ION

Ion a scris:

Acu’ fusei la o Biserica din oras. La o slujba de maslu.
Nu rezistai pana la sfarsit.

Am fost si la Viersani, un sat dn Gorj.
3 slujbe intr-una ! N-am retinut prea multe lucruri,
Desi m-am straduit.
Prea mult, prea multe intr-un timp prea mare.

Ioane, treasba asta ţine de popă, cum ştie să se gospodărească.

În mod normal, o slujbă de duminioca ţine maximum trei ore şi când este parastas, se prelungeşte cu cca. treizeci de minute (indiferent că este unul sau mai multe parastase).

Un ceas este pentru utrenie (la noi de la ora 9 la ora 10)

Două ceasuri pentru Liturghie (la noi de la ora 10 la 12) Predica este în cadrul Liturghiei şi ţine maximum 15 minute, tocmai pentru a nu se plictisi lumea. La predică popa chiar nu are ce vorbi despre alte naţii sau religii. Fiecare cu treaba lui, inclusiv popa. În mod normal în predică popa trebuie să se axeze pentru a lămuri anumite pericope din Evanghelie sau să vorbească despre semnificaţia anumitor sărbători religioase. Restul este bârfă de maidan.

Ioane, uitasem săţi spun şi m-am întors din drum.

Eşti şi tu român cu rădăcini zdravene aici. Spune şi tu PAŞTI, ca tot românul, nu PAŞTE.

Asta, Bade, cu "Paste" si "Pasti" este si in franceza.
Forma de singular si de plural. Cu semnificatii diferite.
E adevarat ca forma de plural e folosita la noi,mai mult, la tara.
Dar e corecta. Ai dreptate, Bade! Ma conformez.

Cat despre harnicia taranului roman, trebuie s-o punem
in perioade diferite. Inainte si dupa colectivizare.
Taranul care insa nu s-a deformat in timp, ramane in mintea noastra.
In acest sens, am sa postez niste texte inchinate taranului autentic.

Oricum, multumesc Anahoret, multumesc Liviu pentru comentarii.
Care vin sa completeze si sa explice mai bine ceea ce am vrut eu sa spun.

O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Asta, Bade, cu "Paste" si "Pasti" este si in franceza.
Forma de singular si de plural. Cu semnificatii diferite.
E adevarat ca forma de plural e folosita la noi,mai mult, la tara.
Dar e corecta.

Așa am zis și eu: ambele forme sunt corecte. Paști reprezintă ce Abby spune dar eu mă ghidez după altceva, după faptul că Paștele Îl reprezintă pe Isus, Mielul fără cusur. Asta este foarte important să știm la sărbătoarea asta, despre Jertfa Mielului divin.

Citat :

Cat despre harnicia taranului roman...

Astăzi totul e diferit față de cum era cândva... inclusiv țăranul român.
Că mai sunt țărani autentici pe undeva, nu mă îndoiesc.

N-aş numi ţăran autentic p-ăla care doar poartă cioareci, suman şi opinci. Vremurile s-au schimbat şi este normal ca ţăranul să ţină pasul cu vremurile. Pe mine mă intristează că i s-a alterat caracterul foarte mult. Dar poate generalizez pripit, pornind de la nişte realităţi pe care le-am văzut prin preajma Sibiului, prin Dobrogea şi la mine, în zona Prahovei. În alte părţi or fi ţăranii lui Rebreanu, nu zic nu!

Taranii (ciobanii) din Marginimea Sibiului, sunt proprietari de hoteluri pompoase in Sibiu! Au masini de sute de mii de euro si vile somptuoase de nababi! Asa ca legenda taranului roman, ramane o legenda!

Eu mă refeream la ţăranii din zona Roşia - Vurpăr cărora le-am cules, în 1982, cam vreo trei dealuri cu catofi. Şi, timp de-o lună, cât am muncit acolo, nu i-am văzut deloc pe teren. Doar tractoristul care scotea cartofii, câţiva pe la sortator şi, în vreo două zile, vreo zece inşi cărora inginerul le dăduseră voie să-şi ia cartofi pentru iarnă.

Tristă demitizarea ţăranului român, nu?

