CAMERA DE WHISKY

...incep sa dispara...si modernismul asta exacerbat....

Posibil Getuta. Eu am fost in Timisoara ultima data prin 2004.
Iasul insa reuseste sa se pastreze foarte proaspat si asta se datoreaza in primul rand radacinilor culturale foarte adanci. Este si oras universitar renumit, nici din punct de vedere economic si turistic nu sta rau. Este un oras mare (al doilea dupa Bucuresti ca marime).

Copoul este un parc extrem de bine ingrijit, fara sa fie afectata valoarea culturala si istorica a parcului.

Am fost recent in Bucuresti si am vrut sa merg in Cismigiu. Am avut o dezamagire uriasa sa vad aproape in paragina acel parc. Parca era ceva prafuit si murdar, neingrijit la fel cum e tot Bucurestiul in ansamblul sau. In momentul in care pasesti in Iasi lucrurile se schimba total. Atmosfera e extrem de placuta si ai o stare de confort chiar si atunci cand mergi pe strada. Oamenii sunt calmi si amabili. Nimeni nu te agreseaza, nu te claxoneaza, desi uneorti merg bara la bara kilometri intregi prin oras.
And so on...

VOTAN a scris:

...Adevarat sa-ti spun prefer oraselele micute cu iz medieval cum ar fi Sighisoara.

Vai daa, si mie imi place Sighisoara.

iaca,ce bine ne intelegem...

VOTAN a scris:

iaca,ce bine ne intelegem...

Mihaela a scris:

Iasul insa reuseste sa se pastreze foarte proaspat si asta se datoreaza in primul rand radacinilor culturale foarte adanci. Este si oras universitar renumit, nici din punct de vedere economic si turistic nu sta rau. Este un oras mare (al doilea dupa Bucuresti ca marime).

Copoul este un parc extrem de bine ingrijit, fara sa fie afectata valoarea culturala si istorica a parcului.

Am fost recent in Bucuresti si am vrut sa merg in Cismigiu. Am avut o dezamagire uriasa sa vad aproape in paragina acel parc. Parca era ceva prafuit si murdar, neingrijit la fel cum e tot Bucurestiul in ansamblul sau. In momentul in care pasesti in Iasi lucrurile se schimba total. Atmosfera e extrem de placuta si ai o stare de confort chiar si atunci cand mergi pe strada. Oamenii sunt calmi si amabili. Nimeni nu te agreseaza, nu te claxoneaza, desi uneorti merg bara la bara kilometri intregi prin oras.
And so on...

Mă bucur să aud astfel de lucruri despre Iasi!

Adevărul este că fiecare dintre oameni e atasat de un loc anume mai mult decât de celelalte si pentru fiecare, locul lui e „cel mai” dintre toate. Si fiecare are dreptate...

Desi Brasovul e locul meu de bastina iubesc enorm Tara Vrancei unde imi petreceam vacantele!

Copilaria, petrecand-o in Brasov, e normal sa-mi fie orasul de suflet! Tot acolo am avut si o iubire adolescentina frumoasa si de aceea de neuitat. Dupa un timp, Brasovul a fost locul unde am fost repartizat la absolvire si unde am muncit cinci ani, apoi, drumurile noastre s-au despartit!
Frecvent am vise legate de Brasov, la trezire ramanand cu un gust amar.

In ce cartier?

VOTAN a scris:

Desi Brasovul e locul meu de bastina iubesc enorm Tara Vrancei unde imi petreceam vacantele!

Ceva asemănător si la mine: iubesc Brasovul si Vatra Dornei.

La "ceasul rau", am locuit, Votan, in blocurile armatei de pe Karl Marx. Erau doua blocuri cu trei etaje, nu stiu daca mai sunt! Si in capatul strazii, spre Hidromecanica, era blocul acela curb. Vizavi de ceasul rau, se construise sediul DSAPC, un bloc turn.

