de "buna crestere" ?

Citat :

Im tarile dezvoltate de exemplu, salutul nu este o obligatie cum este la noi si mai mult, el reprezinta o atitudine de egalitate

Daca considerati USA o tara dezvoltata tre sa spun ca salutul este ceva nelipsit orinde te afli. De ex. te afli pe o carare in park,plaja,padure si treci pe langa o persoana necunoscuta, sa te astepti ca te saluta si asteapta de la tine acelasi lucru. Desigur nu se saluta cand esti intr-o ingramadeala la mall sau in bus sau in gara dar cand treci pe trotoar pe langa cineva(necunoscut) poti sa auzi un "hi" de salut!

Citat :

PS. De Ce consideri ca salutul este un semn de "buna crestere" ?

Aş putea să-ţi spun dar, după cele scrise mai sus, cred că nu mai este cazul.
Aşa, ca o curiozitate: când ajungi acasă îţi saluţi soţia sau, pur şi simplu, te duci să faci un duş şi te aşezi la masă/calculator/televizor/etc.?

Anahoret a scris:

[...]Aşa, ca o curiozitate: când ajungi acasă îţi saluţi soţia sau, pur şi simplu, te duci să faci un duş şi te aşezi la masă/calculator/televizor/etc.?

de obicei eu plec ultimul si ajung primul, dar cand se mai intampla sa fie ea acasa cand vin eu o salut cu ....ce-i de mancare ? , iar raspunsul ei la "salutul" meu, ......mi-e cam rusine sa-l scriu

res a scris:

Anahoret a scris:

res a scris:

de ce e neaparat nevoie de salut? Rolling Eyes Im tarile dezvoltate de exemplu, salutul nu este o obligatie cum este la noi si mai mult, el reprezinta o atitudine de egalitate .

Res, presupune că ne cunoaştem şi ne întâlnim pe stradă iar eu nu te salut. Probabil că ai gândi: "Ce are ăsta cu mine de nu mă salută?". Salutul nu este neapărat dovadă de servilism, este şi o dovadă că cel/cea cu care te întâlneşti este o persoană pe care o respecţi; sau, cel puţin, nu îţi este indiferentă. Dimpotrivă, atunci când te întâlneşti cu un cunoscut şi nu-l saluţi, înseamnă că-l desconsideri.[....]

de obicei cand merg pe strada ma gandesc la problemele mele si nu ma prea intereseaza cune este in jurul meu, asa ca de multe ori mi se intampla sa nu salut nici pe cei de care intradevar m-ar bucura ca ii intalnesc Primesc destul de multe reprosuri in acest sens, dar ma scuz sincer ca ma gandeam la ceva. Multi ma inteleg, dar sunt multi care nu ma inteleg si considera ca fac asta special ca "sa ma dau mare" . Eu nu consider salutul o prioritate a relatiilor inter umane si nu ma deranjaza daca la randul meu nu sunt salutat de cineva . Consider totusi ca salutul este un obicei cu radacini in sclavagism si de obicei cand se mai intampla sa salut evit sa folosesc formulele standard ca: servus, buna ziua, respecte, ....., ci alte forme de a-mi exprima respectul, ca sa n-aiba vreo tangenta cu supunerea

PS. De Ce consideri ca salutul este un semn de "buna crestere" ?

Cate bordeie, atatea obicee... se aplica probabil si la indivizi. La tine e o combinatie intre comportamentul de pe strada, rupt de realitate, si alergia la a fi supus cuiva. Si uite ce a iesit! Asta e! Vedem aceeasi realitate din alte puncte de vedere. Bineinteles ca nu m-as supara daca nu m-ai "vedea" pe strada. Dar nu e normal, si asa cred ca e peste tot in lumea asta, sa nu stai de lemn-tanase cand te intalnesti prima data intr-o zi cu un coleg de servici, cu un vecin bun, cu o ruda apropiata? N-ai nimic sa-i spui, n-ai chef sa-l intrebi daca masina lui e tot stricata, dar macar un buna ziua cu zambetul pe fatza poti sa-i dai... Ii faci ziua mai frumoasa! Nu te-ai bucura sa te "bage in seama" o persoana draga, in loc sa treaca pe langa tine ca o umbra?

Zaraza, cum te-ai simţi dacă, colegi de birou fiind, aş intra pe uşă şi m-aş aşeza la locul meu fără să bag în seamă pe nimeni? Este salutul un semn de servilism? Eu nu cred.

Şi cum te simţi atunci când saluţi pe cineva şi nu ţi se răspunde la salut pentru că, vezi Doamne, respectivul trăieşte în alte sfere?

Anahoret a scris:

Zaraza, cum te-ai simţi dacă, colegi de birou fiind, aş intra pe uşă şi m-aş aşeza la locul meu fără să bag în seamă pe nimeni? Este salutul un semn de servilism? Eu nu cred.

Şi cum te simţi atunci când saluţi pe cineva şi nu ţi se răspunde la salut pentru că, vezi Doamne, respectivul trăieşte în alte sfere?

Io m-aş gândi că ori eşti rău rău supărat pe mine (dar de ce?!?!?! deci te-aş întreba!)
or te-a enervat rău-rău de tot cineva (cine mama supărării, aşa de dimineaţă? deci te-aş întreba!)
or că ţi s-a întâmplat un necaz, Doamne fereşte, şi imediat aş dori să te ajut sau să te consolez!

