Mokonje

Ei bine, Aurora draga, probabil ca tu esti printre acele exceptii despre care vorbeam (probabil ca nici la revolutie nu ati iesit in strada, daca o duceati asa de bine). Eu si familia mea, in schimb, facem parte din alt tip de exceptii, deoarece am fost printre putinii romani care au refuzat inclusiv sa fie membri PCR, au refuzat turnatoria si delatiunea, au refuzat minciuna si indobitocirea, in ciuda vietii de huzur cu care eram tentati. Fiinta mea nu se putea multumi cu o casa si un stomac de umplut, in timp ce minciuna era ridicata la rang de cultura si constiintele erau pervertite sub ochii mei. Detest sa traiesc in minciuna si am sperat la mai bine tot timpul, drept pentru care nici nu am fugit din tara. Fapte riscante dar asumate, pentru care am suportat diverse abuzuri, dar a meritat! Si drept pentru care -la revolutie- am fost cu tot sufletul alaturi de demonstranti si fugariti pe Calea Victoriei, in dreptul Bisericii Albe.

Cristina a scris:

Ei bine, Aurora draga, probabil ca tu esti printre acele exceptii despre care vorbeam (probabil ca nici la revolutie nu ati iesit in strada, daca o duceati asa de bine). Eu si familia mea, in schimb, facem parte din alt tip de exceptii, deoarece am fost printre putinii romani care au refuzat inclusiv sa fie membri PCR, au refuzat turnatoria si delatiunea, au refuzat minciuna si indobitocirea, in ciuda vietii de huzur cu care eram tentati. Fiinta mea nu se putea multumi cu o casa si un stomac de umplut, in timp ce mincuna era ridicata la rang de cultura si constiintele erau pervertite sub ochii mei. Detest sa traiesc in minciuna si am sperat la mai bine tot timpul, drept pentru care nici nu am fugit din tara. Fapte riscante dar asumate, pentru care am suportat diverse abuzuri, dar a meritat! Si drept pentru care -la revolutie- am fost cu tot sufletul alaturi de demonstranti si fugariti pe Calea Victoriei, in dreptul Bisericii Albe.

Cristina a scris:

(probabil ca nici la revolutie nu ati iesit in strada, daca o duceati asa de bine)

Remarca asta mi se pare tendentios-insultatoare!
Ba da, am iesit in strada! Si am fost in acelasi mod expusi la toate pericolele, ca orice alti oameni cinstiti si de buna credinta.
O duceam "bine" din munca cinstita, fara nici o obedienta fatza de nimeni.
O duceam "bine" pentru ca eram sanatosi, aveam o familie frumoasa si fericita.
Si ne vedeam de viata noastra, in conditiile societatii in care traiam.


Vorbe mari si frumoase spui, dar poti sa spui ceva mai concret cum anume
ai facut toate astea? sau ce intelegi prin ceea ce scrii mai sus?

Cristina a scris:

.. deoarece am fost printre putinii romani care au refuzat inclusiv sa fie membri PCR, ...

Cinste tie si familiei tale, poate si contextul social al serviciului pe care l-ati avut v-a permis.
Dar nu ai fost nici soim al patriei, nici pionier, nici UTC-ist?

Cristina a scris:

au refuzat turnatoria si delatiunea, au refuzat minciuna si indobitocirea, in ciuda vietii de huzur cu care eram tentati.

Adica?

Cristina a scris:

Fiinta mea nu se putea multumi cu o casa si un stomac de umplut,
in timp ce mincuna era ridicata la rang de cultura si constiintele erau pervertite sub ochii mei. .

Adica?

Cristina a scris:

Detest sa traiesc in minciuna si am sperat la mai bine tot timpul, drept pentru care nici nu am fugit din tara.

Asta cred ca am facut cu totii,
cei care inca traim in Romania.
Cat priveste "Detest sa traiesc in minciuna" ... s-ar zice ca toti am trait in Romania comunista in minciuna.


Am trait cu gandul ca nu voi apuca sa vad Romania fara Ceausescu.
Traiesc cu speranta sa vad Romania fara Basescu.

Cristina a scris:

Fapte riscante dar asumate, pentru care am suportat diverse abuzuri, dar a meritat!

Adica?

Cei care au plecat din tzara, cum este Emil, zum, ACCENT,
si-au asumat niste riscuri fantastice, au suportat cu as zice plastic
"frigul si foamea si setea si umilinta". A meritat? Orice decizi sa faci in viata are un merit.

Cristina a scris:

Si drept pentru care -la revolutie- am fost cu tot sufletul
alaturi de demonstranti si fugariti pe Calea Victoriei, in dreptul Bisericii Albe.

N-am fost in Bucuresti atunci, dar ca sotzul mamei mele a fost pe la CC pe-acolo se pune? Ca sorei mele i-au intrat gloantele prin tocul de la fereastra si s-au oprit in perna de sub cap, se pune?
Si la noi in oras s-a tras pe strazi, si noua ne-a fost teama,
si sotul meu a fost printre cei care au mers la primarie pentru a da
o mana de ajutor la inceput, retragandu-se cand a considerat ca nu e cazul.
A meritat? Eu stiu? Pana la urma tot la munca si la viata noastra ne-am intors,
si in acesti 20 de ani tot ce am realizat s-a bazat tot pe munca si pe cinstea,
pe credinta si pe demnitatea noastra si a familiei noastre.