Hristos a inviat!
Ion, sa-ti fie inima usoara ca puful de papadie, sa ai sanatate si spor la toate! Na, c-am dat-o pe poezie!!!

Adevarat a inviat!

Dolion,
Tot romanul e poet
Cand se plimba prin bradet,
Sara cand e luna plina,
Cu mandruta lui de mana...

Asta a propos si de folclor.
Despre cel autentic vorbesc.

Anahoret,
Nu mai fi suparat pe taranii care nu-si culegeau roadele.
Nu ei erau vinovati. Ci sistemul care le-a fost impus.

Ei aveau o alta mentalitate inainte de a fi colectivizati.

Iar acum lumea se transforma foarte rapid.
Tot ce ne ramane e sa ne sprijinim pe ceea ce a fost bun si valoros.
Altfel nu putem da inainte.

O zi buna!
Ion

Hristos a înviat, frate Ion!

Cum e la New York? O dimineață la fel de frumoasă ca la Toronto?

Să ai o zi minunată!

Adevarat a inviat!
Emil,
Aici a inceput sa se incalzeasca.
De dimineata e cam noros, cetos. Dar sunt sperante sa iasa Soarele.

Am promis sa postez cate ceva despre viata la Tara inainte de colectivizare.
Anii '50-'60...



La GRADINA
“Viata noastra, asa cum a fost, depaseste orice text de valoare literara”
(Laurentiu Oraseanu)
- Buna zaua!
-Buna zaua! Un’te duci, ba Ioane?
-La gradina.
-Buna sara!
-Buna sara! De unde vii, ba Ioane?
-De la gradina.

Asta, cand veneam acasa. Pentru ca, de obicei, plecam la gradina, pe 15 iunie, cand luam vacanta, si veneam pe 14 sept. cu o zi inainte de a reincepe scoala. Dormeam intr-o coverca, facuta din crengi si acoperita cu snopi de coceni si cu iarba, pe o rogojina sau pe saci de iuta pusi direct pe pamant, si cu capul pe un capatai plin cu paie. Cand tuna si fulgera, si ploua, ne adaposteam acolo. Dar si cand mancam, si nu aveam un alt loc mai umbros. Intram in coverca , desi era, si acolo, destul de cald. Mancam repede, si pe fuga.
Ca nu era timp de pierdut.

-Terminasi scoala?
-Da. Luai si premiul intai cu coronita.
-Bine, zise taicu, cu fata obosita de munca. Ia vezi,fa! Da-i niste creitari, daca mai ai, sa se duca la Foleanu, sau la Liuta a lu’ Stan, sa ia o litra de verdeseanca sau de sacarica galbina. Sa ne cinstim pentru ca a luat primu’ si anu’ asta. Ca de maine o luam din loc. Mergem la gradina. Si vezi, pune ce ne trebuie de cu sara in car, ca nu mai venim acasa pana la toamna.
-Da, duminica e serbare si se dau diplomele, zic eu.
-Lasa ca o iei la toamna, cand vii. Acu’ avem treaba.

Si plecam, a doua zi, cu noaptea-n cap, acolo unde aveam sa stam pana pe 14 sept.
La Rumanesti,pe Valea Rumanestilor,mai aproape de sat, sau Peste Jiu, in Lunca Jiului,la Obedini, cand schimbam locul de gradina. Pentru ca, pamantul, cultivat fiind mereu cu aceleasi culturi, obosea. Atunci plantelor nu le mai mergea bine, si nu se mai faceau.
Era lucru mare sa ai vad de gradina in doua parti. Sa poti schimba, sau chiar sa ai gradina in doua parti. Atunci insa era nebunie curata sa alergi dintr-o parte in alta.

In plin sezon, erau multe de facut la gradina. Mai mic fiind, eu faceam lucruri mai usoare. Pana cand am mai crescut, cand mi-au dat si mie sapa si calostirea in mana.
Asa ca, eu manam boii la raota, mergeam cu ei la pascut, le adunam iarba de prin porumbi sau de pe mejdine. Mergeam sa le aduc apa rece de baut de la izvor, sau mai faceam si alte treburi pe care le faceau adultii.

