Invierea Domnului

Cică postul întăreste credinta iar...
credinta e în inimă.
Acum (precum un copil nevinovat) întreb: ce are postul cu inima?

Postul trebuie tinut cu inima, cred eu... adica sa tinem sentimentele in frau, sa nu le lasam sa zburde!

Emil Condor a scris:

Cică postul întăreste credinta iar...
credinta e în inimă.
Acum (precum un copil nevinovat) întreb: ce are postul cu inima?

Răspuns: Nici in clin nici in mâneca.
Postul in ziua se azi (in epoca ) noastră e, Apa de ploaie!

Rostul postului e mare, dar trebuie sa-l detailam ca sa-l putem înțelege.

V-o spun eu, ca unul care a cercetat credința creștina cu microscopul, nu știe nimeni in ziua de azi ce rol joaca POSTUL.
Toti care se dau deștepți, spun numai ceea ce cred ei ca este postul din imaginația lor si nu din descoperirea făcuta de Dumnezeu.
Din păcate am descoperit ca in toate religiile si in toate cultele predicatori si teologi, spun lucruri omenești ( Adică care provin de la oameni si nu de la Dumnezeu) din deducția lor si fantezia imaginara a fiecăruia.

Ori credința adevărata și aplicarea ei in viata de zi cu zi e cu totul alta mâncare de pește.
Nu poate găsi nimeni azi credința adevărata nicăieri, deoarece nu se învață in biserici si nu se predica adevărul adevărat. Nu il știu cei ce trebuie sa-l propavaduiasca dar si nici nu il lasă pe cineva care il știe sa-l scoată in evidenta. In primul rand i-ar da deoparte pe cei ce sunt in fruntea religiilor si ar ieși la iveala, ca ardeau gazul de pomana tot acest timp si adormeau lumea cu povesti de Malineanu.

dolion a scris:

Postul trebuie tinut cu inima, cred eu... adica sa tinem sentimentele in frau, sa nu le lasam sa zburde!

Si crezi bine.
Este scris că adevăratul post nu e cel alimentar.

Diaporevomenos a scris:

Emil Condor a scris:

Cică postul întăreste credinta iar...
credinta e în inimă.
Acum (precum un copil nevinovat) întreb: ce are postul cu inima?

Răspuns: Nici in clin nici in mâneca.
Postul in ziua se azi (in epoca ) noastră e, Apa de ploaie!

Perfect adevărat!
Este de fapt, postul la care făceam referire mai devreme, postul de mâncare ce nu are nimic de a face cu inima.
Adevăratul post, asa cum mentionam către Dolion, este în a-L sluji pe Dumnezeu si în a ajuta aproapele tău.
Degeaba ne abtinem de la mâncare dacă gândurile noastre sunt rele, ticăloase, dacă ceea ce scoatem pe gură e plin de venin către semeni si către Creatorul nostru.

Deci, chiar dacă pentru unii ar părea contradictoriu, dreptate are atât Dolion cât si Dia.

Urari de pasti. Formule unice la Junii din Şcheii Braşovului

Există o comunitate de români care îşi atestă vechimea şi spiritualitatea creştină prin folosirea unor formule de salut unice în cultura română: Junii din Şcheii Braşovului.
”În vechime, Junii nu se salutau, la Paşti, cu , ca astăzi, ci cu sau cu În cea dintâi, reprezintă o translatare fonetică în româneşte a grecescului – din ”Hristos anesti!” – care înseamnă , în vreme ce, în cea de-a doua formulare, este românizarea termenului slav , care înseamnă <înviere>”, explică preotul prof. dr. Vasile Oltean de la Biserica Sfântul Nicolae din Şchei, care este şi custodele Primei Şcoli Româneşti de aici.

”Aceste două mesaje de pasti – care mai sunt folosite uneori şi astăzi de unii Juni mai în vârstă, mai ales la tradiţionala paradă din Duminica Tomii – reprezintă o particularitate culturală unică în România, care atestă atât vechimea existenţei Junilor şi a obiceiurilor lor, cât şi legătura lor cu Biserica Ortodoxă încă din Evul Mediu, când greaca şi slavona erau singurele ”limbi de carte” şi de biserică la români. Sau, cum ar zice o glumă de-a cărturarilor noştri, la noi s-a luptat slavona cu greaca şi a câştigat limba română!”, conchide apoi părintele Oltean.

