ION

Daca esti cu adevarat prieten cu cineva spune-i, cu orice risc,
adevarul.

Observatia dvs., Stimte Domn, o iau ca atare.

Daca esti intr-adevar inteligent atunci invata de la altii.
Care sunt mai inteligenti ca tine.

Daca eram elev la scoala, pe vremea mea, si faceam o asemenea confuzie,
ma costa un DOI, cat mine de mare. Si trebuia sa treaca timp ca sa-l
conving pe profesor ca a fost doar o confuzie.
Era o exigenta dusa la extrem.

Probabil, de aceea se pare, din felul in care am raspuns, ca m-as fi suparat.
Nu.
Mai cu seama ca observatia e facuta cu un grad de condescendenta
destul de vizibil.

Si, pentru ca tot veni vorba de Minulescu, iata o poezie de-a lui.



Nostalgica , dar ni se potriveste, nu-i asa?
--------------------------------------------------------------------------------


Romanta tineretii - Ion Minulescu

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt-
Poetul poreclit "Fluieră-vânt"-
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu si eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat-
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi baut un kilogram de vin-
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii ideilor lui Teocrit...

Dar vai !...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora !...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic-
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapană !...
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun-
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci-
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat-
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Si n-am mai vrut să ştiu cine era !...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pamânt,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Si totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe, cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea !...
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut-
Cum aş fi vrut-
Am început sa plâng cu-adevărat !...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea-
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o daduse numai mie !...

Şi-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea !...

O zi bună!
Ion

Cu asta ai umblat la butonaşe... şi mi-ai adus aminte de parcurile tinereţii!
Uite ceva şi de la mine, de suflet. În liceu, prima strofă era dedicată, invariabil, sticlei de vin!

Să ai o seară plăcută!


Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Ai uitat să o semnezi călugăre, că doar e scrisă de tine.

Foarte Frumos, Anahoret!

Placuta-i muzica, placuta-ti slova,
Ce pot sa zic? Mi-e mica vorba...
N-am nici talent.. sa incerc ceva?
Ma duce gandul undeva.....

INTR-O SEARA DE VARA

Cand Soarele usor incepe sa coboare
Si impreuna cu razele lui pleaca la culcare,
Obosit, dupa o lunga si fierbinte zi de vara,
Stateam pe malul unui râu, privind in departari,
Cum noaptea-ncet ia locul zilei ce trece-n alte tari.

Apele râului limpezi ca roua la vale curg,
-Vesnic in acelasi sens absurd -
Murmurul lor lin e atat de clar in amurg!

Incet , incet,Luna de dupa deal rasare,
Intunericul atunci mai mic mi se pare.

Apus de Soare, Susur de Ape si Rasarit de Luna,
Inima incepe sa-mi bata ca o nebuna.
Linistea serii rasuflarea mi-o curma ,
Privirea ta apare in cele din urma…
Oglidindu-se in apele raului repezi-curgatoare,
Incerc s-o intalnesc , dar ea dispare
In sclipiri de ape , pe valuri plutitoare.

Agale Luna mergand se strecoara printre nori,
Iar eu ma-ntorc in timp cu gandul la anii visatori
Frumosi ca astri noptii pe cer stralucitori!

Si ma trezesc târziu din vis, in anotimpul vietii,
O! Ce n-as da acum sa fiu "in vara tineretii " …
Si iar ma-ntorc tânjind in vis ,intr-un târziu de seara,
Dupa anii ce zburara cum trec noptile de vara…
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
Nu trec anii care zboara,
Ci noi trecem prin timpul cu care se masoara
Existenta noastra efemera la scara planetar-universala.

Ion

Noapte buna, romane!
Oriunde te-ai afla acum.

Da Ioane, bine zâsăşi. "Nu trec anii", trecem noi prin ei şi lăsăm în urma noastră "numai praf şi pulbere". M-ai ţâpat (aruncat) în găleata cu lături (accentul pe "ă" = laturi) melancolice rău de tătului tăt.

Multam, bade Liviu!
Eu o zasai inca o data altfel decat au zas-o altii, mai frumos. Si chiar mai frumos.
Cam asa ceva:
"Ca tot omu-i trecator,
Pe pamant ratacitor."

Cu privire la "praf si pulbere"....., stiu eu ce sa zic?

