REVERII ADVERSE...poezii de Mihai LEONTE

SUNT FERICIT

Sunt fericit că n-am reacţii
Că sufletul nu mi-i împărţit
În numere abstracte sau în fracţii
Doresc să fiu mereu tot fericit.

Nu încerca să mă dejoci
Căci sigur nu vei avea succes
Oricum ai vrea să te întorci
Tu mai ai încă de mers.

Desigur drumul ţi-l urmează
Şi caută-ţi calea prin timp
Chiar inima de-ţi oscilează
Viaţa va trece zburând.

1964

***
Apreciez şi îţi acord o mare preţuire dragă prietene şi coleg, Mihăiţă LEONTE, căci m-am regăsit în versurile tale şi nu mă mai satur a le citi. Dacă ai fost bun tânăr, fii bun şi la bătrâneţe. Scrie în continuare!

Ionel CÂNDREŞ
Pensionar Oţelul Roşu.

UMBRE

Fiinţe mistice, amăgitoare
Prin faţă mi se perindă,
Stau lângă masă în picioare,
Cu privirea fixată în grindă.

Filme cu desene animate
Privesc pe ecranul câmpiei,
M-acopăr de nostalgii uitate
Umbre frumoase ale copilăriei.

Zile frumoase, nopţi înstelate
Vise de călătorii astrale
Se sfarmă în a inimii cetate
Fantome pur imaginare

Secvenţe reale de viaţă,
Autentice fără sens relativ
Ies din minte la suprafaţă
Stafii ce mă fac emotiv.

17 ianuarie 1966
Baia de Arieş

FANTEZIE ?

Din îndepărtate ţinuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământeşti
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu pluteşti.

Şi nu ştiu care din amândoi
Dorinţa vrea să-şi scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
Să nu fie cuprins de îndoială.

Spre mine te poţi îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îţi voi fi aproape.

N-aş vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaştini să mă scufund
Vreau să merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.

1964

FAGUL MONUMENTAL

Trăieşti pe malul apei line
Când timpul liniştit domneşte
Şi totul în natură se odihneşte,
Iar zările-s curate şi senine.

Te clatini În faţa vântului puternic,
Iar fruntea-ţi înfrântă parcă plânge,
Dar niciodată trupul nu-ţi va frânge,
Vântul ăsta cât e de nemernic.

Alături de tine sălbatice stânci
Te înconjură atât de magistral
Între ele tu eşti mai colosal
Trufaş coroana spre cer ţi-o ridici.

Priviri spre tine au cătat cu drag
De secole ai stăpânit veşnic pădurea,
Spre tine nu s-a îndreptat securea
Rămânând mereu acelaşi tânăr fag

22 octombrie 1964
Baia de Arieş – Muncel

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un ţel
Dar care este în esenţă?
Între paşnic şi rebel
O fi vreo diferenţă?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu-mă degeaba poate,
Alerg aşa neîntrerupt
Şi n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga aşa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

RĂSPUNDE-MI !

Să te şterg din inimă de tot,
Nu crezi că e mai bine să rămâi?
Pleacă sau rămâi, sunt de acord
Şi aceeaşi mereu o să fii.

Să te dau uitării vezi, nu pot
Chiar dacă tu vei vrea s-o fac,
Mi-aş aprinde în inimă un foc
Pe pământ nimic nu mi-ar fi drag.

Surâsul blând, sfielnic de unde oare
Să-l mai împrumut atunci?
Rămân încă destule sub soare.

Visările vor fi desigur şi mai lungi,
Sentimentele, doar întâmplătoare.
Tu, dacă vrei poţi să mă alungi.

6 februarie 1966 Baia de Arieş

N-AM SĂ POT

N-am să pot descrie în cuvinte
Înălţimea la care tu m-ai ridicat
Nici culmile ce mi le-ai indicat,
Drumul ce duce tot înainte.

Orice vers, mereu clarificat
Va aduce noi amintiri în minte,
Păstrându-le pe toate sfinte,
Pe tine care sus m-ai înălţat.

N-am să reuşesc să-ţi dau
Tot ce aş vrea din univers
De aceea în dileme tot mai stau.

Din când în când îţi scriu un vers,
Inspirându-mă din Heine sau Lenau
Rămânând din minte-ţi şters.