Nici vorba sa trag cu sapa la razoare. Asta era lucrul cel mai greu de facut. Pentru ca trebuia s-o tii drept. Cum reusea taicu sa le traga asa de drept nu stiu. Dar sa le si dea panta necesara pentru scurgerea apei pana in capul razorului, ca sa nu balteasca cand udam. Dadea o sapa doua inainte si revenea inapoi cu una. La fel cum se spune ca facea sapa de foraj a lui Gogu Constantinescu pentru a evita devierile in forajul la mare adancime. Acu’, eu nu cred ca taicu ar fi avut cunostinta de inventia lu’ Gogu. Poate invers!?.. Cine stie!?...

Cand sadeam ardeiul eu il insiram in chite de cate doua fire, pe 3-4 randuri in razor, iar taicu sau maica veneau dupa mine sa le infiga cu sadila bine in pamant.
Asa! Pe sale, si mai repede! Ca avem zor. Vezi ca se paleste ardeiul! Acu’ fugi repede si injuga boii la roata, sa udam ca se usuca ardeiul. Da bice!

Totul se facea in zor mare. Vorbele de indemn, pe care ni le adresa taicu, aratau acest lucru.
Da drumu’ la pas! Mai cu inima! Ca nu faci pentru altu’, ci pentru tine.Adormisi? Impiedecatule! Nu vezi pe unde mergi? Ca ne-apuca noaptea. Vezi ca ne-o ia altu ‘nainte! Da mai iute! Pe sale! Asa! Cu amandoua mainle!
Si cate si mai cate nu ne zicea taicu cu vocea apasata, cu fata lui aspra, si plina de griji.

Pliveam iarba de pe rastavuri si de prin razoare, si calostiream. Atentie mare sa nu dai prea aproape pe langa ardei, sau la radacina lui si sa-l tai. Nu aveai un moment de respiro.Poate cand ploua stateam un pic ascunsi sub un copac sau in coverca, pana se svanta pamantul si o luam iar de la cap. Pliveam, calostiream, si iar udam.

Pana cand crestea si se cocea ardeiul, bun de cules, si faceam de piata. Atunci mai scapam si ajungeam pe acasa.. O sara numai. Pentru ca noaptea mergeam cu carul plin cu saci de marfa la piata. Astfel ca a doua zi sa fii iar la gradina. La udat, la plivit, la calostirit. Sau din nou la sadit ardeiul, rosiile si celelalte, cultura a doua, de toamna. Pe acelasi pamant, in locul altor plante deja trecute. De aceea obosea, saracu de el si Pamantul! Luam doua trei piei de pe el. Ca si de pe noi. Ne cojeam de piei, de cateva ori pe vara. Dar si statul nesatul ne punea la dari. De lua si pielea care mai ramanea de pe noi. Cei care aveau roata de udat si vad de gradina, plateau impozit de se snopeau. Incat nu stiu daca merita munca. Oricum, fara gradina nu stiu cum am fi trait. Cum am fi razbit.

Asa faceam noi, copiii de gradinari de la tara, vacantele. Nu erau stranduri. Ne scaldam in vistirie sau in Jiu. Nu erau discoteci ca acum, dar mergeam duminica la hore. De sarbatori, de obicei. Ne spalam in lighenul cu apa incalzita la soare in mijlocul bataturii. Ne puneam camasa cusuta cu borangic cu rauri oltenesti, si izmene curate, dar descult, si ne duceam si noi la hora din sat. Noi, copiii, ne holbam ochii pe margine, in rascruciul de la carciuma din sat. Unde cantau lautarii satului, iar tinerii luau sarba inainte, de ti-era mai mare dragul sa-i vezi leganandu-se si fudulindu-se in ritmul tobei sau basului, si in scartaitul vioarei. Iar toamna se insurau.