Cristina a scris:

Depinde de punctul de vedere al fiecaruia, draga Zaraza. Eu nu pot fi de acord cu tine: casa era o mizerie de casa si -cu mici exceptii- se obtinea doar pe pile, cunostinte si relatii bazate pe minciuna si demagogie ceausista;

Cristina, am mai spus pe undeva, cândva, că punctul de vedere al fiecăruia este în totală dependenţă de zona geografică în care trăieşte. Nu ştiu dacă specificul vieţii din Bucureşti se mai întâlneşte pe undeva prin ţară, dar cu siguranţă la noi în Ardeal nu este specific ardelenilor. Timp de zece ani cât am fost secretar de partid la CFR am repartizat multe apartamente primite tot ca repartiţie de la primărie. Pentru toate astea nu am dat nimic şi nu am primit nimic ca şpagă. Totul s-a derulat în baza criteriilor stabilite, prioritatea priorităţilor fiind condiţiile în care locuiau solicitanţii şi numărul membrilor familiilor ce le aveau. Că erau şi nemulţumiţi pentru că nu le ofeream apartamente "cu vedere la mare" şi că apartamentele ce le ofeream aveau numai vedere "spre răsărit", este adevărat. Dar nici măcar într-o familie puţin mai numeroasă nu pot fi satisfăcute toate gusturile şi membrii familiei trebuie să se adapteze după voia bătrânilor, că doar până la urmă asta-i regula. Şi când puiii nu-i mai suportă pe bătrâni, îşi iau zborul.

Cât priveşte participarea la revoluţie, eu nu am fost atunci în stradă. Două gloanţe de mitralieră care s-au oprit în zidul blocului în care locuiesc şi un cartuş de cauciuc care mi-a şters pulpa piciorului drept m-au făcut să stau cuminte în casă. Dar, la ce mi-ar fi folosit dacă aş mai fi continuat să fac pe "eroul" ? Probabil aş fi câştigat un cartuş de mitraliră în plin, că doar eram o ţintă destul de mare şi uşor de nimerit. Fără să mai vorbim şi de celălat aspect: PE FIECARE DINTRE NOI, DUMNEZEU NE-A DIRIJAT CUM SĂ ACŢIONĂM DE CÂND NE-AM NĂSCUT ŞI PÂNĂ ACUM. Cum a făcut-o ? Doar El ştie.

abbilbal a scris:

Totul s-a derulat în baza criteriilor stabilite, prioritatea priorităţilor fiind condiţiile în care locuiau solicitanţii şi numărul membrilor familiilor ce le aveau. .

Nu ştiu ce să zic. Cred că soarta îţi dă sau nu, şi nu ştiu de ce depinde cât şi ce îţi dă.
La terminarea facultăţii, nu am putut lua repartiţia la Deva, pentru că nu aveam buletin de oraş. Cele 2 posturi au fost luate de 2 fete cu medii mult mai mici, dar care aveau buletin de Deva.
Am luat la Certej, aproape. De locuinţă nici vorbă, cu tot cu copilul şi soţul ce-l aveam în dotare. Am stat cu chirie până după revoluţie când ne-am cumpărat un apartament. Modest, dar era al nostru.
Iar la muncă, chiar nu a contat ceea ce ştiam, decât atunci când era ceva mai complicat de rezolvat. În rest, pentru funcţii şi leafă mai mare, erau alţii.

Da, au mai fost şi "tovarăşi secretari de partid" care de fapt erau "domni secretari", iar după decembrie '89 au strigat în gura mare că ei nu au fost comunişti. Dar asta nu a plecat de la "sistem", ci de la caracterul fiecăruia. Oameni fără caracter au fost, sunt şi vor mai fi. Atunci, pe vremea comunismului, la nicio şedinţă de instruire nu ni s-a spus altceva decât să fim corecţi şi cinstiţi. Probabil era o lozincă pentru fraieri, căci şmecherii aveau alte lozinci.

Citat :

Depinde de punctul de vedere al fiecaruia, draga Zaraza. Eu nu pot fi de acord cu tine: casa era o mizerie de casa si -cu mici exceptii- se obtinea doar pe pile, cunostinte si relatii bazate pe minciuna si demagogie ceausista; serviciul, la fel, rar puteai cistiga un ban pe merit profesional, fara sa adulezi puterea, iar de muncit in strainatate, nici vorba. In plus, sa nu uitam tortura psihica, deseori fizica, indobitocirea si abuzurile, fara numar, fara numar.

Am zis din punctul asta de vedere...
Situatia familiei mele a fost, probabil, destul de asemanatoare cu a ta. Undeva la popasul meu am scris pe scurt despre viata tatalui meu.
Pe scurt, probabil ca ceea ce am scris in comentariul meu anterior, au fost singurele bile albe ale epocii. Pentru ca, deseori afirm cu regret... ce simplu ar fi sa fie ceva complet negru... toata lumea ar fi atunci de acord. Ma gandeam sa adaug mai sus ca, totusi, chiar daca ce am scris suna frumos, lumea nu a putut suporta cenzura, lipsa multor libertati...

