CAMERA DE WHISKY (II)

În anii '80 nu putea fi vorba de Internet nici măcar în SUA. Abia atunci devenea din reţea militară reţea civilă. Eu am făcut analogia cu maşina de scris pentru că ştiu care era procedura -- mă bătea gândul la vremea aia să-mi cumpăr una -- şi, bănuiesc că şi cu calculatorul ar fi fost la fel. Iar conectarea la Internet cred că ar fi fost mult mai dificilă decât aprobarea pentru telefon.

A propos, nici eu n-am avut telefon până, hăt, prin 1992-1993. În schimb ai mei, la Plopeni, aveau!

Păi suntem cam de acelaşi leat cu telefon. Eu am avut telefon independent, dar m-am mutat aici unde locuiesc în prezent. Atunci mi s-a oferit telefon cuplat şi l-am refuzat. M-am adresat primului secretar pe judeţ şi n-am primit niciun răspuns. După vreo trei luni, la pregătirile pentru ultimul 23 August, l-am avut repartizat cu îndrumarea organizării pe şeful de cabinet al primului secretar. Din vorbă în vorbă, după câteva zile, a deschis şi subiectul telefonului. L-am lăsat cu gura căscată când i-am spus că nici nu aveam nevoie de telefon pentru că locuiam aproape de serviciu, dar că am insistat să am telefon independent aşa din abmiţie pentru că am avut telefon independent şi mi s-a oferit cuplat deşi în firida legăturilor telefonice erau destule circuite libere. Şi i-am mai spus că dacă din altă parte cineva are treabă cu mine n-are decât să folosească maşina de serviciu că pentru mine nu este o problemă să mă deplasez pe jos în oricare colţ al oraşului.

După ce au căzut vechile structuri şi s-au limpezit apele la PTTR m-am trezit şi cu răspunsul la cererea de instalare a telefonului independent. Am primit numărul unui fost securist. Tot mereu mă sunau şi îl căutau pe ăla. Până m-am şucărit şi i-am înjurat spunându-le că nu au decât să-i ceară ăliuia noul număr de telefon nu mie. Apoi a venit vremea când am renunţat şi la ăla şi după un timp mi-am instalat RDS. Şi drep să-ţi spun, aşa mult vorbesc la telefon că nici nu cosum minutele gratuite.

Eu cred ca in toate vremurile si in toate tarile au existat valori si non-valori.
Intotdeauna unii s-au dus la concert si altii la lautari,
unii la restaurant si altii la birt, sau la spelunca.

Ati vazut la Realitatea "Gala ''Zece pentru Romania''"?
Mie mi-a placut foarte foarte mult !!!!!!!!!!

Si apoi, fiecare dintre noi "place" o valoare, pe care altul o considera "non-valoare".

aurora a scris:

...fiecare dintre noi "place" o valoare, pe care altul o considera "non-valoare".

Asta cam asa este...
Si prostul are "valorile" lui.

Aici, acum, vă îndrum la spusa lui Shakespeare despre nebunul înţelept şi înţeleptul nebun.

abbilbal a scris:

Anahoret a scris:

...Uite şi măcar că discutăm aici, pe forum; în vremea "ailaltă" n-ar fi fost posibil. Am fi fost ca în China.

Uite o chestiune ce am comentat-o cu bucureşteanul la care am fost în vizită de lucru.

Eu cred că am fi avut internet şi în vremea ailaltă. Şi asta nu pentru că Ceauşescu ar fi fost aşa darnic, ci pentru că România se află într-o zonă geografică peste care trec multe reţele şi marile reţele ar fi fost strangulate dacă România nu ar fi fost parte componentă în reţea. Cert este că securitatea ar fi avut mult de lucru iar noi am fi fost intens bruiaţi.

Internetul nu depinde de zone geografice. De exemplu aproape tot ce trimitem noi trece intai prin serverele din S.U.A.

Anahoret a scris:

zaraza26 a scris:

Cum sa ia atitudine?

Asta este o întrebare a dracului de interesantă!

