TOP editoriale... de orice culoare, temă şi tendinţe!

Anahoret a scris:

Sunt curios dacă după ce va pica Băsescu se va redeschide dosarul ALRO şi dacă justiţia va fi tot atât de dură şi neiertătoare ca şi până acum. Şi ar mai fi misterul neelucidat al casei din Mihăileanu, ca să nu mai zic că nici "vânzările anterioare" ale Ioanei Băsescu nu au fost încă elucidate.

Ei... şi poate atunci o să-l văd şi pe Băse jucând table cu Năstase... în aceeaşi cameră.

Cum, dealtfel, este foarte suspect cum Nootzy Woodrea a reuşit să vândă nişte terenuri, cu preţul mult peste cel al pieţei, fix în momentul în care trebuia să scape de datoria de 3 mil euro pe care o avea la bancă. Ca să vezi ce pleaşcă (nu a lui Paleologu) i-a căzut pe cap! Aici DNA-ul dur şi incoruptibil nu s-a mai sexizat din oficiu, cu toate că miroase a şmenuială de la o poştă...

Ca la fel de dealtfel şi datoriile lui Boureanu la bancă. Îmi amintesc cum spunea, senin: "Nicio problemă, să-mi ia banca terenurile înapoi şi gata!" Ete na! Poate la el, că la datornicii obişnuiţi... banca ia mai mult decât a dat: adicătelea şi ceva garanţii cu care ai girat împrumutul, nu numai ce ai cumpărat cu banii primiţi. Chiar, Boureanu cum a scăpat de datorie? Şi aici DNA-ul, sfios ca Sheherezada, tace...

Şi, iarăşi, îmi mai pun o întrebare: toţi politicienii ăştia, săraci şi cinstiţi, cu ce şi-au garantat împrumuturile fabuloase? Sau să întreb altfel: ce au dat băncilor la schimb ca să ia împrumuturile astea "preferenţiale"? Dar DNA-ul şi serviciili iarăşi caută pixul pe sub masă şi nu văd ce se întâmplă în jur.

Dovadă că şi alţii mai au "bube" numai că DNA-ul nu le vede. Deocamdată. Nu este nici urmă de ură aici este doar o urmă de penal. Atât!

Sa se deschida toate dosarele lui Basescu. Si daca a facut infractiuni atunci sa plateasca.

Despre faptul ca Udrea a vandut un teren - asta nu e infractiune. Doar daca l-a vandut statului. Daca l-a vandut unui particular, firma privata, etc e efectiv o tranzactie. Nu poti sa bagi un om la puscarie pt ca a vandut un teren. Numai comunistii ar face asa ceva.

Despre datorii la banca. Si banca este o firma privata. E problema bancii daca cineva isi achita datoriile la banca nu cred ca trebuie sa vina DNA-ul si sa oblige oamenii sa-si plateasca rata la banca.

Exista infractiuni care te trimit la puscarie si exista anumite beneficii pe care poti sa le ai atunci cand esti intr-o functie.

Mihaela a scris:

Despre faptul ca Udrea a vandut un teren - asta nu e infractiune. Doar daca l-a vandut statului. Daca l-a vandut unui particular, firma privata, etc e efectiv o tranzactie. Nu poti sa bagi un om la puscarie pt ca a vandut un teren. Numai comunistii ar face asa ceva.

Despre datorii la banca. Si banca este o firma privata. E problema bancii daca cineva isi achita datoriile la banca nu cred ca trebuie sa vina DNA-ul si sa oblige oamenii sa-si plateasca rata la banca.

Exista infractiuni care te trimit la puscarie si exista anumite beneficii pe care poti sa le ai atunci cand esti intr-o functie.

Multi nu înteleg lucrurile astea, din păcate!

Emil Condor a scris:

Mihaela a scris:

Despre faptul ca Udrea a vandut un teren - asta nu e infractiune. Doar daca l-a vandut statului. Daca l-a vandut unui particular, firma privata, etc e efectiv o tranzactie. Nu poti sa bagi un om la puscarie pt ca a vandut un teren. Numai comunistii ar face asa ceva.

Despre datorii la banca. Si banca este o firma privata. E problema bancii daca cineva isi achita datoriile la banca nu cred ca trebuie sa vina DNA-ul si sa oblige oamenii sa-si plateasca rata la banca.

Exista infractiuni care te trimit la puscarie si exista anumite beneficii pe care poti sa le ai atunci cand esti intr-o functie.

Multi nu înteleg lucrurile astea, din păcate!

Nu inteleg pentru ca multi confunda avantajele pe care le ofera o functie in special una de nivel inalt. Nu poti sa trimiti la puscarie pe cineva pentru ca are salar mare, posete scumpe, pentru ca doarme in parlament sau pentru ca are acces la anumite informatii. Astea nu sunt infractiuni. Este totusi diferenta mare intre moralitate si infractionalitate.

Mihaela a scris:

Despre faptul ca Udrea a vandut un teren - asta nu e infractiune. Doar daca l-a vandut statului. Daca l-a vandut unui particular, firma privata, etc e efectiv o tranzactie. Nu poti sa bagi un om la puscarie pt ca a vandut un teren. Numai comunistii ar face asa ceva.

Perfect adevarat ceea ce spui, numai în cazul în care tranzacţia s-a făcut corect, s-au "d-adevăratelea", nu când madamme Woodrea a mutat nişte bani dintr-un buzunar (negru) într-un buzunar (alb, al băncii), folosind un intermediar de paie.

Mihaela a scris:

Despre datorii la banca. Si banca este o firma privata. E problema bancii daca cineva isi achita datoriile la banca nu cred ca trebuie sa vina DNA-ul si sa oblige oamenii sa-si plateasca rata la banca.

Da, banca este o firmă privată, dar este obligată să respecte nişte reguli. Spre exemplu cele privind creditarea. În momentul în care oferă un împrumut foarte mare unei persoane fizice (care este) prin alte părţi se sesizează din oficiu şi fiscul şi cei care răspund de crima organizată, chiar şi serviciile secrete ridică dintr-o sprânceană. Mai puţin la noi, în Băsenistan. Aici, cum spuneam mai sus, văzând zorii zilei mijind, DeNeAul sfios, tăcu.

Anahoret a scris:

DeNeAul sfios

trecea pe linga udrea,ridzi,videanu,basescu ,pinalty, blejnar,duta,precum anastasia sau anastase !!!!!!!!!

"Ghici ghicitoarea mea" cine va urma?
In carcera la rahova
Sper din suflet sa fie din popor
Unul frumos destept ce sta in pridvor
Unde cinta cucuveaua
Asa cum ii place lui maneaua....

