LA TACLALE CU ABBILBAL (I)

abbilbal a scris:

După ce ieri a plouat un pic, aşa, ca să nu ne ofilim de tot, astăzi soarele stă ascuns după o perdea de plumb.

Pe aici a fost innorat ieri, au fost doar niste raze timide pe la amiaza si au cazut niste stropi cu mare zgarcenie. Azi, tot innorat, momentan vad ca e soare, dar in partea mea de cer sunt nori.

Perdeaua de plumb s-a dat de-o parte şi a lăsat la vedeală un soare de toamnă. Încă mai este cald.

Astăzi Puiu Mic a fost a mea şi ne-am făcut de cap. Am plecat de acasă la ora 9, dpă ce a mâncat trei linguriţe arhipline cu miere şi a băut o cană de lapte. Am Ajuns în pădure la hinte, apoi la 12 am fost acasă am mâncat şi am plecat la Mureş. Pe la ora 15 şi, am plecat de la Mureş cu destinaţia hinte în spatele pieţei din centrul vechi, unde am stat până pe la 17 şi. De acolo am plecat acasă şi am ajuns în jurul orei 18. Puiu Mic a băut o cană cu lăptici apoi a plecat cu mami şi cu tati la piaţa din cetate. A venit acasă după vreo oră şi mârâia că s-a certat cu mami şi tati. Acum doarme dusă.

Astăzi Puiu Mic a fost tot a mea şi ne-am făcut de cxap plimbîndu-ne cu rolele la "tanti Hunedoara" unde am vizitat pe tanti "Alurola". Dar la preumblări cotidiene vă arăt cum a fost cu rolele prin Hunedoara.

Zilnic văd că "îti faci de cap"!
Bine că tu esti cel ce spune...

Păi dacă am gâdălici la limbă şi deşte, ce ştiu eu ştie tot satul.

Ei, iată că am ajuns şi acasă. Azi am fost întors pe dos toată ziua, deşi m-am plimbat cu Puiu Mic şi "şoricu". Am fost tot timpul într-o stare tensionată, plin de nervi. Probabil a avut efect schimbarea presiunii barometrice pentru că un vânt de toamnă s-a abătut şi peste urbea mea, deşi a fost soare şi cald. Dar cine e "şoricu" ? Nimeni altul decât şoarecele din pluş primit cadou de la Aurora, şoarece care a devenit favoritul Puiului Mic.

Astăzi am avut un program fără programare de încărcare a bateriilor tolănit în buruieni. A fost senin şi fain. Spre amurg a început să adie un vânt rece.

Erau si urzici acolo in buruieni? E si asta un tratament impotriva reumei! Daca ai!
Si s-ar mai putea ca printre toate buruienile, sa fie unele vindecatoare si astfel sa fi descoperitorul unei metode de tratare! Urmareste daca apar unele lucruri benefice in starea ta generala.

Nu, doar vregi de mure.

dolion a scris:

...s-ar mai putea ca printre toate buruienile, sa fie unele vindecatoare si astfel sa fi descoperitorul unei metode de tratare! Urmareste daca apar unele lucruri benefice in starea ta generala.

Îmi place modul tău de a privi asupra acestor lucruri. Mereu există sansa să fii descoperitor al unor minunătii benefice sănătătii omului.

Urbea mea este acum ascunsă de privirile indiscrete ale soarelui cu o perdea de plumb.

dolion a scris:

Erau si urzici acolo in buruieni? E si asta un tratament impotriva reumei!

Pe bune????
Ştiam de înţepăturile albinelor, nu ştiam că şi urzicile sunt bune. Păi, la primăvară crezi c-am să le mai adun cu mănuşi?!

Da sunt bune şi ceaiul de urzici este cardiovascular.

Îmi amintesc că în copilărie vedeam oameni mai în vârstă care se loveau cu mănunchi de urzici peste încheieturile mâinilor si picioarelor si mă întrebam ce "i-a apucat"!
Între timp am aflat de ce o făceau...

De ceai ştiam, mai ales că, prin fierul conţinut, are un aport deosebit în sănătatea organismului la ieşirea din iarnă, după ce am consumat alimente conservate şi "d-ale porcului".

La fel zeama care rămâne după fierberea urzicilor pentru mâncare. De fapt zeama aia este tot ceai, numai că este mai concentrat.

Vorbind de zeama în care fierb urzicile: socrul meu, fiind în război, a băut apă si din bălti, făcând Apă Neagră la stomac. Doctorul a spus sotiei lui să-i dea să mănânce tot ce doreste că în câteva săptămâni se duce...
În una din zile, femeia a fiert urzici si urma să arunce apa în care le-a fiert iar el a spus: dă-mi să beau apa aceea! Controlul medical următor a dezvăluit că Apa Neagră era dispărută! A trăit omul încă multi ani după aceea...

Asta este la fel cu întâmplarea de la noi când un medic ungur, foarte bun chirurg, a spus unui ţăran (a nu se interpreta altfel decât om care trăieşte la sat): "du-te acasă şi moare". Merge omul acasă necăjit şi îi spune muierii (nevestei): "doctoru m-o trimis acasă şi ni-o zâs du-te acasă şi moare. Ce leac o hi ăsta ?" După puţin timp de gândire femeia îi spuse. Păi mă Ioane, dacă o zâs doftoru să meri acasă să moare, însamnă că o zâs să bei moare, că doar ştii bine că el îi ungur şi nu voroghe bine româneşte. Păi, dreptate ai tu muiere. Meri în chimniţă şi adu un căntălău de moare. Se duse femeia şi omu începu să bea moare. Zi de zi pe nemâncate. După un an merse din nou la doctor să îi mulţumească pentru că l-a vindecat. Ajuns la uşa doctorului, acesta îl privi mirat. "Cum, nu murit la tine ?" "Păi, nu ! Şi am vint să-ţ mulţămesc pentru că m-ai vindecat." "Cu ce leacuri Ioane baksy ?" "Păi cu moare de curechi, domnule doftor !"

Astăzi este mohorât burgul meu şi stă ascuns după perdeaua de plumb pentru a nu-l işchiti soarele.

După ce de dimineaţă a fost înnorat şi răcoare, după ceasurile amiezii ieşi soarele şi s-a încălzit. Aşa că, începem să nu ne mai ştim îmbrăca. Cu Puiu Mic am fost la plimbare dar se umplu memoria de pe cardul aparatului foto şi nu am mai putut face chipuri, căci colac peste pupăză mi s-au descărcat şi bateriile. Aşa că, astăzi suntem fără fotografii.

Anahoret a scris:

dolion a scris:

Erau si urzici acolo in buruieni? E si asta un tratament impotriva reumei!

Pe bune????
Ştiam de înţepăturile albinelor, nu ştiam că şi urzicile sunt bune. Păi, la primăvară crezi c-am să le mai adun cu mănuşi?!

Asa fac si eu. Deoarece imi place sa ating natura cu ce mi-a dat natura. Le iau mai de jos, ma feresc de frunzele din jur, dar vreo doua zile tot ma mananca pielea!