Numarul mesajelor : 22466 Varsta : 65 Localizare : mereu cu voi Data de inscriere : 23/08/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 01:36
Ufff! Nu ti-a fost usor deloc! Dar ce este usor pe lumea asta?
Povestea vietii tale mă acaparează în totalitate. Ce aventură nedorită! Continuă...
_____________________ _____________________ Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
abbilbal
Numarul mesajelor : 17567 Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania Data de inscriere : 28/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 05:31
ACCENT a scris:
Să vedem acuma cine ştie ce mi-o zis omul acela prin telefon.
Probabil să-l aştepţi.
_____________________ Noa, seeerbus drajilor! .......BLOG PERSONAL
zaraza26
Numarul mesajelor : 8994 Varsta : 59 Localizare : Nasaud Data de inscriere : 02/10/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 11:08
Citat :
Să vedem acuma cine ştie ce mi-o zis omul acela prin telefon.
Rog să băgaţi în seamă ,,extemporalul,, de la pagina 28 ! Episodul 1 pag. 6 Episodul 2 pag. 8 Episodul 3 pag.13 Episodul 4 pag.16 Episodul 5 pag.20 Episodul 6 pag.26 Episodul 7 pag.31
Am aparut si eu... Acasa de sarbatori netul mi-a mers ca melcul...De, sunt in retea si conditiile se vor imbunatati abia din primavara...vara...toamna, dar mai devreme nu! De-or pleca studentii, ne revenim la normal.
Iti urmaresc peripetiile cu sufletul la gura. Astept sa termini cu calatoriile ca sa-mi fac o idee cat de cat asupra experientei pe care o ai acum...
Deocamdata am ajuns la zi cu cititul si incerc sa raspund la intrebari. Chiar de cand citeam cum colinzi strazile cu ultimele picaturi de benzina, ma gandeam ca as fi batut la orice poarta unde presimteam ceva bunavointa. Dar nu mi-am dat seama ca nu stiam limba....dar de felul meu sunt optimista si ma agat de orice pai.
Acuma sa ma gandesc ce ti-o fi zis la telefon. Prin ceva cat de cat asemanator n-am trecut...imaginatia sa traiasca! Poate cunostea pe un cadru militar din Krakovia cu care puteai ajunge a doua zi in Varsovia...
Numarul mesajelor : 785 Data de inscriere : 03/12/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 12:11
Mulţumesc Zaraza că urmăreşti evoluţia Coşmarului. Pînă mai scriu eu printe picăţele, că am multă treabă, te sfătuiesc să faci o desfragmentare ca să meargă netul un pic mai repede decît melcul. Sper că in cîteva ore apare şi episodul următor. Priveşte şi ce se mai întîmplă prin lume.
Ceva asemănător cum l-i so întîmplat lui Core, Datan şi Abiram.
zaraza26
Numarul mesajelor : 8994 Varsta : 59 Localizare : Nasaud Data de inscriere : 02/10/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 14:09
Citat :
Mulţumesc Zaraza că urmăreşti evoluţia Coşmarului. Pînă mai scriu eu printe picăţele, că am multă treabă, te sfătuiesc să faci o desfragmentare ca să meargă netul un pic mai repede decît melcul.
Am sunat la firma furnizoare de servicii internet si am aflat ca e fisurata fibra optica. Maine vin de la Bistrita sa o inlocuiasca. Si doar am anuntat dupa Craciun ca ne merge ca melcul, dar mai mult decat constatare la fatza locului n-au facut.
Numarul mesajelor : 245 Data de inscriere : 09/10/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 15:35
Pentru că familia lui Accent s-o reprofilat pe produse de patiserie/cofetărie, consider că merită să facă cunoştinţă cu un tort uriaş. Sper să placă şi Aurorei, Zarazei şi la Abba.
Skoda Fabia sub formă de tort
Franz Schneider
Numarul mesajelor : 3180 Varsta : 63 Localizare : Intr-o vagauna din Romania Data de inscriere : 09/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 15:50
MIRCEA a scris:
Pentru că familia lui Accent s-o reprofilat pe produse de patiserie/cofetărie, consider că merită să facă cunoştinţă cu un tort uriaş. Sper să placă şi Aurorei, Zarazei şi la Abba.