Adrian POPESCU

De 2000 de ani învie Domnul Domnilor, dar degeaba. Mai nimeni nu a prins firul ideii  ce însemnătate are Pastele. Cel din Vechiul Testament, al iudeilor si in aceiași  zi, cel al Noului Testament al întregi omeniri.
Nu  suntem elevi buni, repetenți in aceași clasa 2.000 de ani in continuu si nu stiu pana când. Poate pana la Sfârșitul Lumii.
Si ce pacat, El a venit asa cum spune si numele forumului nostru,  ca Lumina Lumii, iar noi trăim in Întunericul Lumii.
An de an aceleasi drame, aceleasi crime si dureri. Ateptam cu toti ziua mortii, ca sa scapam de viata asta nenorocita.
Ori adevarul este ca viata are noima, are  sens, dar inca nu l-am gasit.

dolion a scris:

Dia, asa cum ai observat, conteaza ce scrii in articol, nu cine semneaza... daca simti ca ai putea transmite ceva folositor oamenilor, nu mai sta pe ganduri si scrie! Succes!

În totalitate de acord cu tine, e valabil pentru toti:
dacă ai ceva de spus, spune căci mâine poate nu o să mai ai sansa aceea.

În perioada asta, dacă nu mă însel, e de presupus ca poporul ortodox să fie în postul Pastelui, nu?
E cineva aici, la Popas care tine post cu adevărat?
Eu recunosc că nu o fac si nici nu am de gând - fără hrană nu mai sunt eu însumi.
Da, zic „fără hrană” din cauză că, personal recunosc un singur fel de post: negru. Celelalte sunt inventii religioase.

PS. Am căutat un topic în care să existe si ceea ce e necesar pentru o înviere dar nu am găsit...

alex andrei a scris:

Emil Condor a scris:

Cică postul întăreste credinta iar...
credinta e în inimă.
Acum (precum un copil nevinovat) întreb: ce are postul cu inima?  

am văzut această întrebare şi răspunsurile date la ea..., m-au îndurerat!

De ce să te doară, Andrei?
Nu ceea ce intră în gură, sfinteste, ci doar ceea ce iese din gură si îsi are originea în inimă.
Parcă asa spune Cuvântul, nu? Eu cred în El.

Diaporevomenos a scris:

Emil Condor a scris:

Cică postul întăreste credinta iar...
credinta e în inimă.
Acum (precum un copil nevinovat) întreb: ce are postul cu inima?

Răspuns: Nici in clin nici in mâneca.
Postul in ziua se azi (in epoca ) noastră e, Apa de ploaie!

Rostul postului e mare, dar trebuie sa-l detailam ca sa-l putem înțelege.

V-o spun eu, ca unul care  a cercetat credința creștina cu microscopul, nu știe nimeni in ziua de azi ce rol joaca POSTUL.
Toti care se dau deștepți,  spun numai ceea ce cred ei ca este  postul din imaginația lor si nu din descoperirea făcuta de Dumnezeu.
Din păcate am descoperit ca in toate religiile si in toate cultele predicatori si teologi, spun lucruri omenești ( Adică care provin de la oameni si nu de la Dumnezeu) din deducția lor si fantezia imaginara a fiecăruia.

Ori credința adevărata și aplicarea ei in viata de zi cu zi e cu totul alta mâncare de pește.
Nu poate găsi nimeni azi credința adevărata nicăieri, deoarece nu se învață in biserici  si nu se predica adevărul adevărat. Nu il știu cei ce trebuie sa-l propavaduiasca dar si nici nu il lasă pe cineva care il știe sa-l scoată in evidenta. In primul rand i-ar da deoparte pe cei ce sunt in fruntea religiilor  si ar ieși la iveala, ca ardeau gazul de pomana tot acest timp si adormeau lumea cu povesti de Malineanu.