Cristina a scris:

yzzy a scris:

Hm, hm şi eu mai bat apropouri fiicei mele, are 25 ani şi nici un gând.

Wow, ce de coincidente: si fiul nostru are 25 de ani

Si băiatul meu face 25, luna viitoare.
Văd că este din ce în ce mai bine... este hotărât ca foarte curând să plece la Calgary.
Ajută-l Doamne!

zaraza26 a scris:

Citat :

Depinde de punctul de vedere al fiecaruia, draga Zaraza. Eu nu pot fi de acord cu tine: casa era o mizerie de casa si -cu mici exceptii- se obtinea doar pe pile, cunostinte si relatii bazate pe minciuna si demagogie ceausista; serviciul, la fel, rar puteai cistiga un ban pe merit profesional, fara sa adulezi puterea, iar de muncit in strainatate, nici vorba. In plus, sa nu uitam tortura psihica, deseori fizica, indobitocirea si abuzurile, fara numar, fara numar.

Am zis din punctul asta de vedere...
Situatia familiei mele a fost, probabil, destul de asemanatoare cu a ta. Undeva la popasul meu am scris pe scurt despre viata tatalui meu.
Pe scurt, probabil ca ceea ce am scris in comentariul meu anterior, au fost singurele bile albe ale epocii. Pentru ca, deseori afirm cu regret... ce simplu ar fi sa fie ceva complet negru... toata lumea ar fi atunci de acord. Ma gandeam sa adaug mai sus ca, totusi, chiar daca ce am scris suna frumos, lumea nu a putut suporta cenzura, lipsa multor libertati...

"lumea nu a putut suporta cenzura, lipsa multor libertati..." ... nu a putut suporta? si atunci cum am suportat-o atata amar de ani?
am ocolit ce si cat am putut, in rest am suportat, ca ce altceva puteam face?
Nu au putut suportat cei care au ales sa plece din tzara din cauza asta,
sau cei care si-au asumat impotrivirea fatzisa sau eventuale gafe si le-au platit cu libertatea sau chiar viata.

aurora a scris:

Cristina a scris:

Ei bine, Aurora draga, probabil ca tu esti printre acele exceptii despre care vorbeam (probabil ca nici la revolutie nu ati iesit in strada, daca o duceati asa de bine). Eu si familia mea, in schimb, facem parte din alt tip de exceptii, deoarece am fost printre putinii romani care au refuzat inclusiv sa fie membri PCR, au refuzat turnatoria si delatiunea, au refuzat minciuna si indobitocirea, in ciuda vietii de huzur cu care eram tentati. Fiinta mea nu se putea multumi cu o casa si un stomac de umplut, in timp ce mincuna era ridicata la rang de cultura si constiintele erau pervertite sub ochii mei. Detest sa traiesc in minciuna si am sperat la mai bine tot timpul, drept pentru care nici nu am fugit din tara. Fapte riscante dar asumate, pentru care am suportat diverse abuzuri, dar a meritat! Si drept pentru care -la revolutie- am fost cu tot sufletul alaturi de demonstranti si fugariti pe Calea Victoriei, in dreptul Bisericii Albe.

Cristina a scris:

(probabil ca nici la revolutie nu ati iesit in strada, daca o duceati asa de bine)

Remarca asta mi se pare tendentios-insultatoare!
Ba da, am iesit in strada! Si am fost in acelasi mod expusi la toate pericolele, ca orice alti oameni cinstiti si de buna credinta.
O duceam "bine" din munca cinstita, fara nici o obedienta fatza de nimeni.
O duceam "bine" pentru ca eram sanatosi, aveam o familie frumoasa si fericita.
Si ne vedeam de viata noastra, in conditiile societatii in care traiam.


Vorbe mari si frumoase spui, dar poti sa spui ceva mai concret cum anume
ai facut toate astea? sau ce intelegi prin ceea ce scrii mai sus?

Cristina a scris:

.. deoarece am fost printre putinii romani care au refuzat inclusiv sa fie membri PCR, ...

Cinste tie si familiei tale, poate si contextul social al serviciului pe care l-ati avut v-a permis.
Dar nu ai fost nici soim al patriei, nici pionier, nici UTC-ist?

Cristina a scris:

au refuzat turnatoria si delatiunea, au refuzat minciuna si indobitocirea, in ciuda vietii de huzur cu care eram tentati.

Adica?

Cristina a scris:

Fiinta mea nu se putea multumi cu o casa si un stomac de umplut,
in timp ce mincuna era ridicata la rang de cultura si constiintele erau pervertite sub ochii mei. .

Adica?

Cristina a scris:

Detest sa traiesc in minciuna si am sperat la mai bine tot timpul, drept pentru care nici nu am fugit din tara.

Asta cred ca am facut cu totii,
cei care inca traim in Romania.
Cat priveste "Detest sa traiesc in minciuna" ... s-ar zice ca toti am trait in Romania comunista in minciuna.


Am trait cu gandul ca nu voi apuca sa vad Romania fara Ceausescu.
Traiesc cu speranta sa vad Romania fara Basescu.

Cristina a scris:

Fapte riscante dar asumate, pentru care am suportat diverse abuzuri, dar a meritat!

Adica?

