ZBOR DE CONDOR (I)

Da, am citit toate scrierile tale, ACCENT. Nu trebuie să te opresti din scris, continuă cu tot ce poti să ne oferi frumos si interesant. Sunt sigur că ai multe în sacul tău cu povesti. Eu voi relua scrisul doar când mă simt în stare - acum sunt în niste momente foarte delicate si nu vreau să întristez pe nimeni. Stiu că am timp, o să fiu aici cât va voi Dumnezeu, iar El vrea să fiu... Stiu asta.

Acum lucrez un pic mai mult la întretinerea forumului dar o să vină si rândul meu...

Layla a scris:

...un loc nemaipomenit in care tocmai, nu de mult am poposit..
da!!!!! ce idee minunata, va felicit pentru asta!

Înainte de a pune această idee în aplicare, vorbeam cu Abby despre acest forum,
Popasuri personalizate, că o să fie "cel mai cel" din Lumina Lumii. Si nu ne-am înselat...
Ai perfectă dreptate, Layla!

Layla a scris:

Nu cred in imprevizibil si nici in intamplare..e ca si cum "asa trebuia sa fie" si de ce spun asta..si primul popas ales a fost al tau ,Emil...acum 2 ore am inceput sa te citesc,am inceput cu tine,uite asa! na! deaia

Asa trebuia să fie - de acord cu spusele respective pentru că, asa cum zici si tu, nimic nu e la întâmplare.

Anahoret a scris:

Cu timpul îşi va schimba şi atitudinea.

De cinci zile este băiatul pe care l-am stiut înainte. Ce a produs schimbarea în el, nu stiu si, de fapt nici nu-mi trebuie să stiu atâta timp cât se poartă omeneste. De la el am cadou noul computer (dublu de puternic fată de al meu). Adevărat că, la insistentele sotiei l-am ajutat să-si ia un loptop. Oricum, mă bucur de schimbarea atitudinii lui.

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

Cu timpul îşi va schimba şi atitudinea.

De cinci zile este băiatul pe care l-am stiut înainte. Ce a produs schimbarea în el, nu stiu si, de fapt nici nu-mi trebuie să stiu atâta timp cât se poartă omeneste. De la el am cadou noul computer (dublu de puternic fată de al meu). Adevărat că, la insistentele sotiei l-am ajutat să-si ia un loptop. Oricum, mă bucur de schimbarea atitudinii lui.

Ce veste bunaaaa! Sigur ca n-are rost sa stii, mecanismele astea sunt tare greu de descifrat. Nici el poate nu stie...doar banuieste, doar asista...


mwah1

zaraza26 a scris:

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

Cu timpul îşi va schimba şi atitudinea.

De cinci zile este băiatul pe care l-am stiut înainte. Ce a produs schimbarea în el, nu stiu si, de fapt nici nu-mi trebuie să stiu atâta timp cât se poartă omeneste. De la el am cadou noul computer (dublu de puternic fată de al meu). Adevărat că, la insistentele sotiei l-am ajutat să-si ia un loptop. Oricum, mă bucur de schimbarea atitudinii lui.

Ce veste bunaaaa!
mwah1

Multumesc că esti alături si la bucurii!

Pentru mine, totusi e greu să mă bucur prea mult - nu sunt sigur cât o să fie asa...

Citat :

Pentru mine, totusi e greu să mă bucur prea mult - nu sunt sigur cât o să fie asa...

Da, e firesc, din pacate, sa ai indoieli... Dar sper ca increderea, speranta si vestile bune vor fi tot mai prezente...

Încearcă să-i dai nişte responsabilităţi, să simtă că participă şi el cu ceva la viaţa familiei. Cred că aşa se va schimba în bine. Mă bucur pentru noua sa atitudine. Este un pas înainte!

zaraza26 a scris:

Citat :

Pentru mine, totusi e greu să mă bucur prea mult - nu sunt sigur cât o să fie asa...

Da, e firesc, din pacate, sa ai indoieli... Dar sper ca increderea, speranta si vestile bune vor fi tot mai prezente...

Acum sunt în pozitia celui ce suflă si în iaurt.

Anahoret a scris:

Încearcă să-i dai nişte responsabilităţi, să simtă că participă şi el cu ceva la viaţa familiei. Cred că aşa se va schimba în bine. Mă bucur pentru noua sa atitudine. Este un pas înainte!

Sotia se ocupă mai mult de partea aceea - are mai multă răbdare. Face cu el anumite activităti care nici măcar nu sunt necesare dar, totul, pentru a-l tine satisfăcut de el însusi... Si lucrează, văd că dă rezultate îmbucurătoare.