Chiar asa? Nimeni nu stie?   Ati incercat sa nu mancati nimic sau vi s-a intamplat sa flamanziti o perioada mai mare si sa fiti atenti ce simtiti? Corpul devine usor, interesul pentru lumea materiala scade. Totul depinde de convingerile noastre. Unii cred ca daca nu mananca se imbolnavesc, altii se gandesc ca daca nu mananca e rau pentru ca nu se mai pot ocupa de activitatile obisnuite.

Mie mi-e clar ca a manca fara carne are doua avantaje: ne scuteste de uciderea vietatilor si ne inalta vibratia corpului, fiind astfel mai deschisi catre cele spirituale.

dolion a scris:

18 martie - 04 mai 2013 -  Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat "celor vechi" si a intra intru "cele noi". Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.
Duminica, 17 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de "Duminica Iertarii". Asadar, prima incercare de a iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre "o alta lume". Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu...

  Cam incet ne poarta, de fapt ne-a promis doar viata de dincolo.
Ca mai intai a facut din noi niste pacatosi, iar acum ne tine ca pe niste vaci bune de muls pentru prosperitatea ierarhilor.

Omul are puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Toata povestea cu bisericile si pacatul a fost din cauza ca oamenii credeau ca au pacatuit si Dumnezeu nu-i mai asculta, ca suntem niste rataciti. Acelea au fost vremurile, dar omul e pe cale sa depaseasca aceste convingeri si sa restabileasca legatura lui directa cu Dumnezeu. Cum va fi a doua venire a lui Isus? In duh. Ce inseamna asta? Ca va veni in noi, in mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

"Sărbătorile luminau calendarul și le așteptam ca pe cele mai de preț daruri. Oamenii se împăcau, uitau toate pricinile de sfadă, simțeau înnoirea. Și se purtau altfel. Se vedea asta după cum te priveau, cum salutau, cum pășeau pe drum. La miezul nopţii de Înviere luam lumină de la altar, din lumânarea preotului, apoi ieșeam din biserică, asta însemna că Isus iese din mormânt înviat. Înconjuram de trei ori biserica, apoi preotul bătea în ușa bisericii, poruncind cu glas tare „Deschideți porțile că vine Împăratul Măririi!”. "Cine e Împăratul Măririi?" i se răspundea. A treia oară se dechidea ușa și se intra în biserică, cântând "Hristos a Înviat!" Noi, copii, înmărmuream, era o emoție, o frică amestecată cu bucurie, retrăiam minunea Învierii. Era o bucurie fără de seamăn trăită împreună.

Tata ţinea ca de Paşti, să fim întotdeauna cu toţii acasă, împreună, în jurul mesei, frumos îmbrăcați, pentru că primeam întotdeauna câte ceva nou. Totul începea pe la orele trei ale dimineţii, când ne întorceam de la biserică iar tata urma să conducă întreg ceremonialul zilei. Treceam pe rând, începând cu bătrânii, pragul casei presărat cu fân. „Adevărat a Înviat” îi răspundeam tatei, care intrase deja înăuntru pentru a ne întâmpina cu salutul vestitor "Hristos a Înviat!". Pe masă erau pahare curate pentru fiecare și un vas mic din sticlă (canceu i se zice pe la noi), în care era pasca sfințită, adusă de la biserică. Mai erau ouă roșii, caș și slănină, toate neîncepute. Tata, mergea în grădină, rupea o crenguţă de prun și făcea din ea furcuţă nouă cu care să luam, pe rând, paștile. Făceam apoi o rugăciune de mulţumire și ne aşezam la masa. Ciocneam ouă roşii și câte un pahar de vin, zicând din nou "Hristos a Înviat!". Era semnul biruinței asupra morții. Apoi gustam din cele ce erau pe masă. Nu se deschidea radioul ori televizorul, nu se asculta nimic, nu se cânta, nu se dănţuia, nici măcar nu vorbeam cu glas tare, nu strigam unii la alții în ziua de Paşti.