Da,mai sunt,eh,erai baiat de "centru"eu am haladuit prin Bartolomeu!Oricum s-a schimbat mult si Brasovul,nu pot sa spun ca nu ar fi frumos,dar si-a pierdut ceva din farmecul de odinioara,mai ales ca centrul civic s-a mutat unde era vechea piata la Hidromecanica.

VOTAN a scris:

...eu am haladuit prin Bartolomeu!

Sunt 7 brasoveni la Popas - aici îl includem si pe cel ce a fost înfiat de Tara Bârsei pe o perioadă însemnată, baschetbalistul Abbilbal.

Emil Condor a scris:

VOTAN a scris:

...eu am haladuit prin Bartolomeu!

Sunt 7 brasoveni la Popas - aici îl includem si pe cel ce a fost înfiat de Tara Bârsei pe o perioadă însemnată, baschetbalistul Abbilbal.

Multam fain Getuta,draguta ca intotdeauna!

VOTAN a scris:

Multam fain Getuta,draguta ca intotdeauna!

Cu mare placere

Chiar dacă postez doar trei puncte, tu, Anahoret întelegi tot ce se poate întelege în ele...
... si cât de drag îmi era când te întâlneam la Popas.

Coane Anahoretule, io ce sa-ti zic in plus de ce ti-am zis la telefon .... M-as bucura sa te mai vaz si p-acilea; poate, poate...


PeI sEi - nu uita ca ai promis sa bei maine si pentru mine...

Ma poate lamuri cineva ce e cu Anahoret?

dolion a scris:

Ma poate lamuri cineva ce e cu Anahoret?

Da e bine si e un om special ,inca de cind l am intilnit aici mi am dat seama , cind l am vazut in orasul meu am fost mai mult decit o adolescenta,foarte fain m am simtit in cele citeva ore ,poate ma vede acum si ii spun si eu La multi ani!!!!

ostrovna a scris:

dolion a scris:

Ma poate lamuri cineva ce e cu Anahoret?

Da e bine si e un om special!

De acord! Asa este...

Anahoret, acolo unde esti să-ti fie bine, prietene!
La Multi Ani Fericiti!

La multi ani, Anahoret si mai vino pe la noi, badita draga, vorba cantecului!

La multi ani!

Spunea ceva Dolion la Popasul lui despre terapia cu tuică de prune si...
... îndrăznesc să întreb gazda: o terapie cu Whisky nu ne recomanzi?

Spirtul ca spirtul, ce mă bucură pe mine e spiritul, adică Anahoret e cu cei ce-l iubesc.

Mi-a fost teamă să scot Popasul ANAHORET din Pavilion, nu cumva să fi fost prea devreme.
Acum chiar dacă mai pleacă (sper să nu fie cazul, că plâng! ), voi lăsa acest Popas aici si... în eternitate.

Bine ai venit dragă prietene!
Ne-ai lipsit foarte mult.
Si revenirea ta a fost într-un moment deosebit, să ne ajuti a trece mai usor peste momentele plecării iubitului nostru prieten, Cactus.

Cerul să te binecuvinteze atât pe tine cât si pe cei dragi tie!

Încă o cupă si pentru prietenul plecat:

Culmea este că între o sticlă cu whisky şi o sticlă cu ţuică de la mama ei (adică Văleni de Munte sau Maramu), prefer varianta a II-a fără cea mai mică ezitare.

Sosirea mea aici este temporară şi, aşa cum bine ai intuit, i se datorează (i-o datoram) lui Cactus. Când mai vorbeam la telefon mă mai întreba, uneori, de ce nu mai scriu. Aşa cum le-am spus şi altor cunoscuţi, şi lui îi răspundeam că, trecând pragul celor 50 de ani, am considerat c-a venit vremea să mă maturizez şi să mai las virtualul de-o parte.

Nu s-a schimbat nimic în concepţia mea, însă am zis ca, în memoria lui Cactus, să rămân cu voi o perioadă de timp... cam vreo lună. Ştiu că unii or să mă acuze de infantilism, dar aşa am simţit şi aşa am făcut.

Asta-i tot!