ACCENTE

sau s-ar putea ca Accent sa fi gasit o canistra de benzina ratacita pe trotuar, pusa anume acolo de hazardul controlat de Dumnezeu. O ia, si umple rezervorul.

Da,corect.
Sau gaseste niste bani pe jos

Karima a scris:

Da,corect.
Sau gaseste niste bani pe jos

exact asta am vrut sa postez, dar mi-ai luat-o inainte !

Sa vedem ce spune Accente acum ca noi am comentat ......

Cu bune, cu rele, cum ai petrecut, dar ai avut ocazia sa strabati atatea mekleaguri, sa vezi lucruri asa frumoase, sa-ti faci amintiri... vezi ca sunt acum placute?!?!? cu toate chinurile pe care le-ai indurat atunci!

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?

:eusa_naughty:

aurora a scris:

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?

:eusa_naughty:

asa gandea atunci, nefiind nascut din nou, nu Il cunostea pe Domnul.

Roxy a scris:

aurora a scris:

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?

:eusa_naughty:

asa gandea atunci, nefiind nascut din nou, nu Il cunostea pe Domnul.

HA????

aurora a scris:

Roxy a scris:

aurora a scris:

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?

:eusa_naughty:

asa gandea atunci, nefiind nascut din nou, nu Il cunostea pe Domnul.

HA????

Adica "ABERAM" Aurora, ce-i asa de greu de inteles ?

Franz Schneider a scris:

aurora a scris:

Roxy a scris:

aurora a scris:

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?
:eusa_naughty:

asa gandea atunci, nefiind nascut din nou, nu Il cunostea pe Domnul.

HA????

Adica "ABERAM" Aurora, ce-i asa de greu de inteles ?

nununu, tu nu erai! nici eu!

În speranţa că vă mai găsesc la popas, am venit să vă mulţumesc de comentarii şi să aduc ce am promis.

Episodul 1 pag. 6_____ Episodul 6 pag. 26
Episodul 2 pag. 8_____ Episodul 7 pag. 31
Episodul 3 pag. 13_____ Episodul 8 pag. 35
Episodul 4 pag. 16_____ Episodul 9 pag. 36
Episodul 5 pag. 20_____ Episodul 10 pag. 36
*********,,extemporal,, pag. 28.**********

Episodul 11 din ,,Coşmarul"

Benzinăria era în cîmp deschis la marginea unei păduri, foarte bine degajată de zăpadă. Parcă se oprise şi ninsoarea. Dar gerul, măcar că se înmuiase pe la prînz [acolo prin Krakovia], aici începuse să se înteţească. Lasă că şi pădurea contribuia la asta, dar şi apropierea serii îşi spunea cuvîntul.
Am oprit maşina, cu curaj, direct lîngă o pompă de benzină. Erau 4 pompe, grupate cîte două.
Clienţii erau destul de rari din cauza timpului nefavorabil. Eram singurul la ora aceea, şi cum nimeni nu mi-a ieşit în întîmpinare, am coborît sigur pe mine că ştiam ce fac, şi deschid buşonul meticulos, introduc furtunul şi strîng mînerul cu toată puterea ca să aud cum curge benzina la viteza maximă în rezervor.

Nu-mi era frică de nimic şi de nimeni. În fond ce putea să mi se-ntîmple? Aflasem de la răufăcătorii aceia că ei aşa mai furau benzină, şi nu-i prindea nimeni. Pe mine de ce m-ar prinde? Pînă realizau vînzătorii cam ce s-a-ntîmplat, eu aş fi fost departe.
Rezervorul, odată ce l-am văzut plin, am mai ridicat de fundul maşinii ca să încapă chiar un pic mai mult. Era plin ochi. Am pus buşonul, şi o bucurie imensă simţeam cum creştea în mine. În acelaş timp m-am speriat de fapta pe care tocmai o săvîrşisem. Asta se chema infracţiune, şi ştiam că nu-i de iertat aşa ceva. Se putea încadra la furt cu premeditare.
Au început să-mi tremure picioarele atît de tare încît mă gîndeam că în curînd voi cădea.