După masă, ne odihneam ori ieşeam la plimbare, „la vedere” cum se spunea, adică mergeam la rudele apropiate (părinţi, fraţi, nănaşi), doar ca să ne salutăm și să ciocnim ouă roşii. Mama dădea paşti și animalelor, apoi le stropea cu agheasmă, să fie și ele sfinţite. Toate semnele sărbătorii, ale învierii, erau întocmai, la locul lor. Parcă începea o nouă lume. Prima zi era de smerenie, a doua de desfătare. "

Extras din cartea "Acum ştiu cine sunt" de Grigore Leşe, Editura Humanitas

Vestirea solemna a sfintei Invieri a Domnului

Obiceiuri, obiceiuri...
Obiceiuri fără rost!
Paste, Crăciun si toate celelalte sărbători religioase nu valorează nimic.
Dacă nasterea, moartea si învierea Domnului nu sunt în noi 365 de zile pe an, e ca atunci când nu ar exista.
Sărbătorim aceste zile asa cum fiecare crede iar după ce au trecut ne întoarcem la nelegiuirile noastre zilnice. Are rost să le mai sărbătorim?

Emil Condor a scris:

Obiceiuri, obiceiuri...
Obiceiuri fără rost!
Paste, Crăciun si toate celelalte sărbători religioase nu valorează nimic.
Dacă nasterea, moartea si învierea Domnului nu sunt în noi 365 de zile pe an, e ca atunci când nu ar exista.
Sărbătorim aceste zile asa cum fiecare crede iar după ce au trecut ne întoarcem la nelegiuirile noastre zilnice. Are rost să le mai sărbătorim?

Cândva, demult, gândeam și eu la fel, Emile! Mai apoi mi-am dat seama că obiceiurile îşi au şi ele rostul lor...; în viaţa de toate zilele rostul lor este acela al punctelor cardinale, chiar şi inconştient tot ne folosesc la ceva!!!!
observ că ai folosit un cuvânt mare într-o propoziţie negativă şi m-a surprins mult: "ROST"
îşi are rădăcine în "a rosti"..., deseori m-am gândit dacă nu cumva în traducerea românească a Scripturilor ar fi mai nimerit să se traducă:
"Şi a rostit Dumnezeu: Să fie lumină! Şi lumina rost avu."
"Aşa a rostuit Dumnezeu toate câte a făurit."
Afirmam că m-a surprins folosirea acestui cuvânt precedat de "fără"; ţinând cont de greutatea cuvântului aproape că e un non-sens: existenţa însăşi îşi are rostul ei, chiar şi atunci când eu sunt în situaţia de a nu-l percepe.

la ultima întrebare:  răspunsul e DA; poate-ntr-o zi va rodi.



Începutul lumii, sculptură pentru orbi, C. Brâncuşi.

alex andrei a scris:

Cândva, demult, gândeam și eu la fel, Emile! Mai apoi mi-am dat seama...

Fără nici cea mai mică undă de ironie spun exact cuvintele tale si ele reprezintă adevărul vietii mele:
cândva, demult, gândeam si eu la fel, Andrei. Mai apoi mi-am dat seama că sunt exact cum am spus: fără rost.
Deci am trecut pe unde esti tu acum în ce priveste credinta despre sărbători, dar am mers mai departe, nu m-am oprit acolo.
Spiritualiceste putem creste mereu si chiar este de asteptat să se întâmple, altfel... vorbe în vânt!

Citat :

...obiceiurile îşi au şi ele rostul lor...
în viaţa de toate zilele rostul lor este acela al punctelor cardinale, chiar şi inconştient tot ne folosesc la ceva!!!!

Obiceiurile sunt doar o părticică din cultura unui popor, ele nu au niciun efect asupra credintei cuiva, mă refer, bineînteles la credinta adevărată în Dumnezeul adevărat (nu cel religios!). Isus a spus cât se poate de clar că datina si obiceiurile poporului au distrus credinta.
Când facem ceva, absolut orice, din obicei, inima rămâne neatinsă si fără inimă nu putem servi scopului suprem, adică lui Dumnezeu.
Adică după ani si ani de căsnicie să-mi iubesc nevasta din obicei? Ce dragoste e aceea? Nici nu este...