Nu-mi răspunzi la salut? "Bună ziua căciulă, că stăpânu-ţi n-are gură!!!"

Salutul trebuie să fie acolo precum expresiile "vă rog!" si "vă multumesc!".

Pe cunoscuti mereu îi salut.
În orasele mari e normal să nu saluti cei "n" milioane de locuitori necunoscuti dar în localitătile mici sau în locuri precum parcuri, lacuri si altele de acest fel, saluti chiar si numai printr-un zâmbet dacă nu altfel.

Dacă noi suntem nepăsători fată (si) de noile generatii, ce să mai asteptăm de la ei?!
Suntem nemultumiti de comportamentul lor dar nu corectăm pe al nostru întâi...

A saluta pe cineva, cunoscut sau necunoscut, nu este un act de înjosire. Una este când nu salut pe cineva pentru că nu-l observ şi alta este că nu vreau să salut pe cineva. În ambele cazuri persoana în cauză îşi dă seama dacă îl văd sau nu, şi dacă nu-l salut pentru că nu-l văd, mă salută el/ea. Nu văd act de supunere nici prin folosirea salutului "să trăiţi", "să trăieşti", ci un mod de exprimare a dorinţei ca cel cu care m-am întâlnit (cunoscut sau necunoscut) să fie sănătos şi să trăiască.

abbilbal a scris:

A saluta pe cineva, cunoscut sau necunoscut, nu este un act de înjosire. [...]

sunt situatii in care este un act de injosire, de exemplu atunci cand cand saluti seful din obligatie, altfel sa considere atitudinea ta "lipsa de respect" si sa-ti faca tot felul de probleme

Res, eu niciodată nu am salutat un şef din obligaţie. Orice şef este în primul rând om cu bunele şi relele lui. Pe şef l-am salutat întotdeauna ca om şi pentru cum a acţionat l-am apreciat ca atare. Nu am fugit de şefi, dar nici după şefi. Pentru că eram ceferist salutam cu "să trăiţi" pe cei mai mari ca mine ca număr de ani şi nu-i cunoşteam (chiar dacă nu erau şefi) şi pe cei mai tineri dacă aveau funcţii mai mari decât mine. Pe ceilalţi îi salutam cu "hai să trăieşti", indiferent că erau mai bătrâni sau mai tineri ca mine.

Nu văd că cineva care salută se slugărniceşte. Ba din contră. Cineva care nu salută, sfidează.

Si eu inclin sa consider salutul ca pe o dovada de bunavointa si respect, atunci cind este sincer si acordat, in aceeasi masura, sefului, femeii de serviciu, tatalui, vecinului, fara sa fie doar de fatada, fara tonalitati false si fara obligatii absconse . In acelasi timp insa, nu ma cramponez de acest obicei, atunci cind stiu ca persoana respectiva nu saluta din neatentie sau din considerente ce nu-mi diminueaza respectul cuvenit (de ex. alte traditii etc).

Res, dar cum este atunci când un coleg te salută şi tu nu răspunzi? Că doar tu ai spus asta. Să înţeleg că atunci te consideri egalul lui dar cu rang superior? Sau că tu eşti cu gândurile tale, în sferele înalte, în timp ce el se gândeşte la preţul kilogrmului de ceapă şi, fiind mai aproape de pământ, are timp să te observe?

Cu alte cuvinte, tu nu ai o atitudine de şef atunci când "nu îţi observi" colegii care te salută?

abbilbal a scris:

Res, eu niciodată nu am salutat un şef din obligaţie. Orice şef este în primul rând om cu bunele şi relele lui. [....]

probabil a fost doar o impresie de-a mea ca sefii mei aveau pretentia de a-i saluta primul ca o dovada de supunere

Anahoret a scris:

Res, dar cum este atunci când un coleg te salută şi tu nu răspunzi? Că doar tu ai spus asta. Să înţeleg că atunci te consideri egalul lui dar cu rang superior? [....]

am spus ca mi se mai intampla sa nu vad pe cineva cunoscut care trece pe langa mine si sa nu-l salut pentru ca desi ma uit poate la el , de vapt vad prin el problemele mele. Daca totusi el ma saluta, imi cer scuze si-l salut si eu .
Dar daca el nu ma saluta asteptand probabil sa-l salut eu primul si apoi chiar imi reproseaza acest lucru, in sinea mea sunt multumit ca nu l-am salutat

Anahoret a scris:

Zaraza, cum te-ai simţi dacă, colegi de birou fiind, aş intra pe uşă şi m-aş aşeza la locul meu fără să bag în seamă pe nimeni? Este salutul un semn de servilism? Eu nu cred.

Şi cum te simţi atunci când saluţi pe cineva şi nu ţi se răspunde la salut pentru că, vezi Doamne, respectivul trăieşte în alte sfere?

Nici eu nu vad in salut un semn de servilism, decat daca cel care saluta asa vede. La fel si pentru cel care raspunde la salut.
Asa asa gandi ca si Aurora.

Daca nu mi se raspunde la salut pentru ca respectivul traieste in alte sfere, acesta face o mare greseala. Desconsidera pe cineva la fel de atasat altor sfere! Si atunci va avea parte de tachinari, asa ca intre colegi de suferinta!

În 65 de ani este pentru prima dată când aud că salutul este o îmjosire.