Anahoret, eu nu stiu cum s-a desfasurat vanzarea terenului respectiv al d-nei Udrea. Stiu doar ca ea a spus la televizor ca are de platit la banca niste bani si ca nu poate dormi noaptea . Apoi ca ar vinde un teren. Adica si-a facut reclama la TV - banuiesc ca n-a platit ci este un avantaj al functiei de ministru. Pentru ca eu daca vreau sa vand ceva trebuie sa dau anunt in publicatii de specialitate sau daca vreau sa fac aceasta reclama la TV trebuie sa platesc bani grei. Daca d-na Udrea a vandut terenul inseamna ca s-a gasit cineva care a dorit sa-l cumpere. Nu era terenul statului ci al ei. Nu am auzit ca acel teren sa-l fi cumparat statul. Eu aici nu vad vreo infractiune. Nu zic ca n-or fi altele doar ca nu am auzit eu de ele. Si nici nu inseamna ca eu acum ii tin partea d-nei Udrea, Doamne fereste.
Insa nici nu poate fi trimisa la puscarie doar pentru ca nu si-a vopsit parul in blond la timp si are radacinile negre, ea fiind bruneta la origini

Si nici n-am auzit ca fiscul trebuie sa se sesizeze atunci cand banca ofera un credit unei persoane, oricat de mare ar fi. Eu nu mai inteleg nimic. Daca eu vreau sa imprumut 1 mil de euro de la banca trebuie ca fiscul sa vina si sa ma aresteze? De unde stii ca nu-l voi restitui? Si ce treaba are fiscul ca sa protejeze banca? Haidi mai!

Mihaela a scris:

Anahoret, eu nu stiu cum s-a desfasurat vanzarea terenului respectiv al d-nei Udrea. Stiu doar ca ea a spus la televizor ca are de platit la banca niste bani si ca nu poate dormi noaptea . Apoi ca ar vinde un teren. Adica si-a facut reclama la TV - banuiesc ca n-a platit ci este un avantaj al functiei de ministru. Pentru ca eu daca vreau sa vand ceva trebuie sa dau anunt in publicatii de specialitate sau daca vreau sa fac aceasta reclama la TV trebuie sa platesc bani grei. Daca d-na Udrea a vandut terenul inseamna ca s-a gasit cineva care a dorit sa-l cumpere. Nu era terenul statului ci al ei. Nu am auzit ca acel teren sa-l fi cumparat statul. Eu aici nu vad vreo infractiune. Nu zic ca n-or fi altele doar ca nu am auzit eu de ele. Si nici nu inseamna ca eu acum ii tin partea d-nei Udrea, Doamne fereste.

În esenţă, ceea ce spui tu, este corect. Numai că tranzacţia s-a derulat puţin altfel. Chiar şi persoana care a "cumpărat" terenul ridica unele semne de întrebare. S-a scris destul prin presă la momentul respectiv. Dar ştii ce spune proverbul: "Hoţul neprins este negustor cinstit"...

Mihaela a scris:

Si nici n-am auzit ca fiscul trebuie sa se sesizeze atunci cand banca ofera un credit unei persoane, oricat de mare ar fi. Eu nu mai inteleg nimic. Daca eu vreau sa imprumut 1 mil de euro de la banca trebuie ca fiscul sa vina si sa ma aresteze? De unde stii ca nu-l voi restitui? Si ce treaba are fiscul ca sa protejeze banca? Haidi mai!

Ia du-te tu la bancă şi încearcă să scoţi 1 milion de euro...

Păi, la tranzacţii d-astea mai mari fiscul şi anticorupţia se cam uită şi cam sunt obligaţi să se uite. Cu banii ăia ai putea cumpăra droguri, ai putea sponsoriza terorişti... ca să nu mai zic că se mai ridică ceva semne de întrebare când există discrepanţe între venituri şi posibilitatea de a rambursa împrumutul. Dar bine, asta se întâmplă în ţările civilizate, nu în Băsenistan.

Basenistanul a murit. Traiasca pontonistanul. Adica sa treaca ceilalti la ciolan.

Drumul spre pârnaie trece pe la ciolan!

Băsenistanul încă n-a murit. Încă îi mai tremură un deget!