"Ne nastem, crestem, iubim si suferim"....

Traim doar cat/cand iubim.....

Siiii....ceeee....putin iubim!.....

Ion

abbilbal a scris:

Ai uitat să o semnezi călugăre, că doar e scrisă de tine.

Corect, Preacinstite! Eu am scris-o, dar de semnat a semant-o Minulescu! A fost scăparea mea.

Ion a scris:

Si ma trezesc târziu din vis, in anotimpul vietii,
O! Ce n-as da acum sa fiu "in vara tineretii " ...
Si iar ma-ntorc tânjind in vis ,intr-un târziu de seara,
Dupa anii ce zburara cum trec noptile de vara...

Că bine le mai zici!

Anahoret a scris:

Că bine le mai zici!

De asta nu le plăcu de el unora din reţeaua literară.

Nu. Nu lor nu le placu de mine, bade!
Mai degraba, mie nu-mi placu de UNU.
De cel cu "Manifestul Deprimist". De cei care se ridica, chipurile, sa apere
"poezia" de cei care n-au depasit etapa Eminescu.
Ce-or fi avand cu aceia care n-au depasit acea etapa nu stiu.
Ce au cu Eminescu?
Ca s-au saturat de acel tip de poezie clasica plina de dulcegarii.

Nimeni nu e impotriva poeziei moderne. De ce ei sunt impotriva poeziei
de tip clasic, nu pot sa inteleg. Ce ii deranjeaza?
Cine vrea consuma clasic, cine nu consuma modern.
Valorile se decanteaza, si dintr-o parte si din cealalta, fara sa se
deranjeze sau sa se stanjeneasca reciproc.

Mai mult, ce m-a deranjat a fost promovarea unui tip de poezie
cu vulgaritati. Iti amintesti de "Zulu"? La care eu am reactionat destul de vehement.
Atunci cand a incercat sa ne prosteasca in fata ca daca s-ar fi scris "penis"
in loc de...., atunci ar fi fost altfel. Nu cuvantul ca atare, ci expresia in care era folosit
era de o vulgaritate iesita din comun. Dictionarele, cuvintele vulgare din ele sunt nevinovate.
Folosirea lor in anumite expresii, si cu anumite intentii, poate fi condamnabila.
Si inadmisibila. Ce educatie putem da tineretului de azi cu asemenea poezii de tip Zulu?

Cand ne vom trezi din aceasta "libertate", va fi prea tarziu.

Cat priveste poezia mea, este un ca un exercitiu. Cand eram elev, si profesor apoi,
imi placea sa fac, sa rezolv exercitii si sa le discut cu colegii, cu prietenii,
cu elevii. Acum am gasit acest tip de exercitii. Nu sunt un profesionist.
Nici chiar amator. Ci un simplu rezolvitor de exercitii si de acest fel.
Amator de a schimba opinii si cu altii, si in acest mod.
Altfel scrierile mele n-au mai mult decat valoarea hartiei pe care o arunci la cos.


Omul a descoperit vesmantul, ca sa-si acopere corpul.
Si cuvantul ca sa-si ascunda gandul.


O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Mai mult, ce m-a deranjat a fost promovarea unui tip de poezie
cu vulgaritati. Iti amintesti de "Zulu"? La care eu am reactionat destul de vehement.
Atunci cand a incercat sa ne prosteasca in fata ca daca s-ar fi scris "penis"
in loc de...., atunci ar fi fost altfel. Nu cuvantul ca atare, ci expresia in care era folosit
era de o vulgaritate iesita din comun. Dictionarele, cuvintele vulgare din ele sunt nevinovate.
Folosirea lor in anumite expresii, si cu anumite intentii, poate fi condamnabila.
Si inadmisibila. Ce educatie putem da tineretului de azi cu asemenea poezii de tip Zulu?

Cand ne vom trezi din aceasta "libertate", va fi prea tarziu.

Cred că este un curent al epocii şi nu numai în poezie, ci şi în proză. Iar aici aş putea să-ţi dau exemplul romanului "Băgău" al Ioanei Bradea, publicat de editura Trei. Scriam pe un alt forum că, dacă ar fi renunţat la trivialităţi (sau măcar la trivialităţile inutile), ar fi ieşit un roman bun.