Aurora, Zara si Abba nu papa tort. Doar il gusta. Le cauzeaza la silueta. :roflmao:
Numarul mesajelor : 752 Localizare : cetăţenia în Ceruri Data de inscriere : 17/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 16:59
prin cate ai mai trecut, Accent. Eu cred ca ofiterul acela (colonelul) era de la "Crima organizata" si stia ca fusesesi in grupul de infractori pe care ii urmarea demult timp.
ACCENT
Numarul mesajelor : 785 Data de inscriere : 03/12/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 20:38
Colonelul părea un om extraordinar de sufletist, dar nu l-am văzut niciodată. Încă nu-i gata episodul pe care-l scriu acum. A fost o deosebită plăcere să discut cu el.
Am venit acum pentru că, vizionînd tortul de tip Skoda, am auzit şi ceva ce-mi doresc de mult să fac rost şi nu ştiu cum. Oare ar putea cineva să mă înveţe cum găsesc pe undeva, coloana sonoră din filmul ,,Sunetul Muzicii". Aş vrea să-l înregistrez.
Roxy
Numarul mesajelor : 752 Localizare : cetăţenia în Ceruri Data de inscriere : 17/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 22:18
ti-am trimis un mail cu melodia respectiva
MIRCEA
Numarul mesajelor : 245 Data de inscriere : 09/10/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 22:59
The Sound of Music Tour - movie locations
abbilbal
Numarul mesajelor : 17567 Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania Data de inscriere : 28/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 23:17
ACCENT a scris:
Colonelul părea un om extraordinar de sufletist, dar nu l-am văzut niciodată. Încă nu-i gata episodul pe care-l scriu acum. A fost o deosebită plăcere să discut cu el.
Am venit acum pentru că, vizionînd tortul de tip Skoda, am auzit şi ceva ce-mi doresc de mult să fac rost şi nu ştiu cum. Oare ar putea cineva să mă înveţe cum găsesc pe undeva, coloana sonoră din filmul ,,Sunetul Muzicii". Aş vrea să-l înregistrez.
Vezi că sus la creatii originale am sat şi eu secvente de film poate este ce te interesează.
_____________________ Noa, seeerbus drajilor! .......BLOG PERSONAL
abbilbal
Numarul mesajelor : 17567 Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania Data de inscriere : 28/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Lun 05 Ian 2009, 23:20
Si cum iti spuneam dincolo, aceasta se cheamă o seară magică. Nu ai o secventă cu melodia solicitată, ci trei.
_____________________ Noa, seeerbus drajilor! .......BLOG PERSONAL
ACCENT
Numarul mesajelor : 785 Data de inscriere : 03/12/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 02:05
Mai întîi trebuie să mulţumesc Roxanei, lui Abbilbal şi lui Mircea pentru că m-au ajuta să ascult melodiile din filmul ,,Sunetul Muzicii".
Episodul 9 din ,,Coşmarul". (a se vedea pagina 35 pentru episodul 8)
Am uitat să spun că dimineaţă, cînd m-am trezit, din interior nu se putea privi afară. Toate geamurile erau opace de promoroacă pe interior, chiar şi tavanul, şi scaunele. Totul era îngheţat bocnă. Mă miram cum de nu îngheţase apa pe care o aveam într-o sticlă aşezată lîngă mine. Avea ace de gheaţă prin ea, dar nu era îngheţată de tot. Probabil căldura trupului ce emana prin haine a fost deajuns ca să se menţină lichidă. Oricum nu aveam după ce s-o beau, dar aş fi vrut să mă spăl pe ochi. Era imposibil s-o folosesc pe gerul acela.
Înainte de a ieşi afară din maşină, numai ce am pornit motorul, şi am căutat în torpedou pixul aruncat acolo, ca să-l ţin undeva să se încălzească. Voiam să scriu în carneţel. Dar înainte de a-l încălzi, că oricum motorul încă era rece, l-am probat pe jumătatea aceea de plic. Trebuie să vă spun că scria fără să mai fie nevoie să-l încălzesc. Şi am scris pînă am dezgheţat maşina. Oare de ce se încăpăţînase să nu scrie (pixul) la Auşwitz? Acum nici măcar nu se întrerupea de loc. Şi l-am folosit şi în zilele următoare, fără probleme.