Uparare (II)
Adrian Voinea
(opinii)
Privesc la televizor, seară de seară, ca orice român integrat, cu sufletul la gură, în așteptarea Iluminării. Educat fiind într-o altă epocă, îndeajuns remodelat de contemporaneitate (de exemplu, copiii mei nu se uită la televizor), sunt obișnuit să înghit cuvântul sticlei colorate. Mai mult, rămân cu gura căscată la analiști, la comentatori, la acei superexperți omnifuncționali care, alături de oamenii politici, ne traduc cu competență și măiestrie ceea ce ni se întâmplă. Săptămâna trecută a fost bogată în analize și eu am reținut câteva opinii.
1. Băsescu a fost asemănat cu Ceaușescu (Emil Hurezeanu), ambii dictatori în exercitarea profesiei de președinte și ambii încolțiți, speriați, la final, când „Arhanghelii pe cai albi“ îi fugăreau cu suspendarea - din funcție pe Băsescu și din viață pe Ceaușescu.
2. Nu a fost o lovitură de stat, ci „o lovitură de popor“ (Cristian Tudor Popescu), lovitură de stat populară aș traduce eu, presupușii viitori inculpați, motivați de acțiunile antipopulare ale regimului Băsescu, au căpătat acoperirea mandatului popular. (Vreau un singur exemplu de dictator care să nu se fi cocoțat la castronul cu sarmale, clamând dorința și binele poporului.) Ura poporului s-a întors împotriva lui Băsescu.
3. Traian Băsescu nu a protestat și s-a supus hotărârii de suspendare. S-a interpretat ca o recunoaștere a legalității actului. Actele premergătoare nu mai contează, încălcarea Constituției nu se pune dacă finalitatea a fost acceptată, zic unii.
4. Președintele a fost suspendat pentru declarații, dar declarațiile unui președinte sunt fapte (Mircea Dinescu). Așa că vorbele președintelui reprezintă încălcări grave ale Constituției.
Punându-le laolaltă, ce obținem? Dictatorul Băsescu a dat anticonstituțional cu vorba-n popor, acesta s-a supărat, a mandatat parlamentarii de bine să-l altoiască pe prezident care, foarte speriat, și-a recunoscut deviația și a plecat spre referendum. Simplu, nu? Legal și constituțional - după noi, dar al dracu’ de morbid și după „elefant“, și după „licurici“.
Judecând cu bunul-simț al omului de acasă, cum le place unora să spună, lucrurile stau puțin altfel. Oricum, ele stau altfel.
Accept axiomatic că o justiție funcțională i-a speriat pe grangurii cu carnete de partid, cu gulere albe și pătate. Băsescu, înger sau demon, ne-a arătat că se poate, că oamenii, indiferent de poziție, pot răspunde pentru faptele lor.
Problema principală a politicienilor români este că mulți, copleșitor de mulți, sunt orice altceva numai oameni politici nu. Profesioniștii bidinelei, foștii lipitori de afișe, fac politică numai pentru ca, odată ajunși la putere, gașca să le dea: un post, protecție, lucrări cu statul. În momentul în care partidul nu mai dă, ei trebuie „să se descurce“ și fug unde li se dă. Mihai Răzvan Ungureanu nu a dat și astfel a rămas fără combatanți. Este scurta și trista poveste a unei guvernări terminate înainte de a începe.
Accept din proprie experiență că guvernarea coalițiilor PDL a fost, de multe ori, o catastrofă (voi motiva afirmația în zilele următoare), dar sunt aproape sigur că măsurile populiste, clamate astăzi ca valabile pe timp de criză, ne-ar fi dus în dezastru. Dar ăștia... L-au dat pe Avocatul Poporului afară, și-au luat Monitorul Oficial în ogradă, ministrul justiției a amenințat judecătorii CCR, probabil c-au dilatat timpul, altfel nu reușeau să le comită cu atâta spor atât de repede.
Președintele Băsescu a vorbit de multe ori când trebuia să tacă, făcând telepolitică de doi bani, și tot de multe ori a comunicat aplicarea unor măsuri nepopulare pe care alții le-au înfăptuit și personal a decontat astfel costurile crizei.
Sigur, multora ne e antipatic, dar nimeni nu a demonstrat că acest om, în timpul mandatului de președinte, a făcut ceva anticonstituțional. La suspendare arăta tulburat, încolțit, poate, nu speriat. Traian Băsescu nu era în mediul lui de ripostă.
Suspendarea, ca măsură finală, poate fi corectă constituțional, dar de terfelirea Constituției din ultimele zile trebuie să răspundă cineva, guvernarea USL a călcat democrația în picioare, mizând pe iuțeala de mână și pe nebăgarea de seamă, crezând că noi suntem neam de mămăligă și că Europa e ocupată. Nu este așa și nu are legătură cu a fi sau a nu fi „băsist“. Are legătură cu legea și cu morala, cu democrația și cu statul de drept. La referendum, nu vom vota despre Băsescu, vom vota dacă vrem să fim sau să nu fim prostiți de conspirația transpartinică a interlopilor, dacă vrem ca nu numai cine fură un ou să plătească, ci și un plagiator ordinar, care temporar e prim-ministru bățos și mincinos (asta pentru că mi-am adus aminte de declarația sa că s-a așezat pe scaun la Bruxelles din dragoste de țară, ca să nu-l lase gol). L-au prins furând texte, a desființat Comisia, dacă-l prind furând un bou desființează Judecătoria! Golani care te fac la buzunare sunt astăzi la putere. Noi trebuie să îi oprim. Legal, noi nu suntem ca ei. Cum? Vom vedea.
În toată această poveste am o mare durere personală legată de admiterea în Spațiul Schengen. Îmi doresc acest lucru, am suferit la fiecare amânare și acum, când văd că din cauza unor golani cu ifose de conductori de tren iar nu o să se întâmple, văd negru în fața ochilor. Sunt pescar de Dunăre, un pescar care de un an nu a mai prins un pește, asta nu e important pentru că vinu-i rece și mâncarea-i bună, dar dincolo, pe malul bulgăresc, e o cârciumă care pare grozavă, cu muzică live și debarcader. Poți să vii cu barca, așa cum fac ăia, la Snagov. Sigur au și Traminer de Târgoviște acolo, un vin alb, sec, cu un parfum minunat. Visez să trec cu barca, să beau un șpriț și să mă întorc. E visul meu, frate! Și Ponta nu mă lasă!

(www.gds.ro)

Tot in Gazeta de Sud de Oltenia puteti citi, la Opinii si editorialul lui Dan Cherciu:
"Vrajba vrajbei noastre".
Asadar citit edit. pe www.gds.ro

Adina Valean, sotia lui Crin stie sa aprecieze un barbat! Chiar daca e maritata cu un papagal

Declaraţia NEAŞTEPTATĂ a soţiei lui Crin Antonescu despre Băsescu

”Preşedintele Băsescu este un om politic curajos şi, în orice caz, de o calitate mult superioară PDL, aş spune chiar în antiteză cu cea a colaboratorilor lui din PDL. Prestaţia PDL a fost absolut lamentabilă şi jalnică. Din acest punct de vedere nu pot spune decât că preşedintele Băsescu a încercat să-şi pledeze cauza şi cred, că la nivelul argumentelor, cele pe care le avem noi vor fi mai puternice în faţa cetăţenilor”, este de părere Adina Vălean.



Sursa>>

Mihaela a scris:

Adina Valean, sotia lui Crin stie sa aprecieze un barbat! Chiar daca e maritata cu un papagal

Ăsta ar fi standardul pentru a fi considerat bărbat? Băse?!!!
În cazul ăsta prefer să fiu asexuat, ca parameciul.

Anahoret a scris:

Ăsta ar fi standardul pentru a fi considerat bărbat? Băse?!!!

E exact genul meu
Vai mie ,daca asta e standardul

Oare ii mai tremura miinile ?

Anahoret a scris:

Mihaela a scris:

Adina Valean, sotia lui Crin stie sa aprecieze un barbat! Chiar daca e maritata cu un papagal

Ăsta ar fi standardul pentru a fi considerat bărbat? Băse?!!!

Pai ce naiba sa mai zici cand vezi ca sotia lui antenescu il apreciaza asa pe base? Oricum, prin comparatie, standardul de langa ea e jos de tot, mult mai jos

Anahoret a scris:

În cazul ăsta prefer să fiu asexuat, ca parameciul.

Adina Valean a fost ironica dar a dat bine la fraieri si prosti care nu stiu sa citeasca printre cuvinte
Bravo Adina
Cind esti desteapta esti tare ,oricum nu te compari cu stalinista de macovei!!!

