CAMERA DE WHISKY (I)

Dacă aşa stau lucrurile, este mai bine aşa cum ai procedat. La schi ligamentele sunt foarte solicitate. Totuşi, ţinând seama că ai făcut arte marţiale, ai putea încerca, măcar pe pante mai line. Nu cred că ţi-ai putea forţa ligamentele mai rău decât la un pocedeu de judo.

Anahoret a scris:

Schiul se învaţă la fel de uşor ca şi mersul pe bicicletă...
Principalul este să-ţi placă, nimeni nu cere nimănui să fie al doilea Alberto Tomba!

Dar ca să-l înveti, întâi trebuie să urci pe acea bicicletă, nu-i asa? Nu ca mine...

Eu am fost, nu Alberto Tomba, ci Emil Tumba: la prima aventură pe schiuri am închiriat echipamentul de pe undeva si am plecat pe o pârtie de aproximativ 300 de metri. În acea zonă era un singur copac. No, chiar pe ăla l-am pupat eu! Ca în desenele animate cu Tom si Jerry: eu lipit de copac iar schiurile, unul în dreapta, altul în stânga copacului, plecând mai departe. Sau... ca în filmele cu prosti?!
Mai trebuie să mentionez ceva despre prima mea aventură pe schiuri: a fost si ultima...

Păi tu cum ai făcut, Emile?! Ţi le-ai pus în picioare şi te-ai dat la vale?
Da' tu crezi că eu cobor Clăbucetul pe sub teleferic cu fonfleuri ca cei experimentaţi?! Mă dau şi eu pe unde mă ţin curelele!

Anahoret a scris:

Păi tu cum ai făcut, Emile?! Ţi le-ai pus în picioare şi te-ai dat la vale?

Exact asa am făcut! Adevărul este că orice am atins în viata mea... m-a ascultat. Schiurile nu au vrut...

POEM
Nichita Stănescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai schiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

INSCRIPŢIE NEDESCIFRATĂ
Nichita Stănescu

Trecea foarte repede râul, deşi
numai el era de faţă, tot timpul.
Fiind de faţă el trecea
cu faţă cu tot, astfel
ne sărutam cu gâturile retezate.
Cuvintele tale şi cuvintele mele
erau lipite, pentru ca
locul din care se năşteau
era unul şi acelaşi pentru amândoi.
Zeu cu două trupuri şi fără cap,
astfel alergam tropăind
din patru picioare,
cu patru mâini rezemându-ne de ziduri.
Trecea foarte repede râul, deşi
numai el exista.
Existând, el trecea cu existenţă cu tot.
Astfel rămâneam singuri, înfriguraţi,
dormitând în aceeaşi rotulă.
La mijloc fără culoare,
la margine fără sunet.

Faine de tot, cele două postări de mai sus, Anahoret!
Prima, cu sărutul, o citisem mai demult, dar e o plăcere să o recitesc.

Schimbăm puţin macazul!
Ceva mai vesel, doar a venit primăvara!

M'AM PROCOPSIT
George Toparceanu



La 8 ore fix în stradă
pe trotuar o aşteptam
se zvonea din gura lumii
cum că fata ar fi cam...

Ba mai mult decât atâta
şoapte rele ici colo
ajungeau până la mine
cum că fata ar fi o...

Cam şi o puţin îmi pasă
zică lumea cât o vrea
dacă fata e frumoasă
poate fi şi cum şi prea

La început făcea fasoane
da la urmă se lăsă
ce vrea domnul de la mine ?
domnişoară, aş vrea să...

Am vorbit noaptea acasă
domnişoara m-aştepta
şoapte, strângere în...braţe
sărutări hmmm..etcetera...

Nu mult timp după aceea
am aflat cine era
şi acuma mă căiesc
fata mă'nţelegi...era prea prea...

N'avui însă încotro
lucrul, vezi se petrecu
şi fiindcă fusese o..
m'alesei în urmă cu...

Anahoret a scris:

Ceva mai vesel, doar a venit primăvara!

Si aici avem în jur de 15 grade C! Asa de mângâietor este soarele acum, o adevărată desfătare.

Şi la Ploieşti a fost cald astăzi, numai că n-am prea ieştit p-afară. Doar cât am fost la buticul din colţ după pâine şi mărunţişuri. Mâine, dacă n-o să mai plouă, poate am să ajung la Plopeni. Mai am ceva de lucru p-acolo ca să pregătesc grădina pentru primăvară. Apoi să mă apuc de tăiat viţa şi să plătesc pe cineva s-o sape, că n-am apucat astă-toamnă! Aş vrea să fac toate astea până la începutul lui aprilie. Să vedem dac-oi reuşi!

Excelent linkul acela "Scribd"! O trimitere ce se potriveste perfect la o Bibliotecă.

Şi mie-mi place mult Scribd-ul, mai ales că există posibilitatea încărcării propriilor cărţi.

Am pus câteva şi am să mai pun. Glumeam cu soţia mea şi ziceam că, până la 100 de ani, o să reuşesc să ne punem acolo toate cărţile!

Bună dimineata, Anahoret! Esti tare matinal! Te-a împins sotia jos de pe pat?

Nu, datoria! Peste cinci minute plec la serviciu!
În fiecare zi, de la 5 la 5.30, după ce mănânc, mai arunc câte un ochi pe forum şi citesc presa. Apoi go, go, go!

Noapte bună, Emile!

Multumesc!
Să ai o zi reusită!

Anahoret a scris:

Nu, datoria! Peste cinci minute plec la serviciu!
În fiecare zi, de la 5 la 5.30, după ce mănânc, mai arunc câte un ochi pe forum şi citesc presa. Apoi go, go, go!