Colonelul avea o voce blîndă şi un ton ce-mi dădea de înţeles că mă înţelegea şi mă compătimea. A avut răbdare să-i spun tot ce mi se întîmplse. Nu vorbea chiar bine româneşte. Mi-a zis că dacă nu am cum să dau o declaraţie în limba poloneză, ei nu puteau să acţioneze. Eu nu eram cetăţean polonez, şi nici nu aveau vre-o obligaţie faţă de mine. Acordurile internaţionale din vremea aceea prevedeau ca orice român aflat în afara graniţelor ţării, dacă se află într-o situaţie limită, să se adreseze Consulatului sau Ambasadei Române pentru protecţie şi ajutor. Poliţia poloneză nu avea cum să mă ajute sub nici o formă. Ei nu puteau să-mi dea bani, nici benzină, nici mîncare. N-aveau voie. Aşa se încheiase protocoalele de pe vremea lui Ceauşescu, şi încă mai erau în vigoare.
Infractorii români care acţionau pe teritoriul Poloniei, dacă erau prinşi în flagrant delict, numai la reclamaţia unui cetăţean polonez puteau fi cercetaţi penal, după care extrădaţi ca să fie judecaţi în ţară. Dacă românii se furau între ei, şi nu se atingeau de polonezi, poliţia nu se băga nicicum. De aceea hoţii şi talharii români prosperau, că ştiau acest amănunt. Cum erau mulţi turişti români care-şi vindeau mărfurile prin bazarurile poloneze, hoţii şi talharii îi uşurau de ele că poliţia nu se băga. Dacă infracţiunea s-ar fi petrecut pe teritoriul României, erau alte reguli de aplicare a legii.
Sfatul pe care colonelul îl considera cel mai nimerit pentru mine, era să merg la Varşovia mai întîi, ca să reclam situaţia în care mă aflam, după care Ambasada să mă ajute ca să ajung în ţară în condiţii de securitate. Pentru ca să ajung la Varşovia, colonelul mă îndemna să vînd maşina la o casă de amanet, iar cu banii căpătaţi puteam să merg cu trenul la Varşovia. De acolo aveam să primesc alţi bani ca să-mi recuperez maşina, plus pentru benzină şi toate cele necesare ca să ajung cu bine în ţară. Era cea mai bună soluţie pe care o vedea el. [La Krakovia nu se deschisese nici un consulat românesc. Numai la Warşovia era]. ***************************************************************** Cine intuieşte ce urmează de aici încontinuare? [A se vedea şi ,,extemporalul de la pag. 28] Episodul 1 pag. 6 Episodul 2 pag. 8 Episodul 3 pag.13 Episodul 4 pag.16 Episodul 5 pag.20 Episodul 6 pag.26 Episodul 7 pag.31 Episodul 8 pag.35 **************************************************************
abbilbal
Numarul mesajelor : 17567 Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania Data de inscriere : 28/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 04:01
Păi, ce putea să urmeze ? Vinderea maşinii, deplasarea la Vrşava, şi... probleme cu românii la ambasadă.
_____________________ Noa, seeerbus drajilor! .......BLOG PERSONAL
zaraza26
Numarul mesajelor : 8994 Varsta : 59 Localizare : Nasaud Data de inscriere : 02/10/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 08:27
Citat :
Pentru ca să ajung la Varşovia, colonelul mă îndemna să vînd maşina la o casă de amanet
Usor de zis, dar greu de facut. Daca, vanzand masina, erai reperat de grupul de hoti de care abia ai scapat?... Varianta optimista e ca domnul colonel te-a ajutat sa vinzi masina ca sa nu te dai de gol. Varianta pesimista e ca ai facut rost de bani ca sa ajungi in Varsovia. Probabil ai lucrat undeva cateva zile...