Fântâna blestemată
Opinii - Dan CHERCIU
(citeste alte articole de acelasi autor ť)



Dan CHERCIU





„A fost odată ca niciodată o țară binecuvântată. Împăratul care o cârmuia era un om drept și înțelept, iar supușii săi trăiau în armonie și bună rânduială. Nu curgea lapte și miere, dar erau multe bune și frumoase. O poveste care se respectă are printre personaje și pe Vrăjitorul cel Rău, fiindcă fără el nu ar exista intriga. Măcinat de pizmă că cei din jur sunt fericiți, trăia într-o peșteră respingătoare, chit că din afară semăna cu un palat indecent de mare. Într-o noapte de smoală, străbătută de tunetele unei furtuni asemănătoare unei crize cum țara nu mai cunoscuse, Vrăjitorul intră în laboratorul pe care astăzi l-ai confunda ușor cu un studio de televiziune, unde își convocă ucenicii troli pentru a-i îndeplini blestemul de a duce împărăția la pierzanie. Zis și făcut, înzestrați în ani buni de practică a magiei negre cu puteri malefice, vrăjiră împreună apa fântânii din fața palatului cu care toți locuitori își potoleau setea în zilele călduroase de vară, încât oricine o bea să-și piardă mințile.
Împăratul află ce se pune la cale. Își chemă imediat slujitorii fideli și montară în jurul fântânii panouri de avertizare scrise cu litere de o șchioapă: ŤApă nepotabilă. Consumul în exces poate cauza nebunie!ť. Este adevărat că fântâna acum vrăjită nu era singura sursă de apă, dar era cea mai comodă fiind ușor accesibilă, celelalte aflându-se la marginea împărăției de unde transportul era destul de obositor. Locuitorii aveau încredere în împărat, așa că înarmați cu găleți ocoleau zilnic fântâna și mergeau hăt departe să se aprovizioneze cu apă. Într-o zi, cel recunoscut ca leneșul și adormitul satului, trecând prin fața fântânii își spuse: de unde până unde să îmi cred eu împăratul, dacă are vreun interes ascuns să ne chinuie și să ne pună pe drumuri degeaba? Se uită în stânga, se uită în dreapta și își scufundă găleata în fântâna blestemată. Ajunse acasă înaintea celorlalți și bău cu sete apa din găleată, ba mai dădu și tuturor vecinilor și acolițiilor săi. Să vezi minune: se uitau unii la alți și nimic nu li se întâmplase, erau la fel de înalți sau de scunzi, la fel de frumoși sau urâți, până și culoarea ochilor le era neschimbată. Hă, hă, hă, izbucni leneșul, v-am spus eu că împăratul dezinformează și doar vrea să ne chinuie, apa e bună, uite că am băut și nu am pățit nimic! Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului. Degeaba împăratul dădu comunicate prin conferințe de presă, supușii, toropiți de căldură, începură pe rând să renunțe la drumul istovitor către fântânile de la margine și să bea apa vrăjită. Societatea împărătească se împărți la început în două, cei care beau apa fântânii și cei normali, care încă aveau încredere în împărat, dar simpli martori la cum se umple țara de nebuni. Zi după zi, numărul celor zdraveni scădea văzând cu ochii, alegând cu toții calea mai lesne de a bea din fântâna aflată atât de la îndemână. Împăratul privea neputincios cum unul câte unul supușii săi înnebuneau, întreaga țară altădată binecuvântată devenind pe zi ce trece un adevărat balamuc. Totul până într-o bună dimineață, când împăratul trezindu-se se uită în jurul său și constată că rămăsese singurul întreg la minte“.
Întrerup acum povestea pentru a fi cinstit și a vă spune că nu îmi aparține, iar ca să nu mă acuzați de plagiat am folosit ghilimele. Am auzit-o undeva sau am citit-o, însă mi-a încântat adolescența. Îmi aduc și acum aminte cât eram de nerăbdător să-i aflu finalul. „Nu sperați să aflați de la mine cine sunt țara, Vrăjitorul, leneșul sau supușii“, pentru că, la fel ca în filmele serioase, vă spun că „orice asemănare cu fapte sau personaje reale este pur întâmplătoare“. Un singur personaj vă pot dezvălui cine este: Împăratul sunteți fiecare dintre voi care judecați cu capul propriu ce se întâmplă în jur și refuzați cu obstinație să acceptați rețete prefabricate de către trolii care se străduiesc să ne transforme viața într-o casă de nebuni.
Sfârșitul pe care mi-l doream poveștii era cel clasic, ca în cele din urmă Vrăjitorul să fie înfrânt de către forțele binelui, vraja rispită, iar trolii ieșiți la lumina soarelui să se transforme în piatră. Din păcate, în viața reală poveștile nu se termină așa cum ne-am dori și nici povestea mea nu are un final fericit.
„Disperat, lipsit de soluții și înfrânt de singurătate, Împăratul se strecură printre nebunii care puseseră stăpânire pe palat, ajunse în fața fântânii blestemate și bău lacom o gură de apă vrăjită. Din acel moment, parcă se simți mai bine. Era și el la fel de nebun ca ceilalți“.

www.gds.ro

La vot, cu stângul înainte, marș!
Opinii - Adrian VOINEA
(citeste alte articole de acelasi autor ť)



Adrian VOINEA






„Se vorbește în ultimele ore de cele 10-11 porunci pe care președintele Comisiei Europene, Jose Barroso, le-ar fi dat premierului. Nu există așa ceva, nu avem un document în sensul acesta. Ar fi însemnat o depășire de atribuții inacceptabilă și de neimaginat a Comisiei Europene. Cum putea să-i dea dispoziție dl Barroso, un politician foarte experimentat, premierului României despre ce să facă președintele interimar al României? Așa ceva e de neimaginat“, a afirmat, potrivit Hotnews, președintele interimar Crin Antonescu.
„Problemele pe care mi le-a ridicat președintele Barosso (Jose Manuel Barosso - n.r.) dovedeau că au fost realmente mințiți grosolan de aici, din România. Pe unele dintre ele le-am rezolvat. Am și trimis astăzi un răspuns la cele 11 puncte ridicate de președintele Comisiei și a fost un lucru foarte bun. Eu m-am dus și am spus: acuzații ge-nerale, că suntem Siria, că suntem Ungaria, spuneți-mi concret că așa, în general... și doamna Macovei, isterică fiind, țipa că e lovitură de stat și după aceea a venit Curtea și a spus că e corect tot ce s-a întâmplat. Domnul președinte Barosso mi-a ridicat 11 probleme. Eu astăzi am făcut aceste răspunsuri și le-am transmis Comisiei Europene“, a afirmat Victor Ponta, potrivit Agerpres.
Greu de crezut că nu știu unul de altul. E de presupus că fiecare minte cât îl duce sau încotro îl duce capul. Și totuși, ce să cred eu, cetățeanul?
Două mesaje transmise în aceeași zi. Cine vorbește în numele României? Pe cine să creadă Europa, pe Antonescu sau pe Ponta? De ce una se spune la Bruxelles și alta la București, una se spune pentru Bruxelles și alta pentru proștii (ei așa ne cred) de acasă?
Din ce în ce mai clar văd că acești oameni vin cu dezastrul, pe termen lung ne vor izola, iar singuri, azi, nu putem trăi. Acum, lovitura de stat chiar le-a reușit, au dreptate, Europa nu-i poate opri.
Problema lor este Băsescu, rău e că și problema multora dintre noi, pe care măsurile de criză i-au afectat grav, tot Băsescu e. E simbolul crizei, simțim că dacă-l „omorâm“ pe Băsescu ne răzbunăm pentru toate necazurile. „Ai văzut bă, Chioru, l-ai văzut bă cu copilu’ ăla-n brațe, că bine i-a zis ŤChiriacť la Antena 3, o fi fost copilu ăla de l-a lovit, hă, hă“ - îl conversa un pensionar pe un alt pensionar în piață la Novaci. Ură, ura superioară a omului mărunt, dar mult care votează. E cool să-l înjuri pe Băsescu, e trendy. Până la urmă îl vor demite; în realitatea lor, pentru puciști, Băsescu e istorie, le trebuie, însă, legitimitate. Legitimitate conferită de votul popular care, în viziunea lor, va șterge toate ilegalitățile.
Popor, la urne, fuga, marș! Ai șansa să îl termini pe Băsescu, trăiască Antonescu, Ponta-Antonescu, Ponta-Antonescu-Voiculescu adică. O fi de bine, o fi de rău ? Mai avem timp să ne gândim.

