Casuta din padure (II)

zaraza26 a scris:

...e potrivit sa conectez românul din departare cu un moment din realitatea romaneasca, realitate fara niciun fel de falsificari. E o distanta care pare mare, dar de fapt nimic mai apropiat ca doua suflete ce simt romaneste.

Ai perfectă dreptate, distanta fizică nu ne împiedică să simtim, să trăim unii pentru altii.

Nici n-am vazut ca exista un comentariu aici, eu scriam de zor impresii dintr-o scurta calatorie facuta la inceputul acestei saptamani.

Scurta calatorie
E marti si plec la Ciceu Cristur. Ma indrept catre gara. Dupa ce ajung pe ultima linie dreapta, devin stresata si incep sa ma grabesc, incercand sa vad printre arbustii de pe peron. Sper ca nu voi ajunge prea tarziu. Dar, fatalitate! vorba lui Caragiale... Cand sunt aproape de peron, un tren intra in gara. O iau la fuga, ajung la tren. Intreb pe viitorii calatori – mai este un tren in aceeasi directie la 10.30? Mi se raspunde ca da. Ma duc la casa de bilete. Acolo, tot grabita, intreb daca mai este un tren care pleaca la 10.30. Mi se raspunde ca e doar trenul din gara. Ah, adio bilet! Fug la tren si urc in ultima clipa. Nu stiu cand am apucat sa vad si mersul trenului de pe fatada cladirii. Trenul era la 10.23, nu la 10.30 cum mi-a spus Viorica. Dupa ce porneste trenul si eu imi trag sufletul cateva secunde, intru in vorba cu conductorul. Se vede treaba ca nu e nicio problema, scot de trei ori valoarea biletului si ii intind. Conductorul ma intreaba: „Nu aveti mai marunt?” Caut in geanta si precizez: „Stiu ca biletul e 3,70 lei, dar...” Ii dau 5 lei si primesc rest 2 lei. Hmm, nu e rau!

Caut un compartiment convenabil. A, uite aici doar o tanara. Intru si ma asez langa usa. Ea e la fereastra, in diagonala cu mine. Ma fac comoda si scot o carte din cele doua luate cu mine. Ambele cvasi-necunoscute, le-am ales la repezeala din biblioteca sotului, dar m-am orientat bine, dupa cum am constatat la finalul calatoriei. Aveam eu undeva niste carti alese pentru cand voi avea timp sa citesc, dar intre timp au fost ceva schimbari si cred ca le-as gasi foarte greu. „Roşul uşor e rozul iluzor”. Cartea ma tine atenta, tanara are casti la urechi, cred ca are un mp4 player, cum am si eu in geanta. La un moment dat simt rece de la usa. Incerc sa inchid usa, nu reusesc. In fine o trag tare si se inchide. Aproape de tot. Dupa cateva minute imi schimb pozitia, vizavi. De aici vad bine pe geamul trenului dinspre mine, chiar daca stau tot la usa. Peisajul ma fura. O liniste indescriptibila, greu de gasit in viata mea obisnuita, se asterne peste toate. Asta e ce doream, ce visam... Sa ma despart de tot si sa ma regasesc pe mine. Vad un teren ce a fost cultivat anul asta. Cred ca o sa iau cealalta carte. Vreau sa ascult muzica. Oare tinerei o sa i se para firesc sa ascult muzica asa cum asculta ea? Si cum prima carte era prea solicitanta, voi combina a doua carte cu muzica, sa vedem cum merge... “Scurta istorie a tractoarelor in limba ucraineana”. Aha, e ok. Muzica ma lasa tot in timpul meu absolut, independent de restul lumii. Ma uit la ceas. Poate ar trebui sa urmaresc in ce gara ajungem. Nu vad ce gara e acum. Trece conductorul, il intreb pe el. A fost Mogoseni, vine Beclean, apoi, da, dupa Coldau urmeaza Ciceu Cristur. Incep sa devin agitata. Locurile par straine si trebuie sa fiu atenta la fiecare gara, sa le numar. Cand a trecut si Coldau, ma imbrac, imi iau bagajul si ma duc la usa vagonului. Asa e sigur. Cred ca trebuie sa cobor pe stanga. Asa mi-a spus.