Si mie imi place filmul Sunetul muzicii, dar cum netul meu exista, dar lipseste cu desavarsire acasa...si oricum nu prea intru seara...aproape sigur ratam ocazia sa ma inscriu aseara intre fanii filmului.
Numarul mesajelor : 8994 Varsta : 59 Localizare : Nasaud Data de inscriere : 02/10/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 08:40
Franz Schneider a scris:
MIRCEA a scris:
Pentru că familia lui Accent s-o reprofilat pe produse de patiserie/cofetărie, consider că merită să facă cunoştinţă cu un tort uriaş. Sper să placă şi Aurorei, Zarazei şi la Abba.
Aurora, Zara si Abba nu papa tort. Doar il gusta. Le cauzeaza la silueta. :roflmao:
Nu rezist tentatiei unei felii de tort... Prefer sa mananc o prajitura, o felie de tort si sa beau apa, decat sa beau suc. De sucuri ma feresc si de alte dulciuri cu multe E-uri. Nu tin la silueta, ci la sanatate. mwah1
Numarul mesajelor : 752 Localizare : cetăţenia în Ceruri Data de inscriere : 17/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 17:34
zaraza26 a scris:
dar cum netul meu exista, dar lipseste cu desavarsire acasa...
nu-ti merge bine netul ?
ACCENT
Numarul mesajelor : 785 Data de inscriere : 03/12/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 18:34
Numai Abbilbal, Zaraza şi Roxy au citit episodul 9 ? Eu credeam că scriu pentru mai mulţi. Mulţumesc Abby pentru felul cum ai intuit. Erai pe aproape. Mai vreau să intuieşti încontinuare. Curaj şi celorlalţi că nu se lasă cu pedeapsă!
Episodul 10 din ,,Coşmarul". (a se vedea pagina 36 pentru episodul 9)
Am plecat din incinta sediului Poliţiei din Krakovia, şi mai confuz decît cum intrasem. Apăruse o nouă variantă pe care o cîntăream dacă s-o pun în practică sau nu. Să zicem că amanetam maşina. Nu căpătam decît un sfert din valoarea ei. În alte locuri căpătam chiar mai puţin. Şi trebuia să fac dovada că maşina nu-i furată, şi că într-adevăr eu aş fi propietarul. Asta presupunea să traduc toate actele maşinii şi ale mele în limba poloneză. Apoi trebuiau autentificate la un notariat. Mai trebuia să solicit din ţară, sau de la Ambasadă un document că mi se permite de către autorităţile române ca să amanetez sau să vînd maşina.
Toate astea le-am aflat/intuit din discuţiile avute cu cei de la casele de amanet pe unde am solicitat informaţii. Şi eu n-aveam bani nici de mîncare; de unde bani ca să plătesc xeroxul, taxele de timbru fiscal şi comisioanele de autentificare? Şi cum nu-mi puteam permite să iau legătura cu cineva din ţară, tot din cauza lipsei de bani, şi nici la Ambasadă să ajung, nu ştiam ce-mi mai rămînea de făcut. Am solicitat la poliţie şi la casele de amanet să mă lase ca să dau un telefon în ţară sau la Ambasadă, şi am fost refuzat categoric. Toţi trebuiau să justifice convorbirile telefonice. Numai fundaţiile de caritate îşi puteau permite să nu le justifice, dar nu ştiam unde puteam găsi una din ele, că erau foarte rare şi greu de găsit.
Ar mai fi fost un risc/impediment de care trebuia să ţin cont. Dacă să zicem că amanetam maşina, de unde ştiam eu că cei de la Ambasadă chiar m-ar fi ajutat? Dacă nu mă ajutau, nu pierdeam maşina definitiv? Plus de asta, eu trebuia să mă mişc repede, nu să pierd timpul. Asigurarea internaţională era doar pentru 15 zile, şi trecuseră deja 6 zile de cînd era editată, iar la orizont încă nu se întrezărea nimeni ca să mă sponsorizeze din propie iniţiativă, ca să pot prelungi astfel asigurarea care se făcea tot la Ambasadă. Pînă la urmă, cum necum, toate drumurile pentru mine la vremea aceea duceau către Warşowia.