Ehe, heeee! Poezii scrise circa 40 de ani în urmă!

Mihai, azi, vreau să spun, în prezent mai scrii versuri?
Întreb asta pentru că majoritatea postărilor indică anii primei tinereti.

Emil Condor a scris:

Ehe, heeee! Poezii scrise circa 40 de ani în urmă!

Mihai, azi, vreau să spun, în prezent mai scrii versuri?
Întreb asta pentru că majoritatea postărilor indică anii primei tinereti.

***
Mai scriu si azi versuri, dar sunt specifice varstei!

N-AM SĂ REUŞESC

N-am să reuşesc să te cunosc
Pe tine, enigmă neînţeleasă
Care te cred cu inima aleasă,
Asta remarc oriunde bucuros.

Când, în tăcere te admir, frumoasă
Cu priviri timide şi oarecum sfios
Inima tresaltă în piept tumultuos,
Când îmi răspunzi desigur mai voioasă.

Nu pot să rabd răceala-ţi exterioară
Care mă face să sufăr foarte mult
Căci iei o Alură mult superioară.

Totuşi, în astfel de cazuri, inima ascult,
Te atac cu forţe noi, Pe tine domnişoară
Pe laurii victoriei să ştii că nu mă culc.

O VEŞNICĂ REVOLTĂ

Război am declarat, şi-ţi mai declar
Nu în sensul de a cuceri încă o cotă
Ci pentru a învinge raţiunea ce nu suportă
Ca dragostea să vină dintr-un gest sprinţar.

Sufletu-mi e o veşnică revoltă
Voind să definească în spaţii ce e clar,
Pentru a nu avea nimic în el vulgar
Şi a nu cădea în vreo falsă escortă.

Nu mă sperii, sigur n-am să cad
Chiar de mă-nşeli în sentimente
Am să găsesc prin viaţă vad.

Voi trece cu mişcări indiferente
Sub al sincerităţii larg stindard
Gândurile-mi vor fi independente.

4 octombrie 1965

Ce-i aia "poeţi NETişti"?

Or fi cei ce posteaza pe NET!

delta a scris:

Ce-i aia "poeţi NETişti"?

Ei știu...
Noi știm că poetul este poet, indiferent de locul manifestării.

Unde ai întâlnit expresia aceea?

delta a scris:

Ce-i aia "poeţi NETişti"?

***
Poetii NET-isti sunt cei care posteaza pe NET.
In diferite forme se asociaza si scot chiar volume antologice de poezii.
Individual multi nu-si pot permite asta.

MEREU

Azi, de am în suflet vreo îndoială,
Mâine sunt sigur se va ameliora,
Chipul tău în timp se va definitiva
Aşa cum eşti severă, totuşi amicală.

Mâine te voi vedea în ziua estivală,
Prin spaţii mai mult te vei contura,
Călătoria prin univers va mai dura
Admirând la tine aceeaşi îndrăzneală.

Peste un an, zece sau o sută,
Peste milenii, sau chiar peste ere,
Problema ta va fi tot mai acută.

Căci dragostea mai multe jertfe cere
Fie că mintea nu mă prea ascultă
Nu-mi definitiva tu vreo plăcere.

20 noiembrie 1965

PREVIZIUNE

Zbuciumul meu sufletesc, interior
Îmi strânge inima ca într-un cleşte
Durerea mea pe zi ce trece creşte
Că gândul tău acum e nepăsător.

Tot idealul meu la tine se sfârşeşte
Şi nu mai sunt acelaşi visător
Pentru tine sunt un oarecare trecător
La care privirea nu se mai opreşte.

De ce s-ar mai opri asupra unui punct
Cu dimensiuni atât de minuscule
Nu mă asculţi, căci tu te-ai rupt.

Mă contrazici? Argumente sunt destule
Însă e veridic că tu mi-ai întrerupt
Mersul meu de idealist, prin lume.

11 octombrie 1965 Baia de Arieş

IPOSTAZĂ

Semeaţă de îţi ridici privirea ta severă
Căutând să-i dai nuanţe cât mai dure
Şi te preumbli cu gesturi prea mature
Nu vei putea vreodată să te simţi lejeră.

