Monarhia in Romania

Maiestatea Sa a fost obligat sa paraseasca Romania in iarna anului 1948, imediat dupa ce, pe 30 decembrie 1947, a semnat renuntarea la tron. Dupa o scurta sedere la Lausanne, familia regala s-a mutat in Anglia, in Hertfordshire.
La inceput, Regele Mihai si Regina Ana au dezvoltat o ferma de pui, cu ajutorul careia au trait decent sase ani. Apoi s-a stabilit in Elvetia. Acolo Regele Mihai a fost pilot de incercare in industria aeronautica apoi a urmat cursurile unei scoli de brokeri si a activat, in aceasta calitate, la bursa de la Lausanne.

nicuvar a scris:

Maiestatea Sa a fost obligat sa paraseasca Romania in iarna anului 1948, imediat dupa ce, pe 30 decembrie 1947, a semnat renuntarea la tron. Dupa o scurta sedere la Lausanne, familia regala s-a mutat in Anglia, in Hertfordshire.
La inceput, Regele Mihai si Regina Ana au dezvoltat o ferma de pui, cu ajutorul careia au trait decent sase ani. Apoi s-a stabilit in Elvetia. Acolo Regele Mihai a fost pilot de incercare in industria aeronautica apoi a urmat cursurile unei scoli de brokeri si a activat, in aceasta calitate, la bursa de la Lausanne.

Multumesc! Imi aminteam de o fotografie cu niste pasari de curte, dar as fi vrut sa vin cu argumente.

M-am nascut si am crescut in comunism si mi-e lehamite, sunt in capitalism si mi-e sila, nu stiu cum ar fi fost in monarhie! Gandesc, daca in '89, l-am fi adus pe rege inapoi, cum ar fi fost? Credibilitate am fi avut, nimeni nu l-ar fi banuit ca e comunist! Partide nu ar fi aparut ca ciupercile dupa ploaie; ar fi fost, banuiesc, patru: liberal, taranesc, democrat si conservator,pentru ca, logic, ar fi trebuit redistribuiti cei patru milioane de membri ai partidului comunist; cine strangea un milion de membri, devenea partid! Oamenii ar fi avut alt respect fata de casa regala, mai ales oamenii de la tara. Regele si Biserica suna mai frumos decat Iliescu si Biserica! Le era frica de luarea mosiilor? Acum ce e in tara? Daca regele isi lua mosiile inapoi, casa regala s-ar fi intretinut singura, nu trebuia sa pompam noi bani tuturor neavenitilor ce cred ca sunt conducatori!
Sa nu uitam de ceremoniile ce au loc in tarile cu monarhie; mie-mi plac si-mi plac mai mult decat parodiile de la Cotrocenii de acum!
Dar, fiecare cu parerea lui; asta a fost a mea si nu o impun nimanui, v-am adus-o doar la cunostinta.

io-s monarhist

Monarhia în România

În 1866, Alexandru Ioan Cuza, primul principe al României întregite, a abdicat. Pentru a evita noi conflicte interne şi pentru a obţine sprijinul puterilor străine, politicienii români au decis să ofere coroana României unui prinţ strain, care să aparţină unei dinastii europene importante.

La 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen a depus jurământul în faţa parlamentului României din Bucureşti şi a devenit astfel domnitor al României.
Carol I era rudă cu împăratul german Wilhelm I şi era sprijinit şi de către Napoleon al III-lea. În 1881, Carol şi soţia sa, Elisabeta, au fost încoronaţi ca rege şi regină ai României. Elisabeta de Wied era prinţesă germană, poetă şi o persoană cu o educaţie aleasă. Pseudonimul ei era Carmen Sylva şi în tot ceea ce a întreprins s-a manifestat ca un sprijinitor al artelor şi literelor în România. Carol a realizat multe reforme importante pentru ţară şi a pus bazele monarhiei constituţionale în România modernă.

În 1914 Carol a murit, iar succesorul său a fost Ferdinand, fiul fratelui său. El a devenit rege sub numele de Ferdinand I (1914 - 1927). S-a căsătorit cu Maria, nepoata reginei Victoria a Angliei. Cu toate că era ofiţer german şi membru al familiei Hohenzollern - Sigmaringen, Ferdinand s-a alăturat Antantei (Franţa, Rusia, Marea Britanie) în timpul primului război mondial. În 1922, el şi Maria au fost încoronaţi la Alba Iulia ca monarhi ai României Mari. Fiul lui Ferdinand, Carol, a fost o personalitate controversată. Îi plăceau aventurile şi viaţa trăită în lux. În 1920 s-a căsătorit cu Elena de Grecia şi, în următorul an, i s-a născut un băiat - Mihai de România. În 1927 Ferdinand a murit; deoarece Carol renunţase la tron, Mihai a fost proclamat rege al României. Având doar şase ani, s-a instituit o regenţă.