Cobor si nu vad pe nimeni cunoscut. Astept sa plece trenul. Din cealalta parte vine Viorica. Ma duc spre ea, desi cred ca o sa ma intorc sa fac poze, caci se vede podul peste care am trecut. Asa si fac, ma intorc, fac doua poze si... aparatul se blocheaza. Nu mai functioneaza niciun buton, nicio comanda. Ramane deschis pana la casa gazdei. Acolo ii scot bateriile, le pun inapoi si, desigur, aparatul isi revine. Casa e mare, destul de frumoasa pentru cat ma asteptam. Mananc cozonac de la magazin, fac poze, mai ales celor doi caini din curte, iar mananc – sarmale, beau must si suc – sprite. Povestim verzi si uscate, timpul trece repede, fac si un tur al casei, vad si gradina. Apoi plecam spre gara. Vreau sa fac poze pe drum, pe care nu am reusit sa le fac cand am venit. Dar Viorica ma duce pe alt drum. Nu mai stiu ce vazusem. Oricum ajungem tot la drumul dintre doua gradini ce duce la halta. Mai fac pe-acolo cateva poze, apoi pana vine trenul, imortalizez un cal si alte lucruri din apropiere.

---------------

As vrea sa vin aici cu toate pozele, sper sa nu dureze prea multe zile pana reusesc. Of, e trecut de 6 seara, sa pun si supa pe foc...

Atunci astept cu răbdare (sau nerăbdare? ) si cu plăcere, acele impresii din călătoria dulcei noastre Zaraza.

Late edit: Oh! Acum am văzut că deja ai trecut la actiune!

zaraza26 a scris:

Scurta calatorie

Oricând este binevenită o plecare din mijlocul vietii de zi cu zi pe care o trăim.
Nu contează unde plecăm, atâta timp cât este departe de locul în care ne ducem activitatea cotidiană.
Creierul, asa se poate relaxa mult mai usor.

Si avem poze, zici?
Sunt convins că unele sunt pentru noi, cei de la Popas.

Acel „Late edit” de la mesajul meu anterior, văd că e valabil si pentru mesajul ăsta.
Ok, acum voi avea doar răbdare - nerăbdarea o anihilez cu desăvârsire si voi astepta cuminte, mesajele, pozele si tot ce ai pentru noi.

Se pare ca am facut trei poze si abia la a patra s-a blocat aparatul foto.

Ăla, acolo, lângă cotetul câinelui trebuie să fie WC-ul, nu?
N-am mai văzut unul din ăsta de muuult timp!

Emil Condor a scris:

Ăla, acolo, lângă cotetul câinelui trebuie să fie WC-ul, nu?
N-am mai văzut unul din ăsta de muuult timp!

Nu, n-are cum sa fie... E chiar in curtea din fata, te vede tot poporul cand intri. Cred ca era depozitata mancarea pentru gaini. Alaturi pare cotetul pentru pasari. Nu mai au pasari, acum doi ani a murit socrul prietenei mele si s-au mutat ei aici. Apartamentul din oras l-au inchiriat anul trecut. Acum e gol. Au un baiat la facultate, e de o varsta cu fiica mea.
Poate fac o poza la WC-ul nostru. Socrul nu renunta la el... Mda, si la noi te vede din strada cand intri. Dar e incadrat in rand cu atelierul, asa ca e mai discret.

Cateaua cu stapana. Dincolo era un caine.

Cerdacul caselor, mereu mi-a plăcut.
Foarte odihnitor ochiului... si oaselor dacă ai pe ce sta.

Emil Condor a scris:

Cerdacul caselor, mereu mi-a plăcut.
Foarte odihnitor ochiului... si oaselor dacă ai pe ce sta.

Cerdacul continua si dupa colt. Nu mi-am dat seama sa fac si acolo poze. Nu stiu daca ai pe ce sta, dar fiind rece, poate erau stranse anumite obiecte. Oricum, ei obisnuiesc sa faca gratar fie in fata casei, deci in curtea cu caini, fie in spatele casei, unde e gradina de zarzavat.

zaraza26 a scris:

ce faina e halta:)

ostrovna a scris:

ce faina e halta:)

Ca piesă de Muzeu?

Pare părăsită.

zaraza26 a scris:

E casa mamei??

ostrovna a scris:

E casa mamei??

Tu scrii poezii si tragi cu ochiul pe aici? Coboara dintre muze... si vezi ca aici sunt numai poze din Ciceu Cristur, judetul Bistrita-Nasaud.