Cei care au plecat din tzara, cum este Emil, zum, ACCENT,
si-au asumat niste riscuri fantastice, au suportat cu as zice plastic
"frigul si foamea si setea si umilinta". A meritat? Orice decizi sa faci in viata are un merit.

Cristina a scris:

Si drept pentru care -la revolutie- am fost cu tot sufletul
alaturi de demonstranti si fugariti pe Calea Victoriei, in dreptul Bisericii Albe.

N-am fost in Bucuresti atunci, dar ca sotzul mamei mele a fost pe la CC pe-acolo se pune? Ca sorei mele i-au intrat gloantele prin tocul de la fereastra si s-au oprit in perna de sub cap, se pune?
Si la noi in oras s-a tras pe strazi, si noua ne-a fost teama,
si sotul meu a fost printre cei care au mers la primarie pentru a da
o mana de ajutor la inceput, retragandu-se cand a considerat ca nu e cazul.
A meritat? Eu stiu? Pana la urma tot la munca si la viata noastra ne-am intors,
si in acesti 20 de ani tot ce am realizat s-a bazat tot pe munca si pe cinstea,
pe credinta si pe demnitatea noastra si a familiei noastre.

Abia acum am vazut ciudatenia asta de postare, plina de furie si minie proletara, plina de obraznicie (prin intrebari gen "adica?" ca si cind ar trebui sa-ti dau socoteala tie cu ceva -> Fals, stimabilo!). Din partea mea nu a fost deloc "tendentios-insultator" absolut nimic. Am emis o simpla ipoteza la care vad ca ai sarit la git imediat, ca si cind te-ai fi simtit vinovata cu ceva. Imi interpretezi cu ura fiecare cuvintel, pentru ca apoi sa-mi ceri -tot mie- socoteala ??? Am crezut ca se poate discuta sincer si fara rautate, dar daca nu se poate, cu-atit mai bine mai curind decit mai tirziu. Imi pare bine ca m-am clarificat cu cine am de-a face. Te las in durerea ta, cu drag. Punct.

zaraza26 a scris:

Citat :

Depinde de punctul de vedere al fiecaruia, draga Zaraza. Eu nu pot fi de acord cu tine: casa era o mizerie de casa si -cu mici exceptii- se obtinea doar pe pile, cunostinte si relatii bazate pe minciuna si demagogie ceausista; serviciul, la fel, rar puteai cistiga un ban pe merit profesional, fara sa adulezi puterea, iar de muncit in strainatate, nici vorba. In plus, sa nu uitam tortura psihica, deseori fizica, indobitocirea si abuzurile, fara numar, fara numar.

Am zis din punctul asta de vedere...
Situatia familiei mele a fost, probabil, destul de asemanatoare cu a ta. Undeva la popasul meu am scris pe scurt despre viata tatalui meu.
Pe scurt, probabil ca ceea ce am scris in comentariul meu anterior, au fost singurele bile albe ale epocii. Pentru ca, deseori afirm cu regret... ce simplu ar fi sa fie ceva complet negru... toata lumea ar fi atunci de acord. Ma gandeam sa adaug mai sus ca, totusi, chiar daca ce am scris suna frumos, lumea nu a putut suporta cenzura, lipsa multor libertati...

Asa este, Zaraza. Nu stiu cum a fost prin alte colturi ale tarii, insa in Bucuresti mizeria umana devenea deseori insuportabila. Ca atare, multi isi pierdeau orice speranta si fugeau din tara (avem prieteni de suflet care au ales aceasta cale), insa eu nu mi-am pierdut speranta nici atunci, si nici acum. Problemele noastre de azi au radacini tot in vechile mentalitati, in micimea valorilor promovate atunci si in meschinaria rautacioasa a lumii in care am trait . Oamenii se schimba greu sau deloc. Speranta mea este doar in noile generatii, in romanii care nu au acceptat -de facto- comunismul ceausist si in putinele exceptii de fosti membrii PCR (chiar nomenclaturisti) care au fost oameni onorabili atunci, si au ramas onorabili si azi.

Cristina a scris:

Abia acum am vazut ciudatenia asta de postare, plina de furie si minie proletara,
plina de obraznicie (prin intrebari gen "adica?" ca si cind ar trebui sa-ti dau socoteala tie cu ceva
-> Fals, stimabilo!). Din partea mea nu a fost deloc "tendentios-insultator" absolut nimic.
Am emis o simpla ipoteza la care vad ca ai sarit la git imediat, ca si cind te-ai fi simtit vinovata cu ceva.
Imi interpretezi cu ura fiecare cuvintel, pentru ca apoi sa-mi ceri -tot mie- socoteala ???
Am crezut ca se poate discuta sincer si fara rautate, dar daca nu se poate, cu-atit mai bine
mai curind decit mai tirziu. Imi pare bine ca m-am clarificat cu cine am de-a face.
Te las in durerea ta, cu drag. Punct.

Imi pare rau ca ai inteles atat de gresit spusele mele.

Cand am spus "Adica?" chiar doream sa discutam, sa inteleg ce vrei sa spui,
la ce anume te referi. Pentru ca dupa cum am trait eu acele vremuri, chiar nu am
inteles ce ai vrut tu sa spui, sau cum a fost viata ta.