Dar se cere o completare: "Cum să fac ca atitudinea pe care o iau să fie luată în seamă?"
Să încercăm o mişcare gen flower-power a anilor '60? Ce a mişcat respectiva mişcare?
____________________________
P.S. Nu fac pe pesimistul de serviciu. Chiar mă frământă ideea şi, întâmplător sau nu, ai pus degetul pe rană.

Unirea face puterea. E vremea ca oamenii iubitori de dreptate si adevar sa se adune si sa dea un impuls nou societatii. Asta se intampla in miscarea aia care a pornit de la Alexandra Svet si din care zece au initiat cele trebuincioase unui ong. Din pacate cei din Bucuresti au cam disparut, in Timisoara nu sunt trei care sa organizeze un ong, dar cu timpul ne vom aduna. Alexandra Svet, daca nu stiai, a disparut demult, de prin octombrie. Cei zece(cu aproximatie) au iesit din facebook si au facut un site, cu mijloace minime.
http://www.romania-noastra.org/home

abbilbal a scris:

zaraza26 a scris:

...sa spunem ca manelele nu ne reprezinta, ca sunt doar un accident, din pacate foarte mediatizat. Dar daca intalnim des manele, nu inseamna ca e caracteristic romanilor. E un timp al non-valorilor. Sau a fost. I se apropie sfarsitul.

Eu cred că sfărşitul nonvalorilor se vede cum se vede şi luminiţa de la capătul tunelului.

Nu vreau decat un minim de normalitate.

Anahoret a scris:

Ca să ai Internet trebuie, mai întâi, să ai calculator. Or, pe vremea cealaltă, dacă voiai să ai o maşină de scris trebuia să o înregistrezi la miliţie. Dar mai înainte, ca să ai voie să o cumperi, trebuia să dai o mulţime de declaraţii prin care trebuia să justifici de ce vrei să o achiziţionezi.

Cam la fel s-ar fi întâmplat şi cu calculatoarele. Bineînţeles că România n-ar fi putut rămâne în afara curentului, măcar că tiriştii le-ar fi introdus în ţară... sau cei cu rude în străinătate. Deţinerea lor în mod legal ar fi necesitat însă declaraţiile date la Miliţie iar conectarea ar fi fost strict supravegheată. Aşa cum erau supravegheate şi convorbirile în stăinătate.

Spre exemplu China -- care este un stat totalitar -- este pe locul 4 în lume privind numărul utilizatorilor de Internet: 162.000.000 useri.

sursa: http://www.photius.com/rankings/communications/internet_users_2008_1.html

România este pe locul 36 cu 5.063.000 (cam câţi l-au votat pe Băse ). Dar, dacă facem procentajul, constatăm că în China numai 16% din populaţie foloseşte Internetul, faţă de 25% la noi. Asta înseamnă, totuşi, democraţie.

La ce populatie are China, cred si eu!! Ar trebui facut un clasament pe procente!

Anul ăsta, oricât de amărât a fost Moşul -- parşivul ăla de l-am pus în avatar -- a reuşit să-mi aducă ceva de suflet. Cred că a fost cea mai frumoasă surpriză pe anul ăsta. Abia astept să încep din nou naveta şi s-o citesc. Să vedeţi ce-o să vă stresez din nou cu citate!

Colindul Mânzului Sec
de Cristian Tudor POPESCU

Poem fals

Moş Crăciun, bătrânul tandru,
Sclerozat, cu paşii mici,
A venit şi anul asta
Ce-o mai căuta pe-aici?

Moş ţicnit şi singuratic
Ai răzbit tu prin nămeţi
Dar în sufletele noastre
Nu intra, că ai să-ngheţi

Iar mi-ai adus ceva ciurucuri
Vreun ursuleţ, vreo păpuşică chioară
Eşti incorigibil, bătrâne,

Ia zi, n-ai cumva o ţigară?
De fapt eşti un escroc patent
Mă amăgeşti mereu cu jucărele
Cu chipul mamei, cu un brad
Şi-mi iei un an întreg pe ele

Un an din viaţa mea de şoim
De şoim feroce şi sarcastic
Şoim împăiat visând la cer
Cu ochi rotunzi şi reci de plastic.

Moş Crăciun, bătrân nebun
Nu mai am nimic să-ţi spun
Am fost eu vreodată copil?
Şi-ar fi bine să mai ştii
La anu dacă mai vii
Te duc să stai cu tata, la azil.