Probabil că fenomenul ăsta se întâmplă cu o oarecare ciclicitate şi, mai ales, în momente de criză -- criză literară, se înţelege. Dacă privesc puţin în urmă constat că după optezcişti a urmat o perioadă de memorialistică, cu restituiri din epoca stalinist-comunistă, apoi literatura a căzut într-o gaură neagră. Cel puţin asta am înţeles eu, din moment ce Cărtărescu, cu al său "Orbitor", este ridicat la rang de scriitor naţional. Ei, golul acesta trebuia umplut cumva şi aici au intervenit teribiliştii: dacă nu pot impresiona prin sensibilitate, atunci şochează prin limbaj.

De reţinut că asta este o părere strict personală, nu sunt filolog ca să emit judecăţi de valoare.

Spuneai că atunci "Cand ne vom trezi din aceasta «libertate», va fi prea tarziu." N-aş spune. Au mai fost scriitori care au cochetat cu obscenitatea până la pornografie (Creangă cu "Povestea pulei", Geo Bogza cu "Jurnal de sex" -- el a făcut şi puşcărie pentru jurnalul său--, Topârceanu a scris şi el poezii porcoase) dar nu prin asta au rămas în istoria literaturii române.

Cred că, peste 50 de ani, şi Cărtărescu, şi Bradea şi alţii ca ei vor fi priviţi doar ca nişte excentricităţi ale literaturii.

Ion a scris:

...se ridica, chipurile, sa apere
"poezia" de cei care n-au depasit etapa Eminescu.

Cum să depăsesti etapa aceea cu ceva ce este, de fapt câteva etape în urmă ca valoare?!
A depăsi înseamnă a face mai bine si care e poetul modern ce a reusit să-l depăsească pe Eminescu?
Poate cineva să numească doar unul?

Citat :

Ce au cu Eminescu?
Ca s-au saturat de acel tip de poezie clasica plina de dulcegarii.

Nu au nimic cu Eminescu pentru că nici nu-l cunosc multi dintre ei.

Eu am rămas fidel poeziei clasice, oricât de demodată ar părea unora.

Emil Condor a scris:

A depăsi înseamnă a face mai bine si care e poetul modern ce a reusit să-l depăsească pe Eminescu?
Poate cineva să numească doar unul?

Se spune că un geniu se naşte o dată la un secol. Înseamnă că înlocuitorul lui Eminescu, dacă nu este "pe ţeavă", o fi pe la grădiniţă!

A... şi uitasem completarea: mai este nevoie de încă un secol ca lumea să-şi dea seama că a fost un geniu!

Sunt unii care stiu la fel ca tine sau Ion dar cei mai multi nu cunosc adevărul acela.

Problema e mult mai complicata decat cred eu, ca simplu muritor de rand.
Sa-i lasam pe specialisti sa-si spuna cuvantul, sfasiindu-se intre ei,
pana la sfarsirea lor.

Eu mi-am exprimat opinia mai mult ca un om care a educat copii.
Nu stiu cum s-ar putea preda asemenea obsecinitati nici la nivelul
facultatii, dar la liceu sau mai jos.

Oricum, pana una alta, suntem martori ai transformarilor nu numai in literatura.
Incercand sa fim mai mult decat martori, nu stiu daca reusim, sau cat reusim.

Poate ca simpla tacere e cea mai buna arma. La fel cum am citit pe un forum,
(na ca amuitat unde, poate chiar pe acesta sau pe reteaua literara, sau in altundeva),
ca s-au manifestat polonezii in comunism. Atunci cand la TV se citea ,
se vorbea, se vedea ceva despre societatea respectiva.
Au iesit cu totii la plimbare in timpul emisiunii, in semn de protest.
Asa ca, daca nu-ti place, nu citi. Punct.

Nu-ti place, nu cumpara, nu consuma. Si piata se regleaza de la sine.
Oare, sa fie asa de simplu?!

Noapte buna!
Ion

Ion a scris:

Traim doar cat/cand iubim.....

Siiii....ceeee....putin iubim!.....[/i]

Ion

Cine canta si cum se numeste acest cantec ale carui versuri le-ai amintit aici? S-ar putea sa fie cantecul pe care il cautam acum ceva vreme, tot de la tine pornind. Am cautat versurile pe google, dar nu am gasit cantecul.