Nu este nici o "furie si manie proletara", iar obraznicie daca ti s-a parut, imi cer scuze.

Nu am "sarit la gat imediat", ci doar ti-am spus ca m-a deranjat acea "simpla ipoteza" a ta
referitor la viata mea, pe care am expus-o cu cea mai mare sinceritate asa cum a fost.
Acum iar ai "emis o ipoteza" ... "ca si cind te-ai fi simtit vinovata cu ceva" care as putea iar sa spun
ca ma jigneste, dar spun doar atat, ca nu ma simt cu absolut nimic vinovata pentru acele vremuri,
pentru ca am trait cinstit, corect, decent, in contextul in care ne-a permis societatea de atunci.

"Imi interpretezi cu ura fiecare cuvintel"... inca o data imi cer scuze daca am scris ceva nepotrivit,
dar de unde "ura" si pentru ce, cand nici nu te cunosc, nici nu-ti cunosc viata, intamplarile tale.
De-aia incercam sa leg un dialog, o discutie, nici pe departe sa-ti cer socoteala de ceva.
Tu ai facut niste afirmatii, eu te-am intrebat punctual "cum adica?" pentru a clarifica acele afirmatii.

Discutiile noastre aici pe forum sunt sincere, deschise, fara rautate, ne-am povestit
multe intamplari din viata, ne-am sustinut puncte de vedere, dar incercand sa ni le argumentam.

"Imi pare bine ca m-am clarificat cu cine am de-a face.
Te las in durerea ta, cu drag." ... Imi pare rau ca ai ajuns la aceasta concluzie.
Paote mai re-analizezi, ce ai scris tu, ce am scris eu, si poate imi vei acorda un pic mai multa atentie.

Sper si pe viitor, in continuare, intr-o conversatie placuta pe forum.
Niciodata nu am avut rautate pentru vreun user de aici, numai atentie, stima si respect.

Cristina a scris:

... in Bucuresti mizeria umana devenea deseori insuportabila...

Uite Cristina, fara absolut nici o intentie sau suparare, eu asta nu inteleg clar la ce anume te referi.
Ca si eu am trait in Bucuresti, am facut toata scoala acolo, am avut servici acolo, si eu si sotzul meu.
Dar nu stiu la ce anume concret te referi tu.


Cand spui "noile generatii" te gandesti la cei nascuti dupa 1989?
Dar pana si ei sunt crescuti de parinti sau bunici care au trait in "epoca"

Eu cred ca cei care au fost Oameni, cei care au avut credinta si educatie, au fost si inainte, si sunt si acum.
Valori "mici" au fost promovate si atunci, ca si acum.

Mi-ati adus aminte de Bucuresti.....acum ca ma uit spre el dupa 20 de ani si mai bine il bad in foarte mult roz. Atunci era gri, foarte gri. Io cred ca lucrurile sunt intodeauna aceleasi, doar noi ne schimbam ochelarii prin care privim la ele.

aurora a scris:

Cristina a scris:

... in Bucuresti mizeria umana devenea deseori insuportabila...

Uite Cristina, fara absolut nici o intentie sau suparare, eu asta nu inteleg clar la ce anume te referi.
Ca si eu am trait in Bucuresti, am facut toata scoala acolo, am avut servici acolo, si eu si sotzul meu.
Dar nu stiu la ce anume concret te referi tu.

Imi pare bine ca putem discuta sincer si fara interpretari gresite, Aurora . Eu nu sunt omul care sa se dea pe dupa cires si probabil ca de-asta am avut deseori parte de reactii precum cea de din-ainte. Imi place sa spun ceea ce gindesc, chiar cu riscul de a fi etichetata "nediplomata". Pentru aceasta, imi cer scuze, la rindul meu: mai am de invatat multe, inclusiv sa devin o "diplomata", se pare...
Revenind la discutie, pentru mine, mizeria umana este -de ex.- atunci cind oamenii ajung sa se comporte ca hienele, pentru a obtine privilegii personale dintre cele mai meschine, de la o punga de tacimuri de pui in plus si pina la a fi bagat in seama de secretarul PCR. Cind vezi si simti, la fiecare pas, frica din ochii oamenilor care ar vrea sa discute si nu pot. Cind auzi cum prieteni dragi sunt haituiti sau cind iti moare tatal, in conditii -si azi- suspecte. Cind vrei sa discuti -oripilata, fiind- despre ce auzi la Europa libera de ex. tipete si impuscaturi la Timisoara, si esti chemat "la raport" si amenintat in fel si chip, in secunda doi, (asta evident, in urma turnatoriilor de rigoare).

aurora a scris:

Cand spui "noile generatii" te gandesti la cei nascuti dupa 1989?
Dar pana si ei sunt crescuti de parinti sau bunici care au trait in "epoca"

E-adevarat, insa una e sa traiesti acea "epoca" si alta e sa auzi despre ea. Una e sa ai deja mentalitatea formata (parintii) si alta e sa-ncerci s-o transmiti mai departe copilului, care traieste in cu totul alte vremuri si care are muuult mai multa libertate sa aleaga intre o mentalitate gresita/depasita si una mai buna.

aurora a scris:

Eu cred ca cei care au fost Oameni, cei care au avut credinta si educatie, au fost si inainte, si sunt si acum.