În faţa mea îţi impui o autoritate
Pe care cauţi să ţi-o accentuezi
Totuşi în puţine ipostaze te limitezi
Pierzându-te în întuneric, nu în seninătate.

De aceea nu vei rămâne în posteritate
Nici nu-ţi vei crea un nou tablou
Care să aibă o cât de mică claritate.

Eu ? Niciodată nu voi fi erou
De mică sau de mare popularitate
În suflet voi avea eternul nou.

15 octombrie 1965 Baia de Arieş

FILOSOFIE

Semnale luminoase, acustice eu nu primesc
Nu pentru că receptorii îmi sunt defecţi,
Dar nu există oamenii acei perfecţi
Care din greutăţi ies şi optimişti păşesc.

Puţini au gândul mereu semeţ
Laconici în mişcări, dar aprigi se strivesc
În situaţii simple nu se regăsesc
La ei nimic nu-i sigur, ci răzleţ.

La mine, după propria-mi gândire
Îmi pare totul conturat destul de clar
Şi totuşi mă încurc în nevăzute fire.

Uneori în sentimente sunt avar
Dorind să am doar singur fericire
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar.

15 octombrie 1965
Baia de Arieş

VORBIND DESPRE DRAGOSTE

Dragostea este un fel de medalie, bancnotă, monedă ziceţi-i voi cum doriţi! Medalia, bancnota, moneda, are un avers şi un revers! Dacă cel care deţine o astfel de valoare se uită doar la o faţetă, desigur că poate fi numit egoist. Doar cei care privesc ambele faţete; avers & revers pot obţine ceea îşi doresc, adică IUBIREA. Iubirea aceea reciprocă pentru care se luptă orice fiinţă umană.
Filosofi şi sociologi din toate timpurile au încercat să definească acest sentiment, care prin puritate poate deveni NOBIL, iar prin egoism poate deveni distrugător. Nu încerc să argumentez sau să motivez ce ar trebui să facem atunci când iubim. Dacă sentimentul nostru este sincer îl putem continua. Dacă cel pe care noi îl iubim nu este acel revers pe care noi îl căutăm e bine să alegem calea înţelepciunii şi să renunţăm. Se întâmplă ca de multe ori calea pe care încercăm să o urmăm nu este cea mai bună alegere. Cei din apropierea noastră nu ne dau cele mai bune sfaturi, fie din necunoştinţă de cauză, fie din alte motive. Discernământul nostru însă poate să fie ESENŢIAL. În dragoste nu trebuie luate decizii pripite şi imediate. Fenomenul personal trebuie bine analizat, iar decizia finală e de preferat să fie una realistă.
Desigur că factorul uman are o infinitate de simţăminte, care pot fi influenţate de mediul social, de familie şi de însuşi personalitatea individului în final. Ori de unde luaţi indicii, trebuie să ţineţi cont şi de cel care le a scris. Era şi el un suflet influenţabil de mediu şi epocă.
Nici o poveste de dragoste nu seamănă cu alta. Doar cei implicaţi în caz pot spune ceea ce au simţit sau ce a fost determinant în iubirea lor.
În fond IUBIREA este un fel de zaharniţă din care fiecare îşi ia câte un cubuleţ. Dar din orice cantitate când iei ceva şi nu mai completezi cu nimic, desigur că rămâne un gol. Uneori acest gol este imens şi se resimte în sufletele implicate. În cazuri fericite, cei implicaţi nu lasă ca zaharniţa să se golească, ci adaugă noi cubuleţe pentru ca iubirea să rămână vie în continuare.
Text scris de o fiinţă umană, trecută prin multe evenimente, prin timp; Mihai LEONTE

ÎNCERCARE

Strig în vasta-mi singurătate
Cuvintele, singur nu le înţeleg,
Încerc din minte să le şterg
Dar ele stăruie pe mai departe.

Caut ca nepăsător să merg,
Să fac lucruri cât mai însemnate
Purtarea-mi să fie în fapte
Numai după real vreau să alerg.

Tac. Supus de forţe importante
Care sunt mici în a lor esenţă
Şi nu pot ocupa locurile vacante.

Dacă sunt trist în aparenţă
Interiorul mi-e pe culmile înalte
Din care iau doar câte o secvenţă.

24 noiembrie 1965
Baia de Arieş