Nu-mi aduc aminte niciun cantec exact cu aceste cuvinte.
Poate voi fi auzit candva, pe undeva, si mi-a ramas in subconstient.
Si atunci am scris ceea ce ai citat.
De fapt orice am scris pana acum, am avut senzatia tot timpul de a le fi auzit,
sau citit undeva.
Cateodata folosesc, recunosc chiar expresii intregi cunoscute.
Punandu-le intr-un nou context, sau adecvandu-le.
Daca sunt dintr-un cantec cunoscut, si il gasiti pana la urma,
as vrea sa stiu si eu.

O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Nu-ti place, nu cumpara, nu consuma. Si piata se regleaza de la sine.
Oare, sa fie asa de simplu?!

Nu este chiar atât de simplu, pentru că se găsesc cumpărători pentru orice.
Spre exemplu Dan Diaconescu are audienţă "monstru" iar Sandra Brown scotea best-seller-uri pe bandă. Chiar dacă unii or să mă privească chiorâş, vreau să spun că, în anumite limite, regret cenzura comunistă. Măcar ne ferea de porcării.

Anahoret a scris:

Ion a scris:

Nu-ti place, nu cumpara, nu consuma. Si piata se regleaza de la sine.
Oare, sa fie asa de simplu?!

Nu este chiar atât de simplu, pentru că se găsesc cumpărători pentru orice.
Spre exemplu Dan Diaconescu are audienţă "monstru" iar Sandra Brown scotea best-seller-uri pe bandă. Chiar dacă unii or să mă privească chiorâş, vreau să spun că, în anumite limite, regret cenzura comunistă. Măcar ne ferea de porcării.

Corect

Nu, nu e asa de simplu. Ai dreptate,Anahoret!
Ceea ce ar trebui sa intervina se numeste educatie.

Fac astia aici la educatie la televiziune si degeaba.
La scoala nu stiu cat se face.
Dar, oricat s-ar face, e insuficienta.

Pentru ca societatea e astfel facuta incat sa tenteze pe oricine.
Oricare ar fi domeniu de consum.
Daca mai pui si faptul ca in religia catolica tentatia nu e un pacat, nu stiu
cati pot rezista dupa ce sunt tentati.

Autocenzura(rea) poate ajuta. Dar tot la nivelul de educatie ajungem.

In orice caz, trebuie luptat impotriva raului.
Cine reuseste sa separe raul de bine, este iar alta problema grea.
Ceea ce pentru mine e rau si inacceptabil, pentru altii bun.
Iar pe mine, acei altii ma considera depasit.

O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Fac astia aici la educatie la televiziune si degeaba.
La scoala nu stiu cat se face.
Dar, oricat s-ar face, e insuficienta.

Cred că suntem de vârste apropiate şi, de aceea, vreau să-ţi amintesc ceva.
Când eram mici şi făceam gălăgie sau ne comportam aiurea pe stradă, mai ştii cum ne apostrofau oamenii?

"Aşa vă învaţă pe voi la şcoală?"

Până în anii '90, şcoala avea şi rol educativ. Eu, cel puţin, aşa am văzut-o: ca o prelungire a celor 7 ani de acasă. Îmi aduc aminte că aveam ore de "Educaţie civică", aveam ore de "Igienă" şi, cel puţin o dată pe trimestru, făceam "muncă patriotică" şi curăţam oraşul. În plus, pentru că oraşul nostru era în mijlocul unei păduri de stejar, unele ore de biologie (am fost printre primele promoţii care am făcut ecologie în clasa a VIII-a) le făceam şi pe la ocolul silvic, unde venea câte un inginer şi ne explica despre pădure. Să mai spun că în prima săptămână la începutul anului şcolar mergeam cu toată şcoala în pădure şi culegeam păducel?



Eu cred că toate activităţile acelea ne-au format ca cetăţeni.
Din '90 încoace asta nu se mai întâmplă. Ne-am modernizat. Iar cetăţenii sunt tot mai egoişti.

Cum spune si Anahoret: în scoli aveam parte si de educatie. Atunci!
Acum nu mai stiu cum este, sau cel putin nu am contact cu Învătământul românesc actual si nu mă pot exprima în măsura în care voi puteti. Din auzite stiu că nu este tocmai cum ar trebui sau cum l-am dori pentru generatiile ce ne vor lua locul, iar pentru redresarea lui ar fi necesar o mobilizare generală la toate nivelurile educative existente, începând de la Grădinită.

