ION

Ion, nu-mi fă poftă cu bucatele alese (si naturale) descrise de tine!

Cand eram mic, aveam o gradina  de zarzavat pe marginea Jiului.
Dormeam toata vara acolo, intr-o coverca.
Dimineata, pe racoare, inainte de a se lua roua, intram in gradina, unde erau rosiile,
ce abia incepeau a da in parg. Unele, cand se coceau mai bine, crapau putin si aveau
o culoare brumarie in crapatura, cu picaturi de roua.
O culegeam usor, o rupeam in doua si muscand cu sete, o mancam pe nerasuflate.
Fara sare, fara paine, asa goala, pe inima goala. Paine oricum nu mancam decat o data, de doua ori pe an, ca n-aveam.

In alte dimineti, ma trezeam de noapte sa vad cum crapa pepenele galben.
Niciodata n-am surprins momentul. Dar gustul lui era unul inegalabil.
Erau unii mai apatosi, altii necaciosi.  Nu mai exista asa ceva. Fiti siguri!
Sa mai continuu?

Despre pepeni am spus de la venirea mea aici: nu mănânc asa ceva!
Si nici nu mă ating de ei.

Ion a scris:

In alte dimineti, ma trezeam de noapte sa vad cum crapa pepenele galben.
Niciodata n-am surprins momentul. Dar gustul lui era unul inegalabil.
Erau unii mai apatosi, altii necaciosi.  Nu mai exista asa ceva. Fiti siguri!
Sa mai continuu?

La noi vin cei din partea Buzăului (cojanii, cum le spunem noi) cu pepeni. Alor mei le place mai mult pepenele roşu, mie însă-mi plac pepenii galbeni. La cojanii din Buzău cantalupul încă mai are parfumul ăla puternic de umple toată casa. Cred că încă nu s-au spurcat la chimicale.

Din păcate, în piaţă (cel puţin la noi, în vest) nu-s decât doi sau trei producători. În rest numai ţigani, intermediari. Chiar mă mir cum au reuşit să prindă alea trei locuri... Dar îmi place că cei mai mulţi oameni cumpără de la ei, pentru că au marfă muncită cu mâinile lor... şi parcă pepenii au şi alt gust. Mă rog, o fi un fel de autosugestie...

Daca lumea cumpara de la cei trei producatori, acestia nu au necazuri de la tiganii intermediari?

Nu prea... mai este şi poliţie acolo. Iar lumea nu cumpără numai de la ei. Doar că la pepenii lor întotdeauna sunt câte două-trei persoane, în timp ce ţiganii trag de tine să le cumperi pepenii.

Dacă stau să mă gândesc bine, cei trei erau în două corturi (dintr-alea de petreceri la iarbă verde, doar cu acoperiş) iar în sectorul pepeni ţiganii au vreo patru sau cinci (cred că-s vreo şase-şapte corturi în total). Apoi ei (ţiganii) mai vând şi în piaţa acoperită, în sectorul "comercianţi". Deci oricum ei deţin supremaţia.

Am auzit că Guvernul vrea să renunţe la certificatele de producător – pe care, oricum, numai cine nu vrea nu şi le ia – şi ar introduce un alt sistem, zic ei mai sigur, ca în sectoarele de "producători" din piaţă să nu mai apară "coloraţii". Probabil că la început aşa va fi... după aceea, se va spurca şi noul sistem... ca orice în România.

Ceea ce ar trebui pedepsit ar fi specula.
Oricum pretul ar fi mai mare, dar, din banii luati in plus, o parte ar merge la stat, din care o parte s-ar intoarce inapoi la producator sub alta forma, daca acei comercianti, care ar prelua marfa de la tarani, tigani sau nu, ar plati taxe la stat.

Ion a scris:

Cand eram mic, aveam o gradina  de zarzavat pe marginea Jiului.
Dormeam toata vara acolo, intr-o coverca.
Dimineata, pe racoare, inainte de a se lua roua, intram in gradina, unde erau rosiile,
ce abia incepeau a da in parg. Unele, cand se coceau mai bine, crapau putin si aveau
o culoare brumarie in crapatura, cu picaturi de roua.
O culegeam usor, o rupeam in doua si muscand cu sete, o mancam pe nerasuflate.
Fara sare, fara paine, asa goala, pe inima goala. Paine oricum nu mancam decat o data, de doua ori pe an, ca n-aveam.