Trei ani mai târziu, tatăl său, Carol, s-a hotărât să se întoarcă în România şi a devenit rege sub numele de Carol al II-lea. În 1938, el a impus o conducere cu caracter personal. S-a dovedit a fi inteligent, dar instabil, pentru că în momente hotărâtoare ale istoriei românilor, de exemplu în vara anului 1940, când România a pierdut nord-vestul Transilvaniei, Basarabia şi sudul Bucovinei, el nu a fost capabil să adopte o poziţie fermă. Ca urmare a crizei de autoritate a monarhiei, doi ani mai târziu, în 1940, Carol al II-lea a fost forţat de mareşalul Antonescu să abdice. Fiul său, Mihai, a depus jurământul la 6 septembrie 1940.

Timp de aproape patru ani (1940 - 1944), puterea a aparţinut lui Ion Antonescu, care se considera conducătorul statului. Dar la 23 august 1944, în urma unei lovituri de stat, Antonescu a fost arestat şi România s-a alăturat alianţei Naţiunilor Unite. În următorii patru ani, tânărul rege a încercat din răsputeri să se opună ascensiunii comuniştilor la putere în România, dar, la 30 decembrie 1947, Mihai a fost forţat de către aceştia să abdice. A plecat în Elveţia, unde a trăit în exil până în 2001, când a revenit în ţară. În ultimii ani, s-a angajat în acţiuni politice şi diplomatice ce servesc intereselor ţării, de integrare în structurile euro-atlantice.

Sursa : Travel Guide

Liviu, tu vii azi cu monarhia si cu fonfanitul asta de Mihai, cand noi votam maine pentru cel mai bun presedinte, cel mai curat, singurul care poate sa scoata Romania din criza ... s.a.m.d. ...

Dumnezeu sa fie alaturi de poporul roman.

nicuvar a scris:

Dumnezeu sa fie alaturi de poporul roman.

Acesta este cel mai frumos si sănătos comentariu politic de până acum.
Asa doresc si eu, Nicu dragă: Dumnezeu să nu-si ridice mâna Sa ocrotitoare de pe poporul nostru.

nicuvar a scris:

Liviu, tu vii azi cu monarhia si cu fonfanitul asta de Mihai, cand noi votam maine pentru cel mai bun presedinte, cel mai curat, singurul care poate sa scoata Romania din criza ... s.a.m.d. ...

Dumnezeu sa fie alaturi de poporul roman.

Doamne ajuta ,si LA MULTI ANI !!!!!!

nicuvar a scris:

Liviu, tu vii azi cu monarhia....

Asta pentru că sunt republican convins.

Comunist republican !!! Dracu o mai vaz't !!!

Dar comuniştii ce-s ? Monarhişti ?

si eu l-as alege pe rege dar nu candideaza...asa ce sa aleg dintre doi rechini?

Monarhia în România

În 1866, Alexandru Ioan Cuza, primul principe al României întregite, a abdicat. Pentru a evita noi conflicte interne şi pentru a obţine sprijinul puterilor străine, politicienii români au decis să ofere coroana României unui prinţ strain, care să aparţină unei dinastii europene importante.

La 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen a depus jurământul în faţa parlamentului României din Bucureşti şi a devenit astfel domnitor al României.
Carol I era rudă cu împăratul german Wilhelm I şi era sprijinit şi de către Napoleon al III-lea. În 1881, Carol şi soţia sa, Elisabeta, au fost încoronaţi ca rege şi regină ai României. Elisabeta de Wied era prinţesă germană, poetă şi o persoană cu o educaţie aleasă. Pseudonimul ei era Carmen Sylva şi în tot ceea ce a întreprins s-a manifestat ca un sprijinitor al artelor şi literelor în România. Carol a realizat multe reforme importante pentru ţară şi a pus bazele monarhiei constituţionale în România modernă.

În 1914 Carol a murit, iar succesorul său a fost Ferdinand, fiul fratelui său. El a devenit rege sub numele de Ferdinand I (1914 - 1927). S-a căsătorit cu Maria, nepoata reginei Victoria a Angliei. Cu toate că era ofiţer german şi membru al familiei Hohenzollern - Sigmaringen, Ferdinand s-a alăturat Antantei (Franţa, Rusia, Marea Britanie) în timpul primului război mondial. În 1922, el şi Maria au fost încoronaţi la Alba Iulia ca monarhi ai României Mari. Fiul lui Ferdinand, Carol, a fost o personalitate controversată. Îi plăceau aventurile şi viaţa trăită în lux. În 1920 s-a căsătorit cu Elena de Grecia şi, în următorul an, i s-a născut un băiat - Mihai de România. În 1927 Ferdinand a murit; deoarece Carol renunţase la tron, Mihai a fost proclamat rege al României. Având doar şase ani, s-a instituit o regenţă.