În mod normal, eu nu voiam să accept computerul de la el (eram chiar dusmanul acestei idei) dar am văzut că dorea atât de mult să îl am, că a trebuit să cedez. El chiar mi-a si spus: eu sunt mai nerăbdător ca tine si mă bucur la ideea aceea în locul tău. Asa este... Păi, nici un cablu nu a trebuie să ating, totul a făcut el, spunând: tata, te vreau aici doar când calculatorul e gata pentru exploatare. Asa a fost!

Emil Condor a scris:

Asa este... Păi, nici un cablu nu a trebuie să ating, totul a făcut el, spunând: tata, te vreau aici doar când calculatorul e gata pentru exploatare. Asa a fost!

Frumos rău!
Doamne-ajută!

Da, nu a mai trebuit să mă bag pe sub birou pentrtu sârmele alea toate care nu-s putine deloc!
Tot el mi-a dat si un External Drive de 150GB pe care pot să pun tot ce există pe lumea asta...

Să-l tină Dumnezeu asa! Înainte de accident era unul dintre cei mai atenti tineri pe care puteai să-i întâlnesti în viata ta. Sper ca totul să revină la normal. deci, planurile mele de a pleca le pun în asteptare (on hold) si vreau ca niciodată să le readuc "pe masa de lucru".

Sa dea Dumnezeu sa fie bine Emile

Multumesc Karima! Multumesc frumos pentru urările tale!

Ma bucur si eu ca e mai bine. Nu imi place cand nu se inteleg parintii cu copiii.

nicuvar a scris:

Ma bucur si eu ca e mai bine. Nu imi place cand nu se inteleg parintii cu copiii.

Da, stiu exact ce spui... Când sunt în mijlocul altor familii care au ceva "de împărtit" în prezenta mea,
mă simt tare inconfortabil.
Multumesc Nicu, pentru gândurile tale bune!
Mă bucur că pot să vă spun si lucruri bune despre evolutia relatiilor mele cu băiatul. Sper să tină...

Emile, mare bucurie mi-ai facut cu vestile noi si bune despre baiat.
Cu multa rabdare si grija sper sa mearga din bine in mereu mai bine. Dar trebuie enorma rabdare si sa nu te descurajezi. Chiar daca ar mai si sa mai fie si momente mai dificile (la unul dintre nepotii mei, care a lucrat 3 ani in spania si s-a intors cu o cumplita nevroza(nu cunosc exact diagnosticul, dar a facut deja peste 2 ani de tratament, fara sa poata lua servici) a reaparut o stare proasta in momentul in care a falimentat firma unde lucra si si-a pierdut locul de munca. Din nou tratament, din nou toata familia pe langa el.

Ai incredere ca va fi bine. Asa cum avem rabdare cu copiii in primii lor ani de viata, asa trebuie sa avem toata viata, ca tot copiii nostri sunt, la bine si mai ales la greu.

aurora a scris:

Emile, mare bucurie mi-ai facut cu vestile noi si bune despre baiat.
Cu multa rabdare si grija sper sa mearga din bine in mereu mai bine.

Asta e speranta noastră, a tuturor. Multumim pentru cuvintele tale frumoase! Multumim!

Citat :

Ai incredere ca va fi bine. Asa cum avem rabdare cu copiii in primii lor ani de viata, asa trebuie sa avem toata viata, ca tot copiii nostri sunt, la bine si mai ales la greu.

Perfect adevărat ceea ce spui, chiar dacă adesea simtim că... "aceea" rusinoasă este si sănătoasă!

Emil Condor a scris:

Perfect adevărat ceea ce spui, chiar dacă adesea simtim că... "aceea" rusinoasă este si sănătoasă!

Fuga o fi ea ruşinoasă şi sănătoasă, dar prudenţa presupune şi frică.
Important este să te debarasezi de frică, pentru că de ce-ţi este frică de aceea nici nu scapi.
M-a impresionat schimbarea în bine, privitor la atitudinea băiatului. De n-ar fi liniştea dinaintea furtunii.
Mă rog Domnului să cerceteze toate traumele şi să vindece toate sechelele din memoria băiatului.
Şi nu uita! Domnul te fereşte de orice pericol mult mai bine decît poţi să te freşti singur.
**************************************************************
PS. Băiatul ştie că se discută despre el pe forum?

Domnul să poarte de grijă la toată familia ta, Emile! Fii binecuvîntat!

Nu, nu cred că stie. Nici nu as vrea iar din acest moment încetez a mai vorbi despre situatia asta.
Voi mai spune ceva doar când el este bine si plecat sau când eu voi fi acela, nu atât bine cât... plecat!

Multumesc tuturor pentru gândurile voastre frumoase!