In alte dimineti, ma trezeam de noapte sa vad cum crapa pepenele galben.
Niciodata n-am surprins momentul. Dar gustul lui era unul inegalabil.
Erau unii mai apatosi, altii necaciosi.  Nu mai exista asa ceva. Fiti siguri!
Sa mai continuu?

Si eu cand eram la bunici undeva langa Onesti rupeam rosiile si le mancam cu atata placere ,nici acolo nu era paine dar bunica mea Ileana mergea cam 7 km peste deal sa cumpere paine si unt la Onesti,Doamne ce fericite eram cand ne facea turte pe plita ,mmm.
Imi amintesc de nucile verzi cum ne suiam in varful nucului si le despicam in doua cu un cutit iar apoi mancam miezul alb:)

Ion a scris:

Ceea ce ar trebui pedepsit ar fi specula.
Oricum pretul ar fi mai mare, dar, din banii luati in plus, o parte ar merge la stat, din care o parte  s-ar intoarce inapoi la producator sub alta forma, daca acei comercianti, care ar prelua marfa de la tarani, tigani sau nu,  ar plati taxe la stat.

Anul ăsta prin primăvară, sau anul trecut mai pe la sfârşit (nu-mi mai aduc aminte bine) a fost un reportaj TV pe subiectul "mafia legumelor". Adică ceea ce spuneam mai înainte despre ţiganii din pieţe. Bine... nu ştiu cum o fi prin alte părţi ale ţării, dar la noi în Ploieşti, n-ai să vezi bon fiscal în nicio piaţă.

Dar să revin la reportaj. Este o adevărată mafie a legumelor care pleacă direct din Italia, Spania sau Turcia. De acolo se falsifică documentele pentru ca roşiile să vină la noi în ţară (pe factură) undeva la sub un leu pe kilogram. Iar aici se vând... cu preţul pe care-l cunoaştem. A fost filmată cu camera ascunsă o bătaie între "furnziorii turci" pentru raioanele din piaţă. Bătaie pe bune, cu pumni şi cu picioare.

A propos: acum vreo doi ani priveam tâmpit la merele din Real (acum este Auchan): merele poloneze la 2,50 lei, ale noastre la 3,5 lei – 4 lei. Păi la ce preţ plecau merele alea din Polonia, ca să facă fermierul profit, să se amortizeze transportul până în România, şi să facă profit şi supermarketul?!! Deci merele poloneze erau 2,50 lei LA RAFT!!!

Păi de ce să ne mai mirăm atunci că producătorii autohtoni nu mai au loc în pieţe?
La mine în vest, la Piaţa Aurora, sectoarele sunt delimitate clar între comercianţi şi producători. Este cât de cât ordine. Dar la Halele Centrale... numai ţigani. Iar dacă nu sunt ţiganii la tarabă, cei care vând sunt angajaţi tot la ţigani. Nu mai vorbesc de flori, pentru că acolo-i un cartel în toată regula.

Bineînţeles, toate astea se întâmplă cu "binecuvântarea" autorităţilor, care-şi primesc darul.

Multumesc!
Primesc felicitarile.
Dar cu mentiunea ca acest lucru n-ar fi fost posibil acum, daca nu s-ar fi creat un loc liber...

Te felicit, Ion, pentru contributia adusa pe forum... si nu e una oarecare! La mai multe postari, intru delectarea noastra...

Multumesc, dolion!
Asta a fost posibil cu ajutorul vostru.
Al inaintasilor, care au creat o atmosfera placuta, respirabila...

Ion a scris:

Multumesc, dolion!
Asta a fost posibil cu ajutorul vostru.
Al inaintasilor, care au creat o atmosfera placuta, respirabila...

Ion, calitatea contează, nu cantitatea. Iar la calitate bifezi topul demult.

Anahoret a scris:

Ion a scris:

Multumesc, dolion!
Asta a fost posibil cu ajutorul vostru.
Al inaintasilor, care au creat o atmosfera placuta, respirabila...

Ion, calitatea contează, nu cantitatea. Iar la calitate bifezi topul demult.  

Corect!

La „calitatea contează, nu cantitatea”, Ion a spus „Corect!”.
Eu spun la fel ca el (Corect!) dar la „bifezi topul demult”.  

Acum să fim un pic mai, hai să zic, realisti: multi scriu minunat aici, la Popas.