Trei ani mai târziu, tatăl său, Carol, s-a hotărât să se întoarcă în România şi a devenit rege sub numele de Carol al II-lea. În 1938, el a impus o conducere cu caracter personal. S-a dovedit a fi inteligent, dar instabil, pentru că în momente hotărâtoare ale istoriei românilor, de exemplu în vara anului 1940, când România a pierdut nord-vestul Transilvaniei, Basarabia şi sudul Bucovinei, el nu a fost capabil să adopte o poziţie fermă. Ca urmare a crizei de autoritate a monarhiei, doi ani mai târziu, în 1940, Carol al II-lea a fost forţat de mareşalul Antonescu să abdice. Fiul său, Mihai, a depus jurământul la 6 septembrie 1940.

Timp de aproape patru ani (1940 - 1944), puterea a aparţinut lui Ion Antonescu, care se considera conducătorul statului. Dar la 23 august 1944, în urma unei lovituri de stat, Antonescu a fost arestat şi România s-a alăturat alianţei Naţiunilor Unite. În următorii patru ani, tânărul rege a încercat din răsputeri să se opună ascensiunii comuniştilor la putere în România, dar, la 30 decembrie 1947, Mihai a fost forţat de către aceştia să abdice. A plecat în Elveţia, unde a trăit în exil până în 2001, când a revenit în ţară. În ultimii ani, s-a angajat în acţiuni politice şi diplomatice ce servesc intereselor ţării, de integrare în structurile euro-atlantice.

Sursa: Travel Guide

"Ziua infamiei" la români - 30 decembrie 1947

30 decembrie 1947 rămâne, pentru cei mai mulţi dintre români, o adevărată zi a infamiei, reprezentând data la care puterea comunistă de atunci, sprijinită direct de Armata Roşie de ocupaţie, a dat o lovitură de stat şi a instaurat un regim republican dictatorial.

Vreme de mai bine de patru decenii de dictatură comunistă şi încă două decenii de rătăcire prin tranziţie, sfârşitul fiecărui an aduce nu doar bucuria sărbătorilor de iarnă, ci şi amărăciunea comemorării republicii. Nu este o simplă ironie menită a atrage atenţia asupra unui fapt istoric trist, care a deturnat România de la istoria sa firească, întrerupând brutal tradiţia şi rostul instituţiei monarhice, ci şi un semn de întrebare pentru cei care astăzi ignoră necesitatea reaşezării în matca firească. Regele Mihai a rămas un simbol, în ciuda minciunilor utilizate sistematic, a încercărilor eşuate de a compromite toate elementele care aminteau de regimul monarhic, ba chiar de încercările brutale de intimidare a celor care susţin adevărul istoric.

Puterea comunistă nu a reuşit să-i împiedice pe români să-şi respecte Regele chiar şi când Majestatea Sa se afla în exilul forţat, aşa cum nu au avut succes nici urmaşii acestora de după 1989, primii ani de democraţie post-decembristă fiind marcaţi de repetatele încercări ale noii puteri de a-i refuza dreptul legitim de a reveni în ţară. Timpul a lucrat în favoarea Regelui şi a Casei Regale. În prezent, nimeni nu-şi mai poate imagina că Regele Mihai poate fi ţinut departe de ţara în care a revenit şi, după atâţia ani în care proprietatea privată a fost călcată în picioare, drepturile Majestăţii Sale de cetăţean român mai pot fi nesocotite. Din nefericire, prea mulţi dintre politicienii de astăzi nu-şi asumă proiectul restauraţiei.

Istoria unei zile ruşinoase

Numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile, membri ai exilului românesc, intelectuali veritabili, printre care istorici de renume şi specialişti în drept, au atras atenţia că România îşi poate recupera adevăratul loc în Europa doar prin recuperarea istoriei nefalsificate. Într-un apel lansat public şi adresat autorităţilor, aceştia susţineau necesitatea unei decizii prin care monarhia să-şi reintre în drepturi.

Adevărata istorie era prezentată succint şi, pentru a oferi cititorului posibilitatea de a cântări, lăsăm textul să vorbească de la sine: “În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu - Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti, ţinuţi sub arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine şi urmaşii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniştii au nesocotit faptul că Regele nu putea acţiona decât în nume propriu şi nicidecum pentru instituţia Monarhiei ca atare. Aşadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit şi Monarhia a fost complet aberantă. În şedinţa Adunării Deputaţilor, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea Legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română şi abroga Constituţia din 1923. La acea şedinţă nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputaţi fiind prezenţi. Aşadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populaţiei ţării, printr-un referendum. Aşa cum Regele Carol I fusese adus pe tronul României în urma unui plebiscit la care obţinuse o covârşitoare majoritate favorabilă, tot aşa şi abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ţinut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt, abolită de drept şi că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea. În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele Mihai I este Suveranul de drept al acestei ţări.”