www.gds.ro

Inepta şi iresponsabila strategie a echipei Băsescu
Opinii - Dragoș Paul Aligică
(citeste alte articole de acelasi autor ť)



Dragoș Paul Aligică









Dacă ar fi să ne luăm după liderii politici, analiștii și mass-media din Occident, avem deja toate datele să spunem că cine participă la acest referendum participă la legitimizarea unei lovituri de stat. Cetățeanul suveran care va participa la referendum face lucrul următor: În loc să spună „nu vreau să am nimic de-a face cu această poveste sordidă“, procedează asemenea unui rege care abdică legal și cuminte în față malversaţiilor cotropitorului, dând acestuia cel mai prețios dar: legitimitizarea.
Să presupunem totuși de dragul argumentului că referendumul va fi organizat corect, conform legii validate de Curtea Constituțională etc. etc. etc. Să presupunem de dragul argumentului că nu a existat nici un puci parlamentar, că Puterea va înceta să mai manipuleze regulile și că nu va încerca să fraudeze. Să presupunem deci că ar fi un referendum normal, nu unul în care se încearcă legitimarea unui puci parlamentar aflat în căutare de legitimizare internă, după ce cea externă i-a fost refuzată.
Să ne concentrăm pe acest benign scenariu ipotetic. Trei observaţii:
1. Să reținem înainte de orice esențialul: În fața poporului nu este adus Traian Băsescu. În fața poporului este adusă o propunere făcută de parlament către Popor. Tra­ian Băsescu a venit în fața Poporului la alegerile din 2009. Acum Poporul e chemat să se pronunțe cu privire la altceva: „Crede el, Poporul, că decizia parlamentului privindu-l pe Președinte trebuie validată sau nu?“. Atât. Băsescu este personaj secundar.
Toată povestea este deci despre parlament și o decizie a acestuia. „Poporule, zice parlamentul, o situație excepțional de gravă s-a produs, o abatere constituțională gravă a președintelui. Noi am zis că gata, îl suspendăm. Dar zi dumneata, nu-i așa că avem dreptate și trebuie suspendat ș.a.m.d.?“
Deci, aici nu este o situație electorală normală, este altceva. Cine crede că se află într-un scenariu electoral clasic e parașutat din alt film.
Deci, nu este vorba despre o situație electorală normală. De asta și regula care cere un cvorum și anumite condiții de participare. E o situație gravă, excepțională, cu implicații constituționale și politice majore. Nu merge că ne adunăm trei români, doi votăm DA și gata, decidem pentru restul. O situație excepțională cere să fie îndeplinite anumite condiții de cvorum. Condiția actuală e chiar blândă (cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente). Școala de gândire numită „economie constituţională“ dezvoltată de laureatul premiului Nobel pentru economie, James Buchanan, vorbește de mecanisme cum ar fi „supermajorităţile“, numere de peste 66% sau chiar 80%.
Logica e evidența oricui nu abuzează de beneficiile televiziunii moderne: Dacă n-ar fi așa, parlamentarii noștri veseli ar organiza din trei în trei luni puciuri parlamentare și apoi le-ar legitima prin referendumuri cu familiile și apropiații (cinci secții de vot în toată țara), în funcție de cum merg sau nu merg negocierile de împărțire a contractelor în parlament și în funcție de cum o grupare sau alta ajunge la frâiele puterii.
2. Conform celor de mai sus, e important să reținem că în toată această poveste nu este vorba despre legitimitatea sau validarea lui Traian Băsescu. Este vorba despre despre legitimitatea sau validarea parlamentului (pucist, în cazul de față). Mai precis a deciziei parlamentare. Mai departe, este vorba despre statul de drept și mecanismele sale la lucru.
Politic și procedural vorbind, parlamentul este chemat să dovedească Poporului ceva: Că președintele merită pedeapsă cerută. Dacă reușește să convingă, bine. Dacă nu, nu. Când respecți astfel de proceduri preemptive și asigurătorii se numește stat de drept. Asta este diferența între democrația liberală occidentală și alte sisteme.
Altfel spus și mai simplu: parlamentul trebuie să convingă Poporul că gravitatea faptelor este atât de mare, că peste nouă milioane de români vor fi atât de indignați și agitați că vor lăsa tot, masă, casă, televizor, concediu în Grecia, ieșind la vot să-și exprime poziția. Dacă nu ies, testul gravității în ochii Poporului nu este trecut. Punct. Indiferent de cum arată distribuția voturilor exprimate. Fără cvorum, rezultatul final este delegitimarea deciziei Parlamentului și prin implicație, a Parlamentului, în ansamblu.
3. În lumina celor de mai înainte, concluzia este clară: Dacă parlamentul nu scoate numărul de cetățeni constituţional-necesar la vot, e problema sa, nu este a președintelui. Legitimitatea lor e în joc, pe prima linie. A președintelui este doar în secundar, pe linia a doua, în momentul în care cvorumul este îndeplinit. Dacă nu este, nu e problema lui.
Pe scurt, următoarea poziție politică: „Vom cere demisia lui Băsescu dacă la referendum vin sub 50%, dar majoritatea votează contra“ este absurdă. În acea situație parlamentul este cel care are o problemă. Cum și-o rezolvă, este altă discuție.
De ce am făcut tot exercițiul de mai sus? Din două motive:
(a) Chiar dacă presupunem de dragul argumentului că referendumul va fi organizat corect, că nu se bazează pe și urmează să legitimeze un puci parlamentar, tot nu este clar de ce o persoană care consideră că tot tămbălăul nu este justificat, ar trebui să răspundă neapărat chemării la referendum. Prima reacție, naturală, este să ridici din umeri și să-ți vezi de treabă. Dacă parlamentul nu are altceva mai bun de făcut decât să organizeze consultări referendare aiurea, când îi dictează interesele de clan, e treaba lui. Ca şi cetățean al unei țări libere, nu ai nici cea mai mică obligație să participi.
(b) Imensa ineptitudine a atitudinii și strategiei adoptate de echipa Băsescu devine cu adevărat clară doar dacă este privită în lumina celor de mai sus. Țâfna bătăios-naivă pe care se bazează strategia lor devine evidentă.
Credeai că țara se află în criză politică generată de un puci parlamentar aflat în căutare de legitimizare internă, după ce cea externă i-a fost refuzată. Surpriză. Nu și în tabăra Băsescu. Nu. Acolo oamenii sunt pe cai mari. Sunt în plină campanie electorală clasică. Se comportă că și cum ar fi în benignul scenariul ipotetic de mai sus. Aprind făclii, dau ture cu bicicleta electorală, fac calcule socio-demografice, cântă, râd și dansează. Asta știu, asta fac. Ce poți cere mai mult?! Mâine poimâine te pomenești cu ei că anunță că da, Băsescu, într-un act de cavalerism și mândrie marinărească, își dă demisia dacă nu primește un minim de şase-şapte milioane de voturi.
Oricum, dl Băsescu însuși, într-un puseu de orgoliu, pare gata să se lupte om la om, ca la Smârdan, Vidin, Rahova, pentru fiecare vot în favoarea Domniei sale. Nimic altceva decât victoria la urne. Restul nu e acceptabil. Nu este dl Băsescu teoreticianul noțiunii că în politică trebuie să aduci voturi?! Dacă nu aduci, nu exiști. Este. Explică-i lui Machiavelli teoria asta. Sau lui Kissinger. Dar deviem de la temă. Băsescu, voturi: Asta știe, asta face.
În tot avântul acesta electoral, dl Băsescu și oamenii săi par așadar să fi uitat cu totul că povestea nu este până la urmă despre Băsescu. Este despre statul de drept. Este despre legimititatea sau ilegitimitatea primei lovituri de stat date în Uniunea Europeană. Așa cum se văd însă lucrurile la această oră, pentru ei însă totul se reduce la Băsescu Traian și miraculoasele sale aventuri electorale.
Ce dacă atitudinea lor pune în pericol viitorul statului de drept în România?! Luptă electorală să fie, ca să le arate el, dl Băsescu, ce poate când e vorba de electorat! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. O veste bună însă în toată această poveste: strategia adoptată de echipa Băsescu are toate șansele să intre în manuale la capitolul gafe, inepții, malpraxis. Și nu oricum. În top. E ceva.