De obicei, cu ceva zile inaintea de Sarbatori, omul zice asa:
Se apropie Sarbatorile...
Sau, mai aproape:
Asteptam Sarbatorile..

De ce le asteptam?
Pentru ca nu se lucreaza in acele zile?
Pentru ca vom petrece cateva zile impreuna cu cei dragi?
Pentru ca este un prilej de a ne ura numai lucruri frumoase unii altora?
Impliniri si prosperitate, iubire si bunatate, si altele asemanatoare?....

De cand e lumea, de cand Sarbatori exista, s-au facut si se fac, cu ocazia acestor Sarbatori,  atatea urari de bine, la nivel individual, la nivel de familie, de comunitate sau la nivel de mai larga societate.

Stau si ma intreb acum, daca, in urma acestor urari, dupa Sarbatori, Omul devine mai bun?
Daca lumea aceasta, in care traim,  e mai buna?
Daca  Omul si Lumea lui s-au schimbat in bine, de fiecare data, dupa aceste Sarbatori?
Sau n-am facut altceva decat sa marcam timpul prin aceste momente si, din obisnuinta prea multa, sa ne uram unii altora niste cuvinte frumoase, fara acoperire in viata noastra cea de toate zilele?

Exista, evident, un raspuns la aceste intrebari, diferit de la unul la altul. Pe care incercam sa ni-l dam cu ocazia Sarbatorilor.
Si speram, de fiecare data, la mai bine in viitor.
De aceea cautam cuvintele frumoase, in aceste momente.
Si sunt convins ca, macar pe moment, suntem, devenim mai buni.
Apoi, ne luam cu problemele si grijile de zi cu zi ale vietii.




Craciun Fericit!
La Multi Ani!

Love to you all!
Ion

Mie-mi pare rău că s-a pierdut obiceiul de a scrie felicitările de mână.
Acum, când aproape tot poporul are calculator... nu mai dă bine să trimiţi felicitări scrise. Mai nou, am văzut în librării felicitări "prefabricate" adică cu textul gata scris, ca cele virtuale. Păi, dacă nici textul nu eşti în stare să-l scrii şi-l iei de-a gata... ce valoare mai are felicitarea aia?!

Si aici sunt felicitări doar cu text deja printat, dar totdeauna îmi pun gândurile mele în scris de mână.

Ion a scris:

Stau si ma intreb acum, daca, in urma acestor urari, dupa Sarbatori, Omul devine mai bun?
Daca lumea aceasta, in care traim,  e mai buna?
Daca  Omul si Lumea lui s-au schimbat in bine, de fiecare data, dupa aceste Sarbatori?
Sau n-am facut altceva decat sa marcam timpul prin aceste momente si, din obisnuinta prea multa, sa ne uram unii altora niste cuvinte frumoase, fara acoperire in viata noastra cea de toate zilele?

Aproape în orice, după un timp survine obisnuinta, călăul a tot ce este sau poate fi bun în viată.
Dar obiceiul de orice natură poate fi învins, totul depinde de noi.

Citat :

Craciun Fericit!
La Multi Ani!

Love to you all!
Ion

Apreciem urarea si o returnăm cu aceeasi dragoste.
Sărbători Fericite!

Imi place ''popasul zilei''. Dar cum sa scriu in el asta:
E sarbatoare cand esti bun.
Fii bun in fiecare zi!
(Ion)

Este un script plasat în Panoul de administrare pe care l-am schimbat, deja.

Cu adevărat sunt cuvinte de pus la acel popas al zilei.  

Un punct oarecare O pe o dreapta, o imparte in doua parti, numite semidrepte,
care sunt congruente.
O semidreapta ar fi trecutul, cealalta viitorul, iar prezentul mereu un punct la mijloc, oriunde ar fi el situat pe acea drepata, hai s-o numim axa timpului.
Cat timp trece in trecut, tot atata apare in viitor.
Pare astfel ca timpul este alimentat de trecut....

Din Anul, care, tocmai, pleaca,
Se naste Anul care vine.
Opreste clipa sa nu treaca,
Frumoasa azi, frumoasa maine!

La Multi Ani-2015!

Love to you all,

Ion

Invataturi despre bine si rau de Sf Nicolae Velimirovici

http://www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/cuvinte-ziditoare-de-suflet-de-la-sfantu l-nicolae-velimirovici/