Mihai FIRICĂ

Ziua de 30 decembrie 1947, ziua abdicarii sub presiune a MS regele Mihai I, este ziua cea mai neagra a istoriei neamului romanesc. Romania isi pierdea Suveranul! Poporul isi pierdea lumina ochilor!
Un adevarat doliu s-a asternut pe sufletele tuturor romanilor, doliu care a tinut nu mai putin de 53 de ani.
La aceiasi data, in mod samavolnic si fara ca Monarhia sa fie abolita, s-a declarat cea mai scabroasa si perfida forma guvernamentala - Republica Populara Romana. Pentru noi, traitorii acelor nenorocite timpuri, Republica aparea ca o ghionoaie, ca o paparuda besmetica, ca o stafie cu coasa in mana!
Primul lucru pe care l-a instaurat republica, a fost teroarea. A fost cumplit. Nu mai aveam Rege, nu mai avea cine sa ne apere. Tot romanul la orase si sate plangea, pentru plecarea Regelui din tara.
A aparut frica, nemaiintalnita pana atunci. Am pierdut si icoana sfanta, care a fost MS Regina Elena!
Minciuna a luat instantaneu locul adevarului.
Puscariile au fost tixite cu cei mai valorosi oameni ai tarii, indiferent de patura sociala. Discriminarea de clasa sociala facea ravagii. Ura de clasa a fost unealta de care se servea puterea. Daca ma credeti, simteai cum crapa pietrele de atata jale! Lacrimile romanului erau sterse cu dosul manecii. Tot romanul astepta minunea dumnezeiasca, prin care tanarul, frumosul nostru, inteleptul, iubitorul nostru Rege, sa se intoarca in tara. Cu totii aveam incredere neclintita si simpatie pentru americani. Toti asteptam, sa vina americanii. Alta vorba nu mai exista, cand se intalneau doi oameni:" stai linistit,VIN AMERICANII!"
Asa ne-am amagit 43 de ani. Ori am fost tampiti, ori ne-a luat D-zeu mintile!
De D-zeu sa mai pomeneasca cineva? Interzis! Toata lumea sa devina atee, pentruca asa doreau muschii lui tatuca stalin. Si uite asa dupa ce criminalii de la putere au carat toate bunurile la rusi, luandu-ne si bucatica de la gura, majoritatea s-a procopsit si cu ateismul. Acum sa vad, pe patul de moarte si in fata lui D-zeu si Isus Hristos, cum se descurca!
Din atei, era usor sa plamadesti tradatori, vanzatori de tara, hoti, femei desfranate si tot ce-si doreau.
Din toata tara, cei mai zabalosi, mai tampiti, mai inculti si mai lenesi erau pusi primari, sefi de sindicate, ministri, membrii cc, primi-secretari, etc.
Este dreptul poporului roman sa-si recapete Monarhia, sa-si recapete Regele si Constitutia de la 1923.
Fie ca anul 2011 sa fie anul dreptatii, care sa fie numit ANUL REGAL!
Anul REVENIRII MONARHIEI!
"La MULTI ANI!" Majestate.
"La MULTI ANI!"Principesa Mostenitoare si Principe Nicolae!

Niciodata in istorie Romania nu a avut mai multa nevoie de Monarhie ca in prezent! Altfel, dupa cum a afirmat Tasente Tanase pe blogul sau, www.tashy.ro, Romania va dispare.

Stoica Rodica
31 decembrie 2010, 16:28

Regele Mihai.
În urmă cu 20 de ani îl fugăream pe autostradă sau chiar îl înjuram. Acum aproape că nu mai există om în țara asta care să nu-l respecte. Este un mare progres!

Singular printre occidentali, care nu au „gustat” comunismul și nu sunt „vaccinați” împotriva teribilei maladii, Jean Francois Revel a observat cu justețe că, atunci când o țară iese din comunism, „ea nu se mai găsește la nivelul pe care-l atinsese când a intrat în comunism, ci mult mai jos..."

Lucru adevărat nu doar în economie, ci și în cazul instituțiilor politice, al raporturilor sociale, al vieții culturale”. În cazul României lucrurile au stat și mai rău, pentru că, după ce ocupantul sovietic a impus formarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), în numai doi ani, comuniștii au preluat toată puterea prin trucarea rezultatelor alegerilor și distrugerea partidelor istorice, prin confiscări masive, arestări abuzive și procese trucate, totul culminând cu alungarea Regelui Mihai și proclamarea Republicii (30 decembrie 1947).

Cu excepția Albaniei, dintre țările europene, România a cunoscut cea mai dură expresie a dictaturii comuniste, încât și ieșirea din sistem a fost cea mai violentă, mai sălbatică și mai sângeroasă. Urmările au fost pe măsură, iar țara nu și-a revenit nici astăzi, cu toate că numai aici comunismul a suferit o condamnare oficială, pronunțată explicit de președintele Traian Băsescu (18 decembrie 2006) într-un Parlament cu manifestări ostile sau zeflemitoare din partea partidelor descendente ale comuniștilor și controlate direct de moștenitorii averilor Securității.