Înteleg foarte bine ce spui când te referi la un fel de puncte cardinale care si inconstient folosesc la ceva.
Da, dar măsura în care folosesc este complet anihilată de inconstienta în sine, deci este fără efect în viata de toate zilele.

Citat :

observ că ai folosit un cuvânt mare într-o propoziţie negativă şi m-a surprins mult: "ROST"
îşi are rădăcine în "a rosti"..., deseori m-am gândit dacă nu cumva în traducerea românească a Scripturilor ar fi mai nimerit să se traducă:
"Şi a rostit Dumnezeu: Să fie lumină! Şi lumina rost avu."
"Aşa a rostuit Dumnezeu toate câte a făurit."
Afirmam că m-a surprins folosirea acestui cuvânt precedat de "fără"; ţinând cont de greutatea cuvântului aproape că e un non-sens: existenţa însăşi îşi are rostul ei, chiar şi atunci când eu sunt în situaţia de a nu-l percepe.

Bine că nu m-ai luat la rost (chiar dacă aproape ai făcut-o   ) sau nu te-ai rostit la mine, adică un fel de înjurătură - si uite că rost are si alte sensuri! Nu mai e asa mare acum...
Si de când în propozitii „negative” este interzis folosirea de cuvinte, fie ele chiar si „mari”, asa cum spui tu?

Referitor la traducerea biblică despre care vorbesti, nu cred că ar fi mai potrivit decât cum este în prezent, dar fiecare e liber să „traducă” asa cum vrea.

Spui că te-a surprins folosirea cuvântului „rost” precedat de „fără” si că aproape e un non-sense.
O fi! Totusi nu suficient de aproape pentru a fi considerat non-sens.

Citat :

la ultima întrebare:  răspunsul e DA; poate-ntr-o zi va rodi.

Poate! Să dea Dumnezeu asa să fie, cu toate că personal mă îndoiesc asupra eventualelor „roade”!

Să revin la obiceiuri: asupra acestui subiect te-ai întelege perfect cu Zuum si e normal:
când e vorba de obiceiuri si superstitii, nimeni de nicio religie nu-i poate întrece pe ortodocsi.
De fapt, credinta lor se rezumă în principal la cele două categorii, nu-i asa?

Poate o parte din afirmatiile făcute de mine vor deranja - îmi cer scuze dar nu am intentionat să supăr pe nimeni, doar am fost, sunt si voi rămâne eu însumi în toate: sincer si direct (în special când e vorba despre Cuvântul Vietii).
Să avem pace si multă, multă lumină!  

zaraza26 a scris:

Corpul devine usor, interesul pentru lumea materiala scade.

Poate că, dar categoric nu la bărbați!

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

18 martie - 04 mai 2013 -  Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat "celor vechi" si a intra intru "cele noi". Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.
Duminica, 17 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de "Duminica Iertarii". Asadar, prima incercare de a iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre "o alta lume". Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu...

  Cam incet ne poarta, de fapt ne-a promis doar viata de dincolo.
Ca mai intai a facut din noi niste pacatosi, iar acum ne tine ca pe niste vaci bune de muls pentru prosperitatea ierarhilor.

Omul are puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Toata povestea cu bisericile si pacatul a fost din cauza ca oamenii credeau ca au pacatuit si Dumnezeu nu-i mai asculta, ca suntem niste rataciti. Acelea au fost vremurile, dar omul e pe cale sa depaseasca aceste convingeri si sa restabileasca legatura lui directa cu Dumnezeu. Cum va fi a doua venire a lui Isus? In duh. Ce inseamna asta? Ca va veni in noi, in mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

Nu există rânduială venită de la nici un om ori biserică să poată să te "unească cu Dumnezeu. " Dacă a promis cineva așa ceva, cereți banii înapoi și cereți socoteală pentru 'denaturarea' adevărului Scripturii. Doar Hristos, prin sângele Lui o poate face. O afirmație ca cea de mai sus, cu biserica și rânduielile ei 'unificatoare' anulează suficiența jerfei Mântuitorului, și prin urmare, divinitatea Sa .

zaraza26 a scris:

Omul are puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Toata povestea cu bisericile si pacatul a fost din cauza ca oamenii credeau ca au pacatuit si Dumnezeu nu-i mai asculta, ca suntem niste rataciti. Acelea au fost vremurile, dar omul e pe cale sa depaseasca aceste convingeri si sa restabileasca legatura lui directa cu Dumnezeu.