De acord cu tine. Asta i-am spus si eu Zarazei: eu nu ii detest pe cei care au fost membrii PCR sau nomenclaturisti (la gramada), ci doar pe cei care au facut-o in scopuri meschine si malefice, cu riscul de a provoca -gratuit- suferinte altora si care nici macar nu-si recunosc -azi- greseala, comportindu-se ca atare. De-asta detest inclusiv PSD-ul lui Iliescu, cu toti sustinatorii lui, care dupa '89 s-au comportat la fel (vezi mineriadele).

aurora a scris:

Valori "mici" au fost promovate si atunci, ca si acum.

Sa nu confundam cauza cu efectul, Aurora draga. Ce e acum este doar un efect al continuitatii celor inradacinate adinc, timp de 50 de ani de comunism/socialism defectuos aplicate si deturnate de la acele citeva idealuri de echitate sociala pe care le propune. Comunismul/socialismul -in sine-pot avea multe principii bune, insa o societate care nu e pregatita sa le aplice (spiritual, moral, educational, social etc), va pati exact ce am patit noi si altii ca noi.

zuum a scris:

Mi-ati adus aminte de Bucuresti.....acum ca ma uit spre el dupa 20 de ani si mai bine il bad in foarte mult roz. Atunci era gri, foarte gri. Io cred ca lucrurile sunt intodeauna aceleasi, doar noi ne schimbam ochelarii prin care privim la ele.

Aşa este Zuum. Pe mess am primit un pachet de fotografii de la Horia cu Bucureştiul din perioada 1965-1989. I-am răspuns: "Eu merg rar prin Bucureşti dar mie î-mi place ca oraş, inclusiv gropile lui".
Da, gropile din bucureşti îi dau o personalitate aparte, inclusiv "personajele dubioase" ce mişună prin "fauna" lui. Dacă ar fi altfel, nu ar mai fi Capitala României şi nici România nu ar mai fi ţara noastră cea de toate zilele. Cei care am rămas în România ne-am obişnuit cu ea aşa cum este şi trăim la fel cum trăiesc cei din superdezvoltatele ţări, adică avem necazuri, dar şi destule bucurii.

zuum a scris:

Mi-ati adus aminte de Bucuresti.....acum ca ma uit spre el dupa 20 de ani si mai bine il bad in foarte mult roz. Atunci era gri, foarte gri. Io cred ca lucrurile sunt intodeauna aceleasi, doar noi ne schimbam ochelarii prin care privim la ele.

Daca odata cu ochelarii schimbati, ne-am schimbat si mentalitatile gri, tot e bine, Zuum ...Nu cred ca lucrurile sunt intotdeauna aceleasi: vrind-nevrind ele evolueaza. Diferenta esentiala intre ce era atunci si ce e acum este insasi libertatea de a alege, pe care -atunci- o aveai mult prea putin sau deloc. Problema este ca romanul nu stie -inca- sa isi asume si responsabilitatea pe care o presupune aceasta libertate. El a fost obisnuit - de exemplu- sa primeasca indicatii, in loc sa aibe initiativa. Sau, pentru tot ce i se-ntimpla sa dea vina pe altii (pe sistem), inclusiv pentru propriile greseli. Sau, sa stea cu mina-ntinsa "sa-i dea statul", in loc sa munceasca eficient si productiv. Sau, sa fure, in loc sa munceasca. Sau, sa (se) minta ca e liber, cind el este -inca- prizonierul propriei sale inchisori/mentalitati/non-valori.

Hai să mă amestec şi eu în poveştile voastre, Aurora şi Cristina.

Părerea mea este că nu doar de 50 de ani dăinuie răul la romîni. Probabil este cult timp înainte de apariţia fanarioţilor. Dacă nu ar fi fost aşa, cred că nu ar fi reuşit "comunismul" să se dezvolte aşa bine în România. În vremurile cât am fost secretar de partid mă deranjau mult acei indivizi cărora le spuneam "lingăi" şi care făceau orice numai să se vâre sub pielea tovarăşului "prim". Şi de aceea am spus că regulile după care lucram erau pentru "fraieri" nu pentru "şmecheri". Dar, vă rog să mă cedeţi, că mie-mi pare bine că am făcut parte din categoria "fraierilor". Azi, când mă întâlnesc cu foştii mei tovarăşi de muncă la CFR, indiferent că erau ingineri sau muncitori necalificaţi, nici unul nu-şi întoarce capul să nu mă vadă şi găsim un minut disponibil să ne strângem mâna.

abbilbal a scris:

zuum a scris:

Mi-ati adus aminte de Bucuresti.....acum ca ma uit spre el dupa 20 de ani si mai bine il bad in foarte mult roz. Atunci era gri, foarte gri. Io cred ca lucrurile sunt intodeauna aceleasi, doar noi ne schimbam ochelarii prin care privim la ele.