Mi se părea destul de interesant că în loc să mă apropii de ţară, trebuia mai întîi să mă depărtez, urcînd spre Warşowia. Şi gerul acela nu mai înceta. De mîncare nimeni nu-mi oferea nimic... Şi eram atît de aproape de graniţa cu Slovacia. La cîtă benzină mai aveam eram tentat să mă îndrept spre Slovacia. Problema era că nu se mai găsea o ală jumătate de plic prin maşină în care să se afle ceva mărci uitate. Cum să faci, pe asemenea ger, rost de bani? Cine m-ar fi înţeles ca să-mi dea de muncă ceva. În primul rînd că nu ştiam limba, apoi românii erau vestiţi de jafurile pe care le făceau prin Europa. Nu toţi românii, dar a fost suficient ca să ni se strice imaginea, că nu mai aveai credibilitate.
Ce să fac, ce să fac... Eram zăpăcit de cap. Încotro să merg? Sau mai bună era varianta cu aşteptarea sfîrşitului ce părea destul de aproape. Ce făceam eu, mi se părea doar o prelungire a agoniei. Mă depărtasem de Katowitze şi de Tychy, şi ajunsesem la Krakowia. Eram exact în drumul infractorilor. Acesta era drumul care lega Katowitze de Mostişka. Ei circulau doar prin Ukraina pentru a veni din România, sau invers. Puteau oricînd să mă găsească. Daciile săreau repede în ochii lor, mai ales cele cu număr de înmatriculare pe fond alb. Daciile înmatriculate în Polonia aveau numere pe fond negru, ca dealtfel toate tipurile de maşini ale polonezilor.
Îmi stăruia ceva în minte. Oare cum o parte din români au aflat de legislaţia care funcţiona în Polonia, cu privire la relaţiile dintre românii comercianţi [de tip ambulatoriu] ce preferau să facă comerţ acolo? Infractorii, jefuitorii, talharii şi criminalii români mergeau la sigur în Polonia. Dacă nu se atingeau de cetăţenii polonezi, şi nici de valorile lor, autorităţile nu le făceau nimic. Doar îi supravegheau de la distanţă. Nimeni nu ţinea o evidenţă, iar Interpolul avea alte obligaţiuni, nicidecum să se ocupe de găinari de duzină. Numai că unii din cei care lucrau în domeniu legislativ erau capii care conduceau din umbră asemenea activităţi mîrşave. Eram scîrbit de lumea în crare a trebuit să mă nasc.
Nici nu mai vedeam rostul de a mai trăi condus de nişte legiuitori făţarnici care cîrmuiau legile în aşa fel încît să stoarcă şi ultima picătură de vlagă de la semenii lor care trăiau de pe o zi pe alta făcînd multe eforturi şi sacrificii. Şi măcar că aveau puţin, trăind în multe lipsuri, mai erau şi jefuiţi pe deasupra. La ce bun să mai trăieşti în asemenea condiţii? N-aveau decît să trăiască doar jefuitorii. Eu nu mai voiam să fiu nici în postură de jefuit şi nici de jefuitor. Nu recunoşteam lumea aceasta. Nu era lumea mea. Eu nu făceam parte din asemenea lume. Şi-atunci ce căutam eu într-o lume străină de mine? Oare eram eu de vină că am ales o asemenea lume în care să fac atîtea eforturi ca să trăiesc? Nicidecum. Ceva mai presus decît mine m-a adus în lumea asta. Dar de ce? Care era motivul?
Puneam întrebările, vorbind cu mine însumi; dar de la cine aşteptam răspuns? Mă vedeam atît de vulnerabil şi de fragil ştiind că în lumea asta nu mă puteam aştepta la nimic bun. Vremurile fiind atît de tulburi... Schimbarea şi transformarea presupunînd întotdeauna suferinţă... Şi eu cum suferisem atîta [de cînd m-am născut], nu mai voiam. Mă săturasem de aşa viaţă. Să mă fi născut eu oare doar pentru a suferi? Şi vedeam destui oameni cărora le mergea destul de bine, nu sufereau, se distrau, trăiau în îndestulare... Iar eu cu greu puteam să mă tîrăsc de la o zi la alta, făcînd eforturi uriaşe pentru a supravieţui. Mai merita să trăiesc în asemenea condiţii? Nu merita. Dar nici nu voiam să mor înainte de vreme.