Scriptura arată vădit că nu ăsta este cazul, ci dimpotrivă: Nimeni, în mod natural, nu caută pe Dumnezeu -și nici nu poate, idea de Dumnezeu repugnă pe om-, ci El este cel care ne caută și găsește și ne atrage la Sine, din dragoste, pe când noi, și când suntem astfel atrași, răspundem doar din egoism.

Citat :

Cum va fi a doua venire a lui Isus? In duh. Ce inseamna asta? Ca va veni in noi, in mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

Din nou, Scriptura arată deslușit că venirea Lui va fi în trup. Venirea în duh a Domnului, creștinul o trăiește deja, de la Rusalii, împlinindu-se promisiunea pe care Hristos a făcut-o că va fi cu noi și noi până la sfârșitul veacurilor, adică veșnic.

Emil Condor a scris:

Obiceiuri, obiceiuri...
Obiceiuri fără rost!
Paste, Crăciun si toate celelalte sărbători religioase nu valorează nimic.
Dacă nasterea, moartea si învierea Domnului nu sunt în noi 365 de zile pe an, e ca atunci când nu ar exista.
Sărbătorim aceste zile asa cum fiecare crede iar după ce au trecut ne întoarcem la nelegiuirile noastre zilnice. Are rost să le mai sărbătorim?

Și io zic că amândoi aveți dreptate: Cel mai bine e să le unești pe amândouă -să fie în noi tot timpul anului, iar de Crăciun și Paște, tot așa, că e doar astea în timpul anului sunt!

Ciprian a scris:

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

18 martie - 04 mai 2013 -  Mai sunt cateva zile pana la intrarea in Postul Sfintelor Pasti. Sa nu ne abatem de la el. Acest post este ajutorul pe care ni-l daruieste Biserica spre a pune capat "celor vechi" si a intra intru "cele noi". Indiferent cat de grele sunt conditiile in care traim si cat de mari sunt obstacolele ridicate de cei din jurul nostru, nimic nu trebuie sa ne opreasca din a lua in serios Postului Sfintelor Pasti.
Duminica, 17 martie, exista randuiala de a se cere iertare. Este cunoscuta sub denumirea de "Duminica Iertarii". Asadar, prima incercare de a iesi biruitori din lupta cu pacatul este iertarea, reintoarcerea la iubire. Este dureros ca aceasta slujba unica lipseste din multe biserici. Faptul ca e intalnita mai mult in manastiri, denota despartirea noastra de duhul Bisericii. Aceste randuieli sunt trepte spre a deschide inima catre "o alta lume". Din cauza pacatului, omul a pierdut puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Si prin aceste randuieli, Biserica ne poarta incet catre unirea cu Dumnezeu...

  Cam incet ne poarta, de fapt ne-a promis doar viata de dincolo.
Ca mai intai a facut din noi niste pacatosi, iar acum ne tine ca pe niste vaci bune de muls pentru prosperitatea ierarhilor.

Omul are puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Toata povestea cu bisericile si pacatul a fost din cauza ca oamenii credeau ca au pacatuit si Dumnezeu nu-i mai asculta, ca suntem niste rataciti. Acelea au fost vremurile, dar omul e pe cale sa depaseasca aceste convingeri si sa restabileasca legatura lui directa cu Dumnezeu. Cum va fi a doua venire a lui Isus? In duh. Ce inseamna asta? Ca va veni in noi, in mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