Asta numai in unele duminici. Pentru ca, in cele mai multe, aveam de lucru chiar cand nu dormeam la camp.
Se gasea intotdeauna cate ceva de facut. Ori sa te duci cu capra sau cu boii la pascut, daca nu le-ai adunat iarba cu o zi inainte, ori, mai pe seara, cand mai trecea ziua, ca era pacat sa muncesti duminica, mergeam sa udam un ceas-doua.
Lapte mananci, dar cu capra nu te duci, ne zicea taicu.
Dar, tot el, saracu, Dumnezeu sa-l ierte, parca-l vad ridicandu-se de la masa, cu siguranta flamand, inainte de a se termina laptele din straichina, lasandu-ne noua, copiilor, o lingura doua in plus. Era lapte, putin, iar noi multi. Inchipuiti-va sapte linguri, plecand toate odata, catre si dinspre o singura straichina. Asta cand am ajuns sa avem fiecare lingura lui. Of, Doamne! Cateodata era lipsa mare. Am dus-o greu, oameni buni! Dar n-am disperat niciodata.

“Viata noastra, asa cum a fost, depaseste orice text de valoare literara”, imi scria Domnul Laurentiu Oraseanu, intr-un mesaj, ca raspuns la un email de-al meu, in care imi ceream scuze pentru modul simplu, fara talent, in care prezentam unele aspecte din viata pe care am dus-o la tara odinioara.
Acum, vreau sa cer scuze si celor care au avut rabdare sa citeasca ROATA si LA GRADINA. Pentru neindemanarea cu care am prezentat lucrurile de atunci. Cand lumea traia de pe ozi pe alta. Cu frica lui Dumnezeu in san, si cu Credinta in El.
Asa, numai asa puteau sa invinga greutatile vietii.

Ma intreb si acum mereu, cum au putut parintii mei, fara carte, numai cu puterea bratelor, muncind 6 pogoane de pamant, zi si noapte, sa creasca patru copii si sa ne dea si la scoala. Eu si cel mic am facut si facultate.
Acest lucru, cred eu, ca a fost posibil, pentru ca parintii nostri credeau :
In Puterea Pamantului,
In Puterea Muncii lor de a-l face sa dea roade, si
In Puterea lui Dumnezeu.
La care se rugau, spunanad Tatal Nostru, si dimineata, si seara. Si isi faceau semnul Crucii, inchinandu-se inainte si dupa fiecare masa. Cu discretie.
Pe noi nu ne mai obligau. La scoala se interzisese Religia.
Acum suntem din nou liberi.
Lumea de azi insa se intoarce cu greu cu fata spre Dumnezeu.

Ion
Publicat in Conexiuni Magazin(www.conexiuni.net)
18 august 2009

Ion a scris:

Lumea de azi insa se intoarce cu greu cu fata spre Dumnezeu.

Asta e cauza principală pentru care avem atâta suferință pe planeta asta:
omul a întors spatele către Dumnezeu iar Dumnezeu îl lasă în blestemăția lui.

Emil Condor a scris:

Ion a scris:

Asta, Bade, cu "Paste" si "Pasti" este si in franceza.
Forma de singular si de plural. Cu semnificatii diferite.
E adevarat ca forma de plural e folosita la noi,mai mult, la tara.
Dar e corecta.

Așa am zis și eu: ambele forme sunt corecte. Paști reprezintă ce Abby spune dar eu mă ghidez după altceva, după faptul că Paștele Îl reprezintă pe Isus, Mielul fără cusur. Asta este foarte important să știm la sărbătoarea asta, despre Jertfa Mielului divin.

Citat :

Cat despre harnicia taranului roman...

Astăzi totul e diferit față de cum era cândva... inclusiv țăranul român.
Că mai sunt țărani autentici pe undeva, nu mă îndoiesc.

Paşte - Paşti, nu este formă de singular şi plural (un Paşti - două Paşti este forma de singular şi plural). Paştele este al iudeilor până la venirea lui Iisus pe pământ ţi Paştile este pentru creştini de la venirea lui Iisus pe pământ. Voi spuneţi cum vreţi. Dar păcatul vine de la faptul că dascălii de limbă română au preluat forma Paşte, fără să ţină seama de nimic, nici măcar de DEX sau DLRC. Nu ştiu în DOOM 2 ce formă este preluată.