www.gds.ro

Profesor universitar şi director al Şcolii de Jurnalism şi Medii Electronice din cadrul Universităţii din Tennessee, Peter Gross afirmă că articolele în presa din SUA sunt şi negative, şi neutre, şi pozitive, în funcţie de subiectul abordat

Născut în Timişoara în 1949, Peter Gross a emigrat cu familia în SUA încă de la vârsta copilăriei, iar după căderea comunismului a ajutat aproape 200 de jurnalişti şi studenţi la jurnalism din România să viziteze Statele Unite ale Americii în scopuri educative şi de instruire, iar în prezent continuă să primească la Universitatea din Tennessee studenţi care urmează cursuri postuniversitare. A acceptat cu plăcere un interviu pentru GdS. Deşi Peter Gross ştie bine limba română, răspunsurile le-a trimis în limba engleză, traducerea în limba română fiind făcută de Oana Olaru (Click News), profesorul Gross apreciind traducerea ca fiind fără greşeală.

I.J.: După căderea comunismului, v-aţi implicat în procesele de organizare a învăţământului jurnalistic în ţările Europei Centrale şi de Est (inclusiv în România), în programe variate de a aduce, din România, jurnalişti şi studenţi la jurnalism la studii în SUA etc. V-aş ruga să faceţi un bilanţ al acestor preocupări ale dumneavoastră pentru evoluţia presei din România.
P.G.: De când România s-a eliberat de regimul comunist am avut plăcerea şi privilegiul de a ajuta aproape 200 de jurnalişti şi studenţi la jurnalism din România să viziteze Statele Unite în scopuri educative şi de instruire. Şi acum primesc aici, la Universitatea din Tennessee, studenţi care urmează cursuri postuniversitare.
Este dificil să măsor efectele pe care aceste programe le-au avut asupra jurnalismului din România care, aşa cum ştiţi, este condus de un mediu politic, cultural şi profesional ce nu determină standarde profesionale menite să susţină un sistem democratic. Adică este greu de imaginat că jurnaliştii români pot pune în practică tot ceea ce au învăţat, ţinând cont de felul în care redactorii-şefi şi proprietarii de trusturi media percep jurnalismul şi jurnaliştii în general. Aş vrea să cred că aceste programe de instruire din SUA au avut unele efecte cumulative asupra jurnalismului din România, cel puţin la nivelul persoanelor care au fost implicate în aceste programe. Acest lucru rămâne de văzut.

I.J.: De fapt, pentru realizările obţinute în domeniul învăţământului de jurnalism şi comunicare, pentru formarea şi instruirea noilor generaţii de profesionişti din România aţi fost decorat de preşedintele României. Ce a însemnat această decoraţie pentru dumneavoastră?
P.G.: Faptul că am fost decorat de preşedintele României a reprezentat o mare onoare pentru mine. Dar, mai mult decât orice, oportunitatea de a-mi aduce contribuţia la un aspect al evoluţiei ţării mele natale după evenimentele din 1989 a reprezentat un privilegiu şi o onoare pe care le voi purta mereu în suflet.

Ziarele din SUA încearcă să găsească noi modele de afaceri care să le permită să supravieţuiască

I.J.: Prognozele prevăd modificări în privinţa ziarelor tipărite, respectiv diminuarea până aproape de dispariţie! Şi asta, deoarece ziarul on line câştigă tot mai mult întrecerea cu cel tradiţional. Totuşi, cum ar putea ziarul tipărit să se menţină? Ce fac marile ziare din SUA în acest sens?
P.G.: Ziarele româneşti au aceleaşi probleme cu care se confruntă publicaţiile din America. Nu există nici o soluţie uşoară pentru a rezolva scăderea tirajului şi reducerea numărului de cititori. Totuşi, aceste probleme nu sunt cauzate în mod exclusiv de apariţia noilor tehnologii de comunicare, ci sunt determinate şi de calitatea, credibilitatea şi profesionalismul jurnalismului.
Jurnalismul de calitate va fi căutat întotdeauna de cititori, pentru că oamenii au nevoie de informaţii şi ştiri, iar acest fapt nu se va schimba. Prin urmare, ziarele vor supravieţui, într-o formă sau alta. Ziarele din Statele Unite încearcă să găsească noi modele de afaceri care să le permită să supravieţuiască, folosesc noile tehnologii în moduri rentabile din punct de vedere economic şi se străduiesc să combată deprofesionalizarea jurnalismului, din cauza căreia cititorii s-au îndepărtat. Va mai fi nevoie să treacă încă cel puţin cinci ani înainte să putem evalua dacă lupta purtată va fi şi câştigată şi sub ce formă s-ar putea arăta victoria. Bineînţeles, e posibil şi ca ziarele să eşueze, caz în care va fi nevoie să se inventeze alte platforme pentru informaţii şi ştiri.