Cine m-a adus pe pămîntul ăsta ca să trăiesc, era responsabil pentru mine. Nu eu eram responsabil pentru tot ce mi se întîmpla. Şi atunci nici nu mai merita să mă îngrijorez. Era destul de clar. Direcţia către România era baricadată de tot felul de piedici invizibile. Mai ales vremea era cea mai potrivnică. Cum să mă fi luptat eu cu vremea? Gata. Nu mai era cazul de stat pe gînduri. Benzina pe care o mai aveam era pe terminate. Consumasem destul căutînd case de amanet. Timpul trecea nemilos. Două-trei ore şi iar avea să se-ntunece. Ce depindea de mine trebuia să fac. Am trecut la executarea îndemnului pe care-l simţeam.
Mă orientam după indicatoarele care arătau direcţia Warşowia, şi mergeam cîntînd ca şi cum mă simţeam foarte bine. Nu aveam de mîncare şi nu mîncasem, dar nici foame nu-mi era. De duminică nu mai mîncasem nimic. Nici apă nu băusem, că nu aveam după ce. Dispăruse şi tristeţea din inima mea. De ce-aş fi fost trist? Aşa cum n-o depins de mine ca să mă nasc, tot aşa nu va depinde de mine atunci cînd voi muri. Nu-mi era mie în putere ca să mă menţin în viaţă. Dar oare cine avea interes ca eu să exist şi să trăiesc? Eu în nici un caz. Înseamnă că era totuşi Cineva. Cum adică, eu, un ateu, care nu recunoşteam existenţa lui Dumnezeu, să ajung la concluzia că totuşi EL există şi pentru mine?
Şi totuşi nu putea fi altfel. Deci Dumnezeu era Acela care mă adusese pe asemenea vreme în Polonia, ca să mi se facă de cunoscut. Dacă raţionamentul ăsta era realitate, însemna că Dumnezeu voia ceva de la mine. Oare ce voia? Voia să am încredere în EL. De aceea m-a făcut să-mi pierd încrederea în mine şi în forţele mele proprii, ca să cred în EL. Păi altceva nici nu mai aveam de ales, decît să cred în EL. Deci dacă am ajuns la concluzia că Dumnezeu mă adusese în Polonia, nu-mi rămînea decît să înţeleg şi să cred că tot EL mă va aduce şi înapoi în România. Rezulta că nu de mine depindea ca să mă întorc, ci de EL. De fapt tot de Dumnezeu depinsese şi plecarea din România. Eu doar am avut impresia că aş fi făcut ce voiam, dar de fapt făcusem ce pregătise Dumnezeu pentru mine.
Aveam un motiv întemeiat să fiu bine dispus. Să rezist eu nemîncat fără a simţi foame... să rezist frigului cumplit şi oboselii pînă la limită... Păi nu-mi stătea mie în putere. Dacă era să nu ajung la Krakovia, nici nu apăreau cele 10 mărci germane în jumătatea aceea de plic; şi nici moşul acela ca să mi le dea înapoi după ce le aruncasem cu plic cu tot. Şi de ce am venit la Kracowia? Ca să vorbesc cu colonelul acela invizibil a cărui voce mi se părea atît de caldă. Eram atît de sigur că Dumnezeu de fapt îmi vorbise, şi mă îndemna să aleg drumul spre Warşowia, chiar dacă a trebuit să cunosc şi cîte ceva despre casele de amanet.