Abby, în DEX este trecut așa:
Páște (-ti), s.m. – Sărbătoarea Învierii

Emil Condor a scris:

Abby, în DEX este trecut așa:
Páște (-ti), s.m. – Sărbătoarea Învierii

Nu ştiu cum este în DEX, că eu am DLRC, dar am preluat de la unu care făcea comentariu pe forma PAŞTE - PAŞTI spunând că în DEX este PAŞTI. În fine, diferenţa între PAŞTE şi PAŞTI este cea pe care am spus-o, dar fiecare spune cum vrea. În acest an forma preluată de mass-media a fot PAŞTE. Probabil le este mai uşor, sau se tem să nu-i acuze evreii de antisemitism.

Sunt amândouă în Dicționar.

Am văzut că peste tot în presă și televiziune spun Paște.
Nu știu ce să zic...

Iata ce scrie in dictionarul francez:

Paque=fete judaique qui commemore l' Exode, ou l'on mange le pain azyme

Paques=n. f. pl. si n. m. sing.
1.fete chretienne celebree le premier dimanche suivant la pleine lune de l'equinoxe
de printemps pour commemorer la resurection du Christ.
2. N. m. sing. (sans article) Le jour, la fete de Paques.

Loc.: a Paques ou a la Trinite, tres tard, jamais. Pe romaneste: la Pastile Cailor.

Scuzati ca nu am accente pe calculator, si nu am mai selectionat franceza.

Ion a scris:

Loc.: a Paques ou a la Trinite, tres tard, jamais. Pe romaneste: la Pastile Cailor.

Pe bune. Ştiai că şi caii au paşti? Este la Ispas (Ziua Înălţării Domnului). Atunci pentru o oră se satură şi caii.

Fă-ţi vreme să treci pe blogul meu pentru aţi aerisi plămânii cu aer de primăvară bălgrădeană.

Multumesc ca ai scris impresiile din Romania si din vacantele tale de elev. Acum am ajuns si eu pe aici...

Ai vazut partea lustruita, cu sclipici, a Romaniei. Ca partea frumoasa nu pot sa-i spun. Partea frumoasa poate fi teribil de anosta la prima vedere. Si socrul meu spune ca uite ce petrec romanii in vacante, ce multi sunt la hoteluri si pe plaje. Dar eu stiu cat pleaca in concediu colegii mei, multi fosti si acum am altii, noi. Foarte putini isi permit sa plece in concediu o saptamana. Doar cu mari privatiuni de mancare. De haine nu-i asa greu sa te imbraci, e mai greu sa te imbraci frumos, cu gust.

Stii care e partea frumoasa din Romania, pe care am gasit-o zilele astea? Am intalnit doua persoane de calitate. O doamna tanara, cu care am fost impreuna pentru o zi la protectia muncii, si o doamna ce iese anticipat la pensie, si cu care mi-am gasit multe lucruri in comun. E vorba de filosofia de viata. E plina de viata, are incredere ca nu se va plictisi deloc la pensie (dealtfel are pamant care trebuie lucrat), are un stil de a se gospodari asemanator cu al meu. Doua saptamani si jumatate suntem colege de serviciu. Ea pleaca in pensie, eu ii iau locul... Imi doresc sa ne mai viziteze, si o va face, caci pamantul este in apropierea statiei de epurare.

abbilbal a scris:

Fă-ţi vreme să treci pe blogul meu pentru aţi aerisi plămânii cu aer de primăvară bălgrădeană.

Nu stiu ce se intampla, nu reusesc sa deschid blogul tau. Nici in ziua trecuta n-am mai reusit, desi trecuse jumatate de ora de cand ai terminat cu lucrul acolo. Din pacate nu am timp sa mai incerc, poate maine sa incerc de la primarie, de la calculatorul vreunui fost coleg.

Salut Ion!
Cum e viata pe Insula Lungă, tot călduri de vară ca în Ontario?

Salut, salut, vecine!

Nu, nu e cald ca vara. Dar unele zile sunt prea reci, altele prea calde.
Prea mari variatii in intervale mici de timp.

In rest, all good, cum se zice pe aici.
Sara buna!
Ion

Da, variatiile de temperatură sunt o problemă si aici.
Ăsta e cel mai elocvent semn al încălzirii globale, spun unii. O fi!

Noa serbus mă bade Ioane. Ce zici că mai faci tu? Că de scris văd că nu mai ai chef. Sau ţi-e lehamite de ce citeşti cu ştirile de acasă, din România?