Din păcate, condamnarea comunismului n-a avut urmări nici în plan juridic, nici în plan politic, nici în plan social. Iar austeritatea indusă de criza globală și de harababura tipic românească contribuie la menținerea și chiar sporirea nostalgiilor față de comunism… Iar aici, în domeniul mentalităților, al tipologiei dominante în rândul românilor, stăm mult mai prost, mult mai jos decât nivelul pe care-l atinseserăm înainte de căderea sub comunism.

Neagu Djuvara, care a plecat din România într-o misiune diplomatică în august 1944 și a revenit după 1989, mărturisește că nu i-a mai recunoscut pe români așa cum îi știa, parcă deveniseră un alt popor… Regele Mihai însuși a observat în alt context că „nu pot să inventez o Românie care nu mai (n.n.) există”. Și vorbim despre doi oameni care și-au iubit întotdeauna țara și neamul.

Se vede că răul istoric pe care a trebuit să-l suportăm (cu prețul a multe jertfe), a lăsat urme grele. Elisabeta Rizea, țărancă chinuită aproape 12 ani de Securitate, chinuită cumplit și barbar, s-a simțit tot chinuită când, la eliberare, nu a mai găsit nimic din ceea ce lăsase în curte și în casă; a găsit, în schimb, o altă lume, urâțită de spaime și lăcomii. Nu mai era nimic din satul de altădată: „Era așa lume cinstită și așa lume cumsecade… N-aș fi dat-o pe nimic în lumea asta!”. Iar tot ce mai spera acum Elisabeta Rizea era: „Trei zile dacă mai trăiesc, vreau să știu că s-a limpezit lumea”. A murit acum șapte ani, iar lumea noastră nu s-a limpezit nici până astăzi.

Totuși, sunt și români care au încercat să reziste de-a lungul tristelor decenii, să cultive vechile valori și să ne ajute să le regăsim după prăbușirea comunismului european, cu speranța că ne vom limpezi lumea mai degrabă. Între acești români s-a distins Regele Mihai încă din anii tinereții până la senectute.

Ce altceva a fost greva regală în plină ocupație sovietică, prin care tânărul nostru Suveran a încercat să stăvilească abuzurile guvernului Groza? Iar la doar câteva luni de la abdicarea forțată, Regele Mihai declara la Londra: „Acest pact mi-a fost impus cu forța de un guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. Nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Voi continua să servesc poporul român de care destinul meu este legat inexorabil”.

A fost un legământ respectat chiar și în cei mai grei ani ai exilului impus Majestății Sale. Lângă declarația de mai sus iată o alta: „Dumnezeu mi-a dat privilegiul să fiu în fruntea acestei țări în unele dintre cele mai teribile momente ale existenței ei. A apăra interesele patriei rămâne pentru mine o onoare și o datorie pe care nu le voi abandona niciodată, cât voi trăi”. Între cele două mărturisiri de credință (în esență, una și aceeași) au trecut 54 de ani…

Astăzi știm (cei care vrem să știm) căror împrejurări istorice și cărui sistem datorăm teribila tulburare a rânduielilor lumii, între ale cărei urmări, pocirea națională a caracterelor nu a fost dintre cele mai puțin însemnate. Știm că terfelirea demnității umane, teroarea fără limite, batjocorirea și schimonosirea tradițiilor, răsturnarea valorilor, acțiuni practicate cu râvnă și metodă de năimiții comunismului, au putut crea eroi și martiri, multe victime, dar și multe (cele mai multe!) ființe noi, cu suflete chircite și chipuri asprite, care trădează lăcomia, violența, trivialitatea, aroganța, lipsa de bun-simț.

Firește că, revenit în țară, Regele a văzut toate astea. Dar, ca orice monarh adevărat, Regele Mihai știe că datoria pe care și-a asumat-o implică și rolul de Suveran taumaturg: „Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez în sufletul meu românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărțit niciodată pe categorii”. Însă i-a recunoscut întotdeauna pe cei care caută limpezirea lumii și luptă pentru ea.

Deloc întâmplător, Regele Mihai a vizitat-o de mai multe ori pe greu încercata țărancă Elisabeta Rizea, de care s-a simțit apropiat și pe care a admirat-o: „… rămâne în amintirea noastră ca o lumină pururea arzând pentru devotamentul său exemplar față de Țară și semenii noștri, simbol al eroismului din toate timpurile”.

Putem ajuta și noi la limpezirea lumii? Desigur. Urmându-l pe Regele Mihai în toată simplitatea nobleței sale. Să începem prin a fi cu frică de Dumnezeu, cum erau pe vremuri românii. Și, vorba unui mare călugăr duhovnic: „De când am frică de Dumnezeu, nu mă mai tem de nimic”.