Aşa este Zuum. Pe mess am primit un pachet de fotografii de la Horia cu Bucureştiul din perioada 1965-1989. I-am răspuns: "Eu merg rar prin Bucureşti dar mie î-mi place ca oraş, inclusiv gropile lui".
Da, gropile din bucureşti îi dau o personalitate aparte, inclusiv "personajele dubioase" ce mişună prin "fauna" lui. Dacă ar fi altfel, nu ar mai fi Capitala României şi nici România nu ar mai fi ţara noastră cea de toate zilele. Cei care am rămas în România ne-am obişnuit cu ea aşa cum este şi trăim la fel cum trăiesc cei din superdezvoltatele ţări, adică avem necazuri, dar şi destule bucurii.

Ei bine, mie nu-mi plac nici gropile, nici pe cei care le sapa pentru a cadea altii in ele, nici "fauna" la care faci referire. Si nici nu vreau sa ma "obisnuiesc" cu ele. Vreau sa evoluam, sa devenim mai buni decit am fost, sa inlocuim gropile cu ronduri de flori, sa ne-nvatam a nu mai arunca gunoaie peste tot, sa-nvatam a interveni prompt atunci cind suntem furati la nota de plata sau in supermarket, sa-nvatam a nu mai da/lua spagi, sa-nvatam a avea atitudine civica, a-i face observatie celui care arunca pe jos sau fura o floare din parc, fara numar, fara numar...

abbilbal a scris:

Hai să mă amestec şi eu în poveştile voastre, Aurora şi Cristina.

Mie -una- imi face placere .

abbilbal a scris:

Părerea mea este că nu doar de 50 de ani dăinuie răul la romîni. Probabil este cult timp înainte de apariţia fanarioţilor. Dacă nu ar fi fost aşa, cred că nu ar fi reuşit "comunismul" să se dezvolte aşa bine în România.

Se poate...Insa ceausimul a fost cel care a scos la suprafata si a sedimentat tot ce-i mai rau in fiinta romaneasca. Ori daca am experimentat -deja - tot ce-a fost mai rau, poate a venit timpul sa experimentam si binele din noi, nu crezi?! Poate ca totul a fost un test (chiar divin) pe care trebuia sa-l trecem...sau nu.

abbilbal a scris:

În vremurile cât am fost secretar de partid mă deranjau mult acei indivizi cărora le spuneam "lingăi" şi care făceau orice numai să se vâre sub pielea tovarăşului "prim". Şi de aceea am spus că regulile după care lucram erau pentru "fraieri" nu pentru "şmecheri". Dar, vă rog să mă cedeţi, că mie-mi pare bine că am făcut parte din categoria "fraierilor". Azi, când mă întâlnesc cu foştii mei tovarăşi de muncă la CFR, indiferent că erau ingineri sau muncitori necalificaţi, nici unul nu-şi întoarce capul să nu mă vadă şi găsim un minut disponibil să ne strângem mâna.

.

Cristina a scris:

Poate ca totul a fost un test (chiar divin) pe care trebuia sa-l trecem...sau nu.

Împărtăşesc acest punct de vedere şi despre faptul că dacă Dumnezeu nu voia, nu era comunism şi capitalism, nu erau războaie care să divizeze lumea, am mai scris şi aici şi pe alte meleaguri. Dar Dumnezeu nu are cum să ne pedepsească pentru ceea ce facem decât prin propriile noastre fapte individuale sau colective. Şi noi spunem răcnind chiar, că facem ce vrem noi, coduşi fiind de liber arbitru.

abbilbal a scris:

Cristina a scris:

Poate ca totul a fost un test (chiar divin) pe care trebuia sa-l trecem...sau nu.

Împărtăşesc acest punct de vedere şi despre faptul că dacă Dumnezeu nu voia, nu era comunism şi capitalism, nu erau războaie care să divizeze lumea, am mai scris şi aici şi pe alte meleaguri. Dar Dumnezeu nu are cum să ne pedepsească pentru ceea ce facem decât prin propriile noastre fapte individuale sau colective. Şi noi spunem răcnind chiar, că facem ce vrem noi, coduşi fiind de liber arbitru.

corect - liberul arbitru - adicatelea facem ce vrem - shi Sefu´ Mare ne da la punduletz cand nu facem cum zice EL...

Azi pe la 6 cand tocmai imi terminasem al doilea 'job' controlez mesajele si dau peste unul de la scoala de balet a lui Mokonje. Era secretara care ma informa ca Alice si-a scrantit glezna la scoala si avenit sontac-sontac pe doua autobuze , la ora de balet. Piciorul era umflat si oricum nu putea sa danseze, ma ruga sa ma duc sa o iau. M-am dus direct la scoala unde am gasit-o asistand la ora de balet cu piciorul asezat pe o banca. Cam umflat. Am luat-o si m-am dus cu ea acasa sa o luam pe bunica si sa mergem la urgenta. Zis si facut.
EI bine, am stat acolo de la 7 seara pana la 12:30 miezul noptii. Era acolo o mare de oameni...cei mai multi tusind sau curgandu-le nasul. Maaaaaai, oameni buni cum danseaza americanii dupa cum le spune la CNN !!!
Doctorul de garda era furios pe minciunile care manipuleaza populatia. Nu a avut de cand a inceput "pandemicul" decat 1 (un) singur caz de porceasca si ala foarte usor!!! In rest, raceli obisnuite si in general alergii. Cati bani aruncati pe fereastra, medicamente, timp....
Cu Mokonje a fost simplu dar la radiograie medicul a observat un chist pe osul piciorului. A zis ca e ceva obisnuit la copii dar....sa ne ducem la control la un specialist. Suntem destul de morcoviti cu chestia asta.
Asa ca, Mokonje maine sta acasa cu forta, ca nu vrea de loc sa lipseasca de la scoala.