Oare cum de putusem eu să fac o asemenea faptă? Erau camere de luat vederi amplasate ca să vadă fiecare pompă în parte. Puteam fi reperat oricînd dacă eram reclamat la poliţie. Numai de puşcărie nu-mi ardea mie. Eu nu venisem în Polonia ca să fur, şi iată ca tocmai asta puneam în practică. Mă certam pe mine însumi în gînd. Eu nu eram ca unii oameni care dacă n-au adăpost, nici de mîncare, să se apuce de furat ca să fie prinşi în flagrant, numai ca să aibă un acoperiş deasupra capului şi de mîncare pe timp de iarnă. Eu voiam să ajung în ţară fără tinichele după mine. Cum să mă văd eu cu cazierul pătat? Cum i-aş mai fi privit în ochi pe cunoscuţi? Eu eram altfel, din alt aluat. Eu nu eram infractor. Nu mi se potrivea mie felul acesta de a fi. Caracterul meu era altul. Nu eram înzestrat cu un asemenea tupeu.

Şi chiar de nu m-ar fi prins nimeni, de ce să fi stat permanent cu frica-n sîn pînă treceam de graniţă? Nu erm sigur că o trec, dar dacă se ivea ocazia, nu aveam să mă înec la mal? Mai bine sărac şi curat. Eram hotărît să le dau benzina înapoi. Cel puţin să vadă şi ei că nu aveam cu ce plăti, şi poate li se făceau milă de mine lăsîndu-mă să plec fără a plăti. Dar plecam cu consimţămîntul lor. În cazul ăsta nu se mai chema furt. Exact ca şi cum mi-o dăruiau.
În cîteva secunde trebuia să iau o decizie. Mă transformam în infractor, sau rămîneam acelaş fel de om aşa după cum eram zidit de Dumnezeu. Dar dacă aş fi devenit infractor trebuia să fi rămas la Tychy (Katowitze). Adică plecasem degeaba din mijlocul lor ca să fiu totuşi ca ei?

Am tras maşina un pic mai încolo vre-o 5m, ca să nu ocup pompa, şi cu portofelul gol m-am prezentat la ghişeu. Mi-am dat seama că ei nici nu erau atenţi la mine. Urmăreau un meci de fotbal la televizor. Abea cînd am ajuns la ghşeu, am văzut că-i surprinsese umbra mea. Să nu fi plecat eu mai departe atunci? Dar de unde să fi ştiut că ei nu mă vedeau mai tîrziu pe monitoare. Doar acolo se înregistra cantitatea luată şi preţul. Ar fi notat numărul de înmatriculare, şi puneau poliţia pe urmele mele. Mai bine că nu am plecat.
Erau doi bărbaţi. Le-am explicat că ,,nema zloţi, nema marca" şi că nu aveam cu ce plăti.
Să fi văzut numa cum s-au schimbat la faţă, pufnind de furie, de mă gîndeam că voiau să mă ia la bătaie. Erau supăraţi că aveau de lucru mai mult cu mine şi întrerupeau vizionarea meciului.

Unul din ei a ieşit afară la mine, iar altul a adus din dos de pe undeva, două canistre ca să le dau benzina înapoi. Căutau şi un furtun. Le-am arătat că aveam eu unul gata pregătit. N-am insistat să mă înţeleagă. Nu credeam că m-ar fi înţeles. Ei erau doar vînzători. Dacă era patronul poate că trecea cu vederea, dar la ei nu mă puteam aştepta la indulgenţă.
Şi nu mai apărea nici un client pe acolo. Aş fi vrut să mă plîng cuiva, dar cui?
Toată benzina din rezervor a încăput în cele două canistre, şi iar am rămas fără.
Oricum, de acolo nu mă puteam mişca.
Cei doi îşi vedeau încontinuare de meciul lor, dar erau atenţi şi la mine.

Nu m-am băgat în maşină. Voiam să mai stau şi în picioare. M-am rezemat cu spatele de maşină, şi cu mîinile subsiori stăteam neputincios privind în sus. Ce-aş mai fi putut face?
Nici măcar nu-mi părea rău că n-am ştiut să profit de ocazie, să fi plecat neobservat.
De-odată mă pomenesc că vorbeam cu Dumnezeu. Parcă-L vedeam în faţa ochilor.
-Spune-mi şi mie Doamne, pentru ce m-ai adus aici? Ca să mă omori? De ce în Polonia? Oare nu-mi ajunge căt am suferit în România de cănd m-am născut? Mai adus aici ca să îndur şi gerul acesta, şi neputinţa de a mă întoarce acasă? Bine că măcar ai îngăduit să nu-mi fie foame. Dar cît crezi că mai rezist? Mai bine omoară-mă în clipa asta decît să mă mai chinui!