Mihai CREANGĂ

Principesa Margareta sau Titanicul prezentului?

Am rămas plăcut impresionat în prima zi de Crăciun de un material excelent, difuzat de Televiziunea Naţională, pe marginea lansării „Cărţii Regale de bucate”, semnata de Principesa Margareta a României.

Pe lângă profesionalismul lui Cristian Tabără, cel care a făcut recenzia cărţii si a prezentat locurile intime si mai puţin cunoscute ale Palatului Elisabeta, am remarcat simplitatea, modestia, bunul gust si prestanţa Principesei Margareta a României.

Am vazut in gesturile sale, limbajul ales si potrivirea cuvintelor cu grijă şi inţelepciune, o a doua Prinţesă Diana, cam ceea ce ar avea acum nevoie România pentru a ieşi din mocirla în care ne zbatem de 21 de ani.

Moştenitoarea Coroanei României ar putea sa fie un exemplu de demnitate naţioanală, de felul cum ar trebui să se comporte în societate aşa-zisele „doamne” din politica românească, în fapt nişte hahalere cu preţentii culturale, care habar nu au cum şi cu ce se mănâncă politica şi diplomaţia.

Principesa Margareta, fara a face aici apologia regalităţii - care ne-a transformat din purtători de opinci în popor şi naţiune, este o soluţie ca să terminăm odată cu toate zdrenţele din politica românească şi să revenim la acea simplitate din perioada interbelică, când „ Nihil sine Deo - Nimic fără Dumnezeu” era crezul nostru în mai bine şi în viitor!

Se spune că suntem conduşi de Masonerie sau de organizaţii secrete. Dar, mă întreb, unde este acea masonerie naţională care a făurit România Mare? Unde sunt acei bărbaţi de stat care ne-au făcut să ne simţim mândri că suntem români?

Nu ridică nimeni mâna, semn că fie sunt în adormire, fie au luat etnobotanice şi privesc viaţa în roz şi portocaliu.

La cumpăna dintre ani este bine să privim revenirea monarhiei ca pe o soluţie de luat în calcul, deoarece Principesa Margareta chiar merită să ocupe cea mai înaltă demnitate în statul român, iar Traian Băsescu, daca vrea cu adevărat să îşi spele toate păcatele, să urmeze exemplul Generalului Franco si să reinstaureze monarhia constituţională, singura soluţie de avarie într-o ţară aflată pe Titanicul prezentului.

Sorin Voinea

RomaniaPress

Coane Dolioane, un vis frumos, din pacate irealizabil, iar motivele sunt multiple. Cateva ar fi...
- Principesa Margareta nu prea e cunoscuta in tzara si indiferent de prestatia foarte eleganta pe care o are la fiecare aparitie, nu e nici cunoscuta si nici apreciata ca posibil conducator al unei tzari in situatzia actuala. Uita-te la celelalte monarhii (lasa suedezii la oparte) din Olanda, Danemarca, Anglia, Luxemburg, Liechtenstein et Co si vei observa ca acolo, monarhii au din ce in ce mai mult un cuvant de spus. Noi nu mai avem asa ceva. Dupa Mihai, nu mai avem un monah viabil, pe care tzara sa-l si accepte. Iar nepotul lui este "no go" -
- Basescul pe post de Franco ? Nu uita, Franco a fost dictator, dur, prea putin iubit si apreciat dar care a pus tzara pe roate (desi istoria, treptat ii da dreptate) pe cand astalalt nu-i decat un talhar mafiot si absolut incult d.p.d.ved.politic. Nici macar bun simtz nu a avut sa se inconjoare de consilieri capabili (normal - altfel nu ar fi putut face ce vrea). Asa ca ideea pica din start.
- sunt monarhist convins dar gaseshte tu un monarh pentru bashkalia asta numita Romania. Vezi tu vreun monarh cat de cat decent si curajos care sa vrea sa se compromita atat de mult incat sa accepte tronul acestui spatziu mioritic ? Io nu-l vad...
- Masoneria ? Din pacate e scindata, lojile se reneaga reciproc (mai mult sau mai putzin dar se reneaga), au interese divergente, apar tot felul de noi loji care isi doresc regularizarea. S-ar putea discuta pe tema asta dar nu-i locul. Personal, mi-am pus mari sperantze in ei dar vorba ta... unde sunt masonii veritabili din trecut ?
Asa ca...Ramanem la visul care incepe cu eternul inceput "Ce frumos ar fi fost daca...."