Emil Condor a scris:

Cum spune si Anahoret: în scoli aveam parte si de educatie. Atunci!
Acum nu mai stiu cum este, sau cel putin nu am contact cu Învătământul românesc actual si nu mă pot exprima în măsura în care voi puteti. Din auzite stiu că nu este tocmai cum ar trebui sau cum l-am dori pentru generatiile ce ne vor lua locul, iar pentru redresarea lui ar fi necesar o mobilizare generală la toate nivelurile educative existente, începând de la Grădinită.

Mi-a placut ce am auzit de la cineva la radio. Nu mai stiu cine a zis. Cadrele didactice galopeaza prin materie sa o termine, fara sa aiba ore la dispozitie. Avand timp, s-ar putea ocupa de elevii buni sa-i indrume si de cei slabi, sa ramana si ei cu ceva. Dar parerea mea este ca profesorii se simt a cincea roata la caruta si nu isi dau interesul.

Este adevărat că munca educatorilor nu e apreciată de cei ce ar trebui s-o facă, nu este respectată în măsura în care ar fi normal să fie. Probabil e si prost plătită!

Indiferent cum e platita, rasplatita sau nu, munca de dascal trebuie facuta cu pasiune.
Cand eram elev la 5-7, profesorul meu de matematica simtea o placere deosebita sa lucreze cu mine si inafara orelor de curs.
El juca sah la umbra nucului din curtea scolii, iar mie imi dadea probleme de aritmetica
sa le rezolv prin metoda indirecta, a falsei ipoteze, etc. Bineinteles inafara programului si fara bani.

Eu credeam atunci ca profesorii nici nu sunt platiti.
Lucrau cu daruire. Salariile erau mici, dar ei nu puneau problema asta niciodata.

Concurenta era mica pe atunci peste tot. Din diferite motive.
In principal erau probleme materiale.
Cei de la tara cu greu ajungeau la oras din cauza aceasta.

Mai tarziu aparu concurenta. Si, in acelasi timp, meditatiile pe bani.

Cercul trebuie rupt undeva, Emil.
Profesorii nu muncesc pentru ca sunt prost platiti, iar statul nu plateste
pentru ca nu are bani pentru invatamant. Si nu pentru ca profesorii ar lucra prost.

Cei care trebuie sa rupa cercul sunt profesorii.
De dragul meseriei alese. Ce vinovati sunt copiii ca profesorii sunt prost
platiti?

Am sa va dau exemplu personal:

In iarna lui '62, am mers in vacanta acasa. S-a pus o ninsoare ca nu puteam ajunge la
scoala unde lucram decat pe ocolite.
Astfel am luat trenul pe o portiune, iar restul l-am facut pe jos.
Am trecut Jiul pe un pod, apoi pe camp, prin sate, cu un lampus in mana, cu fratele meu,
printre nametii de zapada, parcurgand 10-15 ikm pe jos, am ajuns in satul unde lucram.
Ne era frica de lupi.

Ca profesor incepator aveam 900 de lei pe luna. Gazda ma costa 300 de lei cu mancare
cu tot. Se intelege ca nu avea saraca ce sa-mi dea sa mananc cine stie ce, si nici caldura
n-aveam. Faceam focul intr-un godin, si locuiam la singura mansarda din comuna.
Sotul gazdei era inchis politic. Strigase "Traiasca Regele!"(e mare povestea si nu vreau sa deviez de la subiect).
Cu greu ne dadea sfatul popular lemne.

E mult de povestit.
Asa am inceput.
Am invatat tot timpul, am dat examene, am ajuns la oras, am
predat apoi in Africa, in Franta.....
Nu atat pentru bani. Sau nu numai pentru bani.

Acum lumea alearga prea mult dupa bani.

Nu putem sa ne adresam tinerilor de azi spunandu-le cat am suferit noi.
Ar avea cu siguranta efecte contrare.
Asa incat ii lasam, cum zice o vorba din popor:
"Sa se dea cu capul de pragul de sus. Poate il vor vedea si pe cel de jos."
Sau:
"Cum iti asterni, asa dormi."

Ion