Mi-am făcut ceva timp ca să văd din urmă ,,Zborul spre libertate" şi-am obsevat că are începutul la pagina 7 şi este suspendat la pagina 23.
Eu cred că sîntem suficient de mulţi care dorim continuarea povestirii.

Vin cu exemplul meu. În ciuda necazurilor în care mă scald din belşug (chiar azi am primit citaţie că sînt dat în judecată pentru neachitarea ratelor la bancă), eu am scris fiind ferm convins că Dumnezeul meu care m-a scos din acel ,,Coşmar din Polonia", mă va scoate şi din coşmarul prin care trec acuma. Eu nu ştiu cum, dar EL ştie. Şi am scris tot, măcar că mergeam şi la cursuri, avînd de dat şi examene; numai ca să nu mă gîndesc la faptul că sînt în imposibilitate de a mă achita de datorii la bancă.
Chiar dacă-mi frămîntam creierii cum să ies din impas, n-aş fi ajuns la nici un rezultat.
Ce trebuie să se întîmple, se va întîmpla cu siguranţă, indiferent cît m-aş strădui eu să mă pun de-a curmezişul. De ce să înebunesc gîndindu-mă cum să rezolv situaţia, cînd de fapt nu stă în puterea mea s-o rezolv. Şi dacă nu depinde de mine, nu va fi vina mea.
În felul acesta, chiar de-aş muri, tot ar rămîne ceva în urma mea. Amintirile vor dăinui.

Întotdeauna îmi amintesc de Profetul Iona. Cît era el de profet, nu lui i-a stat în putere să iasă viu din fundul mării după trei zile cît stătuse cu mii de tone de apă deasupra lui. Şi a ieşit de acolo pentru că aşa a vrut Dumnezeu, nicidecum din propria lui voinţă. Nu el a poruncit balenei să-l scoată la suprafaţă. El doar s-a rugat Domnului. Şi era profet.

Dar noi care nu putem avea pretenţia asta, de ce ne-am zbate să schimbăm traseul trasat de acelaşi Dumnezeu pentru fiecare-n parte? Eu m-am resemnat şi mă las în voia Domnului. Dacă EL vrea ca eu să fac şcoală în condiţii de stres, eu cum aş putea să previn stresul? Tot EL este acela care a vrut ca eu să nu am servici ca să nu-mi pot achita ratele la bancă. EL nu este în necunoştinţă de cauză.

Dumnezeu S-a folosit de foamete ca să ducă poporul Său în Egipt. Şi erau 75 de suflete. Dar cînd i-a scos de acolo (unde au îndurat atîtea necazuri), ei erau înmulţiţi, şi-au intrat două milioane de suflete în Canaan, măcar că a trebuit să treacă 440 ani de chinuri.
Oare cum ar fi putut cele 75 suflete să se împotrivească planului lui Dumnezeu de ai duce în Egipt?

Acuma vin cu propunerea că-i mai de folos a continua scrierea şi afişarea povestirii începute, decît să fie lăsată suspendată. Nu merită să se piardă asemenea comoară, şi nici să fie tărăgănată. Toate frămîntările şi îngrijorările noastre trebuie să le încredinţăm Domnului, pentru că numai EL poate să ne poarte de grijă.

ACCENT a scris:

...sîntem suficient de mulţi care dorim continuarea povestirii.

Da, sunteti, stiu si mi-e drag de voi toti dar cu toate acestea nu voi forta nimic.
Folosind vorbele tale, ACCENT: Domnul vrea să se întâmple exact ce se întâmplă, de ce să fortez eu lucrurile?

Citat :

Ce trebuie să se întîmple, se va întîmpla cu siguranţă, indiferent cît m-aş strădui eu să mă pun de-a curmezişul.

Exact aceea ziceam si eu... Dacă Domnul vrea să las acel "Zbor spre Libertate", suspendat, asa să fie!
Cine sunt eu să mă opun?!

Condorul, chiar dacă a fost rănit, încă zboară, plin de putere...

Daca nu ai suferit niciodata inseamna ca nu esti binecuvantat. (Edgar Allan Poe)

Încerc să-mi fac încălzirea.

O strofă dintr-o poezie făcută în ultimul meu an din România:

Dar până când?
Doresti o viaţă bună
dar visu-i interzis!
In minte îti răsună:
ucideti! ... sinucis...

Emil Condor
Săcele
13 Feb. 1985

O lună înainte de plecarea mea definitivă din tara pe care mereu am iubit:

Căutări
Suntem, fără să vrem, neputinciosi
In fata Marelui Necunoscut.
Suntem nebuni... nebuni duiosi!
Ce căutăm, noi căutăm aur în lut!

Emil Condor
Săcele
23 Iul. 1985