Fii iubit

era sa uit - in cazul unui dictator, acesta ar trebui sa fie acceptat si sustinut de (inca) Marile Puteri. Si sa nu uitam ca si pe Hitler l-au sustinut unii la inceput ca pe urma sa se razboiasca si sa-l dea jos. Vezi si dictaturile din Africa...Un fel de hartie igienica foarte folositoare dar care tot in hazna sfarseshte. Nu e nici un fel de erezie ca in situatia actuala sa compari spatiul mioritic cu o tzara africana (exclus Africa de Sud ca si comparatie)

Am vazut si eu emisiunea cu Principesa Margareta....ce sa mai spun in plus,nimic,a spus Cactus foarte bine.

Ion Caramitru crede că Regele era singurul în măsură să instaureze moralitatea în societate şi vorbeşte despre toxicitatea „comuniştilor cu haina întoarsă" şi a securiştilor intraţi în afaceri.

„Ce-am făcut fără monarhie? Ţara e pe dric"

Oare mai este posibilă reîntoarcerea României la monarhie?

E posibilă oricând, dar - iertaţi-mi această tristeţe! - Regele Mihai este de 20 de ani în ţară... Deci, monarhia ar fi putut să se stabilizeze perfect în aceşti 20 de ani, să spunem că am terminat definitiv cu comunismul, anulând actul abdicării din 1947, când Regele a fost silit să plece la modul cel mai grobian. Prin revenirea la monarhie s-ar fi anulat bătălia aceasta pentru funcţia „numărul 1" în stat, pentru un preşedinte care are şi puteri discreţionare. Această putere semiabsolută poate conduce un stat spre alte limanuri. Pe când monarhia asigură funcţia supremă în stat la modul simbolic.

Profesorul Neagu Djuvara este de părere că unul dintre obstacolele reinstaurării monarhiei îl reprezintă Prinţul Radu de România, fostul dumneavoastră coleg de breaslă. Sunteţi de acord?

Să ne înţelegem: nu el e urmaşul la tron, ci Principesa Margareta.

Dar se afirmă faptul că el ar controla Casa Regală...

Dacă urmăriţi apariţiile publice ale Prinţului Radu, veţi fi surprinşi de acurateţea discursului său. E documentat, e la subiect, are modestia lucrului bine înţeles. Conform uzanţelor, el ar urma să fie Prinţul-consort, aşa cum este în Anglia, de pildă - Regina Elisabeta a urmat la tron, iar Prinţul-consort este Prinţul Philip. Ce să facem? Regele Mihai se apropie de 90 de ani...

Cum rămâne cu candidatura la Preşedinţie a Prinţului Radu de România?

Nu am fost de acord cu chestiunea asta. Nu ştiu dacă lucrul acesta a fost în beneficiul monarhiei, însă faptul că a renunţat dă măsura lucrului bine înţeles - ce-i drept, poate mai târziu decât ar fi trebuit. Totuşi, Casa monarhică românească are un evantai de posibili monarhi, la o adică. Şi lucrul acesta este stabilit o dată pentru totdeauna. Dar eu nu vorbesc acum despre persoane, ci despre principii - apropo de discuţia noastră din urmă cu un an, atunci când am spus că în România nu te poţi ataşa niciunui principiu. Principiul monarhic era singurul care putea să acorde moralitate noii orânduiri sociale din România. Aşa, ce-am păţit? Ne-am trezit cu aceiaşi comunişti, dar cu haina întoarsă, în loc de roşu mergând pe roz, ne-am trezit cu securiştii intraţi în afaceri şi posesori de certificate de revoluţionar. Este vorba despre securişti notorii - ăia care ne controlau pe noi. Ce-am făcut? Ţara e pe dric şi e furată până la Dumnezeu.

Principiul monarhic era singurul care putea să acorde moralitate noii orânduiri sociale din România.

http://casa-regala.blogspot.com/2011/01/ce-am-facut-fara-monarhie-tara-e-pe.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+CasaRegala+%28Casa+Regala+a+Romaniei%29

Reforma regală a statului

de Octavian Ştireanu

Anul 2011 va fi cel în care Traian Băsescu are de gând să dea loviturile decisive la ceea ce a mai rămas din europenitatea şi democraţia statului român.

Cele trei ţinte principale pe care şi le-a propus să le atingă în forţă sunt: pachetul de legi privind siguranţa naţională; Strategia de apărare naţională şi, finit coronat opus, modificarea Constituţiei.

Prin legile de sorginte neobolşevică ale siguranţei naţionale, clocite mai demult la Cotroceni şi aflate în sertar după ce Guvernul Tăriceanu şi liberalii s-au opus vehement, se vor învia practicile unor foste direcţii ale fostei securităţi.

Prin aprobarea Strategiei naţionale de apărare, presa va rămâne stigmatizată ca o vulnerabilitate a siguranţei naţionale. Astfel, ea va intra pe culoarul în care sunt aplicabile interceptările fără limită, urmărirea, filajul şi celelalte proceduri derulate legal de instituţiile statului, nu-i aşa, în numele apărării naţionale!...