Eram din ce în ce mai sigur că Dumnezeu îmi vorbise, nu colonelul. Ce interesant. Dumnezeu să-mi vorbească prin telefon... Oare m-ar crede cineva dac-aş povesti? Mai degrabă m-ar fi considerat nebun, dus cu pluta, sau că mi-ar lipsi vre-o doagă. Dar creadă cine şi ce vrea. Pe mine nu putea să mă convingă nimeni că n-aş fi stat de vorbă cu Dumnezeu. Ce contează ce impresie aveau să-şi facă alţii despre mine? Important era că Dumnezeu îmi purta de grijă. Cum să nu fi fost voios în asemenea situaţie? Şi nu era halucinaţie din cauza gerului. Eu n-aveam să devin un sloi de ghiaţă vre-odată. Asta era clar. Cum? Nu ştiam. Dar eram mulţumit că Dumnezeu ştia pentru mine.
Privirea se oprise pentru o clipă pe cadranul indicatorului de benzină. Eram pe roşu. Asta însemna că trebuia repede să ies de pe autostradă şi să intru la o benzinărie. Dar pentru ce la benzinărie? Cum pentru ce? Ca să fac plinul la rezervor, doar nu de-aiurea. Cu ce bani? Se va îngriji Dumnezeu. Eu doar trebuia să umplu rezervorul. Am văzut de departe şi benzinăria. Dar cum voi proceda? Simplu, ca şi cum aş avea bani cu ce să plătesc. După ce voi pune benzina, mă voi urca la volan şi voi pleca liniştit ca şi cum am plătit. Ce-i aşa mare lucru? ********************************************************** Cine intuieşte ce urmează de aici încontinuare? A se vedea şi ,,extemporalul,, de la pag. 28 Episodul 1 pag. 6 Episodul 2 pag. 8 Episodul 3 pag. 13 Episodul 4 pag. 16 Episodul 5 pag. 20 Episodul 6 pag. 26 Episodul 7 pag. 31 Episodul 8 pag. 35 Episodul 9 pag. 36 **************************************************************
Ultima editare efectuata de catre ACCENT in Mar 06 Ian 2009, 18:36, editata de 1 ori
aurora
Numarul mesajelor : 6983 Varsta : 73 Localizare : Hd România Data de inscriere : 04/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 18:36
accente, eu citsc citesc citesc chiar daca nu mereu fac comentarii!
de mine sa fii sigur ca te urmaresc!
_____________________
Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoşi. ( Nicolae Steinhart )
ACCENT
Numarul mesajelor : 785 Data de inscriere : 03/12/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 18:45
Mulţumesc Aurora! Eu ştiu că mă urmăreşti. Deja mi-ai promis bătaie dacă nu scriu. Eu stau la bătaie dacă mă baţi bine, nu rău. Şi mi-ar face plăcere să-ţi dai şi tu cu părerea cum ai mai făcut-o mai în urmă. Nu trebuie să scrii mult. Doar ce-ţi trece prin cap imediat ce ai terminat de citit. Parcă mă simt stingher dacă nu sînt comentarii. Şi-i rog şi pe ceilalţi să vină cu intuiţiile personale. Peste cîteva ore veţi citi şi episodul 11.
Cam aşa era în Polonia
Numai că asta nu-i Vistula. Vistula era foarte frumos amenajată şi întreţinută. Distanţa dintre maluri era de aproximativ 300-400 metri. Sper că n-am exagerat. Dar pe gerul acela nu-mi trebuia mie să o admir.
Karima MODERATOR
Numarul mesajelor : 1735 Data de inscriere : 25/08/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 19:33
....La benzinarie intalnesti niste romani care te ajuta....
_____________________
Roxy
Numarul mesajelor : 752 Localizare : cetăţenia în Ceruri Data de inscriere : 17/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 19:41
nu...., romanii nu se ajuta intre ei...din pacate. Eu cred ca la benzinarie Accent intalneste pe cineva dornic sa-i cumpere masina, fara acte, fara nimic.
Karima MODERATOR
Numarul mesajelor : 1735 Data de inscriere : 25/08/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 19:43
atunci....i se ofera ceva de lucru de unde poate castiga ceva bani
_____________________
Roxy
Numarul mesajelor : 752 Localizare : cetăţenia în Ceruri Data de inscriere : 17/09/2008
Subiect: Re: ACCENTE Mar 06 Ian 2009, 19:45
Karima a scris:
atunci....i se ofera ceva de lucru de unde poate castiga ceva bani