I.J.: Cum vedeţi menirea profesiei de ziarist în viitor?
P.G.: Aşa cum am spus, întotdeauna va fi nevoie de jurnalism. Profesia, considerând că este vorba de o profesie şi nu doar de o simplă ocupaţie sau meserie, va trebui să fie definită în funcţie de natura sistemului socio-politic ce domină o anumită societate. România trebuie să decidă dacă va avea sau nu o democraţie cu adevărat liberală. Această decizie va defini în mare măsură rolul pe care jurnalismul trebuie să îl joace şi, implicit, standardele profesionale ale jurnalismului – sau lipsa lor.

I.J.: Aţi publicat lucrări, articole şi cărţi despre jurnalism şi ştiinţele comunicării. Care va fi viitoarea dumneavoastră carte?
P.G.: Următoarea mea carte evaluează sistemul mass-media din România în comparaţie cu toate celelalte sisteme mass-media şi sugerează o abordare bazată pe cultură pentru înţelegerea jurnalismului din ţară. Cartea va fi publicată de editura Polirom spre sfârşitul acestui an.
În România există o democraţie bazată
pe elite

I.J.: În urmă cu mulţi ani (1995) aţi afirmat că aveţi speranţa că România se va alătura familiei de naţiuni democratice. Care este opinia dumneavoastră despre România de astăzi - în privinţa democraţiei?
P.G.: În România, munca nu este terminată. Democraţia încă este la începuturi, iar elitele din România folosesc libertăţile câştigate în 1989 în scopuri personale, nu în beneficiul ţării. Există voci care au catalogat democraţia României drept una „neliberală“. După părerea mea, problema este reprezentată de faptul că în România există o democraţie bazată pe elite, iar acest lucru implică foarte multe aspecte negative.

I.J.: Cum regăsiţi imaginea României în presa din SUA?
P.G.: Nu se scrie foarte des despre România în presa din America. Dacă şi când se scrie despre România, articolele sunt şi negative, şi neutre, şi pozitive, în funcţie de subiectul abordat. Cred că articolele care s-au scris au fost corecte, iar acest lucru se datorează parţial faptului că între Statele Unite şi România există şi se dezvoltă relaţii pozitive, avantajoase reciproc. Cel puţin nu mai avem de-a face cu subiectul repetat obsesiv al orfelinatelor din România; măcar din acest punct de vedere pot spune că perspectiva asupra României este pozitivă.

Elevii americani, foarte interesaţi de ceea ce se întâmplă în Europa de Est şi, mai ales, în România

I.J.: Sunteţi născut în România (Timişoara), aţi ajuns în SUA când eraţi copil, acolo aţi studiat şi v-aţi afirmat profesional. Ce v-a determinat, după 1990, să vă implicaţi în multe proiecte pro România?
P.G.: Voi purta mereu în suflet şi în minte locul naşterii mele. Sunt legat de Timişoara din punct de vedere cultural şi emoţional, fără îndoială, şi a fost normal să mă întorc în România după 1989. Am vrut să ajut România aşa cum puteam şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.

I.J.: Ocupaţi în prezent prestigioasa poziţie de Director School of Journalism and Electronic Media College of Communication and Information The University of Tennessee. Ce le spuneţi elevilor americani despre România 2012?
P.G.: Rareori predau la clasă, dar când se întâmplă predau un curs de comunicare internaţională, iar în acest context se întâmplă deseori să discutăm despre România. Elevii americani sunt foarte interesaţi de ceea ce se întâmplă în Europa de Est şi, mai ales, în România, o atitudine pe care bineînţeles că o încurajez.

I.J.: Care este imaginea dumneavoastră despre presa din Craiova?
P.G.: În general citesc presa din România, dar nu m-am uitat recent pe ziarele din Craiova. Va trebui să îmi propun să fac și acest lucru pe viitor.


(www.gds.ro)

Despre doctoratele în Drept
Opinii



Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:









Povestea halucinantă a plagiatului primului-ministru va rămâne o pagină neagră în istoria dreptului și a învățământului juridic din România. Atât juriști, cât și profesori de drept consultați pe această temă în ultimul timp s-au întrecut în explicații despre „specificul“ redactării unui doctorat în drept. Am aflat cu acest prilej că citarea este facultativă, că tezele de doctorat sunt în mare parte conspecte ale lucrărilor deja publicate în domeniu și că, legea fiind una singură, doctoratele în drept nu pot aduce contribuții originale.
Aceste afirmații sunt stupefiante. Ele pun sub semnul întrebării munca de cercetare a generații de juriști care știu foarte bine că cercetarea juridică nu este deloc diferită ca rigoare, nivel intelectual și contribuții originale față de cercetarea în filozofie, istorie sau științe politice. A spune că legea este una singură și, ca atare, un doctorat nu poate aduce contribuții originale este ca și cum ai spune că revoluția din 1848 este una singură și, prin urmare, nu se pot scrie lucrări originale pe această temă. Lipsa de reacție a comunității juridice din România la asemenea enormități este de neînțeles.
Cercetarea juridică de doctorat nu se limitează la studiul textelor unor legi sau tratate. De fapt, un asemenea studiu nu este suficient nici măcar pentru a promova un examen de anul întâi la o facultate de mâna a doua. În realitate, doctoratele în drept se întind pe întreaga paletă metodologică pe care o regăsim în toate științele sociale contemporane. Ele pot fi studii de sinteză a mai multor domenii de drept (spre exemplu, „Constituționalizarea dreptului penal“), cercetări de drept comparat („Regimul juridic al frontierelor în dreptul românesc și european“), studii istorice sau de istorie intelectuală, studii interdisciplinare la confluența diverselor domenii („Profilul ADN în domeniul justiției penale“). Toate titlurile menționate mai sus sunt ale unor teze de doctorat susținute în ultimii ani la Facultatea de Drept a Universității București.
Cercetătorii care au scris aceste teze, ca de altfel toți absolvenții Facultății de Drept a Universității București, s-ar fi putut aștepta ca facultatea pe care au absolvit-o să le protejeze reputația studiilor universitare. Facultatea de Drept este o instituție de mare importanță în istoria dreptului românesc, ai cărei mulți profesori și absolvenți au practicat dreptul cu pricepere, demnitate și curaj în istoria plină de evenimente a ultimilor 150 de ani. Ca atare, facultatea ar fi trebuit să fie prima interesată a cerceta acuzațiile de plagiat, dat fiind că această instituție a acordat titlul controversat. Refuzul Consiliului Facultății de a se implica, nerăspunzând – pe motiv că îi lipsește „competența legală“ - solicitării Universității București, din care face parte, este greu de înțeles. În aceste condiții, demisia decanului Baiaș este un act de onoare ce se cuvine salutat. Nu ne rămâne decât să sperăm că proiectele de reformă atât de necesare pe care decanul Baiaș le-a demarat în ultimii ani, cu ambiție, viziune și tenacitate, nu vor fi abandonate.