În sfârşit, modificarea Constituţiei va fi bomboana pe colivă. Băsescu a avertizat că va cere doar aplicarea referendumului, şi anume pulverizarea Parlamentului bicameral şi reînfiinţarea Marii Adunări Naţionale. În treacăt, va opera, însă, şi o modificare radicală a statutului CSM, căreia fosta procuroare ceauşistă Monica Macovei i-a pus de mai mulţi ani gând rău, iar Traian Băsescu i-a dat de curând şi sentinţa, acuzând Consiliul Superior al Magistraturii că ar fi vinovat pentru neadmiterea ţării în spaţiul Schengen!...

Agitaţia care a însoţit numirea lui Boc în fruntea mai multor guverne succesive nu i-au permis lui Băsescu să mai deschidă, până acum, şi aceste fronturi. Acum, însă, pe fondul zgomotelor sterile provocate de aplicarea legilor pensiilor, salariilor şi educaţiei, e un moment prielnic pentru ca, prin iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, să impună aplicarea unor reglementări statale pentru care comparaţia evocată, cu ceva vreme în urmă, cu o lege capitală adoptată de Reich-ul german în martie 1933 este pe deplin legitimă.

Ironia amară a întregii situaţii politice în care se află România este că toate aceste involuţii grave de la ceea ce trebuia să fie un statut european şi democratic al societăţii româneşti, la 4 ani de la aderarea la UE, se petrec sub stindardul aşa-zisei „reforme a statului“. Băsescu flutură în neştire acest stindard, ştiind că adierea lui place prostimii, ignoranţilor, lumpenului politic, sinecuriştilor şi întregii camarile care se ascunde sub faldurile sale, dând tunuri după tunuri din banul public.

N-aş vrea să comit vreo impietate, printr-o alăturare de abordări ce-ar putea fi cel puţin ireverenţioasă, dar, în acest context, nu pot să nu evoc ceea ce ar putea fi o reformă veritabilă a statului, obligatoriu de înfăptuit după îndepărtarea acestui Băsescu din fruntea sa.

Este vorba despre o reformă regală, atât în sensul majestuos al cuvântului, cât şi în cel propriu-zis – având în vedere originea unora dintre direcţiile acestei posibile reforme, care se regăsesc chiar în mesajul de Crăciun al Regelui Mihai.

Ce gândeşte Regele cu voce tare despre stat, despre români şi despre ce-ar avea ei nevoie? Că „România are nevoie de instituţii respectate“, că „există multe feluri de a micşora asprimea consecinţelor crizei pentru populaţie“, că „ţara trebuie protejată în faţa dificultăţilor“, că „agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al viitorului“, iar „şcoala este o piatră de temelie a societăţii“...

Cu o forţă de sinteză proprie marilor conştiinţe, Regele Mihai pune degetul pe rănile dureroase provocate de aşa-zisele „reforme ale statului“, dictate de actuala putere.

Într-o polemică implicită cu ceea ce se petrece astăzi în România, Regele mărturiseşte speranţa ca acest an să aducă ţării „respect şi etică în instituţii, simţ al datoriei şi altruism în viaţa publică“. Adică, mai pe scurt, altă putere!

Subliniind că „valorile şi competenţa ar trebui să fie criteriile noastre“, Regele îi îndeamnă pe români să aibă „încredere în democraţie, în rostul instituţiilor publice şi regulile lor“, pentru că numai pe calea şi în respectul acestora putem scăpa cu toţii de actualul regim.

Ziarul de faţă publică integral acest mesaj, a cărui lectură durează nici un minut, dar a cărui învăţătură ar trebui s-o ţinem minte.

Halul în care Băsescu a adus ţara ne transformă pe toţi în monarhişti fără să vrem!

http://casa-regala.blogspot.com/2011/01/reforma-regala-statului.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+CasaRegala+%28Casa+Regala+a+Romaniei%29

dolion a scris:

Oare mai este posibilă reîntoarcerea României la monarhie?

Sunt în totalitate de acord cu punctul de vedere exprimat mai sus, de altfel, eu, fiind un mare suporter al monarhiei.
Dacă poporul nu se lua după minciunile iliesciene, putea fi fericit în prezent.
Chiar după căderea Ceausestilor, am mers pentru monarhie dar... nu a fost să fie!

Acum, o revenire la ea ar putea avea loc doar printr-o unitate populară născută din dorinta de a protesta politicii mafiote din ultimii 20 de ani. Nu e ceva usor...

io ti-am scris ceva mai sus cam care-i problema... asta e

cactus a scris:

io ti-am scris ceva mai sus cam care-i problema... asta e

Adică: ce frumos ar fi fost dacă...

Emil Condor a scris:

cactus a scris:

io ti-am scris ceva mai sus cam care-i problema... asta e

Adică: ce frumos ar fi fost dacă...

cam asa...din pacate