Nu există rânduială venită de la nici un om ori biserică să poată să te "unească cu Dumnezeu. " Dacă a promis cineva așa ceva, cereți banii înapoi și cereți socoteală pentru 'denaturarea' adevărului Scripturii. Doar Hristos, prin sângele Lui o poate face. O afirmație ca cea de mai sus, cu biserica și rânduielile ei 'unificatoare' anulează suficiența jerfei Mântuitorului,  și prin urmare, divinitatea Sa .  

zaraza26 a scris:

Omul are puterea de a pasi in mod natural catre Dumnezeu. Toata povestea cu bisericile si pacatul a fost din cauza ca oamenii credeau ca au pacatuit si Dumnezeu nu-i mai asculta, ca suntem niste rataciti. Acelea au fost vremurile, dar omul e pe cale sa depaseasca aceste convingeri si sa restabileasca legatura lui directa cu Dumnezeu.

Scriptura arată vădit că nu ăsta este cazul, ci dimpotrivă: Nimeni, în mod natural, nu caută pe Dumnezeu -și nici nu poate, idea de Dumnezeu repugnă pe om-, ci El este cel care ne caută și găsește și ne atrage la Sine, din dragoste, pe când noi, și când suntem astfel atrași, răspundem doar din egoism.

Citat :

Cum va fi a doua venire a lui Isus? In duh. Ce inseamna asta? Ca va veni in noi, in mintea noastra, in sufletul nostru, in inima noastra.

Din nou, Scriptura arată deslușit că venirea Lui va fi în trup. Venirea în duh a Domnului, creștinul o trăiește deja, de la Rusalii, împlinindu-se promisiunea pe care Hristos a făcut-o că va fi cu noi și noi până la sfârșitul veacurilor, adică veșnic.  

Preotii n-au nicio treaba in unirea noastra cu Isus si Dumnezeu. Doar ne ajuta, cel putin asa sustin. Necesitatea lor si a teologilor o pun la indoiala.

Unde e pasajul unde spune ca a doua venire a lui Isus va fi in trup?

Emil Condor a scris:

alex andrei a scris:

la ultima întrebare:  răspunsul e DA; poate-ntr-o zi va rodi.

Poate! Să dea Dumnezeu asa să fie, cu toate că personal mă îndoiesc asupra eventualelor „roade”!

Să revin la obiceiuri: asupra acestui subiect te-ai întelege perfect cu Zuum si e normal:
când e vorba de obiceiuri si superstitii, nimeni de nicio religie nu-i poate întrece pe ortodocsi.
De fapt, credinta lor se rezumă în principal la cele două categorii, nu-i asa?

Poate o parte din afirmatiile făcute de mine vor deranja - îmi cer scuze dar nu am intentionat să supăr pe nimeni, doar am fost, sunt si voi rămâne eu însumi în toate: sincer si direct (în special când e vorba despre Cuvântul Vietii).
Să avem pace si multă, multă lumină!  

Emile, când scriam cele mai de sus aveam în minte cuvintele cu care este prezentat Isus: "fitilul fumegând nu-l va stinge şi trestia frântă nu o va zdrobi" precum şi cuvintele Mântuitorului însuşi din parabole cu pomul neroditor: "Stăpâne, mai lasa-l un an, îl voi griji mai mult, poate va rodi!".
În rest numai de bine!
 

Hai să mai treacă un an, atunci!     

Referitor la sărbători, consider că sunt bune ca „puncte cardinale” pentru cei ce nu au nicio legătură cu Dumnezeu, pe ei îi poate ajuta, cumva, cumva. Oricum, nu pot fi mari asteptări nici măcar în cazul acestora. Si când spun asta îmi revin în memorie întrebările puse poporului despre ce înseamnă Paste, Crăciun si la care cei mai multi sunt nu doar corigenti, de-a dreptul repetenti.

zaraza26 a scris:

Preotii n-au nicio treaba in unirea noastra cu Isus si Dumnezeu.
Necesitatea lor si a teologilor o pun la indoiala.

Si bine faci!
Unirea noastră cu Dumnezeu este o experientă spirituală, strict personală, fără intermediari religiosi.

N-am mai scris demult în forum... aşa că am zis să mă recompensez cumva şi să vă spun tuturor: "Hristos a înviat!"