Decembrie 1986

_______________________________
P.S. Perfect valabil şi pentru zilele noastre.

Ce m-a relaxat acel Poem fals!

Nu mă pot abţine să nu postez ceva din articolul lui Dan C. Mihăilescu – criticul meu preferat – apărut în ultimul număr din "Idei în dialog" (director prost, revistă bună: uite că se poate şi fără manager dacă ai echipă destoinică).

Dar să revin la articol.
Aşa cum m-am obişnuit, Dan C. Mihăilescu face o trecere în revistă a apariţiilor (literare) de peste an... nu înainte de a-şi vărsa năduful (asezonat cu câteva picături de venin din cea mai bună calitate) pe Uniunea Scriitorilor din România. Cum în lumea literară – ca în tot mediul intelectual, dealtfel – orgoliile şi vanităţile au alte dimensiuni, îl las cu durerile lui (cine vrea poate găsi articolul pe net) şi trec la subiecte literare care mi-au atras, în mod deosebit, atenţia.

Primul ar fi comentariul criticului la cartea "Creştetul gheţarului" care este jurnalul Constanţei Buzea (soţia lui Adrian Păunescu) din perioada 1969-1971, volum apărut în seria de memorialistică a editurii Humanitas (cred că Dan C. Mihăilescu primeşte ceva dividende de la Liiceanu de-i tot pomeneşte editura, dar asta-i altă treabă). De ce m-a interesat respectiva lucrare? Poate şi dintr-un oarecare spirit voyeuristic, întrucât Constanţa Buzea scrie în jurnalul dumisale povestiri din alcovul Uniunii Scriitorilor din România. Sau, cel puţin, autorul articolului aşa lasă să se înţeleagă.

Iată ce scrie Dan C. Mihăilescu:
Scriu, însă, de Constanţa Buzea în context USR-istic, fiindcă, în afara axului malefic, umilitor şi efectiv chinuitor al cărţii – care este, bineînţeles, Adrian Păunescu –, notaţiile poetei cuprind o mulţime de nume din breaslă [am sărit peste pomelnic n.m.] cu petrecerilile sforăriile, ambiţiile, chiverniseala, împrumuturile la Fond, adulterele, complicităţile politice, fricţiunile inter-generaţioniste ş.a.m.d. Sigur, scopurile şi maniera se situează exact antipodic faţă de jurnalul lui Mircea Zaicu (aici nu domină sarcasmul, ci afectivitatea, nu detaliul incriminării ci sugestia delicată, nu procesul verbal caustic detaliat, ci mărturia nevinovată etc.), dar ca poziţionare faţă de fenomenul scriitoricesc instituţionalizat şi, mai ales, faţă de perspectiva domestică a vieţii literare, jurnalul Constanţei Buzea conţine o sumă de observaţii suculente pentru cine are răbdarea (şi experienţa) cutreierului prin culise.

Spun asta fiindcă am presentimentul că toată lumea se va arunca, inevitabil, pe detaliile urâte, jenante, meschine, crude, sadice (dar şi masochiste!) ale mariajului cu Păunescu ("amorul nostru – abrupt, nesărat, sumar, ca un viol, ca o nesăbuinţă (...) Să mă ocrotească spre a mă supune, poate ca pe o victimă ideală, uşoară, nu ca pe un partener. Să-i rămân în permanenţă la îndemână, ca o pradă pe care să nu o extermine fizic. Viaţa noastră a devenit o bizarerie, un ghem de lână cu molii în depănătură – minciună ce se complică şi din vina mea, până astăzi, într-o criză crâncenă, nesfârşit război fără învingători"), ignorând peisajul literar înconjurător şi în special capitolul american al cărţii, cu un Mircea Eliade memorabil.