Va mai tin la curent

zuum a scris:

Azi pe la 6 cand tocmai imi terminasem al doilea 'job' controlez mesajele si dau peste unul de la scoala de balet a lui Mokonje. Era secretara care ma informa ca Alice si-a scrantit glezna la scoala si avenit sontac-sontac pe doua autobuze , la ora de balet. Piciorul era umflat si oricum nu putea sa danseze, ma ruga sa ma duc sa o iau. M-am dus direct la scoala unde am gasit-o asistand la ora de balet cu piciorul asezat pe o banca. Cam umflat. Am luat-o si m-am dus cu ea acasa sa o luam pe bunica si sa mergem la urgenta. Zis si facut.
EI bine, am stat acolo de la 7 seara pana la 12:30 miezul noptii. Era acolo o mare de oameni...cei mai multi tusind sau curgandu-le nasul. Maaaaaai, oameni buni cum danseaza americanii dupa cum le spune la CNN !!!
Doctorul de garda era furios pe minciunile care manipuleaza populatia. Nu a avut de cand a inceput "pandemicul" decat 1 (un) singur caz de porceasca si ala foarte usor!!! In rest, raceli obisnuite si in general alergii. Cati bani aruncati pe fereastra, medicamente, timp....
Cu Mokonje a fost simplu dar la radiograie medicul a observat un chist pe osul piciorului. A zis ca e ceva obisnuit la copii dar....sa ne ducem la control la un specialist. Suntem destul de morcoviti cu chestia asta.
Asa ca, Mokonje maine sta acasa cu forta, ca nu vrea de loc sa lipseasca de la scoala.

Va mai tin la curent

Of, of, problemele astea care nu ne lasa in pace!...

Cristina a scris:

zuum a scris:

Mi-ati adus aminte de Bucuresti.....acum ca ma uit spre el dupa 20 de ani si mai bine il bad in foarte mult roz. Atunci era gri, foarte gri. Io cred ca lucrurile sunt intodeauna aceleasi, doar noi ne schimbam ochelarii prin care privim la ele.

Daca odata cu ochelarii schimbati, ne-am schimbat si mentalitatile gri, tot e bine, Zuum ...Nu cred ca lucrurile sunt intotdeauna aceleasi: vrind-nevrind ele evolueaza. Diferenta esentiala intre ce era atunci si ce e acum este insasi libertatea de a alege, pe care -atunci- o aveai mult prea putin sau deloc. Problema este ca romanul nu stie -inca- sa isi asume si responsabilitatea pe care o presupune aceasta libertate. El a fost obisnuit - de exemplu- sa primeasca indicatii, in loc sa aibe initiativa. Sau, pentru tot ce i se-ntimpla sa dea vina pe altii (pe sistem), inclusiv pentru propriile greseli. Sau, sa stea cu mina-ntinsa "sa-i dea statul", in loc sa munceasca eficient si productiv. Sau, sa fure, in loc sa munceasca. Sau, sa (se) minta ca e liber, cind el este -inca- prizonierul propriei sale inchisori/mentalitati/non-valori.

Cristina, sa nu te superi pe mine, te rog eu mult de tot.
Dar chiar si in cazul lui Victor Rebengiuc m-am revoltat la exprimarea lui
"românii sunt „Nemâncaţi şi pomanagii“"... el nu este român? se simte oare asa cum a spus?
Nu cred, si atunci de ce aceasta etichetare? la gramada, la modul general "românii sunt..."

In ceea ce am subliniat, tu spui "românul nu stie... românul s-a obisnuit..."
generalizezi, si eu nu ma regasesc in acest "român" si cred ca nici tu, nici zaraza,
nici abbi. Cu felul asta de generalizare, ne facem singuri reclama proasta, si pe nedrept.

Citat :

Cristina, sa nu te superi pe mine, te rog eu mult de tot.
Dar chiar si in cazul lui Victor Rebengiuc m-am revoltat la exprimarea lui
"românii sunt „Nemâncaţi şi pomanagii“"... el nu este român? se simte oare asa cum a spus?
Nu cred, si atunci de ce aceasta etichetare? la gramada, la modul general "românii sunt..."

In ceea ce am subliniat, tu spui "românul nu stie... românul s-a obisnuit..."
generalizezi, si eu nu ma regasesc in acest "român" si cred ca nici tu, nici zaraza,
nici abbi. Cu felul asta de generalizare, ne facem singuri reclama proasta, si pe nedrept.

Undeva, nu putine cazuri, sunt oameni care nu isi fac meseria cum trebuie. Zilele trecute am auzit, iar, de profesori care lasa elevi sa treaca clasa desi n-ar trebui. Daca un strain vine si-mi spune ca a vazut lipsa de bun-simt, badaranie, ce pot sa-i spun? Eu nu sunt asa si gata? Sunt oameni care ne trag tara in jos, dar ii doare...undeva. Trebuie strans cercul in jurul lor si sa nu mai fie lasati sa faca ce vor, cum vor...