Vlad Perju

'N.R. - Vlad Perju este doctor în drept la Harvard Law School și profesor de drept constituțional american și comparat, drept european și filozofia dreptului la Boston College
(www.gds.ro)

Ion a scris:

Povestea halucinantă a plagiatului primului-ministru va rămâne o pagină neagră în istoria dreptului și a învățământului juridic din România.

Ioane teza lui a fost in 2003 da?
Cum naiba au inceput acum sa zgirme chestia asta,oare comisi aia ce i-a dat doctoratul nu e de vina ca doar cineva l-a verificat nu?
Ce oribil si ce fata avea cel care a zic cind esti "doctor in drept esti tare"
don dottore,oripilant,deci mi-e frica doar cind il vad cum poti sa iei apararea unui om plin de ura si inversunare,cel care a pocnit un copil,care plinge cu lacrimi de crocodil,care se hahaie si bea impreuna cu becali,danseaza cu tigancile,asta e rangul si cultura unui presedinte pe care nici hainele nu mai stau ca lumea,mie mi-e rusine.
Tin foarte mult la tinuta chiar daca arati ca naiba,cum si-a permis sa-l faca pe Antonescu paiata ,el se compara cu acel om frumos,destept si elegant???
Vai noua,du-te la vot ca poate asa scapam de diavolul si flacara care o tine aprinsa

Nu eu am scris, ci am postat ce zice un roman cu studii in drept la facultati de prestigiu
din lume. Asta pentru a mai vedea ce zic si altii decat cei de la Antena 3 sau Realitatea TV.
Se pare ca acest profesor nu e contaminat politic.
Acesta e motivul pentru care am postat articolul.
Ar trebui sa intelegem ca presa are un mare rol in formarea opiniei noastre.
De aceea trebuie sa avem acces la o presa independenta, neutra, asa cum scrie in interviul de mai sus, tot cu un roman, de care ar trebui sa fii mandra, Geta, fiind timisorean de-al tau.

E adevarat ce spui si tu ca exprimarea lui TB lasa de dorit, dar raspunsul lui CA vine pe masura:
"epava politica".
Daca unul dintre cei trei nu cedeaza, riscam sa intram in cercul vicios al violentei verbale, din care nu se poate iesi decat prin scoaterea celor trei din cerc si trimiterea lor la" lada cu
gunoi a Istoriei".
Imi zici sa merg la vot. Eu am spus ca, de cand sunt aici, n-am votat niciodata.
Nu voi face exceptie acum. Mai cu seama ca, daca nu votam, avem sanse sa scapam de toti trei, asa cum au promis: CA si VP imediat dupa referendum, iar TB in noiembrie, cu conditia modificarii Constitutiei, cu care eu sunt de acord.
Adica: trecerea de la 5 la 4 ani pentru mandatul Presedintelui, si Parlament unicameral, cu un numar de 300 de alesi. In plus, asa cum zicea si un fost chestor al Politiei, alesii trebuie schimbati mai des, ca sa poata sa-i judece ceilalti.
Eu sunt pentru limitarea numarului de mandate la DOUA pentru toti alesii si numitii neamului, in orice functie.

Asadar fiecare sa faca cum vrea. Nu indemn pe nimeni in niciun fel.
Eu voi respecta rezultatul referendumului oricare ar fi.
Numai lumea sa inceteze sa se mai insulte reciproc si sa se uneasca pentru iesirea din criza
economica, dar din cea politica.

Doamne, ajuta!
Ion

Asta stiu ca ai plagiat

Glumesc,Ioane dar logic ce mama naibii nu-mi dai dreptate ca si faza cu plagiatul si arestarea lui nastase sunt puse la cale intr-adevar de o epava nu de un om,un om nu poate uri in halul asta,asa ii doresc sa plateasca si el, au ungurii o vorba cu ce mina dai cu aia primesti.

Eu vreau doar un mandat iar la camere nu stiu cum e.

Dar nu inteleg de ce implici atit de mult daca esti plecat cu familia,uite pe fata mea nu o intereseaza nimic ,a zis sa ne spalam cu el pe cap ca cica noi l-am ales.
A,stie ca eu nu ,nu mi plac oamenii insemnati ca-s rai si s-a dovedit
Auzi Ioane dar de ce nu vedem nici un pedelist inchis uite anastase care a furat pe fata,Doamne cita nedreptate,duta,videanu niste hoti ordinari , e unul la mine in oras alin popoviciu,de ce ?????

Okay!
Ai dreptate, Geta! Ma implic cam mult, dar numai pe forum.
In realitate, nu merg la vot, desi Andrei Marga a dublat acum numarul sectiilor de votare in strainatate.
De ce? E simplu de inteles.
Cand era vorba de legea prin care majoritatea celor care se prezinta la vot este suficienta pentru demiterea Presedintelui, a zis ca sunt suficiente 150 de sectii de votare.
Cand s-a schimbat cu 50%+1 din cei inscrisi pe liste, a dublat numarul sectiilor de votare la
301 de sectii in strainatate.
Ca sa poata sa vina cat mai multi, nu-i asa?
Plus marirea numarului de ore de la 12 la 16.

"Intersul poarta fesul", nu?

Iata un motiv in plus pentru care nu o sa ma implic in niciun fel.
Adica: nici nu ma inscriu pe liste, desi eu figurez la Serviciul Pasapoarte ca "cetatean roman cu domicilui in strainatate".
Asa incat, vorba sorei dvs.:
"Faceti ce credeti cu ei...."

Dar sa nu mai zica nimeni cum s-a zis la alegerile trecute despre
Diaspora. Sau cum zicea un jurnalist la Antena 3: "Si asa ei nu platesc impozite..."
Acum, insa, dupa schimbarea legii, tace chitic.

Imi cer scuze, Geta, daca m-am implicat prea mult.
Dar tu mi-ai cerut intr-un post destul de recent, sa vin la vot.
Nu! N-o sa vin si nici n-o sa ma mai implic deloc.
Va urez succes si sanatate tuturor!
Sa vi se implineasca toate dorintele si sa fiti fericiti!

Cu sinceritate,