Hmm... deci maestrul face ca şi Tomazian: "Nu că zic dar spun!". Adicătelea povestirile de alcov ale Constanţei Buzea conţin "o sumă de observaţii suculente pentru cine are răbdarea..." însă Dan C. Mihăilescu vrea să ne ferească de păcatul căderii în "detaliile urâte, jenante, meschine, crude, sadice (dar şi masochiste!)" ale mariajului poetei cu Adrian Păunescu deoarece observaţiile au ingenuitatea "mărturiei nevinovate". Păi maestre... ai reuşit să împuşti doi iepuri dintr-o lovitură: ai tras un perdaf Uniunii Scriitorilor (adică eu n-am nimic cu ei, dar uite că racilele sunt adânci şi vechi – nu că n-ar fi) şi apoi îi treci cititorului pe la nas ceva parfum de rufe spălate pe balconul familiei!

Eh! Poate că n-am să mi-i cheltuiesc din bani pentru cartea Constanţei Buzea. Dar, dacă o găsesc la bibliotecă...

Am încercat si eu în trecut s-o citesc pe Buzea dar nu am mers niciodată până la capăt.
Probabil, nu pentru lipsa de valoare a scrierilor ei ci pentru că nu era pe gustul meu.
Ori era vorba de amândouă?!

Adevărul e că si-a ratat o parte însemnată din viată alături de cineva ce nu merita atentie ca om. Nu am nimic împotriva poetului Păunescu, dimpotrivă îi admir talentul si Opera dar mă opresc aici cu admiratia.

Exact acolo m-am oprit şi eu!

Anahoret a scris:

Exact acolo m-am oprit şi eu!

Si eu,ca papagalul

A apărut Getuţa!

Dacă tot am atins subiectul Constanţa Buzea...

Acolo unde cred că eşti
de Constanţa Buzea


Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.

Cum ninge alb, e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.

În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.


Din volumul "Ape cu plute", 1975

Afară e vară se-ntîmplă să simţi
de Constanţa Buzea

Mă cere, mă naşte
Şi-n viaţă mă lasă
Colina – această genune frumoasă.

Nu ştiu ce se întâmplă, petreceri de taină,
Tămîia din brazi o sorb frunzele pale,
Asupra mea vine cu mîinile tale
O umbră străină în vechea ta haină.

Afară e vară – se-ntîmplă să simţi
Cu sîngele rece,
Cu frigul în dinţi.

Ca fructele-ciorchine stau pietrele-n val.
Hotarnic e murmurul care le vine
din morţii închişi în ulcioare pe deal.

Cu cît mă despart de putere, de zile,
Cîştigul se strînge-n pupile,
Închide tu ochii
Şi trece-mi în somn
Cu dor, răstignitul meu domn.

Din volumul "Răsad de spini", 1973

Apă de uscăciune
de Constanţa Buzea


miroase-a frunze
duhul tău doamne
fără de corp

se-nfundă sorbul
vremii ascunse
în vinul orb

toamnă-i în vie
cerul coboară
singur te simt

mut sub povară
de poezie
pol de argint

în zale plânse
în rugăciune
prin tine sunt

teamă de apă
de uscăciune
şi de cuvânt

fân alunecă-n
nesemănare
singur divin

panta ca piatra
taina secată
grauri ca grindina vin

din volumul "Roua plural", 1999

Arborii
de Constanţa Buzea


Arborii, ieri
Pluteau sfiiţi
Şi erau reci.

Cum să le ceri
Să le promiţi
Că-i înţelegi?

Penet de argint
Şindrile vechi
Pe-acoperişe.

Sufletul tău
Nemaisperând
Să-şi vină-n fire.

Păreri de rău
Seamănă-n gând
Dezamăgire.

Din volumul "Ape cu plute", 1975

Un interpret care-mi este la suflet: Alexandru Andrieş.
Două cântece de pe primul său disc "Rock'n'roll" 1986. Îl am pe vinil şi l-am pus şi pe 4shared.

Fără tine nu (2)


Cântec de drum bun
(ăsta-l pun când m-apucă strechea s-o iau pe coclauri... )

si mie-mi place tare Andries... e cantaretul tineretilor, el si Adrian Enescu.
Am cumparat la vremea aia, tot ce aparuse (vinil)

Şi eu!
Până la "Interzis" am tot!

Poeziile lui Buzea din fată nu sunt tocmai rele!

Te salut Anahoret!
Gata ai terminat cu "prăsitul"? Sau azi ai avut liber?