-Te-am adus aici ca să mă cunoşti, zicea Domnul. Nu te teme. Nu vei muri, ci vei trăi ca să-Mi împlinesc prin tine lucrările Mele.
-Dar Doamne spune-mi măcar ce mai urmează de aici în continuare, că nu înţeleg nimic.
Şi priveam tot în sus, dar nu-L mai vedeam. Era aşa de blînd. Simţeam că mă iubea. Aş fi vrut să-L mai văd. Îl chemam, şi-mi dădeau lacrimi de ciudă că nu-mi mai răspundea.
Oare de ce mă iubea EL pe mine, cînd eu eram potrivnicul Lui de atîta vreme? Cum de mă găsise EL vrednic ca să mă iubească tocmai acum cînd eram atît de chinuit? Dar oare era Dumnezeu? Să fi înebunit eu oare din cauza neputinţelor de tot felul? Asta-mi mai lipsea, să fiu şi nebun. Cine m-ar crede că L-am văzut pe Dumnezeu?

Cineva îmi atingea umărul. Dezmeticindu-mă, văd un bărbat tînăr care mă întreba dacă nu am o brichetă ca să-şi aprindă ţigara. N-aveam, că nu eram fumător. Şi-mi era ciudă că nu m-o lăsat să-L mai caut pe Domnul. Totuşi l-am rugat să-mi arate pe hartă pe unde mă aflam.
Ne-nţelegeam prin semne. Zicea că eram la jumătatea distanţei dintre Kielce şi Krakau.
Nu era localitate, ci doar o benzinărie în apropiere de Wodzislaw.
I-am arătat că voiam să merg către Kielce dar că n-aveam bani de benzină.
Nu putea să mă ajute, că nici el nu stătea pe roze cu banii, fiind student. Şi a plecat.

Deci Dumnezeu mă lăsase în cîmp, departe de orice aşezare urbană sau rurală. M-o adus aici ca să m-i Se arate, şi să-mi spună că nu voi muri. Dar dacă nu era EL? Voi şti dacă era EL numai în cazul că ajung acasă cu tot cu maşină şi sănătos, aşa după cum am spus încă înainte de a pleca din ţară. Şi mi-o zis că ,,să nu mă tem". Dacă EL o zis aşa, înseamnă că nu trebuia să-mi fie frică de nimeni şi de nimic. Eram hotărît să fiu mai atent, că dacă mai apare, să nu ratez ocazia de a-L mai întreba ceva. Parcă ar fi depins de mine...

Se instalase gerul destul de aprig şi eu încă eram afară, rezemat de maşină. Se însera.
O maşină cu număr negru, trage la pompa de benzină.
În timp ce omul punea în rezervor, dau să intru în vorbă cu el. Nici n-am apucat să-i zic ceva că-mi zice el ,,-Curvă română", şi scuipă lîngă picioarele mele scîrbit. Am renunţat să-i mai zic ceva, retrăgîndu-mă cu spatele uşurel. De unde a ştiut el că eram român? Aha, văzuse maşina cu număr alb. Şi de ce mi-o zis aşa de urît? Ce i-am făcut eu? Sau poate ştia doar cuvintele astea în româneşte. Dar de ce o fi fost atît de scîrbit?

M-am întors întristat la maşină. Cîtă dragoste îmi arătase Domnul, atîta ură văzusem în ochii polonezului acela. Cu ce eram eu de vină că alţi români şi-or fi făcînd de cap prin ţara lui? Poate o fi fost şi victima unor jefuitori români. Nici nu mai merita să mă gîndesc la el. Îmi stricase tot cheful de a mai intra în vorbă cu altcineva. Şi noaptea era prin preajmă iar.
**************************************************************

Roxy a scris:

asa gandea atunci, nefiind nascut din nou, nu Il cunostea pe Domnul.

Cei nascuti din nou...cum se deosebesc de pleava lumii ( cam multa ) ?

aurora a scris:

Cu bune, cu rele, cum ai petrecut, dar ai avut ocazia sa strabati atatea mekleaguri, sa vezi lucruri asa frumoase, sa-ti faci amintiri... vezi ca sunt acum placute?!?!? cu toate chinurile pe care le-ai indurat atunci!

Da şi cătănia-i faină după ce trec douăzeci de ani de la primirea livretului militar.

aurora a scris:

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?

:eusa_naughty:

Aurora, un lucru este foarte clar. Şi bunele şi relele se fac numai cu voia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu m-a lăsat, am dormit în pat străin. Când nu a vrut Dumnezeu, nu am dormit nici în patul meu.

Accente, nu am apucat să citesc episodul 10, dar vreau să dau cu presupusul fără să citesc episodul 11.

Ai intrat calm în benzinărie, ca un om cu bune intenţii. Ai făcut plinul liniştit. Te-ai urcat în maşină ca şi cum ai fi vrut să iei banii pentru a plăti benzina, dpă care ai demarat în trombă spre... Slovacia.