Noapte bună, Emile!

Stai aşa, eram defazat cu π/2
La 5 mă trezesc şi abia pe la 5.30-5.40 ajung la calculator; până atunci îmi fac toaleta de dimineaţă şi mănânc. La 6.10 ies pe uşă şi plec la serviciu!

Am primit ceva pe mail. Nu este prima dată când primesc textul de mai jos, dar acum am şi ocazia să-l pun pe forum. Mi se pare a fi o pildă foarte bună.

----------------------------

O tânără doamnă aştepta avionul în camera de îmbarcare a unui mare aeroport. Pentru că trebuia să aştepte multe ore, îşi cumpără o carte, ca să-i treacă timpul, şi un pachet de fursecuri. S-a aşezat în fotoliu in camera VIP a aeroportului, ca să se poată odihni şi citi liniştită. Lângă fotoliul unde era pachetul de fursecuri, s-a aşezat un domn şi-a deschis o revistă şi a inceput să citească.

Când a luat prima prăjitură, bărbatul a luat şi el una. S-a iritat, dar nu a spus nimic. S-a gândit numai: "Ce tupeu! Daca aş fi fost nervoasă l-aş fi lovit pentru îndrăzneală!" La fiecare prăjitură pe care o lua, bărbatul lua şi el una. Asta o înfuria, dar nu vroia să provoace o scenă. Când a mai ramas numai o prăjitură s-a gandit: "Ce o să facă nesimţitul ăsta acuma?" Apoi barbatul, luând ultima prăjitură, o împarte în două şi îi da ei jumătate.

Ah! Era prea mult! Era foarte nervoasă acum! Şi-a luat rapid cartea, lucrurile şi s-a îndreptat ca o furtună spre locul de îmbarcare. Când s-a aşezat la locul ei în avion, şi-a luat poşeta să-şi caute ochelarii şi, spre surpriza ei, pachetul de prăjituri era acolo, neatins şi nedeschis. I-a fost foarte ruşine! Şi-a dat seama că a greşit... A uitat că prajiturile ei erau in poşetă. Bărbatul a împarţit prăjiturile cu ea fără ură sau răutate, în timp ce ea era nervoasă, gândind că ea şi-a împărţit prăjiturile cu el. Şi acum nu mai era nici o şansă de a explica sau de a-şi cere scuze.

Morala poveştii.
Există patru lucruri pe care nu le poţi recupera:
• Piatra, după ce e aruncată.
• Cuvantul, după ce este spus.
• Ocazia, după ce ai pierdut-o.
• Timpul, după trecerea lui!

Ceva ce am primit prin poşta electronică. Cred c-ar fi de luat aminte, şi nu numai de către cei care postesc.

POSTUL MARE
"Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei, altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
Deci când dai pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe,
ca să fie slăviţi de oameni; vă spun adevărul: aceştia şi-au primit răsplata.
Tu însă când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta, pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie." (Mt. 6,1-4)

Pomana nu e cea pe care o facem noi, nu e ceea ce înţelegem noi, nu!
Pomana este iubirea care se revarsă. De fapt, asta şi înseamnă. E ca un vas plin al cărui conţinut se revarsă. Pomana este participarea milostivă la condiţia aproapelui.
Doar astfel poţi intra în sfera lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu înseamnă "a fi" pentru aproapele.

Important nu e cât facem, ci mai degrabă iubirea pe care o punem în ceea ce facem.
Isus nu a spus: "Iubiţi lumea întreagă", ci a spus: "Iubiţi-vă unul pe altul". Iubim doar câte unul pe rând.
Dacă cineva se uită la cantitate se pierde.
Şi în timp ce vorbeşte despre foame, cineva lângă el moare. Foamea nu e numai după pâine. Există foame de iubire. De a fi iubiţi. De a iubi. Teribilă foame e foamea de iubire!
Singurătatea: o altă foame teribilă!

Mă călugăre, am venit să-mi dai un wisky şi un blid cu mazăre (fasole) frecată (bătută), iar ca murătură, moare de curechi (zeamă de varză). Că după wisky lunecă bine.

Whsky românesc, preacinstite!
Fasole bătută oricând, că-mi place şi mie! Dar cu rântaş mult, dintr-ăla – moartea ficatului!

La Camera de visik, poporul s-a dat pe fasole! Ce urmează?

HAAA... v-am prins... vorbiti de fasole? pai sa va zic... pentru ziua fetei, pe care si-a sarbatorit-o cu tineretul la Bran, am preparat si fasole frecata... am fiert intr-o oala imensa (cred ca de 30 de litri), am fiert 2 kilograme de fasole!!! Am dat-o prin blender, am frecat-o cu ulei, am condimentat-o bine cu usturoi, cu boia, cu pasta de ardei si dulce si iute... a iesit o nebunie! o minunatie!!! Asta a fost pentru cele doua fete care tin post, dar s-au inghesuit cu totii sa manance asa bunatate! Am dus si muraturi, dar de baza a fost ceapa rosie si o tabla de slanina !!! Daca va uitati la pozele pe care le-am pus, in poza cu tortul cu lumanarile, se vede pe masa festiva un platou cu bucatele de slanina

Mamăăăă!
Deja îmi lasă gura apă!!!!

Emil Condor a scris:

La Camera de visik, poporul s-a dat pe fasole! Ce urmează?

Garnitura de cârnaţ prăjit !

Călugăre, ce-ai făcut cu ea ?

Am mâncat-o! Nu ştii că un călugăr este mereu flămând?!!