Şi acum să citesc episodul 11.

abbilbal a scris:

Accente, nu am apucat să citesc episodul 10, dar vreau să dau cu presupusul fără să citesc episodul 11.

Ai intrat calm în benzinărie, ca un om cu bune intenţii. Ai făcut plinul liniştit. Te-ai urcat în maşină ca şi cum ai fi vrut să iei banii pentru a plăti benzina, dpă care ai demarat în trombă spre... Slovacia.

Şi acum să citesc episodul 11.

Mda! Le-a făcut pe toate în afară de ultima.
Rumunski!

Necunoscându-te, am greşit grav. Am considerat că vei pleca. Dar nu a fost aşa. A trebuit să vină polonezul care ţi-a vorbit urît, dar cre din milă de tine, te-a ajutat. Ţi-a făcut cadou benzina, apoi se continuă scenariul meu cu drumul spre Slovacia.

abbilbal a scris:

Accente, nu am apucat să citesc episodul 10, dar vreau să dau cu presupusul fără să citesc episodul 11.

Îmi placi mult cum intuieşti Abby, dar îl am pe Pinochio pe aproape.
Dacă scriai asta înainte de a apărea episodul 11 ... acum este retroactiv.
Sper să ştii de glumă.



Cam peste 12 ore se va putea citi următorul episod din ,,Coşmarul".

abbilbal a scris:

Necunoscându-te, am greşit grav. Am considerat că vei pleca. Dar nu a fost aşa. A trebuit să vină polonezul care ţi-a vorbit urît, dar cre din milă de tine, te-a ajutat. Ţi-a făcut cadou benzina, apoi se continuă scenariul meu cu drumul spre Slovacia.

Polonezul mă privea cu atîta dispreţ, încît m-ar fi luat la bătaie şi nu m-ar fi lăsat nici mort. Nu era nici o speranţă să capăt benzină de la el. Într-adevăr, Slovacia încă mai era aproape.

Citat :

Deci Dumnezeu era Acela care mă adusese pe asemenea vreme în Polonia, ca să mi se facă de cunoscut.

Atunci cand am intrat in curtea casei viitorului meu sot am simtit ca acolo mi-e locul. Si am mai simtit cand l-am vazut prima data ca noi doi ne vom intelege si astfel vom putea vietui impreuna cati ani vom trai... Eram atee... Dar cam la doua luni dupa ce l-am cunoscut am devenit credincioasa. Si mai e ceva...ma indragostisem pana atunci o singura data, dar fusesem prea tanara. Apoi au trecut anii, am terminat facultatea, dar nu gasisem pe nimeni cu care sa fi avut macar o prietenie mai lunga.

Ce mai urma? Poate la benzinarie vei fi gasit un roman care sa iti dea niste benzina sau sa ti-o plateasca.

aurora a scris:

ACCENT a scris:

... Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria.
Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru?

adica dumnezeu te indemna sa furi?

:eusa_naughty:

El presimtea acestea fara sa stie cum va fi pas cu pas. N-a zis ca va fura. Solutia poate apare intr-un mod pe cat de simplu, pe atat de miraculos.

Citat :

M-am întors întristat la maşină. Cîtă dragoste îmi arătase Domnul, atîta ură văzusem în ochii polonezului acela. Cu ce eram eu de vină că alţi români şi-or fi făcînd de cap prin ţara lui? Poate o fi fost şi victima unor jefuitori români. Nici nu mai merita să mă gîndesc la el. Îmi stricase tot cheful de a mai intra în vorbă cu altcineva. Şi noaptea era prin preajmă iar.

Acuma chiar nu mai stiu! Asa ca zic ca ai intrat in masina, ai pornit masina si ai constatat ca aia s-au pacalit si ai ramas cu ceva benzina, taman cat iti trebuia. E gata cu optimismul meu...ma cuprinde si pe mine disperarea.

În aşteptarea următorului episod din ,,Coşmarul", vă invit să vedeţi o imagine ca aceea pe care o vedeam eu în Polonia, de la benzinăria de lîngă pădure aproape de Wodzislaw.



Vă rog să mă atenţionaţi dacă deranjez pe cineva cu glumele pe care eu le cred amicale. Îmi cer scuze dacă în mod neintenţionat mai supăr pe cineva. Eu vreau să vă am prieteni pe toţi.

La popasul lui Accent sînt o grămadă de curiozităţi. Mai adaug şi eu una.

Unu care o rupe pe una in doua